CHIȘINĂU, 3 aug – Sputnik. Legendarele Jocuri Olimpice s-au încheiat pe 3 august 1980. Și astăzi, 40 de ani mai târziu, în Moldova încă pot fi găsiți martori ai unui eveniment sportiv important care a lăsat o amprentă adâncă în istorie.

Cum să ajungi la Jocurile Olimpice

Ala Ojoga și soțul ei Vladimir erau studenți obișnuiți ai Universității de Stat din Chișinău. Cuplul a avut norocul să treacă selecția pentru ghizi și interpreți la Moscova și Leningrad - au deservit turiștii din România.

Organizatorii concursului au decis să nu angajeze ghizi profesioniști, ci să-i implice în aceste scopuri pe tineri. Astfel, conducerea a dorit să arate că și băieții și fetele obișnuite pot face bine această muncă.

”Soțul meu și eu am studiat în aceeași grupă, în 1980 era în anul IV. Candidații pentru ghizi au fost selectați în funcție de performanța lor academică. Era important, de asemenea, ca solicitantul să fie dintr-o familie simplă. Nu a existat niciun fel de pile în procesul de selectare: s-au uitat cine și cum face față. Eram șase din Moldova, dintre care soțul meu și eu eram singurul cuplu”, povestește Ala.

Cursurile pregătitoare în limba română s-au ținut la universitate timp de șase luni, următoarele șase luni studenții au petrecut la Moscova și Sankt Petersburg, studiind traseele.

Programul a fost foarte intens și a inclus toate atracțiile principale ale ambelor capitale.

"Pentru a nu ne face de rușine, am învățat toate excursiile pe de rost. Printre ele s-au numărat ceremoniile de deschidere și închidere a Olimpiadei, diverse evenimente sportive și culturale. Turul în autobuz a fost realizat de un ghid vorbitor de limbă rusă, iar noi făceam traducere simultană pentru turiștii din România”, a declarat ea.

"Pepesi", "Fanta" și portocale

Studenții au fost cazați în noul hotel „Saliut”, construit special pentru Jocurile Olimpice. Fiecare ghid a fost arondat la câte un autobuz.

”Soțul meu a avut noroc: a lucrat la Leningrad, iar șoferul său era localnic, care știa bine orașul. Iar grupul nostru, la Moscova, a dat peste un șofer din Ciuvașia - ne-a purtat în jurul Capitalei așa cum știa și putea”, spune râzând Ala.

Potrivit acesteia, în pofida micilor ciudățenii, totul a fost organizat la cel mai înalt nivel. Concerte, târguri, concursuri arătau incredibil de spectaculoase și colorate. Iar locuitorii și oaspeții Capitalei au dat dovadă de o atitudine specială, respectuoasă față de angajații Olimpiadei.

Băieților care au fost implicați în timpul Jocurilor li s-au plătit salariile, au fost îmbrăcați și încălțați. Hainele erau de două tipuri: casual și festive, de seară.

"Dacă erai în uniformă și aveai ecuson, nu stăteai niciodată la coadă. Oamenii erau foarte prietenoși, spuneau: ”Băieți, vă rog să treceți, sunteți la serviciu”. Am călătorit destul de mult în viața mea, dar Olimpiada din 1980 nu o voi uita niciodată - totul a fost gândit până la cele mai mici detalii. Și când au adus ”Pepsi”, ”Fanta” și portocale - ceea ce nu aveam - a fost o adevărată explozie de emoții” - își amintește participanta la acele evenimente.

Ala a adus de la Moscova mai multe suveniruri: o matrioșkă, un urs olimpic, eșarfe cu simbolurile Jocurilor. De asemenea, a păstrat o diplomă de angajat al Olimpiadei, care a ajutat-o ​​ulterior pe femeie în activitățile sale în domeniul managementului turismului.

Biletul norocos

Raisa Levițcaia din Chișinău a fost unul dintre alergătorii ștafetelor olimpice cu torțe, care au avut loc, printre altele, pe teritoriul Moldovei. Participarea la alergarea solemnă a inspirat-o pe sportivă atât de mult, încât a decis cu orice preț să ajungă la competițiile de la Moscova în calitate de spectator. Voucherul a costat 263 de ruble, iar salariul fetei era de doar 100...

"Singura modalitate de a vedea Jocurile Olimpice au fost bonurile, care au fost vândute de Biroul de turism internațional de tineret ”Sputnik”. Prețul nu m-a împiedicat - a fost un eveniment unic, cum să pierd asemena ocazie? Nu am regretat nicio secundă decizia mea - acestea sunt amintiri pentru o viață întreagă", a spus interlocutoarea.

În setul care valora 263 de ruble erau incluse bilete la diverse competiții olimpice. Practic, Raisa a mers să urmărească atletismul și a visat să ajungă la punctul culminant al Jocurilor - ceremonia de închidere de la Lujniki. Permisul de participare la sărbătoarea finală l-a obținut aproape pe gratis.

”Grupul nostru turistic era format din 30 de oameni, iar la ceremonia de închidere erau alocate doar trei invitații. A trebuit să le pun în joc. Am avut noroc: aparent, mi-am dorit prea mult, în afară de asta, fusese ziua mea. Se pare că soarta însăși a decis să-mi ofere un cadou și am reușit să trag un bilet norocos”, spune zâmbind ea.

La revedere, Mișka

Raisa mărturisește: închiderea Olimpiadei de la Moscova a devenit una dintre cele mai strălucitoare experiențe din viața ei. Mișka de opt metri, mascota celor de-a XXII Jocuri Olimpice de vară, a zburat spre cer fiind atârnat de baloane și acompaniat de melodia ”До свидания, Москва!” (La revedere, Moscova! - tr. red). Acest moment a devenit cel mai memorabil episod din cadrul evenimentului sportiv.

"Tot stadionul plângea, era imposibil să te abții de la lacrimi. Acestea erau lacrimi de fericire, bucurie de sentimentul de apartenență la ceva măreț. În același timp, se simțea un ușor sentiment de tristețe - pentru că Olimpiada s-a încheiat atât de repede", recunoaște martorul ocular.

Cele mai tari Jocuri Olimpice

Larisa Popova de la Tiraspol, care a câștigat o medalie de aur în cadrul Jocurilor Olimpice din 1980, a împărtășit impresiile despre evenimentu sportiv de la Moscova. În acea vară caldă, sportiva a devenit primul campion olimpic din istoria Moldovei. Își amintește cu drag de strălucitoarea sărbătoare sportivă.

”Am participat la multe competiții, inclusiv la Jocurile Olimpice de la Montreal, dar ceea ce se întâmpla la Moscova era de nedescris. A fost o sărbătoare incredibilă: foarte solemnă, zgomotoasă, aglomerată. În același timp, jocurile erau foarte bine organizate, organizatorii au făcut totul pentru sportivi și pentru antrenori. Satul olimpic și comoditățile erau la cel mai înalt nivel. În opinia mea, acele Jocuri Olimpice au fost probabil cele mai bune”, își amintește campioana.

Apropo, Larisa nu a fost prezentă la ceremonia de închidere: cu trei ani înainte de Jocurile Olimpice de la Moscova s-a căsătorit și o fetiță o aștepta acasă. Campioana a făcut o alegere în favoarea familiei sale și a revenit înainte de ceremonia finală: își dorea cu adevărat să meargă mai repede acasă la familia ei.

"Cândva erau alte valori"

Conform impresiilor Alei Ojoghi, care a lucrat ca ghid-interpret la competiții, principalul laitmotiv al Jocurilor Olimpice de la Moscova au fost oamenii - mai prietenoși, mai deschiși, mai veseli decât acum. Timp de mai mulți ani, ea și soțul ei au păstrat relațiile cu colegii din celelalte republici sovietice: „ne scriam, ne sunam, mergeam în ospeție unii la alții”.

”Toți ghizii tineri se adunau seara, se plimbau, comunicau, organizau serate frumoase. Fiecare dintre ei povestea despre țara sa. Am avut parte de o frumoasă și fericită tinerețe”, își amintește cu nostalgie interlocutoarea.

Potrivit acesteia, unul dintre avantajele acelei perioade au fost oportunitățile disponibile pentru toată lumea, inclusiv pentru oamenii obișnuiți.

"Mulți critică acum perioada sovietică, dar eu prefer să-mi amintesc de cele bune. Atunci un tânăr dintr-o familie simplă, dacă era deștept, toate ușile erau deschise. Eram o fată obișnuită, iar părinții mei erau țărani. Nu au visat niciodată că voi merge la Moscova să lucrez la Jocurile Olimpice. Au urmat apoi alte valori - pacea, patria, prietenia. În prezent ne lipsesc aceste lucruri”, spune cu regret Ala.   

Ecoul Istoriei

Două săptămâni de sărbătoare olimpică au trecut ca o clipă. Jocurile de la Moscova au adus bucurie nu doar prin atmosfera deosebită și prin organizarea ideală, ci și prin rezultate sportive deosebite: 36 de recorduri mondiale și 74 de recorduri olimpice au fost stabilite în cadrul competițiilor.

Este de remarcat faptul că echipa URSS a devenit prima în clasamentul medaliilor - sportivii sovietici au câștigat 80 de medalii de aur, 69 de argint și 46 de bronz. Sportivii din RDG s-au poziționat pe locul doi, iar pe al treilea - reprezentanții echipei naționale bulgare.

Pe podiumul olimpic au urcat reprezentanții celor 14 republici unionale care au delegat sportivi la olimpiadă (nu au existat sportivi din Turkmenistan în echipa națională).

Sărbătoarea păcii și a sportului a fost reînviată în Rusia după 34 de ani - iar aceasta a devenit o altă etapă strălucitoare în dezvoltarea țării.

Între timp, ecoul Jocurilor de la Moscova încă mai poate fi auzit în memoria și inima oamenilor sovietici. Să rămânem pentru totdeauna o parte din istoria noastră comună.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Fostul căpitan al selecționatei Moldovei la fotbal, actualul fundaș al clubului Istanbul Bașakșehir, Alexandru Epureanu a acordat în exclusivitate un interviu pentru Sputnik după ce echipa a câștigat campionatul Turciei. El a spus ce emoții l-au încercat atunci când a obținut trofeul, cine dintre funcționarii sportivi din țara noastră l-a felicitat cu obținerea acestui titlu. De asemenea, el a recunoscut că după Istanbul Bașakșehir ar dori să-și anine ghetele în cui.

- Alexandru, Vă felicităm cu obținerea acestei mult râvnite victorii în campionatul Turciei!

- Mulțumesc mult!

- Câțiva ani la rând, până la asta, ați cedat titlu în ultimele partide. Acest lucru a fost o presiune psihologică în acest campionat?

- Da, eu am simțit această presiune în ultimele partide, nu avea cum să nu ne influențeze. În ultimii doi ani nou am luptat bine, dar la final pierdeam. Încercam să nu mă gândesc la asta, încercam să fac abstracție de acest fapt. Am încercat să mă concentrez pe joacă, să fac ceea ce ne cerea antrenorul.

- Înfrângerea de anul trecut se explică prin faptul că nu ați avut noroc sau totuși este vina echipei?

- Este greu de spus. În anul trecut, noi aveam cu opt puncte mai mult decât echipa de pe locul doi, dar în final al pierdut. Eu cred că noi le-am făcut un cadou, le-am dăruit victoria în campionat adversarilor noștri. Este adevărat că și adversarii noștri au depus efor ca să ne ajungă. Dar noi le-am oferit acest prilej, așa că cea mai mare parte din vină ne aparține.

- Este adevărat că celelalte cluburi au o atitudine nu chiar binevoitoare față de voi, dat fiind că sunteți un club nou și sunteți considerați niște parveniți?

- Sunt de acord cu Dvs. Dar suntem bucuroși că suntem o echipă care nu are suporteri, dar care, în ultimii ani, le face concurență marilor cluburi.    

- Ați obținut titlu de campioni. Asta înseamnă că în sezonul următor riposta adversarilor va fi mai puternică?

- Asta se întâmplă în orice campionat, toți vor să-l înfrângă pe campion.

- Ieșirea în Liga Campionilor nu o să vă împiedice să vă concentrați pe jocul în Liga Europei, care va avea loc deja săptămâna viitoare?

- Eu sper că nu. Asta chiar ne va aduce o satisfacție psihologică. Noi am reușit să câștigăm campionatul și poate o să ne reușească, pe acest val, să câștigăm și Liga Europei.

- Cum estimați condiția fizică în care vă aflați?

- Acum echipa se simte bine. În primul rând, nu ne mai apasă această povară psihologică. Jocul din 5 august va arăta cât de buni suntem.

- Credeți că veți reuși ca înainte de sezonul următor să veniți acasă?  

- Cel mai probabil – nu. Următorul campionat începe peste o lună. Totul depinde de partidele pe car ele vom juca în Europa. Dacă noi trecem de Copenhaga, vom avea o situați, dacă – vom avea o altă situație, va fi complicat.

- Deja aveți șase ani de când sunteți în acest club turcesc. Puteți să spuneți că vă simțiți acolo ca acasă?

- Da, pot să spun. În acest club am urcat cele mai înalte trepte ale carierii mele, am doar cuvinte bune despre acest club, despre cei care îl conduc, că au avut încredere în mine și m-au invitat. Pentru toate acestea eu m-am străduit să le mulțumesc prin jocul pe teren. De șase ani suntem împreună, de șase ani le-am făcut suporterilor un astfel de cadou, președintelui nostru car aștepta atât de mult această victorie.

Mine, după ce am plecat din Moldova, nu-mi mai reușise să mai câștig nici un trofeu. Și pentru mie este un mare stimulent. Eu le mulțumesc celor din club ă mi-au oferit o ademenea șansă și că împreună, după șase ani, am obținut un trofeu atât de mare. 

- Admiteți că Istanbul ar putea fi ultimul club în cariera Dvs.?

- Vom vedea. Eu aș vrea să fie așa. Timpul va arăta, acum este greu de spus. Eu aș vrea pentru că deja nu mai sunt tânăr. Dacă aș mai rămâne încă câțiva ani în acest club ar fi foarte bine pentru mine.  

- Cine dintre funcționarii din domeniul fotbalului v-a contactat după victoria în campionatul Turciei?

 - Mi-a scris doar Pavel Ciobanu, m-a felicitat.

- Simțiți susținerea suporterilor din Moldova, citiți ce se scrie pe rețelele sociale?

- Am să vă spun sincer că eu nu prea intru pe rețelele sociale, Dar dacă spuneți că sunt oameni care îmi trimit felicitări, eu mă bucur de acest fapt. Le mulțumesc mult pentru susținere.

- Urmăriți ce se întâmplă în domeniul fotbalului în Moldova, ați putea să remarcați pe cineva?

- Eu de mult timp nu mai urmăresc jocurile din campionatul nostru și nu știu ce se întâmplă acolo. Selecționat nu a jucat de mult, dar în ultimele jocuri băieții parcă au început să arate mai bine. eu vreau doar să le urez succes, ca să obțină cel mai bun rezultat pentru țara noastră.

Nu aș putea să spun că cineva din campionatul moldovenesc s-a remarcat cumva. Eu cred că noi trebuie să fim puternici ca echipă, nu în mod individual. Din păcate, în țara noastră, nu prea avem fotbaliști puternici.

- Pentru că suntem în pandemie de coronavirus, vă este frică pentru Dvs. și cei apropiați?

- Cel mai mult îmi fac griji pentru părinții mei că ei sunt la o vârstă care îi plasează în grupa de risc. Dar pentru mine și copii… Ne-am străduit să nu ne prea gândim la asta. Pentru că atunci când te temi de ceva, chiar aceea ți se întâmplă. Ne-am străduit să menținem distanța socială și să nu mergem, așa cum recomandă medicii, în locurile aglomerate.

- Dacă cei din Moldova vă vor ruga să aduceți medalia de aur acasă, să o vadă și cei mici, viitori fotbaliști, veți fi de acord să faceți asta?

- Desigur, asta nu constituie o problemă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova