Grădiniță

Strigăt de disperare: O educatoare scoate la iveală problemele din grădinițe - Detalii

12227
(reînnoit 16:25 08.09.2020)
O educatoare din Capitală cere autorităților să-i asigure pe angajații grădinițelor cu laptopuri și să revizuiască graficul de muncă al acestora. Ea a lansat și o petiție online în acest sens.

CHIȘINĂU, 8 sept- Sputnik. Elena Mânăscurtă muncește educatoare într-o grădiniță din Capitală. Femeia a povestit pentru Sputnik Moldova că se comit multe nedreptăți în raport cu educatorii din țară și a decis să facă o petiție online . În scrisoare, Elena Mânăscurtă cere autorităților dotarea grădinițelor cu laptopuri.

”Tindem spre dezvoltare, iar dezvoltarea începe de la gradiniță. Dotarea cu calculatoare va simplifica și munca educatorului, scutindu-l din a completa zeci de foi și proiectări zilnice. Acest lucru se poate automatiza, fiind realizat la calculator”, susține educatoarea.

Totodată, Elena Mânăscurtă solicită ca autoritățile să-și asume toate cheltuielile necesare.

”Autoritățile ne dotează cu detergenți, dar nu și cu căldări, mopuri. Astfel, suntem puși în situație de a cere părinților să le procure. Sunt o mulțime de cheltuieli, pe care statul nu le acoperă. Banii alocați de stat, Primărie nu întotdeauna ajung la punctul final, adică la instituții”, susține autoarea petiției. 

Mai mult, femeia spune că grădinițele nu sunt aprovizionate suficient cu echipamente de protecție împotriva COVID-19.

”Am fost dotați cu două măști de protecție reutilizabile pentru toată perioada post-COVID-19 și câte o pereche de mănuși pe săptămână. De ce nu s-a asigurat testare gratuită a cadrelor didactice înainte de redeschiderea instituțiilor, cum s-a făcut în alte țări? De ce nu toate grupele dispun de covorașe pentru dezinfectarea încălțămintei? De ce acel lipici sau stikere pentru marcarea distanței fizice am fost nevoite să le procurăm tot noi, dacă regulile și restricțiile le impun autoritățile? De ce se cere să fie dotată grupa cu suport pentru șervețele de mâini la baie și căldare cu pedală, dacă statul nu ne-a dotat cu așa ceva?”, se întreabă indignată Elena Mânăscurtă.

La final, educatoarea spune că trebuie revizuit orarul de muncă al cadrelor didactice și să se plătească toate orele de lucru suplimentare. 

”Nu s-a ținut cont de simplul fapt că, în afară de cele 7 ore de serviciu, noi suntem mame, care avem copii ce necesită ajutor în realizarea temelor pentru acasă, iar în alte situații copiii noștri tot învață online și au nevoie de suport. Timpul care ar fi trebuit să-l petrec cu copilul meu eu sunt nevoită să-l petrec pentru realizarea activităților online și încă gratis”, se mai arată în petiție. 

Elena Mânăscurtă a declarat că are susținerea a peste o mie de educatori din țară, iar până la sfârșitul săptămânii va expedia petiția la Ministerul Educației. 

”Eu nu am fost sunată de nimeni, în schimb managerul instituției în care eu activez mi-a spus că a fost sunat de o persoană cu influență care a solicitat ca eu să șterg petiția și alte postări. Am spus că nu am de gând, pentru că vreau să fie luate măsuri și nu cerem nimic mai mult decât drepturile noastre să fie respectate”, a mai spus educatoarea. 

Petiția a adunat deja 350 de semnături. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Educației, Doina Gafencu, nu ne-a răspuns la telefon pentru a comenta situația. Nu am primit un răspuns nici de la Angela Cutasevici, șefa Direcției Educației din Chișinău. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

12227
Tagurile:
condiții, copii, educatori, grădinițe
Tematic
Aproape o mie de grădinițe rămân în continuare închise: Iată motivul
Când se încheie examinarea medicală a copiilor pentru admiterea la grădinițe și școli  
Golgota, locul răstignirii lui Iisus Hristos

Calendar Ortodox: Înălțarea Sfintei Cruci - istorie și semnificație

1548
(reînnoit 07:35 27.09.2020)
Creștinii ortodocși din Republica Moldova sărbătoresc astăzi Înălțarea sfintei Cruci. Sfinții Părinți au instituit post negru pentru această zi, în amintirea patimilor și răstignirii lui Iisus Hristos.

CHIȘINĂU, 27 sept – Sputnik. În fiecare an, la data de 14/27 septembrie, creștinii ortodocși din Republica Moldova sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci. În această zi, Biserica a rânduit post negru, în amintirea patimilor și răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos.

Istorie și semnificație

În anul 335 a fost găsită Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și în această zi episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat-o solemn în fața poporului. Totodată, în anul 629, Sfânta Cruce a fost adusă de la perșii păgâni pe vremea împăratului bizantin Heraclius, și a fost depusă în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Datorită poruncii împărătesei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin, a fost aflată Sfânta Cruce. Pe Golgota au fost găsite cele trei cruci pe care a fost răstignit Hristos și cei doi tâlhari. Pentru a determina care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, Patriarhul Macarie a poruncit să fie atinsă pe rând cu aceste cruci o femeie care murise. Atunci când a a fost atinsă cu cea de-a treia cruce, femeia a înviat. Patriarhul Macarie, după această minune, a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc ridicat, pentru ca să fie văzută de tot poporul.

Mai târziu, împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul și a luat Crucea Domnului în Persia unde s-a aflat timp de 14 ani. Împăratul Heraclie este cel care a readus Sfânta Cruce în Ierusalim.

Obiceiuri populare precum culesul viilor, strângerea nucilor sau aducerea ramurilor de alun nu au nimic în comun cu Sfânta Tradiție.

1548
Tagurile:
semnificaţie, istorie, Calendar Ortodox 2019 stil vechi
Tematic
Calendar Orotodox: Viața Sfântului Gavriil Bănulescu Bodoni: 3 ani de la canonizare
Calendar Ortodox: Pomenirea minunii Sfântul Arhanghel Mihail - istorie și semnificație
Calendar Ortodox: Nașterea Maicii Domnului - semnificații și obiceiuri populare


Загрузка...
Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril

Patriarhul Kiril a transmis un mesaj de condoleanțe

160
(reînnoit 17:26 26.09.2020)
Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril, a transmis un mesaj de condoleanțe în urma catastrofei aviatice car a avut loc lângă Harkov, Ucraina și în care au murit oameni.

CHIȘINĂU, 25 sept – Sputnik. Mesajul patriarhului a fost publicat pe site-ul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Avion prăbușit
© Sputnik / Investigative Committee of Russia
"Vestea tristă despre catastrofa aviatică din regiunea Harkov, în care au murit cursanți și militari ai armatei ucrainene, a avut un ecou dureros în inima mea. Primiți sincerele mele condoleanțe în legătură cu tragedia care s-a produs. Fiind alături de durerea rudelor și apropiatelor celor decedați, mă rog pentru pacea sufletească a celor îndurerați și pentru vindecarea grabnică a celor răniți", afirmă patriarhul Kiril în mesajul său adresat președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski.

De asemenea, patriarhul Kiril a trimis un mesaj de felicitare mitropolitului Kievului și întregii Ucrainei, Onufrie.

Ziua de 26 septembrie a fost anunțată zi de doliu național în Ucraina. Se întâmplă după ce 25 de persoane au decedat în urma prăbușirii unui avion pe un aerodrom din regiunea Harkov. Pe parcursul nopții încă trei persoane implicate în tragedia aviatică din Ucraina au decedat, informează Procuratura Generală a Ucrainei. Potrivit unui comunicat de presă al instituției, două persoane sunt în stare gravă.

Dintre acestea una este în stare extrem de gravă, cu arsuri pe 90% din suprafața corpului și a fost operat de urgență la centrul de combustie din Harkov. Pe acest caz au fost inițiate proceduri penale, conform articolului 416 din Codul penal al Ucrainei, pentru încălcarea regulilor de zbor și pregătirea pentru acestea, ceea ce a provocat o catastrofă și consecințe grave.

De precizat, la bordul aeronavei se aflau 27 și nu 28 de persoane cum se anunțase anterior. Amintim, presa din țara vecină informează că era vorba de un zbor de antrenament la care luau parte studenții Universității Naționale a Forțelor Aeriene ale Ucrainei. De asemenea, aparatul ar fi căzut la aproximativ 2 kilometri distanță de aerodromul Chihuiv, iar la locul tragediei a izbucnit un incendiu masiv. Accidentul s-a produs în apropierea unui drum foarte circulat, iar primele îngrijiri medicale ar fi fost acordate de unii şoferi.  

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

160
Tagurile:
Volodimir Zelenski, Patriarhul Kiril, kiril, Patriarh, ucraina, Harkov, brabusit, ANI, avion, catastrofă, catastrofa


Загрузка...
Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

România: Rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți?

21
(reînnoit 07:38 27.09.2020)
Cu ceva vreme în urmă, nu multă, am intrat în posesia unor interviuri din SUA cu diplomaţi americani, consilieri politici, ofițeri ai serviciilor de informații cu statut diplomatic etc. privind anii de serviciu în România.

BUCUREȘTI, 27 sept - Sputnik, Radu Toma. De tipul debriefings (raport de informare audio, oficial, depozitat la instituția de comandă), interviurile acoperă o perioadă de peste o jumătate de secol (1946-1997) și sunt una dintre cele mai consistente surse de informaţii inedite, politice, diplomatice, militare, economice, instituționale etc. privind  România de după Al Doilea Război Mondial. O sursă primară deci - clasificată timp de decenii și apoi declasificată, dar neadusă în spațiul public până în paginile de față ale Sputnikului - din toată perioada fostului regim de la București, 1945 - 1989, văzută de americanii trimiși oficial în misiuni dincolo de mult temuta fostă "Cortină de Fier".  

Mărturii în premieră absolută despre lideri şi politicieni locali şi internaţionali, despre superputerile vremii, îndeosebi fosta Uniune Sovietică; despre Cominformul de la Moscova, despre „o femeie foarte manierată şi elegantă” numită Ana Pauker, apropiată a Kremlinului venită la București și asemănată  de americani galanți care au cunoscut-o aici cu Golda Meir a Israelului; despre sovromuri, despre România în doliu o săptămână la moartea lui Stalin; cu insistență despre ecouri ale disputelor fierbinți sovieto-americane, de genul Crizei Caraibelor  etc.

Concluzia cea mai importantă a documentelor, însumând 525 de pagini (!),  este că oficialitățile americane trimise la București în acei ani  au avut  misiunea  nr.1 să culeagă informații nu atât despre România și români, cât despre  mișcările  Moscovei în Estul Europei, de asemenea să sesizeze  posibile "semnale"  din  România  ale  unei eventuale dizidențe politice anti-Moscova de tipul Ungaria  '56, Cehoslovacia '68, Polonia anii '80  etc.  

Astăzi, după 30 ani de la dispariția Uniunii Sovietice și a fostelor regimuri socialiste din Europa de Est documentele confirmă solid o concluzie esențială, anume că percepția și interesul primar al Washingtonului fața de România au rămas aceleași timp de 75 de ani: (1) în timpul fostului regim România ca un avanpost al Washingtonului dincolo de "Cortina de Fier", de supraveghere a mișcărilor Moscovei și  (2) în prezent România  ca  un "portavion nescufundabil"  (Churchill, despre insula Malta, apărată și păstrată de englezi în tot timpul ultimului război mondial)  al SUA în imediata vecinătatea sud-vestică  europeană a Rusiei. Bucureștiul oficial 2020  drept "capul de pod" principal al strategiilor și reconfigurărilor militare ale Washingtonului în Europa de Est și la Marea Neagră, strategii și reconfigurări militare reflectând toate eterna obsesie  a Americii oficiale, obsesie numită Rusia. De asemenea dovedind și o rivalitate agresivă, inflamată periodic, față de Moscova, ca în anii cei mai întunecați ai fostului Război Rece.           

Suntem, prin urmare, din nou martori la un alt episod dintr-un  Război Rece declarat oficial mort, în realitate  intrat în clandestinitate, un ultim episod declanșat acum câteva zile, când Washingtonul, Bucureștiul și media internațională au anunțat sosirea oficială în România a primelor părți din sistemul balistic sol-aer Patriot cumpărat din SUA. Cum s-a ajuns la rachete interceptoare americane,  operaționale din 2021, pe țărmul românesc al Mării Negre, la câteva sute de kilometri de Rusia? Cum a ajuns România parte din această escaladare militară letală Statele Unite - Rusia post-Războiul Rece? Cum a ajuns România, după căderea Zidului Berlinului, singura, unica  țară est - europeană  cu sisteme balistice americane pe teritoriul ei, Aegisurile de la Deveselu și acum vectorii Patriot de la Marea Neagră? Cum a ajuns Bucureștiul, din 2015 încoace, să fie marcat cu un steguleț roșu, adică țintă pe planiglobul Apocalipsei nucleare ruso-americane?  Rachetele Aegis și Patriot, sunt într-adevăr arme defensive, dar capabile să modifice  mai vechiul echilibru  dintre celelalte tipuri de arme nucleare rusești și americane  -  "echilibrul terorii", atât de prețuit de americanii Kissinger, Brzezinski și părintele Războiului Rece, George Kennan - arme nucleare  de sub incidența defunctului INF, arme ofensive lăsate acum în voia soartei! România a ajuns aici, astfel.           

Casa Guvernului Federației Ruse
© Sputnik / Сергей Субботин
Anii '90 trecuți, de după căderea zidului Berlinului și dispariția Uniunii Sovietice, au fost anii promisiunii solemne a euroatlanticilor: "NATO, niciun inch către Est" făcută lui Gorbaciov și rușilor de președintele Bush Sr. și secretarul de Stat american James Baker, de Mitterand al Franței, cancelarul Kohl al Germaniei, PM Thatcher și Major ai Marii Britanii, de Manfred Wörner, secretarul general al NATO. Promisiune făcută  în  vara lui 1990 și uitată grabnic de președintele următor  Bill Clinton în 1994. Au fost, totodată şi anii ieşirii României de sub dominaţia fostei Uniuni Sovietice şi ai alunecării ei treptate în sfera de influenţă politico-militară a SUA, ceva mai târziu  Bush Jr. avea să spună  asta „puţin” diferit, anume că România era prietenul bun al Americii... 

Adevărul a fost altul, acela că după  1989 orientările de politică externă ale României nu  au apucat să prindă o pârtie cât de cât practicabilă nici către Europa de Vest și nici o consistență regională, estică sau balcanică. În atare situaţie, din tot Estul european  numai aici, în România, a fost posibil ca administraţiile Clinton, mai prudent şi apoi Bush Jr. fără ezitări, să instaleze politicile și interesele hegemonice americane în acest loc prielnic, ca să nu spunem un loc uitat de toți, inclusiv de clasa politică locală preocupată de trădări, loialități reciclate și navete de la un partid la altul, de chivernisirea personală și de găsirea de susțineri externe. Estonia, Letonia şi Lituania, ţări germanice şi cu grupuri rusofone importante, s-au întors la legăturile tradiţionale cu Germania şi au menţinut o cooperare economică profitabilă cu Rusia și alți exsovietici.

Deşi a avut legături stabile cu America prin grupul etnic, mare, emigrat peste ocean – circa 15 milioane de americani de origine poloneză – Polonia catolică a întreţinut legături cu Vaticanul, cu Europa, Germania, Franţa, arealul baltic, dar şi schimburi economice cu Rusia, dincolo de disputele istorice. Cehii au fost "adoptaţi" imediat de către Germania și au continuat fostele afaceri profitabile cu rușii; slovacii, imuni istoricește la rusofobii, au mers cu Vestul, dar neabătut şi cu Moscova. Ungaria şi-a aşezat politica externă alături de Germania şi Austria, puțin mai târziu s-a întors, pragmatic și către spațiul eurasiatic. Germanii şi-au amintit că bulgarii sunt „prusacii Balcanilor” şi s-au ocupat de ei, bulgarii au fost cuminți și au ascultat de Deutsche Bank şi, de asemenea, au ținut minte că Nicolae I al Rusiei este „ţarul eliberator” şi că a înălţat în mijlocul Sofiei Catedrala Naţională „Aleksandr Nevski". Cu o populaţie neinformată, cu instituţii democratice firave, o guvernare şi un Parlament sub presiunea continuă a intereselor politice şi economice; cu lideri în căutare eternă de sponsori peste hotare şi, mai ales, fără parteneri europeni puternici, tradiţionali, preocupaţi de soarta ei, România a reprezentat "veriga slabă" a Estului.

A fost o  oportunitate excelentă, atunci când a început ofensiva globalistă, politică , ideologică și militară a SUA, de după dispariția Uniunii Sovietice. Și astfel a fost posibilă apariția lui Traian Băsescu, un lider-vasal necondiționat al hegemonului mondial. Calea sa către puterea de la București, pregătită cu întâlniri de taină încă de la sfârșitul  anilor  '90 și planificată simultan cu expansiunea administrației neoconservatoare Bush Jr. și a NATO către Est (anii 2003 și 2004), n-a făcut necesară  intervenția străzii, ca în Georgia sau Ucraina,  ambasadorul american  Jack Dyer Crouch II, expert în nucleara sovieto-americană și revoluții colorate a fost, totuși, prin preajmă, la drum de seară  contracandidatul Adrian Năstase a plecat acasă  cu coada între picioare. Iar la 13 decembrie 2004, la o zi după victorie, Băsescu a bătut în cuie politica externă a României: “Axa Washington – Londra – Bucureşti va fi o prioritate în politica externă în următorii 5 ani”.

Comentăm scurt:  prioritate nu pentru următorii 5 ani, ci pentru următorii 16, până  astăzi, la episodul cu rachetele Patriot americane aduse în Romania. Întorcându-ne și lăsând de o parte Londra, aliatul de serviciu al Americii din Europa, ce anume a fost acea axă? A fost o struțo-cămilă fantasmagorică, ca multe din isprăvile neoconservatorilor americani, o alianţă asimetrică, bizară, dintre prima superputere din lume și România, o ţară  îndepărtată, mică, lipsită de forţă politică şi militară şi cu interese strict regionale.       

Vasalitatea lui Băsescu față de administrația neoconservatoare Bush Jr. a fost nu numai necondiționată, dar și hiperactivă, din prima clipă. După ce a preluat de la fosta guvernare Năstase o înţelegere bilaterală cu partea americană privind extrădarea militarilor americani pasibili de inculpare pentru fapte penale în România, document juridic neacceptat de nici o altă ţară membră a Uniunii Europene, Băsescu a semnat în 2005 (primul șef de stat din tot Estul) un  acord pentru instalarea de  baze militare americane în România.

Apoi, când toţi est-europenii şi-au retras soldaţii din Irak, în 2005 -2007,  Băsescu a mărit numărul lor de la 287, la 950 de militari, aproape la fel cât ceilalți estici la un loc (1 028) şi a rămas singurul care nu a vorbit niciodată de aducerea lor acasă. Cu ieşiri intempestive, necontrolate, cu un sac fără fund de violenţă verbală, insulte, golănisme  şi înjurături marinăreşti, din primele clipe ale mandatului său și până la sfârșit Băsescu a deteriorat iremediabil relaţiile cu Rusia, retorica sa antirusă, patetică, a fost constant sancționată de Moscova oficială, media rusească l-a considerat pur și simplu  o ameninţare la adresa Europei postbelice, sub cele două mandate ale sale relațiile politice româno-ruse au "înghețat" complet. În schimb, în martie 2005, la Washington, asumându-și pur și simplu poziția de purtător de cuvânt al neoconservatorilor americani, troțkiști și de profesie adversari ai Rusiei oricare ar fi ea, sovietică sau postsovietică, a cerut la Washington o intervenție energică a Congresului SUA pentru așa-zisa "internaționalizare" a Mării Negre, adică deschiderea ei discreționară pentru flotele militare ale SUA și NATO.

Apoi, la summitul NATO de la 2-4 aprilie 2008, la București, toate planurile expansioniste ale președintelui american  la Marea Neagră, admiterea Ucrainei și a Georgiei în NATO etc. au fost date peste cap de veto-ul europenilor occidentali. Bucureștiul a fost Stalingradul lui Bush Jr. și a neoconservatorilor din administrația sa. Dar, dacă Bush Jr. și-a consumat ultimul an de mandat într-un anonimat desăvârșit, nu la fel s-a întâmplat cu Băsescu. A fost preluat de următoarea administrație, Obama și în 2011 a dat ultima sa lovitură, a semnat la Washington un acord pentru instalarea în România a unei baze de rachete americane, la Deveselu, unică și aceasta în toată Europa de Est.

L-a susținut în 2014 în România și la americani pe următorul președinte, Iohannis, i-a transferat starea de vasalitate oarbă față de Washingtonul suzeran, precum și întreaga sa "moștenire" de relații româno-americane, rezumată în trei cuvinte: militărie, militărie şi iarăşi militărie. Aceasta a fost calea către tranzacția cu rachete Patriot americane pentru România anunțată zilele trecute la Washington și București. O tranzacție a guvernului României fără negocieri și fără obiecțiuni ale părții române. O tranzacție a "guvernului său"  aplaudată de Iohannis, și el un președinte-vasal supus  necondiționat, la fel ca predecesorul lui, rigorilor megabeneficiarului extern.           

Și, unde a ajuns astăzi România lui Iohannis în raporturile cu SUA?A ajuns acolo, că nimeni și nicăieri, de la un prim-ministru amețit la propriu și figurat, și până la  media locală nu a discutat nimic despre o achiziție apreciabilă pentru orice buzunar din lume, de 3,5 miliarde dolari. Nu s-a spus nimic, deși în State Unite  și în alte părți politicieni, membri, comisii, comitete și subcomitete ale Congresului de pe Hill au dezbătut de ani de zile și au făcut publice opinii, multe controversate, despre  rachetele Patriot.

Deși numeroase documente militare provenite de la experți, inspectori, utilizatori etc. din țări care au folosit în războaie aceste rachete, au exprimat obiecții serioase în ce privește eficiența lor în condiții de luptă. Deși reputata publicație "Foreign Policy"  tipărită  acum 50 ani la Washington de către celebrul politolog Samuel Huntington (Ciocnirea civilizațiilor), pur și simplu își intitula în martie 2018 un comentariu acid:  "Rachetele Patriot sunt făcute în America și o dau în bară în lumea întreagă"; sau "New York Times"  în 1991: "După război: și-au făcut treaba rachetele Patriot? Nu prea bine, zic oamenii de știință" etc.

Deși undeva, în Orientul Mijlociu, au fost lansate rachete Patriot împotriva unei  drone și astfel o amărâtă de jucărie quadropteră de 200 dolari a consumat un "Patriot" de 3,4 milioane de dolari. Deși prețurile date publicității arată limpede, că România plătește 10 milioane de dolari pentru o rachetă (cifre oficiale românești: 450 rachete sol-aer, în valoare totală de 3,9 miliarde euro, 1 euro = 1,17 dolari, adică valoarea tranzacției în dolari egală cu 4,56 miliarde dolari, adică o rachetă costă în realitate 10,13 milioane dolari), de unde a scos PM Orban  8 milioane? Deși, în continuare se poate ridica întrebarea: cum a ajuns guvernarea Iohannis-Orban la prețul de 10 milioane pentru o rachetă Patriot, când Departamentul de Stat al SUA ne-a anunțat recent, că Emiratele Arabe Unite  au negociat și obținut de la Raytheon și Lockheed Martin  452  rachete Patriot, ca și cele pentru România, la prețul total de 2,7 miliarde dolari, adică  5,77 milioane  o rachetă, adică cu 41 %  mai ieftină decât cea negociată de guvernarea de la București (?! vezi Defense News, Washington, D.C., May 3, 2019) Deci, despre ce vorbim: patrioți, sau patrihoți?           

În sfârșit, un lucru bun s-a petrecut în România zilele trecute, cu ocazia sosirii aici a rachetelor Patriot americane. Și, pentru acest lucru bun, mulțumim pe această cale lui Raytheon, că le-a denumit, cum le-a denumit. De foarte mulți ani, peste 30, românii nu au mai văzut, auzit, rostit sau citit în această țară un cuvânt pe cale de dispariție din limba română: cuvântul Patriot.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

21
Tagurile:
Rusia, SUA, romania, România, Patriot, Rachete


Загрузка...