CHIȘINĂU, 10 nov - Sputnik. Creștinii ortodocși îl cinstesc astăzi pe Sfântul Cuvios Iov de la sfânta mănăstire Poceaev. Pe 28 octombrie / 10 noiembrie 1651, cu credința învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-și ceasul morții cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ și a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani. El a fost unul dintre participații la Sinodul de la Kiev, din anul 1628, având un rol activ în apărarea Ortodoxiei și a poporului rus împotriva uniaților.
Adesea, retrăgându-se în peştera sa, câteodată şi câte trei zile, iar alteori timp de o săptămână întreagă, se nevoia în rugăciune şi post, cu mulţime de lacrimi de umilinţă ce se năşteau din inima lui curată. În peştera în care se nevoia el, până astăzi au rămas urmele metaniilor sale. Adesea, retrăgându-se în această peşteră, se nevoia în rugăciune şi post, rugându-se mai cu seamă pentru vremuri de pace şi pentru mântuirea lumii.
Egumenul de la Poceaev s-a născut aproximativ în anul 1551 în părţile Pocuţiei, în Galicia, primind la botez numele de Ioan (Ivan). La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Față — Ugorniţki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.
A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare șicitirea cărţilor sfinte. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoţiei.
În anul 1580, la cererea Cneazului Constantin de Ostrog, Sfântul Iov a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Cruce din apropierea orașului Dubne, unde vreme de peste douăzeci de ani a păstorit mănăstirea, în perioada în care ortodoxia se confrunta cu persecuții din partea catolicilor și a greco-catolicilor.
Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieţii de obşte din mănăstirea pe care o conducea, precum şi de tipărirea cărţilor sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munţii Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev.
Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaev și s-a așezat într-o peșteră, nu departe de vechea Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului, vestită pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (prăznuită vineri în Săptămâna Luminată, pe 23 iulie și pe 8 septembrie). Pustnicul sfânt a fost îndrăgit imediat de monahii din mănăstire și astfel, monahul Iov a fost ales egumenul lor. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viaţa duhovnicească, fiind un egumen bun și blând cu frații.
Sfântul Iov a fost un înflăcărat apărător al credinței ortodoxe împotriva persecuțiilor catolicilor. În urma „Unirii de la Brest", creștinilor ortodocși le-au fost încălcate drepturile, fiind prigoniți, încercându-se prin forță convertirea lor la catolicism. Mulți ierarhi ortodocși au devenit apostați, dar Sfântul Iov și alti apărători ai ortodoxiei, au copiat și distribuit cărți ortodoxe pentru întărirea creștinilor. Cneazul de Ostrog a fost cel responsabil cu tipărirea primei ediții a Bibliei ortodoxe (1581).
Descoperirea moaștelor Sfântului Iov a avut loc pe 28 august/ 9 septembrie 1659. A doua descoperirea a moaștelor s-a întâmplat pe 28 august / 9 septembrie 1833.
CHIȘINĂU, 14 - Sputnik. Creștinii ortodocși din țara noastră îl prăznuiesc pe 14 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare. Potrivit Portalului Serviciilor Electronice, în Moldova astăzi își sărbătoresc onomastica peste 55 de mii de moldoveni.
Sfântul Vasile cel Mare a fost păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor.
Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.
Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate. Mai amintim că Sfântul Vasile cel Mare, la fel ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.
Numele Vasile, provine din grecescul basileios, care este în legătură cu basileos, "rege", "împărat", "bazileu".
Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astăzi e curenta forma Vasile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se întâlnesc astăzi destul de rar, fiindu-le preferat mai grațiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica ți Sica/Sică.Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia și sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului și Bobotezei și, desigur, în sărbătoarea care îi este dedicată, în ziua de 14 ianuarie.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
CHIȘINĂU, 13 ian — Sputnik. Biserica Ortodoxă din Moldova îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, care a influențat puternic viață bisericească și națională a Ucrainei ortodoxe în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei. Părinții săi i-au dat la botez numele de Petru, pentru a se păstra vie memoria străbunicului său Petru Rareș.
De la unchiul său Gheorghe, mitropolitul Moldovei, s-a deprins cu citirea cărților sfinte și cu frica de Dumnezeu. După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției" ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).
După bătălia de la Hotin, regele Poloniei, Sigismund al III-lea, remarcându-l pentru devotamentul său în luptă, l-a recomandat Înaltei Porţi spre a fi instalat în scaunul Moldovei. De data aceasta, Petru nu mai este dispus să accepte slava lumii celei trecătoare. Viaţa lui luase un alt curs, căci, nu după mult timp, ostaşul Petru deveni ostaşul lui Hristos, după cuvântul din Sfânta Liturghie: „Toată grija cea lumească să o lepădăm".
Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mănăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.
Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.
Printre numeroasele sale realizări ca arhiereu se numără și transformarea colegiului pe care îl înființase la Kiev în Academie — școală cu caracter universitar, considerată cea mai veche instituție de învățământ superior la slavii ortodocși.
De asemenea, a înființat tipografii la Kiev și Lvov pentru a revigora cultura ortodoxă din Rusia, tipărind numeroase cărți de slujbă, de învățătură, de apologie ortodoxă, precum și traduceri ale Sfinților Părinți. Cea mai importantă moștenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar Petru Movilă este „Mărturisirea de credință".
În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu același nume scrisă de Meletie Smotrițki, în care se găsea o vădită nuanță catolică. Apariția și răspândirea în țările slave a „Mărturisirii de credință" atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită la Geneva, a reorientat direcția lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă. Ca răspuns la această provocare, mitropolitul Petru a scris „Mărturisirea de credință", lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. Pentru recunoașterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunțat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un sinod panortodox la Iași între 15 septembrie și 26 octombrie 1642. Sinodul a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial Mărturisirea de credință a Bisericii de Răsărit.
A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe".
A trecut la Domnul în ziua de 22 Decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a mănăstirii Pecerska. Întreaga avere a folosit-o pentru restaurarea de biserici, înființarea de școli și întreținerea lor. Cu prilejul serbării a 400 de ani de la naşterea sa, canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost săvârșită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 și proclamată la 15 decembrie a aceluiași an, dar înscrisă în calendarul Bisericii la 31 decembrie.
În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în martie 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iaşi (1642), a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, în Catedrala mitropolitană din Iaşi, în ziua de 13 octombrie, după ce Arhiepiscopia Iaşilor răspunsese solicitării Sfântului Sinod de a pregăti icoana, troparul, sinaxarul şi slujba de pomenire. Data de serbare a vrednicului ierarh a fost stabilită pentru ziua de 22 decembrie, ziua mutării sale la Domnul.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
CHIȘINĂU, 15 ian - Sputnik. Ce lucruri relevante se întâmplă acum în politica internă, în Parlament, în Guvern, în relațiile acestora cu președintele Maia Sandu, la ce aspecte ar trebui să fie atenți observatorii și cetățenii?
„Asistăm, la început de an 2021, la așteptări tactice”, a fost răspunsul oferit pentru Sputnik Moldova de comentatorul politic Victor Nichituș.
El a sintetizat pe scurt evoluțiile recente din politica moldovenească, pentru a descrie etapa la care ne aflăm acum: de la demisia din funcția de prim-ministru a lui Ion Chicu au trecut mai bine de două săptămâni, iar președintele Maia Sandu l-a desemnat ca premier interimar pe ministrul de externe Aurel Ciocoi. Președintele moldovean a evitat să desemneze o persoană care să formeze un nou Cabinet de Miniștri, argumentând că desemnarea unui prim-ministru ar putea îndepărta declanșarea alegerilor anticipate.
În opinia lui Victor Nichituș, acum „președintele Maia Sandu se teme că Parlamentul Republicii Moldova ar putea vota un nou Guvern”.
Și iată explicația comentatorului: „Dacă se va întâmpla asta, noul Cabinet de Miniștri, cu plusurile și minusurile lui, va fi perceput ca fiind al Maiei Sandu”.
„Doar că președintele se teme de minusurile care ar putea să apară în urma activității de administrare a treburilor statului. Acesta este motivul real al neînaintării de către șeful statului moldovean a unei persoane responsabile pentru formarea unui nou guvern”, a apreciat Victor Nichituș.
Constituția Republicii Moldova prevede, pentru cazul în care președintele nu înaintează candidatura unui prim-ministru, inițierea unei proceduri de destituire a acestuia, a relevat interlocutorul.
„Exercițiul este unul extrem de anevoios, iar în condițiile social-politice existente este greu de presupus că poate fi pus în aplicare”, a constatat analistul politic.
„Asistăm, la început de an 2021, la așteptări tactice. Pe de o parte, Maia Sandu așteaptă un răspuns de la Curtea Constituțională, care ar trebui să-i arate o modalitate rapidă de autodizolvare a Parlamentului. Pe de alta, judecătorii constituționali încearcă să nu depășească limitele legalității și să rămână cu obrazul curat în fața opiniei publice”, a apreciat Victor Nichituș.
El a adăugat că „toți judecătorii constituționali știu că legislatorii moldoveni nu pot fi sancționați pentru faptul că președintele nu a înaintat o persoană care să ceară Parlamentului un vot de încredere pentru un Cabinet de Miniștrii”.
„Este greu de presupus că judecătorii constituționali vor risca și vor pedepsi deputații pentru inacțiunea șefului statului”, a menționat Victor Nichituș.
„Chiar dacă mai toți parlamentarii moldoveni afirmă că sunt gata pentru alegeri parlamentare anticipate, nu cred că ei spun adevărul. Ion Chicu a afirmat că nicio fracțiune parlamentară nu a introdus în Bugetul de stat pentru anul 2021 resurse financiare pentru acoperirea costurilor necesare organizării alegerilor anticipate”, a subliniat Victor Nichituș.
În opinia sa, „soluția depășirii crizei politice, constituționale și guvernamentale în care se află statul moldovean ar putea veni de la Partidul Socialiștilor (PSRM).
Comentatorul politic a argumentat de ce vede anume astfel lucrurile.
„La sfârșit de an, Igor Dodon a fost reales în fruntea acestui partid, demonstrându-se tuturor că în interiorul acestei formațiuni politice există unitate și că zvonurile despre o presupusă disoluție a acestui partid au fost imaginare. Recent, Dodon a anunțat că va convoca Comitetul Executiv al formațiunii, unde vor discuta despre situația politică existentă. Nu este exclus ca în urma acestor discuții să fie luate responsabilități care ar putea să îl scoată din așteptarea tactică în care s-a plasat (și) Maia Sandu și să o forțeze la acțiune”, a comentat Victor Nichituș.
Un alt comentator politic, Corneliu Ciurea, a apreciat în studioul Sputnik Moldova că dorința deliberată a noului președinte al țării de a prelungi mandatul guvernului interimar este eronată, dar Parlamentul trebuie să-i indice în mod clar Maiei Sandu care a fost greșeala ei când a depus cererea la Curtea Constituțională.
În zilele următoare expiră termenul în care Maia Sandu este obligată să desemneze candidatul la funcția de prim-ministru.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova