Hillary Clinton

Un pericol pentru lumea întreagă - alegerea doamnei Clinton

3988
(reînnoit 11:47 29.07.2016)
Doamna Clinton, unul dintre artizanii și garanții conflictului generalizat în care trăim. A lumii nebune în care trăim. Inclusiv noi românii care, iată, am ajuns să avem, în loc de economie și locuri de muncă, armate și baze străine pe teritoriu, iar în loc de vecini și parteneri vedem "potențiale pericole". Asta înseamnă, pe scurt, doamna Clinton.

Editorial de Dragoș Dumitriu

Formal și simbolic, alegerile din Statele Unite sunt o manifestare a democrației, iar pe fond… ei, aici apare pentru mulți un semn de întrebare — este șeful Executivului, președintele, cel ce conduce cu adevărat SUA? Este greu să spui DA, fiindcă e și mai greu să-ți imaginezi că un asemenea colos poate ajunge la mâna unui actoraș, a unui pastor sau, recent, a unui avocățel, remarcabil la maturitate prin timbru vocal, dans și nevastă — iar la tinerețe prin dosarul de drogat.

Este greu să spui și NU, fiindcă atunci însăși ideea de democrație s-ar risipi ca un fum, nu-I așa?… În fine, în oricare dintre cele două situații, este cert că președinții SUA din ultimii 25 de ani, de la fostul agent șef CIA George Bush încoace, au fost personaje, nicidecum personalități. Și tot în ultimii 25 de ani, președinții SUA s-au remarcat prin… ceea ce înfierează cu mânie nucleară la ceilalți — crearea de dinastii conducătoare, violarea intimității prin spionarea vieții private și, peste toate, minciuna — chiar la nivelul sperjurului în chiar sacralitatea templului modului de viață american, Curtea Supremă (de Justiție) a SUA. Iar culmea, în anul de grație 2016 suntem pe cale să trăim momentul în care este aleasă președinte o persoană culpabilă în toate aceste trei privințe, ceea ce cu siguranță ar fi o premieră în istoria SUA.

Concret, democrata doamnă Hillary Clinton ar forma a doua dinastie americană a acestui început de secol după cea inaugurată de clanul Bush și, pe alte meridiane, de familia Kim; aceeași doamnă, în calitatea ei de Secretar de Stat în primul mandat Obama a fost la curent — și implicit a susținut — interceptarea liderilor "aliați" germani, turci și francezi (asta e doar ceea ce se știe deocamdată), plus a provocat scandalul legat de e-mail-uri, după cum o acuză chiar fostul șef al Camerei Reprezentanților, Newt Gringrich; în fine, cel mai grav pare a fi capitolul minciuni emise de doamna Clinton — de la sperjurul amintit, prin care și-a susținut soțul sperjur în fața Curții Supreme în cazul Lewinsky dar și a altor reclamații de abuz sexual, până la fondurile (donațiile) adunate prin Departamentul de Stat, prin Fundația Clinton etc.

Iată ce declară tot fostul șef al Camerei Reprezentanților, Congresul SUA, Newt Gringrich: "Ea minte despre e-mail-uri; minte despre Clinton Foundation; minte în legătură cu întâlnirile secrete de la Departamentul de Stat cu donatorii; minte în legătură cu înțelegerile încălcate; minte în legătură cu declarațiile de la Goldman Sachs; minte în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la Benghazi."

Penultima afirmație se referă la zecile de milioane de dolari primite de Secretarul de Stat Hillary Clinton pentru niște discursuri ținute, timp de doi ani, la instituții financiare care au avut legătură cu criza (financiară) care a lovit lumea. Ultima afirmație se referă la susținerea de către SUA condusă de Obama și Hillary Clinton a unor grupuri islamiste libiene care nu doar au răsturnat ordinea de drept în Libia, dar au și ucis cetățeni americani nevinovați.

Acuzația aceasta s-ar putea extinde la întreaga activitate a Departamentului de Stat în Africa de Nord și Siria, fiindcă, așa cum spunea Donald Trump, în ce constă moștenirea lăsată de doamna Clinton la Departamentul de Stat, dacă nu în Egiptul în flăcări și extremism, Libia în haos, Siria în flăcări și fanatism. Iar eu așa adăuga că aceleiași politici ar trebui să-I mulțumească Europa pentru migrația levantină și magherbiană, dar și pentru atentatele care îngrozesc Occidentul.

În plus, doamna Clinton este o adeptă a politicii Obama de susținere a loviturii de stat și a destabilizării Ucrainei, precum și a izolării Rusiei, strategie care a dus la o criză economică cu efecte multiple. Ar trebui să mai adaug problema închisorilor CIA, a torturii practicate acolo (și aici probabil, în România), chestiune cu care doamna în cauză, în calitatea ei oficială, cu siguranță a știut… și a participat la minciuna uriașă a SUA — că închisorile nu există!

Îmi permit deci să afirm că, în ciuda spectacolului ciudat uneori al domnului Trump, pericolul dovedit vine de la doamna Clinton, unul dintre artizanii și garanții conflictului generalizat în care trăim. A lumii nebune în care trăim. Inclusiv noi românii, care, iată, am ajuns să avem, în loc de economie și locuri de muncă, armate și baze străine pe teritoriu, iar în loc de vecini și parteneri vedem "potențiale pericole". Asta înseamnă, pe scurt, doamna Clinton.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

3988
Tagurile:
Partidul Democrat, Politica externă, Alegeri prezidențiale SUA, Dragoş Dumitriu, Hillary Clinton, SUA
Tematic
Nemții o vor pe Clinton președinte
Lumânări

Nimeni nu va ține doliu după niște nimeni

524
(reînnoit 12:16 09.08.2016)
Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm.

Editorial de Dragoş Dumitriu

România, 2016, la doi ani de centenarul Națiunii — ținem Doliu Național pentru o regină care nu a fost niciodată regină, nici măcar cetățean român, ba chiar nu a avut bunăvoința de a învăța limba țării a cărei coroană pretindea că o poartă; în schimb România nu a ținut doliu pentru doi poeți naționali, doi regi adevărați ai spiritului românesc — Adrian Păunescu și Grigore Vieru.

Cealaltă Românie, Moldova, arborează aceeași mască ridicolă, ba chiar și mai și, având în vedere că "regina" a fost mulțumită să încaseze ani de zile mulțumirile Uniunii Sovietice fără să-i amintească vreodată de tragedia Basarabiei. Chișinăul a fost îndoliat pentru Grigore Vieru, dar nu și pentru Adrian Păunescu, cel care a trăit pentru Basarabia fiecare clipă a titanicei sale vieți. Chișinăul e îndoliat pentru cetățeana franco-britanică Ana, dar nu la fel s-a manifestat pentru genialul Emil Loteanu, de exemplu… Și nici măcar pentru anexarea din 16 mai… Mă doare când citesc jurnalul lui Pușkin…

Basarabia către București… Știu oare românii că nu există în Capitală o piaţă care să poarte numele eroului Unirii și României Mari care a fost Pan Halippa? În schimb va apărea o stradă cu numele lui Elie Wiesel, omul care a formulat cele mai cumplite acuzații la adresa Națiunii române: "România a ucis, a ucis, a ucis!", a anatemizat Wiesel, aruncând în cuptorul dezonoarei tot ce e românesc… și acum va avea strada lui în Capitală! Știu oare consilierii generali că monumentalul scriitor Zaharia Stancu, genialul filosof Anton Dumitriu sau fenomenul muzicii mondiale Nicolae Herlea nu sunt menționați pe vreo stradă sau "piațetă", că tot sunt la modă neologismele? Unui român i se recunoaște la nivel mondial crearea celui mai frumos imn al suferinței de la Hiroshima — abia am iertat încă un 6 august — se numește Eugen Jebeleanu și, evident, nu are vreun loc pe harta Capitalei.

Culmea, nici simbolul vechiului București, maestrul care a încântat atâtea generații și a cântat inegalabil sufletul orașului, el, unicul Gică Petrescu, nu are nimic… așa cum de nimic a avut parte și când a părăsit pentru eternitate Bucureștiul său iubit, însoțit doar de amintirile sale despre alte timpuri și alți oameni… În fine, știu oare românii că nici acum, în pragul centenarului României Mari, în Capitală nu există o statuie a lui Avram Iancu? Nu, românii de azi știu doar că trebuie să se opună Catedralei Neamului, promisă drept pioasă recunoștință de generația Marii Uniri, dar uitată de generația "aderării", "integrării" și muncii prin și la străinătate.

Dar hai să facem ca în vremea minții celei de pe urmă, să stăm strâmb așa cum se dorește, dar să judecăm drept: dacă va avea piaţă cel ce ne acuză pe vecie de crime monstruoase, de ce nu s-ar putea da unei străzi învecinate numele lui Raoul Șorban, românul care a salvat mii de evrei din Transilvania de la moartea pregătită de horthyști și naziști — cel care în viață a fost ca o stâncă iar acum trăiește ca un copac în grădina "Drepților între popoare" de la Yad Vashem… Raoul Șorban, vlăstarul unei vechi familii nobiliare dejane, cel care a luptat fără cruțare contra iredentismului unguresc, dar și marele critic de artă care a redat culturii maghiare pe cel mai de seamă pictor, Simon Hollosy din Sighet. Pe scurt — lângă acuzatorul Națiunii, să fie pus apărătorul! Sau cumva românii nu au dreptul la apărare?

Am expus atâtea nume — și sunt încă prea multe altele! — sunt tot atâtea motive de mândrie pentru Națiune, dar și de rușine pentru cei ce le uită sau nu le (re)cunosc. Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm. Acceptarea nefirescului, a înstrăinării ori pângăririi istoriei și spiritului național face apel la blestemul atât de cumplit invocat în "Doina" lui Eminescu:

"Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!"

Și nimeni nu va ține doliu după un neam de nemernici.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

524
Tagurile:
Doliu, Dragoș Dumitriu, Regina Ana, România
Tematic
Film documentar: Regina Ana a României (VIDEO)


Загрузка...
Ovidiu Hurduzeu

Sfârşitul globalismului

1326
Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama.

Editorial de Ovidiu Hurduzeu

„Americanism, and not Globalism, is our creed" (Americanismul, şi nu globalismul, este credinţa noastră) a spus Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţiale în discursul său de la ceremonia de desemnare. Declaraţia lui Trump pune punctul pe i. SUA nu mai cred în valorile sale tradiţionale, ci în ideologiile şi practicile globalismului. Revenirea la americanism, la „America first" ar însemna o reîntoarcere la America profundă, o „revenire acasă" după multe aventuri perdante pe întreg mapamondul.

Globalismul este un termen arhifolosit, dar prea puţin înţeles. El nu are nici în clin nici în mânecă cu globalizarea, deşi cei doi termeni sunt deseori folosiţi într-un sens similar. Globalizarea se referă la inter-naţionalizarea crescândă a vieţii economice şi culturale datorită răspândirii rapide a tehnologiilor informaţionale. Globalizarea implică o lume multipolară de naţiuni suverane, pe când globalismul este un proiect unipolar al elitelor mondialiste. Globaliştii nu urmăresc decât să-şi sporească necontenit puterea transnaţională. O puterea nelimitată, ce-şi arogă dreptul să întroneze guvernanţa globală, „managerizând" întreaga planetă în numele „democraţiei", „drepturilor omului" şi a altor ficţiuni manipulatoare.

Lumea globalistă este cea a capitalismului total şi totalitar ce încurajează deopotrivă libertarianismul economic (noua formă de laissez-faire promovat agresiv de „statul de piaţă") şi pe cel cultural, manifestat prin multiculturalism, corectitudine politică etc. Un capitalism-malaxor deranjat de frontierele naţionale amalgamează popoarele, şterge identităţile colective organice şi le promovează pe cele artificiale (de exemplu „identitatea gay"). Globaliştii încearcă să înlocuiască statul naţional cu „statul de piaţă"(market state), o ficţiune neoliberală creată după chipul şi asemănarea corporaţiei transnaţionale: într-un astfel de stat imperativul pieţei este mai presus de interesul naţional şi de identitatea naţională.

Paul Craig Roberts
© Sputnik / photography supplied by author

Globaliştii acţionează printr-o imensă reţea de entităţi transnaţionale (FMI, Banca Mondială), de fundaţii, think-tank-uri, universităţi, bănci şi corporaţii. Cea mai mare parte a birocraţiei guvernamentale din ţările occidentale se află sub directul lor control. În aceste condiţii, lupta dintre „dreapta" şi „stânga" devine irelevantă. Dreapta neoconilor (neoconservatorilor) continuă în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Libertarianismul economic şi cel cultural au în comun aceeaşi agendă globalistă şi aceeaşi antropologie anticreştină. În locul persoanei, în sens creştin, care există numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere şi responsabile, globalismul l-a pus pe homo oeconomicus, care nu este o persoană, ci un mijloc, o „resursă umană", exploatat ca marfă şi sursă de profit. Adevăratul conflict de la sfârşitul Razboiului rece încoace este cel dintre globalişti şi naţional-suveranişti, dintre cei care promovează şi cei care resping agenda globalistă.

Astăzi globalismul îşi ascunde chipul sub masca Statelor Unite. America însăşi trăieşte sub jugul globalist. Prima putere a lumii nu mai este o naţiune suverană cu o economie autonomă şi o cultură distinctă. Urmărind să devină un „stat de piaţă" exemplar şi far călăuzitor pentru întreaga omenire, Statele Unite s-au afundat atât de mult în „economia globală", încât au ajuns dependente de alte state pentru a-şi asigura accesul la resurse financiare, materii prime şi mână de lucru.

Piață
© Sputnik / Евгений Панасенко

Libertarianismul economic a închis mii de fabrici în SUA, a sărăcit clasa de mijloc, fiind o bonanza pentru doar 1% din populaţie. Dar globaliştii nu s-au mulţumit doar să subjuge America economic. Au târât-o în tot felul de conflicte regionale, au înlănţuit-o prin pacte şi angajamente de securitate precum şi printr-o sumedenie de tratate comerciale, majoritatea păguboase pentru cetăţeanul de rând, dar ultraprofitabile pentru marile corporaţii. Odinioară ceea ce era bun pentru General Motors era bun şi pentru America. Astăzi, acest adevăr nu mai este valabil, întrucât „capitaliştii globali au devenit acoliţii guvernării globale", cum bine remarca Patrick J. Buchanan în cartea O republică, nu un imperiu.

Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama. O reacţie populistă, într-adevăr, dar şi o mişcare bine gândită a „realiştilor" împotriva globaliştilor din birocraţia americană şi a modului lor postmodern de a privi realitatea. „Suntem un imperiu acum, şi când acţionăm creăm propria noastră realitate. Facem istoria, iar vouă tuturor vă rămâne doar să studiaţi ceea ce facem noi" (Karl Rove).

Donald Trump îşi propune să resuveranizeze SUA prin „trezirea la realitate", o realitate dură, dureroasă, a establishment-ului american, şi prin înlocuirea agendei globaliste cu „America first", un concept mult îndrăgit de forţele naţionaliste. Pentru a reuşi pe deplin, strategia unei viitoare administraţii Trump trebuie să depăşească însă cadrele unui naţionalism pragmatic şi a unei realpoltik în politica externă. Noul suveranism american va trebui să se întoarcă la rădăcinile Americii profunde. Statele Unite au nevoie de noi mituri naţionaliste care să unească poporul american prin altceva decât tehnologism şi consumerism perpetuu. Războiul împotriva globalismului va fi câştigat când va fi distrusă matricea culturală a acestuia. Şi nu numai în SUA, ci peste tot în lume.

Ovidiu Hurduzeu este scriitor şi critic social român, doctor în literatura franceză şi ştiinţe umaniste a Universităţii Stanford, SUA. Din 1990 este stabilit în California. 

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

1326
Tagurile:
Dezvoltare, Economie, Securitate, Pace, americanism, Capitalismul, occidentul, Globalismul, Hillary Clinton, Donald Trump, Ovidiu Hurduzeu, SUA, România
Tematic
Hurduzeu: UE dezvoltă piața globală, nu cele locale (VIDEO)


Загрузка...
Maia Sandu

Video: CSS s-a întrunit în noua componență - ce a declarat Maia Sandu

48
(reînnoit 13:09 26.01.2021)
Maia Sandu prezideză prima ședință a noii componențe a Consiliului Suprem de Securitate. Președintele a declarat că-și rezervă dreptul de a nu-i invita la ședințe pe unii membri delegați prin lege în acest important for, dar în privința cărora are „rezerve”.

CHIȘINĂU, 26 ian - Sputnik. Consiliul Suprem de Securitate (CSS) în noua componență s-a întrunit într-o primă ședință marți, 26 ianuarie. Ședința a fost prezidată de președintele Maia Sandu.

Șeful statului a anunțat la începutul ședinței că-și rezervă dreptul de a nu-i invita pe unii membri ai CSS delegați prin lege. Președintele a spus că are „anumite dubii care țin de luarea unor decizii ce țin de securitatea statului” și își rezervă dreptul să nu-i invita la ședințe pe respectivii atunci când va considera „că există conflict de interese sau riscul unui conflict de interese”.

Printre prioritățile CSS în perioada următoare, Maia Sandu a enumerat combaterea traficului de droguri și anabolizante, combaterea defrișărilor ilegale, asigurarea capacității de răspuns la COVID-19.

De asemenea, șeful statului a accentuat necesitatea combaterii corupției și reformării Justiției.

„Dacă nu o să opriți dumneavoastră corupția, atunci oamenii o să iasă în stradă și o să vă pedepsească cum știu ei”, a declarat Maia Sandu.

Maia Sandu a menționat că „milioane de alegători” i-au încredințat un mandat de luptă împotriva corupției, iar membrii CSS își primesc salariile pentru a realiza acest obiectiv.

„Aveți toate instrumentele ca sistemul să înceapă să funcționeze. Dacă toate instituțiile reprezentate în această sală și-ar dori să colaboreze, sistemul ar funcționa”, a spus Maia Sandu.

De asemenea, președintele a spus că „schimbările în Justiție se vor baza în primul rând pe oameni”.

Partidul Socialiștilor (PSRM), fostul președinte Igor Dodon, ministrul interimar al Justiției, Fadei Nagacevschi, precum și unii experți au criticat noua componență a CSS pentru faptul că aceasta nu include reprezentanți ai unor instituții importante, precum Ministerul Justiției și Centrul Național Anticorupție.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

48
Tagurile:
Maia Sandu, CSS
Tematic
Maia Sandu a numit un consilier pe probleme de securitate: O femeie ocupă funcția


Загрузка...