Ilie Catrinoiu

Clasa politică și supermarketurile, la apus de carieră

308
(reînnoit 11:38 13.07.2016)
În liberalism statul stă degeaba, statul care nu organizează şi nu răsplăteşte munca, ci exploatarea. Ce este România astăzi? Cel mai liberal stat din lume cu cea mai cosmopolită populaţie pentru care munca nu există.

Editorial de Ilie Catrinoiu

Klaus Iohannis a promulgat luni legea supermarketurilor. Ar trebui ca 51% din produsele comercializate de retaileri să fie româneşti, dar nu se va întâmpla acest miracol. Legea a fost criticată de reprezentanţii marilor reţele comerciale pe motiv că, vezi Doamne, se încalcă "comerţul modern", dispare "piaţa liberă", se ignoră principiile liberalismului. Normal că se încalcă liberalismul. Dar e puţin lucru să încalci principiile liberalismului. Liberalismul nu trebuie încălcat, trebuie epurat pentru totdeauna.

Statul liberal este statul degeaba care nu organizează şi nu răsplăteşte munca, ci exploatarea. România de un sfert de secol stă degeaba şi taie frunză pentru câinii altora. Ciocoii, bastarzii, politrucii, peştii şi prostituatele sunt singurele categorii sociopate care se dezvoltă sub protecţia statului liberal. Altceva nu poate produce statul liberal. Veţi spune că nu este aşa? În ce prosperă România? Suntem pe primul loc în Europa la traficul sexual, dar în schimb nu producem nici măcar roşii şi fructe pentru piaţa internă.

Ce este România astăzi? Cel mai liberal stat din lume cu cea mai cosmopolită populaţie pentru care munca nu există. România n-are un sistem de învăţământ performant care să fie conectat la o piaţă a muncii solidă şi productivă, competitivă pe o nişă globală, dar în schimb are un "stat de drept" funcţional şi teoretizat în sute de biblioteci publicate în doar două decenii. Şi mai are o concentrare a Mall-urilor şi a supermarketurilor pe cap de locuitor mai mare decât în oricare alt stat occidental.

Legea supermarketurilor nu va fi aplicată pentru că nu există mecanismele de producţie agricolă care să alimenteze rafturile magazinelor. Pentru asta, trebuie schimbată din temelii însăşi structura statului. Am avut în trecut statul socialist, capitalist în esenţă; de două decenii avem statul liberal, ultracapitalist; acum trebuie implementat statul civic, statul proprietarilor de capital şi muncă productivă. Statul nu este rău în sine, dar depinde ce stat ne dorim. Statul român, naţional şi unitar, nu poate fi decât statul autorităţii legii şi dreptăţii sociale, iar legea şi dreptatea se impun prin forţă, nu prin discursuri şi decrete.

Românismul şi autoritarismul sunt cele două aripi ale democraţiei economice. În mod normal, această lege trebuia însoţită de taxarea progresivă şi agresivă a băncilor şi corporaţiilor, cu cel puţin 70% din profitul pe care îl fac în România. Dacă vor; dacă nu vor, pot să plece de unde au venit pentru că acolo de unde au venit sunt în pierdere şi au ajuns în România ca să-şi acopere pierderile pe care le suferă în vest. Retailurile şi băncile au făcut pe timp de criză profituri mai mari decât înainte de criză şi au exportat în conturile acţionarilor peste 80% din miliardele de dolari făcute în România.

Lumea se schimbă; şi se schimbă radical şi repede. Numai politrucii, bancherii şi acţionarii sunt pe altă frecvenţă.

Ilie Catrinoiu este critic social şi membru fondator şi vicepreşedinte al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu opinia Redacției Sputnik.

308
Tagurile:
Exploatare, Statul liberal, Liberalism, Produse românești, comerț, Legea supermarketurilor, Dacian Cioloş, Klaus Iohannis, Ilie Catrinoiu, România
Tematic
Klaus Iohannis după consultări: România are nevoie de un proiect de ţară
Lumânări

Nimeni nu va ține doliu după niște nimeni

525
(reînnoit 12:16 09.08.2016)
Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm.

Editorial de Dragoş Dumitriu

România, 2016, la doi ani de centenarul Națiunii — ținem Doliu Național pentru o regină care nu a fost niciodată regină, nici măcar cetățean român, ba chiar nu a avut bunăvoința de a învăța limba țării a cărei coroană pretindea că o poartă; în schimb România nu a ținut doliu pentru doi poeți naționali, doi regi adevărați ai spiritului românesc — Adrian Păunescu și Grigore Vieru.

Cealaltă Românie, Moldova, arborează aceeași mască ridicolă, ba chiar și mai și, având în vedere că "regina" a fost mulțumită să încaseze ani de zile mulțumirile Uniunii Sovietice fără să-i amintească vreodată de tragedia Basarabiei. Chișinăul a fost îndoliat pentru Grigore Vieru, dar nu și pentru Adrian Păunescu, cel care a trăit pentru Basarabia fiecare clipă a titanicei sale vieți. Chișinăul e îndoliat pentru cetățeana franco-britanică Ana, dar nu la fel s-a manifestat pentru genialul Emil Loteanu, de exemplu… Și nici măcar pentru anexarea din 16 mai… Mă doare când citesc jurnalul lui Pușkin…

Basarabia către București… Știu oare românii că nu există în Capitală o piaţă care să poarte numele eroului Unirii și României Mari care a fost Pan Halippa? În schimb va apărea o stradă cu numele lui Elie Wiesel, omul care a formulat cele mai cumplite acuzații la adresa Națiunii române: "România a ucis, a ucis, a ucis!", a anatemizat Wiesel, aruncând în cuptorul dezonoarei tot ce e românesc… și acum va avea strada lui în Capitală! Știu oare consilierii generali că monumentalul scriitor Zaharia Stancu, genialul filosof Anton Dumitriu sau fenomenul muzicii mondiale Nicolae Herlea nu sunt menționați pe vreo stradă sau "piațetă", că tot sunt la modă neologismele? Unui român i se recunoaște la nivel mondial crearea celui mai frumos imn al suferinței de la Hiroshima — abia am iertat încă un 6 august — se numește Eugen Jebeleanu și, evident, nu are vreun loc pe harta Capitalei.

Culmea, nici simbolul vechiului București, maestrul care a încântat atâtea generații și a cântat inegalabil sufletul orașului, el, unicul Gică Petrescu, nu are nimic… așa cum de nimic a avut parte și când a părăsit pentru eternitate Bucureștiul său iubit, însoțit doar de amintirile sale despre alte timpuri și alți oameni… În fine, știu oare românii că nici acum, în pragul centenarului României Mari, în Capitală nu există o statuie a lui Avram Iancu? Nu, românii de azi știu doar că trebuie să se opună Catedralei Neamului, promisă drept pioasă recunoștință de generația Marii Uniri, dar uitată de generația "aderării", "integrării" și muncii prin și la străinătate.

Dar hai să facem ca în vremea minții celei de pe urmă, să stăm strâmb așa cum se dorește, dar să judecăm drept: dacă va avea piaţă cel ce ne acuză pe vecie de crime monstruoase, de ce nu s-ar putea da unei străzi învecinate numele lui Raoul Șorban, românul care a salvat mii de evrei din Transilvania de la moartea pregătită de horthyști și naziști — cel care în viață a fost ca o stâncă iar acum trăiește ca un copac în grădina "Drepților între popoare" de la Yad Vashem… Raoul Șorban, vlăstarul unei vechi familii nobiliare dejane, cel care a luptat fără cruțare contra iredentismului unguresc, dar și marele critic de artă care a redat culturii maghiare pe cel mai de seamă pictor, Simon Hollosy din Sighet. Pe scurt — lângă acuzatorul Națiunii, să fie pus apărătorul! Sau cumva românii nu au dreptul la apărare?

Am expus atâtea nume — și sunt încă prea multe altele! — sunt tot atâtea motive de mândrie pentru Națiune, dar și de rușine pentru cei ce le uită sau nu le (re)cunosc. Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm. Acceptarea nefirescului, a înstrăinării ori pângăririi istoriei și spiritului național face apel la blestemul atât de cumplit invocat în "Doina" lui Eminescu:

"Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!"

Și nimeni nu va ține doliu după un neam de nemernici.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

525
Tagurile:
Doliu, Dragoș Dumitriu, Regina Ana, România
Tematic
Film documentar: Regina Ana a României (VIDEO)


Загрузка...
Ovidiu Hurduzeu

Sfârşitul globalismului

1327
Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama.

Editorial de Ovidiu Hurduzeu

„Americanism, and not Globalism, is our creed" (Americanismul, şi nu globalismul, este credinţa noastră) a spus Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţiale în discursul său de la ceremonia de desemnare. Declaraţia lui Trump pune punctul pe i. SUA nu mai cred în valorile sale tradiţionale, ci în ideologiile şi practicile globalismului. Revenirea la americanism, la „America first" ar însemna o reîntoarcere la America profundă, o „revenire acasă" după multe aventuri perdante pe întreg mapamondul.

Globalismul este un termen arhifolosit, dar prea puţin înţeles. El nu are nici în clin nici în mânecă cu globalizarea, deşi cei doi termeni sunt deseori folosiţi într-un sens similar. Globalizarea se referă la inter-naţionalizarea crescândă a vieţii economice şi culturale datorită răspândirii rapide a tehnologiilor informaţionale. Globalizarea implică o lume multipolară de naţiuni suverane, pe când globalismul este un proiect unipolar al elitelor mondialiste. Globaliştii nu urmăresc decât să-şi sporească necontenit puterea transnaţională. O puterea nelimitată, ce-şi arogă dreptul să întroneze guvernanţa globală, „managerizând" întreaga planetă în numele „democraţiei", „drepturilor omului" şi a altor ficţiuni manipulatoare.

Lumea globalistă este cea a capitalismului total şi totalitar ce încurajează deopotrivă libertarianismul economic (noua formă de laissez-faire promovat agresiv de „statul de piaţă") şi pe cel cultural, manifestat prin multiculturalism, corectitudine politică etc. Un capitalism-malaxor deranjat de frontierele naţionale amalgamează popoarele, şterge identităţile colective organice şi le promovează pe cele artificiale (de exemplu „identitatea gay"). Globaliştii încearcă să înlocuiască statul naţional cu „statul de piaţă"(market state), o ficţiune neoliberală creată după chipul şi asemănarea corporaţiei transnaţionale: într-un astfel de stat imperativul pieţei este mai presus de interesul naţional şi de identitatea naţională.

Paul Craig Roberts
© Sputnik / photography supplied by author

Globaliştii acţionează printr-o imensă reţea de entităţi transnaţionale (FMI, Banca Mondială), de fundaţii, think-tank-uri, universităţi, bănci şi corporaţii. Cea mai mare parte a birocraţiei guvernamentale din ţările occidentale se află sub directul lor control. În aceste condiţii, lupta dintre „dreapta" şi „stânga" devine irelevantă. Dreapta neoconilor (neoconservatorilor) continuă în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Libertarianismul economic şi cel cultural au în comun aceeaşi agendă globalistă şi aceeaşi antropologie anticreştină. În locul persoanei, în sens creştin, care există numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere şi responsabile, globalismul l-a pus pe homo oeconomicus, care nu este o persoană, ci un mijloc, o „resursă umană", exploatat ca marfă şi sursă de profit. Adevăratul conflict de la sfârşitul Razboiului rece încoace este cel dintre globalişti şi naţional-suveranişti, dintre cei care promovează şi cei care resping agenda globalistă.

Astăzi globalismul îşi ascunde chipul sub masca Statelor Unite. America însăşi trăieşte sub jugul globalist. Prima putere a lumii nu mai este o naţiune suverană cu o economie autonomă şi o cultură distinctă. Urmărind să devină un „stat de piaţă" exemplar şi far călăuzitor pentru întreaga omenire, Statele Unite s-au afundat atât de mult în „economia globală", încât au ajuns dependente de alte state pentru a-şi asigura accesul la resurse financiare, materii prime şi mână de lucru.

Piață
© Sputnik / Евгений Панасенко

Libertarianismul economic a închis mii de fabrici în SUA, a sărăcit clasa de mijloc, fiind o bonanza pentru doar 1% din populaţie. Dar globaliştii nu s-au mulţumit doar să subjuge America economic. Au târât-o în tot felul de conflicte regionale, au înlănţuit-o prin pacte şi angajamente de securitate precum şi printr-o sumedenie de tratate comerciale, majoritatea păguboase pentru cetăţeanul de rând, dar ultraprofitabile pentru marile corporaţii. Odinioară ceea ce era bun pentru General Motors era bun şi pentru America. Astăzi, acest adevăr nu mai este valabil, întrucât „capitaliştii globali au devenit acoliţii guvernării globale", cum bine remarca Patrick J. Buchanan în cartea O republică, nu un imperiu.

Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama. O reacţie populistă, într-adevăr, dar şi o mişcare bine gândită a „realiştilor" împotriva globaliştilor din birocraţia americană şi a modului lor postmodern de a privi realitatea. „Suntem un imperiu acum, şi când acţionăm creăm propria noastră realitate. Facem istoria, iar vouă tuturor vă rămâne doar să studiaţi ceea ce facem noi" (Karl Rove).

Donald Trump îşi propune să resuveranizeze SUA prin „trezirea la realitate", o realitate dură, dureroasă, a establishment-ului american, şi prin înlocuirea agendei globaliste cu „America first", un concept mult îndrăgit de forţele naţionaliste. Pentru a reuşi pe deplin, strategia unei viitoare administraţii Trump trebuie să depăşească însă cadrele unui naţionalism pragmatic şi a unei realpoltik în politica externă. Noul suveranism american va trebui să se întoarcă la rădăcinile Americii profunde. Statele Unite au nevoie de noi mituri naţionaliste care să unească poporul american prin altceva decât tehnologism şi consumerism perpetuu. Războiul împotriva globalismului va fi câştigat când va fi distrusă matricea culturală a acestuia. Şi nu numai în SUA, ci peste tot în lume.

Ovidiu Hurduzeu este scriitor şi critic social român, doctor în literatura franceză şi ştiinţe umaniste a Universităţii Stanford, SUA. Din 1990 este stabilit în California. 

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

1327
Tagurile:
Dezvoltare, Economie, Securitate, Pace, americanism, Capitalismul, occidentul, Globalismul, Hillary Clinton, Donald Trump, Ovidiu Hurduzeu, SUA, România
Tematic
Hurduzeu: UE dezvoltă piața globală, nu cele locale (VIDEO)


Загрузка...
Iurie Ciocan

Reforma administrativ-teritorială: Este sau nu necesară pentru Moldova

0
(reînnoit 19:27 28.02.2021)
Într-un interviu acordat în studioul Radio Sputnik Moldova, expertul Iurie Ciocan a menționat că reformă teritorial-administrativă va veni cu o serie de beneficii pentru cetățeni. O asemenea schimbare este extrem de complexă, care poate dura câțiva ani.
Expert: Ce beneficii va aduce reforma teritorial-administrativă

Potrivit lui Iurie Ciocan, în urma implementării acestei reforme, instituțiile publice vor putea face ușor schimb de date. Ca urmare, cetățeanul nu va trebui sa solicite certificate de la unele instituții publice pentru a le prezenta altor instituții publice. 

"Totul se automatizează într-o manieră foarte simplă. Fiecare instituție care are nevoie de o informație despre cetățean o poate accesa în baza codului personal. În 2021, a fost lansat cabinetul personal al cetățeanului de către Agenția de Guvernare Electronică, ceea ce deja înseamnă un progres. Cred că anume instrumente de acest gen – exluderea certificatelor de la o instituție la alta, excluderea de fapt a unor contacte inutile între stat și cetățean - vor îmbunătăți colaborarea dintre aceștia", a remarcat Iurie Ciocan.

Expertul a susține că reforma ar putea fi implementată până la alegerile locale din 2023 sau până la cele din 2027, iar cooperarea intercomunitară este un element definitoriu în acest sens.

"Ar fi bine dacă vom reuși până la viitoarele alegeri locale. Dacă nu, atunci mai avem de muncit. Nu avem bătut în cuie un termen. Scopul este să avem o reformă bine gândită, pentru că noi credem că aceasta este calea corectă", a precizat expertul.

Opinie: Primăriile din Moldova nu mai sunt eficiente

Și reprezentantul Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), Alexandru Morcov, a declarat că reforma APL este necesară, deoarece primăriile nu mai sunt eficiente.

Potrivit lui, activitatea primăriilor este ineficientă din cauza statului care nu și-a onorat obligațiunile asumate față de APL-uri pe parcursul anilor, cu privire la descentralizarea fiscală și financiară, consolidarea capacităților economiilor locale, crearea unor mecanisme fezabile de prestare a serviciilor etc.

"Spre exemplu, dacă ne referim la perceptorul fiscal, acesta include impozitul pe bunurile imobiliare și impozitul funciar. Cum poate să fie autosustenabilă autoritatea publică locală, când cheltuielile de administrare a unui impozit depășesc propriu-zis impozitul. Aceasta a fost funcția statului să facă înregistrarea și evaluarea bunurilor imobile, autoritățile publice locale nu au nici o vină", a remarcat pentru Sputnik reprezentantul CALM.

De menționat că executivul are trei scenarii pentru reforma teritorial-administrativă a Republicii Moldova, între care unul prevede reducerea numărului de primării de nivelul I cu tocmai 90 la sută, adică din cele 896 existente astăzi să mai rămână doar 93.

Reforma preconizată de autoritățile centrale prevede și reducerea numărului de raioane - de la 35 la doar 5.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
primării, reforma
Tematic
Concurs lansat de Primărie: Câștigătorul va primi 10 mii de lei


Загрузка...