APĂ

Dacian Cioloş şi Michael Scuse execută operațiuni de „terorism financiar"

313
(reînnoit 10:44 05.07.2016)
În realitate, "proiectul de țară" elaborat de Iohannis, Cioloş şi partide sub lupa divinului Caesar Isărescus, la ordinul baghetei magice a lui Michael Scuse, este o operațiune de „terorism financiar" ce va culmina într-o criză a apei şi a hranei cum România nu a mai avut vreodată în istorie.

Editorial de Ilie Catrinoiu

Președintele Klaus Iohannis, ajuns șeful așa numitului "stat român" într-un mod bizar că nici el nu ştie cu certitudine ce caută acolo, i-a convocat de urgență pe toți clămpăii țării, de la lideri de partide și premier la divinul Caesar Mugurus Isărescus, matusalemicul și eternul guvernator de bancă centrală, să lanseze, de frica Brexitului, "proiectul de țară" care va schimba România în bine, ni se spune. Numai că victimele istoriei, secături și analfabeți, oameni de nimic puși în fruntea țării ca să pârjolească poporul, doctori în prostologie ce n-au pus în viața lor mâna pe o carte, ne oferă un spectacol de zile mari.

Aflăm de la Dacian Julien Cioloș că ''viziunea de dezvoltare economică pe termen mediu și pe termen lung va fi parte componentă a acestui proiect de țară", dar în același timp prioritățile sunt autostrăzile, investițiile străine și căile ferate private, că de stat nu mai sunt.

Însă gluma secolului cu acest "proiect de țară" este planul stabilit de premier cu Michael Scuse, adjunctul secretarului american pentru Agricultură. Michael Scuse a fost primit la București cu ramuri de măslin și trâmbițe, în urmă cu două săptămâni, ca un adevărat Mesia al hranei și un Dionis al vinului nostru de toate zilele, jurnaliștii de la focarul propagandistic al genocidului, HotNews, înghesuindu-se care mai de care să-i pună întrebări mieroase despre ce să mâncăm, cum să mâncăm, cum să producem și ce să producem.

Americanul, probabil la una din puținele vizite oficiale în afara Americii, ținând cont că numai ghetouri precum România și Albania mai primesc astfel de oficiali în țările lor, a spus că Statele Unite nu vor să audă de produsele tradiționale, că singura șansă de a hrăni o populație din ce în ce mai numeroasă la nivel global este hrana modificată genetic ți a propus, cu o nesimțire pe care acasă la el în America nu ar avea niciodată curajul să şi-o exprime, ca surplusul de lapte să fie redus. Michael Scuse vrea diminuarea producției de lapte prin metode genetice pentru că nu mai este suficientă hrană în lume pentru o populație din ce în ce mai numeroasă. Cu acest om a "negociat" Dacian Cioloș, "doctor" în agronomie în Franța, la Washington în urmă cu o lună când a fost acolo, şi tot cu acest om a bătut palma la București, două săptămâni mai târziu.

În realitate, "proiectul de ţară" elaborat de Iohannis, Cioloş şi partide sub lupa divinului Caesar Isărescus, la ordinul baghetei magice a lui Michael Scuse, este o operațiune de terorism financiar ce va culmina într-o criză a apei şi a hranei cum România nu a mai avut vreodată în istorie. Și asta pentru că ideile lui Scuse nu au nicio urmă de adevăr științific în ele.

Să-i arătăm și lui Cioloș de ce. Din anii '60 până în prezent, agricultura industrială a dublat producția de cereale prin folosirea intensivă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor. Numai că, în contextul schimbărilor climatice de azi, agricultura industrială nu mai poate hrăni o populație în creștere cu 3 miliarde de oameni în următorii 30 — 40 de ani. Conform celui mai important studiu în domeniu, "Evaluarea Internațională a Cunoștințelor Agricole, a Științei și Tehnologiei pentru Dezvoltare (IAASTD)", o treime din emisiile de gaze cu efect de seră provine din agricultura industrială, în același timp producția agricolă fiind cel dintâi sector afectat de încălzirea globală. Agricultura industrială este cel mai mare poluant, cel mai mare distrugător al biodiversității și cel mai mare consumator de apă potabilă și teren fertil; 70% din apa potabilă a Planetei e folosită pentru irigații.

Laborator
© Sputnik / Игорь Зарембо

Ultimele rapoarte estimează că, începând din 2020, recoltele din Africa ar putea să scadă cu 20% în urma dezastrelor naturale. Asta înseamnă foamete și colaps nu doar în Africa, ci mai ales în zonele cu climă temperată (România, etc) pentru că aici, pe termen mediu, culturile se vor îmbolnăvi datorită unui climat mai cald și mai umed, iar pe termen lung (în următorii 30 de ani) Europa de Sud-Est va fi un deșert asemănător celui nord-african.

Așadar, agricultura industrială, distrugând natura, nu mai poate produce hrană suficientă. O creștere a productivității alimentare nu este posibilă decât implementând un sistem agrar care respectă natura. Producția de alimente a lumii trebuie să fie mai mare cu 70% până în 2050 pentru a putea fi hrănită o populație de 9 miliarde de oameni. Culturile tradiționale, fără pesticide și OMG-uri, adunate în rețele de mici ferme țărănești pot produce suficientă hrană; în schimb, agricultura industrială, chimizată și toxică pentru om și natură, este un simplu experiment malthusian de reducere a populației prin înfometare şi boli incurabile (cancer).

Numai că interesul corporațiilor este altul. Michael Scuse, Klaus Iohannis, Dacian Julien Cioloș, Mugur Isărescu și efemerii președinți ai partidelor politice sunt și ei niște actori de circ pe scena teatrului.

Ilie Catrinoiu este critic social şi membru fondator al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu opinia Redacției Sputnik.

313
Tagurile:
agricultura, americanii, Terorism financiar, Produse eco, produse modificate genetic, Hrană, Apă, Statul român, Ilie Catrinoiu, Michael Scuse, Klaus Iohannis, Dacian Cioloş, România
Tematic
Ilie Catrinoiu: Dezvoltarea înseamnă acces direct la hrană și apă
Lumânări

Nimeni nu va ține doliu după niște nimeni

525
(reînnoit 12:16 09.08.2016)
Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm.

Editorial de Dragoş Dumitriu

România, 2016, la doi ani de centenarul Națiunii — ținem Doliu Național pentru o regină care nu a fost niciodată regină, nici măcar cetățean român, ba chiar nu a avut bunăvoința de a învăța limba țării a cărei coroană pretindea că o poartă; în schimb România nu a ținut doliu pentru doi poeți naționali, doi regi adevărați ai spiritului românesc — Adrian Păunescu și Grigore Vieru.

Cealaltă Românie, Moldova, arborează aceeași mască ridicolă, ba chiar și mai și, având în vedere că "regina" a fost mulțumită să încaseze ani de zile mulțumirile Uniunii Sovietice fără să-i amintească vreodată de tragedia Basarabiei. Chișinăul a fost îndoliat pentru Grigore Vieru, dar nu și pentru Adrian Păunescu, cel care a trăit pentru Basarabia fiecare clipă a titanicei sale vieți. Chișinăul e îndoliat pentru cetățeana franco-britanică Ana, dar nu la fel s-a manifestat pentru genialul Emil Loteanu, de exemplu… Și nici măcar pentru anexarea din 16 mai… Mă doare când citesc jurnalul lui Pușkin…

Basarabia către București… Știu oare românii că nu există în Capitală o piaţă care să poarte numele eroului Unirii și României Mari care a fost Pan Halippa? În schimb va apărea o stradă cu numele lui Elie Wiesel, omul care a formulat cele mai cumplite acuzații la adresa Națiunii române: "România a ucis, a ucis, a ucis!", a anatemizat Wiesel, aruncând în cuptorul dezonoarei tot ce e românesc… și acum va avea strada lui în Capitală! Știu oare consilierii generali că monumentalul scriitor Zaharia Stancu, genialul filosof Anton Dumitriu sau fenomenul muzicii mondiale Nicolae Herlea nu sunt menționați pe vreo stradă sau "piațetă", că tot sunt la modă neologismele? Unui român i se recunoaște la nivel mondial crearea celui mai frumos imn al suferinței de la Hiroshima — abia am iertat încă un 6 august — se numește Eugen Jebeleanu și, evident, nu are vreun loc pe harta Capitalei.

Culmea, nici simbolul vechiului București, maestrul care a încântat atâtea generații și a cântat inegalabil sufletul orașului, el, unicul Gică Petrescu, nu are nimic… așa cum de nimic a avut parte și când a părăsit pentru eternitate Bucureștiul său iubit, însoțit doar de amintirile sale despre alte timpuri și alți oameni… În fine, știu oare românii că nici acum, în pragul centenarului României Mari, în Capitală nu există o statuie a lui Avram Iancu? Nu, românii de azi știu doar că trebuie să se opună Catedralei Neamului, promisă drept pioasă recunoștință de generația Marii Uniri, dar uitată de generația "aderării", "integrării" și muncii prin și la străinătate.

Dar hai să facem ca în vremea minții celei de pe urmă, să stăm strâmb așa cum se dorește, dar să judecăm drept: dacă va avea piaţă cel ce ne acuză pe vecie de crime monstruoase, de ce nu s-ar putea da unei străzi învecinate numele lui Raoul Șorban, românul care a salvat mii de evrei din Transilvania de la moartea pregătită de horthyști și naziști — cel care în viață a fost ca o stâncă iar acum trăiește ca un copac în grădina "Drepților între popoare" de la Yad Vashem… Raoul Șorban, vlăstarul unei vechi familii nobiliare dejane, cel care a luptat fără cruțare contra iredentismului unguresc, dar și marele critic de artă care a redat culturii maghiare pe cel mai de seamă pictor, Simon Hollosy din Sighet. Pe scurt — lângă acuzatorul Națiunii, să fie pus apărătorul! Sau cumva românii nu au dreptul la apărare?

Am expus atâtea nume — și sunt încă prea multe altele! — sunt tot atâtea motive de mândrie pentru Națiune, dar și de rușine pentru cei ce le uită sau nu le (re)cunosc. Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm. Acceptarea nefirescului, a înstrăinării ori pângăririi istoriei și spiritului național face apel la blestemul atât de cumplit invocat în "Doina" lui Eminescu:

"Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!"

Și nimeni nu va ține doliu după un neam de nemernici.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

525
Tagurile:
Doliu, Dragoș Dumitriu, Regina Ana, România
Tematic
Film documentar: Regina Ana a României (VIDEO)


Загрузка...
Ovidiu Hurduzeu

Sfârşitul globalismului

1327
Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama.

Editorial de Ovidiu Hurduzeu

„Americanism, and not Globalism, is our creed" (Americanismul, şi nu globalismul, este credinţa noastră) a spus Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţiale în discursul său de la ceremonia de desemnare. Declaraţia lui Trump pune punctul pe i. SUA nu mai cred în valorile sale tradiţionale, ci în ideologiile şi practicile globalismului. Revenirea la americanism, la „America first" ar însemna o reîntoarcere la America profundă, o „revenire acasă" după multe aventuri perdante pe întreg mapamondul.

Globalismul este un termen arhifolosit, dar prea puţin înţeles. El nu are nici în clin nici în mânecă cu globalizarea, deşi cei doi termeni sunt deseori folosiţi într-un sens similar. Globalizarea se referă la inter-naţionalizarea crescândă a vieţii economice şi culturale datorită răspândirii rapide a tehnologiilor informaţionale. Globalizarea implică o lume multipolară de naţiuni suverane, pe când globalismul este un proiect unipolar al elitelor mondialiste. Globaliştii nu urmăresc decât să-şi sporească necontenit puterea transnaţională. O puterea nelimitată, ce-şi arogă dreptul să întroneze guvernanţa globală, „managerizând" întreaga planetă în numele „democraţiei", „drepturilor omului" şi a altor ficţiuni manipulatoare.

Lumea globalistă este cea a capitalismului total şi totalitar ce încurajează deopotrivă libertarianismul economic (noua formă de laissez-faire promovat agresiv de „statul de piaţă") şi pe cel cultural, manifestat prin multiculturalism, corectitudine politică etc. Un capitalism-malaxor deranjat de frontierele naţionale amalgamează popoarele, şterge identităţile colective organice şi le promovează pe cele artificiale (de exemplu „identitatea gay"). Globaliştii încearcă să înlocuiască statul naţional cu „statul de piaţă"(market state), o ficţiune neoliberală creată după chipul şi asemănarea corporaţiei transnaţionale: într-un astfel de stat imperativul pieţei este mai presus de interesul naţional şi de identitatea naţională.

Paul Craig Roberts
© Sputnik / photography supplied by author

Globaliştii acţionează printr-o imensă reţea de entităţi transnaţionale (FMI, Banca Mondială), de fundaţii, think-tank-uri, universităţi, bănci şi corporaţii. Cea mai mare parte a birocraţiei guvernamentale din ţările occidentale se află sub directul lor control. În aceste condiţii, lupta dintre „dreapta" şi „stânga" devine irelevantă. Dreapta neoconilor (neoconservatorilor) continuă în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Libertarianismul economic şi cel cultural au în comun aceeaşi agendă globalistă şi aceeaşi antropologie anticreştină. În locul persoanei, în sens creştin, care există numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere şi responsabile, globalismul l-a pus pe homo oeconomicus, care nu este o persoană, ci un mijloc, o „resursă umană", exploatat ca marfă şi sursă de profit. Adevăratul conflict de la sfârşitul Razboiului rece încoace este cel dintre globalişti şi naţional-suveranişti, dintre cei care promovează şi cei care resping agenda globalistă.

Astăzi globalismul îşi ascunde chipul sub masca Statelor Unite. America însăşi trăieşte sub jugul globalist. Prima putere a lumii nu mai este o naţiune suverană cu o economie autonomă şi o cultură distinctă. Urmărind să devină un „stat de piaţă" exemplar şi far călăuzitor pentru întreaga omenire, Statele Unite s-au afundat atât de mult în „economia globală", încât au ajuns dependente de alte state pentru a-şi asigura accesul la resurse financiare, materii prime şi mână de lucru.

Piață
© Sputnik / Евгений Панасенко

Libertarianismul economic a închis mii de fabrici în SUA, a sărăcit clasa de mijloc, fiind o bonanza pentru doar 1% din populaţie. Dar globaliştii nu s-au mulţumit doar să subjuge America economic. Au târât-o în tot felul de conflicte regionale, au înlănţuit-o prin pacte şi angajamente de securitate precum şi printr-o sumedenie de tratate comerciale, majoritatea păguboase pentru cetăţeanul de rând, dar ultraprofitabile pentru marile corporaţii. Odinioară ceea ce era bun pentru General Motors era bun şi pentru America. Astăzi, acest adevăr nu mai este valabil, întrucât „capitaliştii globali au devenit acoliţii guvernării globale", cum bine remarca Patrick J. Buchanan în cartea O republică, nu un imperiu.

Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama. O reacţie populistă, într-adevăr, dar şi o mişcare bine gândită a „realiştilor" împotriva globaliştilor din birocraţia americană şi a modului lor postmodern de a privi realitatea. „Suntem un imperiu acum, şi când acţionăm creăm propria noastră realitate. Facem istoria, iar vouă tuturor vă rămâne doar să studiaţi ceea ce facem noi" (Karl Rove).

Donald Trump îşi propune să resuveranizeze SUA prin „trezirea la realitate", o realitate dură, dureroasă, a establishment-ului american, şi prin înlocuirea agendei globaliste cu „America first", un concept mult îndrăgit de forţele naţionaliste. Pentru a reuşi pe deplin, strategia unei viitoare administraţii Trump trebuie să depăşească însă cadrele unui naţionalism pragmatic şi a unei realpoltik în politica externă. Noul suveranism american va trebui să se întoarcă la rădăcinile Americii profunde. Statele Unite au nevoie de noi mituri naţionaliste care să unească poporul american prin altceva decât tehnologism şi consumerism perpetuu. Războiul împotriva globalismului va fi câştigat când va fi distrusă matricea culturală a acestuia. Şi nu numai în SUA, ci peste tot în lume.

Ovidiu Hurduzeu este scriitor şi critic social român, doctor în literatura franceză şi ştiinţe umaniste a Universităţii Stanford, SUA. Din 1990 este stabilit în California. 

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

1327
Tagurile:
Dezvoltare, Economie, Securitate, Pace, americanism, Capitalismul, occidentul, Globalismul, Hillary Clinton, Donald Trump, Ovidiu Hurduzeu, SUA, România
Tematic
Hurduzeu: UE dezvoltă piața globală, nu cele locale (VIDEO)


Загрузка...
Topor

A ucis doi copii și un tânăr cu toporul, apoi a incendiat casa în care se aflau cadavrele

0
O crimă teribilă a fost săvârșită în satul Mereșeni, raionul Hâncești. Un tânăr de 23 de ani a ucis cu cruzime trei amici, inclusiv doi minori, după ce i-a lovit pe toți cu toporul în cap. După ce a săvârșit triplul omor, a dat foc la casa în care se aflau cadavrele. 

CHIȘINĂU 25 feb - Sputnik. Făptașul care a fost inițial condamnat la 20 de ani de pușcărie își va petrece tot restul vieții după gratii. Curtea de Apel Chișinău a înăsprit pedeapsa pentru triplul omor. 

Potrivit Procuraturii, crima a fost săvârșită în 2018. Oamenii legii și pompierii au fost anunțați că în satul Mereșeni arde o casă. Imediat după ce au fost stinse flăcările, pompierii au depistat în locuință cadavrele a doi minori de 15 și, respectiv, 17 ani. Totodată, poliția a găsit încă în viață un tânăr de 18 ani care avea mai multe leziuni la cap și a fost transportat de urgență la spitalul din Hâncești, unde a și decedat peste câteva zile. În timpul cercetării s-a stabilit că de la domiciliu au dispărut telefoanele mobile ale victimelor și un topor.

Astfel, în urma investigațiilor, a fost identificat şi reţinut presupusul făptaș - un locuitor al satului Caracui, în vârstă de 23 de ani. Oamenii legii au efectuat percheziții la domiciliul lui. El a returnat de bună voie bunurile furate de la victime - telefoanele mobile, iar ulterior a fost găsit și toporul cu care a fost comisă crima.

Tânărul și-a recunoscut vina în totalitate. El le-a declarat oamenilor legii că a făcut cunoștință cu victimele prin intermediul rețelelor de socializare. Ulterior, ei au convenit să se întâlnească pe 24 noiembrie 2018 la domiciliul unuia dintre tinerii din satul Mereșeni. După ce au stat la masă și au consumat alcool, între ei s-a iscat un conflict, iar inculpatul le-a aplicat celor trei tineri câteva lovituri cu toporul în regiunea capului, după care a incendiat casa.

Pentru cele săvârșite, instanța a decis să-i aplice o pedeapsă pe un termen de 20 de ani de închisoare, dar procurorii nu au fost de acord cu decizia primei instanțe și au contestat-o la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, tânărul a fost condamnat la detenție pe viață. 

Decizia Curții de Apel este executorie, însă poate fi supusă recursului la Curtea Supremă de Justiție.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Curtea de Apel Chișinău, tânăr, detenție pe viață, Hâncești, omor
Tematic
Crimă învăluită de mister la Drochia: Ce s-a întâmplat


Загрузка...