7 aprilie

Revoluția Internetului a produs o viață politică în like-uri și share-uri

162
(reînnoit 14:37 07.04.2016)
Generația de după 2007-2009 a revoluționat spectrul politic datorită unei explozii a Internetului și nu neapărat a adus și beneficii pentru țară și cetățeni.

Editorial de Octavian Racu, sociolog

Astăzi tinerii sunt dezamăgiți de schimbările pe care „le-au produs" în 2009, prin propulsarea la guvernare a așa-numitor „democrați" și „proeuropeni". Cel puțin această situație este caracteristică Republicii Moldova, unde „Revoluția" din 7 aprilie 2009 nu a făcut să schimbe oligarhii de la putere: pe comuniștii proeuropeni cu democrații proeuropeni.

Generația de până la „7 aprilie" era cea care se informa preponderent de la televizor, ziare, participa în diverse cluburi universitare. Ei erau cei care își formau poziția politică din cunoașterea istoriei RM dintre anii 1989-2005.

Mijloacele de informare/manipulare. De la TV la Internet

Generația anilor 2007-2009 au fost acei studenți care au aflat despre viața politică din momentul în care au pășit pentru prima dată în capitala Republicii Moldova și au descoperit existența internetului, a portalurilor informaționale, a rețelelor de socializare. Această perioadă a coincis cu etapa în care internetul a devenit un factor important în formarea opiniei publice, schimbând radical optica tinerilor față de ceea ce se petrecea în societate. Modul de a vedea lucrurile a devenit diferit de ceea ce știau generațiile anterioare. Nu zic că era mai bine sau mai rău. Era pur și simplu diferit, iar clasa politică de atunci încă nu realizase schimbările majore care aveau loc în societate, fiind obișnuită cu modul de comunicare din anii 90. Puterea nu reușise să înțeleagă spiritul vremii, continuând să creadă că un control asupra TV, radio și ziarelor era suficient pentru a influența opinia publică.

Tineretul obținuse acces spre o cantitate imensă de informații. În același timp, internetul a devenit un mijloc foarte abil de manipulare și intoxicare pentru cei care nu aveau capacitatea de a face o selecție a zecilor de mii de mesaje care erau livrate descentralizat prin multitudinea de canale. Descoperirea internetului a trezit mult entuziasm și cei care abia au început să-l utilizeze erau dispuși să accepte naiv orice informație drept adevăr în ultima instanță.

Aparențele înșală

Reprezentările politice a tinerilor de atunci au devenit foarte simpliste: există "regimul autoritar a lui Voronin" — personajul negativ, și cei care sunt împotriva lui Voronin — personaje pozitive. Acestea au fost limitele cunoașterii vieții politice, fără a mai stărui să intre în nuanțe. Detaliile despre biografia politică a celor care s-au plasat în opoziție nu prea au contat. Nu prea a contat cine este Vlad Filat (chiar dacă din 1998 avea multe pete negre în CV), nu a contat cine este Serafim Urechean, Marian Lupu, Mihai Ghimpu. Pentru acea generație nu exista istoria de până la 2007-2009, exista doar acea imagine pe care a creat-o internetul la o anumită perioadă, pe care au prins-o studenții veniți de pe la sate. Reprezentanții clasei politice de până la 2001 și-au creat imaginea de "noua clasă politică", care ar fi trebuit să înlocuiască pe cei care au venit după 2001. O astfel de permutare părea una suficientă pentru "marea victorie".

Dumerirea…

Abia acum, tinerii care credeau atunci că fac istorie, încep să se mai dumirească câte un pic, ieșind din mrejele iluziilor de altă dată. Puțin câte puțin, evenimentele din 7 aprilie încep să se șteargă din memoria colectivă, în pofida faptul că formatorii de opinie de atunci mai încearcă să mitologizeze această perioadă drept "eveniment istoric crucial". De fapt, nici nu putem și nici nu trebuie să le reproșăm tinerilor naivitatea și romantismul specific vârstei. Există anumite etape ale evoluției unei societăți pe care nu le poți evita.

Mutațiile internetului după 2009

După 2009, marșul trimfal al internetului a început să producă mutații ale conștiinței. Nu mai este nevoie să ajungi la Chișinău pentru a afla despre existența portalurilor de știri sau a rețelelor de socializare. Populația centrelor raionale și satelor au dat năvală în on-line și a început să producă noi personaje politice. În special ar trebui să evidențiem figura lui Renato Usatâi, care, indiferent de soarta lui politică, va rămâne în istoria Republicii Moldova ca primul politician creat exclusiv de internet, de acel proces care a pornit ca un bulgăre de zăpadă din anii 2007-2009 și a transformat toată viața politică în like-uri și share-uri. E bine? E rău? Pur și simplu, e diferit.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik Moldova.

162
Tagurile:
Mutații, schimbări politice, Share, like, Revoluție, Generație, Politicieni, iluzii proeuropene, Protest antiguvernamental, INTERNET, Partide politice, Renato Usatâi, 7 aprilie 2009, 7 aprilie 2009, Octavian Racu
Tematic
Despre opțiunile geopolitice ale României și influența prezidențialelor din SUA
Lumânări

Nimeni nu va ține doliu după niște nimeni

524
(reînnoit 12:16 09.08.2016)
Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm.

Editorial de Dragoş Dumitriu

România, 2016, la doi ani de centenarul Națiunii — ținem Doliu Național pentru o regină care nu a fost niciodată regină, nici măcar cetățean român, ba chiar nu a avut bunăvoința de a învăța limba țării a cărei coroană pretindea că o poartă; în schimb România nu a ținut doliu pentru doi poeți naționali, doi regi adevărați ai spiritului românesc — Adrian Păunescu și Grigore Vieru.

Cealaltă Românie, Moldova, arborează aceeași mască ridicolă, ba chiar și mai și, având în vedere că "regina" a fost mulțumită să încaseze ani de zile mulțumirile Uniunii Sovietice fără să-i amintească vreodată de tragedia Basarabiei. Chișinăul a fost îndoliat pentru Grigore Vieru, dar nu și pentru Adrian Păunescu, cel care a trăit pentru Basarabia fiecare clipă a titanicei sale vieți. Chișinăul e îndoliat pentru cetățeana franco-britanică Ana, dar nu la fel s-a manifestat pentru genialul Emil Loteanu, de exemplu… Și nici măcar pentru anexarea din 16 mai… Mă doare când citesc jurnalul lui Pușkin…

Basarabia către București… Știu oare românii că nu există în Capitală o piaţă care să poarte numele eroului Unirii și României Mari care a fost Pan Halippa? În schimb va apărea o stradă cu numele lui Elie Wiesel, omul care a formulat cele mai cumplite acuzații la adresa Națiunii române: "România a ucis, a ucis, a ucis!", a anatemizat Wiesel, aruncând în cuptorul dezonoarei tot ce e românesc… și acum va avea strada lui în Capitală! Știu oare consilierii generali că monumentalul scriitor Zaharia Stancu, genialul filosof Anton Dumitriu sau fenomenul muzicii mondiale Nicolae Herlea nu sunt menționați pe vreo stradă sau "piațetă", că tot sunt la modă neologismele? Unui român i se recunoaște la nivel mondial crearea celui mai frumos imn al suferinței de la Hiroshima — abia am iertat încă un 6 august — se numește Eugen Jebeleanu și, evident, nu are vreun loc pe harta Capitalei.

Culmea, nici simbolul vechiului București, maestrul care a încântat atâtea generații și a cântat inegalabil sufletul orașului, el, unicul Gică Petrescu, nu are nimic… așa cum de nimic a avut parte și când a părăsit pentru eternitate Bucureștiul său iubit, însoțit doar de amintirile sale despre alte timpuri și alți oameni… În fine, știu oare românii că nici acum, în pragul centenarului României Mari, în Capitală nu există o statuie a lui Avram Iancu? Nu, românii de azi știu doar că trebuie să se opună Catedralei Neamului, promisă drept pioasă recunoștință de generația Marii Uniri, dar uitată de generația "aderării", "integrării" și muncii prin și la străinătate.

Dar hai să facem ca în vremea minții celei de pe urmă, să stăm strâmb așa cum se dorește, dar să judecăm drept: dacă va avea piaţă cel ce ne acuză pe vecie de crime monstruoase, de ce nu s-ar putea da unei străzi învecinate numele lui Raoul Șorban, românul care a salvat mii de evrei din Transilvania de la moartea pregătită de horthyști și naziști — cel care în viață a fost ca o stâncă iar acum trăiește ca un copac în grădina "Drepților între popoare" de la Yad Vashem… Raoul Șorban, vlăstarul unei vechi familii nobiliare dejane, cel care a luptat fără cruțare contra iredentismului unguresc, dar și marele critic de artă care a redat culturii maghiare pe cel mai de seamă pictor, Simon Hollosy din Sighet. Pe scurt — lângă acuzatorul Națiunii, să fie pus apărătorul! Sau cumva românii nu au dreptul la apărare?

Am expus atâtea nume — și sunt încă prea multe altele! — sunt tot atâtea motive de mândrie pentru Națiune, dar și de rușine pentru cei ce le uită sau nu le (re)cunosc. Vrem să ne numim români, nu "nimeni"? Ei bine, aflați că numele unui neam, al unei Națiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existăm ca să le respectăm. Acceptarea nefirescului, a înstrăinării ori pângăririi istoriei și spiritului național face apel la blestemul atât de cumplit invocat în "Doina" lui Eminescu:

"Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!"

Și nimeni nu va ține doliu după un neam de nemernici.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

524
Tagurile:
Doliu, Dragoș Dumitriu, Regina Ana, România
Tematic
Film documentar: Regina Ana a României (VIDEO)


Загрузка...
Ovidiu Hurduzeu

Sfârşitul globalismului

1326
Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama.

Editorial de Ovidiu Hurduzeu

„Americanism, and not Globalism, is our creed" (Americanismul, şi nu globalismul, este credinţa noastră) a spus Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţiale în discursul său de la ceremonia de desemnare. Declaraţia lui Trump pune punctul pe i. SUA nu mai cred în valorile sale tradiţionale, ci în ideologiile şi practicile globalismului. Revenirea la americanism, la „America first" ar însemna o reîntoarcere la America profundă, o „revenire acasă" după multe aventuri perdante pe întreg mapamondul.

Globalismul este un termen arhifolosit, dar prea puţin înţeles. El nu are nici în clin nici în mânecă cu globalizarea, deşi cei doi termeni sunt deseori folosiţi într-un sens similar. Globalizarea se referă la inter-naţionalizarea crescândă a vieţii economice şi culturale datorită răspândirii rapide a tehnologiilor informaţionale. Globalizarea implică o lume multipolară de naţiuni suverane, pe când globalismul este un proiect unipolar al elitelor mondialiste. Globaliştii nu urmăresc decât să-şi sporească necontenit puterea transnaţională. O puterea nelimitată, ce-şi arogă dreptul să întroneze guvernanţa globală, „managerizând" întreaga planetă în numele „democraţiei", „drepturilor omului" şi a altor ficţiuni manipulatoare.

Lumea globalistă este cea a capitalismului total şi totalitar ce încurajează deopotrivă libertarianismul economic (noua formă de laissez-faire promovat agresiv de „statul de piaţă") şi pe cel cultural, manifestat prin multiculturalism, corectitudine politică etc. Un capitalism-malaxor deranjat de frontierele naţionale amalgamează popoarele, şterge identităţile colective organice şi le promovează pe cele artificiale (de exemplu „identitatea gay"). Globaliştii încearcă să înlocuiască statul naţional cu „statul de piaţă"(market state), o ficţiune neoliberală creată după chipul şi asemănarea corporaţiei transnaţionale: într-un astfel de stat imperativul pieţei este mai presus de interesul naţional şi de identitatea naţională.

Paul Craig Roberts
© Sputnik / photography supplied by author

Globaliştii acţionează printr-o imensă reţea de entităţi transnaţionale (FMI, Banca Mondială), de fundaţii, think-tank-uri, universităţi, bănci şi corporaţii. Cea mai mare parte a birocraţiei guvernamentale din ţările occidentale se află sub directul lor control. În aceste condiţii, lupta dintre „dreapta" şi „stânga" devine irelevantă. Dreapta neoconilor (neoconservatorilor) continuă în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Libertarianismul economic şi cel cultural au în comun aceeaşi agendă globalistă şi aceeaşi antropologie anticreştină. În locul persoanei, în sens creştin, care există numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere şi responsabile, globalismul l-a pus pe homo oeconomicus, care nu este o persoană, ci un mijloc, o „resursă umană", exploatat ca marfă şi sursă de profit. Adevăratul conflict de la sfârşitul Razboiului rece încoace este cel dintre globalişti şi naţional-suveranişti, dintre cei care promovează şi cei care resping agenda globalistă.

Astăzi globalismul îşi ascunde chipul sub masca Statelor Unite. America însăşi trăieşte sub jugul globalist. Prima putere a lumii nu mai este o naţiune suverană cu o economie autonomă şi o cultură distinctă. Urmărind să devină un „stat de piaţă" exemplar şi far călăuzitor pentru întreaga omenire, Statele Unite s-au afundat atât de mult în „economia globală", încât au ajuns dependente de alte state pentru a-şi asigura accesul la resurse financiare, materii prime şi mână de lucru.

Piață
© Sputnik / Евгений Панасенко

Libertarianismul economic a închis mii de fabrici în SUA, a sărăcit clasa de mijloc, fiind o bonanza pentru doar 1% din populaţie. Dar globaliştii nu s-au mulţumit doar să subjuge America economic. Au târât-o în tot felul de conflicte regionale, au înlănţuit-o prin pacte şi angajamente de securitate precum şi printr-o sumedenie de tratate comerciale, majoritatea păguboase pentru cetăţeanul de rând, dar ultraprofitabile pentru marile corporaţii. Odinioară ceea ce era bun pentru General Motors era bun şi pentru America. Astăzi, acest adevăr nu mai este valabil, întrucât „capitaliştii globali au devenit acoliţii guvernării globale", cum bine remarca Patrick J. Buchanan în cartea O republică, nu un imperiu.

Poziţia antiglobalistă a lui Donald Trump nu este nici excentrică şi nici singulară. Ea exprimă reacţia naţionalistă, inevitabilă după trei decenii de experiment globalist sub administraţiile Bush, Clinton şi Obama. O reacţie populistă, într-adevăr, dar şi o mişcare bine gândită a „realiştilor" împotriva globaliştilor din birocraţia americană şi a modului lor postmodern de a privi realitatea. „Suntem un imperiu acum, şi când acţionăm creăm propria noastră realitate. Facem istoria, iar vouă tuturor vă rămâne doar să studiaţi ceea ce facem noi" (Karl Rove).

Donald Trump îşi propune să resuveranizeze SUA prin „trezirea la realitate", o realitate dură, dureroasă, a establishment-ului american, şi prin înlocuirea agendei globaliste cu „America first", un concept mult îndrăgit de forţele naţionaliste. Pentru a reuşi pe deplin, strategia unei viitoare administraţii Trump trebuie să depăşească însă cadrele unui naţionalism pragmatic şi a unei realpoltik în politica externă. Noul suveranism american va trebui să se întoarcă la rădăcinile Americii profunde. Statele Unite au nevoie de noi mituri naţionaliste care să unească poporul american prin altceva decât tehnologism şi consumerism perpetuu. Războiul împotriva globalismului va fi câştigat când va fi distrusă matricea culturală a acestuia. Şi nu numai în SUA, ci peste tot în lume.

Ovidiu Hurduzeu este scriitor şi critic social român, doctor în literatura franceză şi ştiinţe umaniste a Universităţii Stanford, SUA. Din 1990 este stabilit în California. 

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

1326
Tagurile:
Dezvoltare, Economie, Securitate, Pace, americanism, Capitalismul, occidentul, Globalismul, Hillary Clinton, Donald Trump, Ovidiu Hurduzeu, SUA, România
Tematic
Hurduzeu: UE dezvoltă piața globală, nu cele locale (VIDEO)


Загрузка...
Sărbătoarea Botezului Domnului

Boboteaza: Învățături corecte și învățături greșite despre agheasmă

(reînnoit 17:01 18.01.2021)
În fiecare an, pe 19 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, care este una dintre cele 12 praznice împărătești din anul bisericesc. Mai jos, vă prezentăm care sunt învățăturile corecte și cele greșite despre agheasmă și folosirea ei.

CHIȘINĂU, 19 ian — Sputnik. Creștinii ortodocși din țara noastră sărbătoresc Botezul Domnului Nostru Iisus Hristos. Din păcate, o perioadă îndelungată, generații întregi au fost lipsite de posibilitatea de a învăța religia în școală. Chiar și astăzi, religia nu face parte din programa obligatorie de studiu. Iată de ce mulți creștini nu cunosc învățătura Sfinților Părinți despre slujba sfeștaniei și folosirea Aghesmei Mari.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
© Sputnik / Moldova

Având în vedere că în special tinerii de astăzi își petrec timpul în mediul virtual, considerăm binevenit să arătăm pe scurt care sunt învățăturile corecte și cele greșite despre agheasmă și folosirea ei.

Potrivit Molitfelnicului, cuvântul agheasmă vine de la grecescul aghiasmos şi înseamnă sfinţire. Prin agheasmă înţelegem atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.

Cine și în ce condiții poate înmulți Agheasma Mare, Mică și Sfântul Mir?

Agheasma Mare nu trebuie să o înmulțească nimeni. Agheasma Mică se poate înmulţi, cu condiţia ca Agheasma să se toarne asupra unui vas în care există apă neîncepută. Nicidecum să nu se toarne apă deasupra aghesmei.

Cum și când se folosește agheasma de la Izvorul Tămăduirii?

Agheasma de la Izvorul Tămăduirii (Sărbătoare închinată Maicii Domnului prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată), de la sfințirea caselor sau a fântânilor, a troițelor și oricând se mai face peste an, se știe că aceasta este agheasma mică și se poate lua după anaforă.

Ce se face cu agheasma care a prins miros?

Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de busuioc în ea, se toarnă într-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

Ce este Sfeştania (Agheasma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?

Este slujba de sfințire a apei care se poate face atât în biserică sau în alte locuri, cât și în casele noastre.

Pentru aceasta este nevoie de un vas cu apă curată, un mănunchi de busuioc sau altă plantă cu care preotul să stropească prin casă, 3 lumânări așezate într-un vas sub care puneți o hârtie ca să nu curgă ceara pe fața de masă, tămâier cu jar sau cărbune special, tămâie, un pomelnic cu cei ai casei, un prosop cu care să se șteargă pe mâini preotul. Nu puneți busuiocul în vasul cu apă pentru că se face ceai de busuioc, nu agheasmă. Cu agheasma rămasă mai stropiți prin casă (și prin curte dacă aveți) și gustați din ea dimineața pe nemâncate, după ce luați anaforă și dacă noaptea nu v-ați împreunat cu soțul (soția). Nu este necesară făină sau mălai la această slujbă.

Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca să nu se strice?

Mântuitorul Iisus Hristos întrebă: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?" (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de Dumnezeu. La fel şi agheasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiţii normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante.

Dacă strângem Agheasma Mare mai mulţi ani la rând, agheasma devine foarte puternică?

Sfânta Agheasmă este una şi aceeaşi în fiecare an şi la orice Sfântă Biserică.

Este păcat să fie făcută sfeştania casei seara? Trebuie făcută până în orele 12?

Un creştin fierbinte în credinţă face trei curăţenii în fiecare din cele patru posturi mari ale anului:

a) Curăţenie de praf, mizerie în toată casa;

b) Curăţenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeştanie;

c) Curăţenie în suflet prin mărturisirea păcatelor pe care le-am mai făcut de la ultima spovedanie încoace.

Sfeştania casei trebuie făcută de patru ori sau cel puţin o dată pe an. Sfeştania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice şi să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.

În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?

Dacă persoana nu a mâncat, poate lua anaforă, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la Sfântul Maslu sau agheasmă pe frunte, să se afume cu târnoseală (târnoseala este o bucățică de pânză îmbibată în ceară topită luată de la sfințirea unei biserici), să aprindă tămâie.

Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăvește, îl putem unge cu sfințenii, și cu ce anume?

Creștinii pot stropi cu agheasmă vitele sau grajdurile vitelor, cât și în casele în care locuiesc.

Ce se face cu Agheasma de la Sfeștanie?

Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar și o sămânţă sau o frunzuliţă de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra aşa, i se va schimba gustul și se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla şi cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât şi la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară.

Празднование Рождества Христова
© Sputnik / Константин Чалабов

Aşa cum la Sfânta Împărtăşanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, foloseşte făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârşeşte păcat de moarte), tot aşa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanţe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ şi nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanţă care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice.

Dacă tradiţia Bisericii ar fi învăţat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, aşa cum deseori se întâmplă din neglijenţa sau neştiinţa preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiţia Bisericii ne învaţă să folosim apă şi precizează să fie curată, să facem aşa şi atunci niciodată agheasma nu se va strica.

Dacă vom căuta explicaţia ştiinţifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicaţie. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc.

Timp de 7 zile după Sfeștanie, trebuie să stropim casa și curtea cu agheasmă. Este bine să și gustăm în fiecare dimineaţă din agheasmă, dar luăm întâi anaforă și apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă și putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeştanie, ci chiar și după cele 7 zile.

Când se bea Agheasma Mare?

Agheasma Mare se bea de la Boboteaza pâna în ziua în care este scris pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului", adică data de 14/27 ianuarie. În restul anului nu se bea Agheasmă Mare decât doar atunci când ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfânta Împartașanie. Însă chiar și atunci Agheasma Mare ne-o dă preotul.

La stropit se poate folosi Agheasma Mare în tot timpul anului.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Tagurile:
Boboteaza, ageasma, despre agheasma, invataturi gresite, invataturi corecte
Тема:
Calendar Creștin Ortodox 2021
Tematic
Calendar Ortodox: Viața sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei


Загрузка...