imagine din arhivă

CEC îi privează de dreptul la vot pe mii de cetățeni moldoveni din Rusia

193
(reînnoit 16:33 10.06.2021)
Autoritățile de la Chișinău nu au reacționat în niciun fel la decizia discriminatorie a Comisiei Electorală Centrală de închidere a secțiilor de vot în șase orașe din Rusia.

Decizia CEC de închidere a secțiilor de votare în șase orașe din Rusia și de transferare a lor la Moscova a șocat multă lume și, mai întâi de toate, alegătorii care locuiesc în Federația Rusă.

Și în trecut deplasarea până la secțiile de votare pentru exercitarea dreptului la vot era una dificilă. Acum, după ce au fost lichidate secțiile din Kostroma, Kursk, Lipețk, Reazani, Soci și Surgut, pentru mulți acest lucru va deveni imposibil. Mii de concetățeni, care locuiesc și activează în Rusia sunt lipsiți de dreptul la vot prin hotărârea CEC.

Decizia a fost ignorată de președintele Moldovei, Maia Sandu, care toată săptămâna rostea discursuri furibunde despre “intenția CEC de a lipsi diaspora de dreptul la vot”.

Șeful statului a exercitat deschis presiuni asupra CEC, cerând deschiderea mai multor secții în statele UE – „pentru ca toată lumea să poată vota”. Însă atunci când de dreptul la vot au fost privați alegătorii din Rusia, președintele nu s-a arătat deloc interesat de această problemă.

Decizia CEC nu poate fi explicată prin tentativa de a economisi, chiar dacă Comisia Electorală Centrală are probleme serioase, fiind între ciocan și nicovală. Pe de altă parte, președintele aruncă săgeți otrăvite în direcția membrilor comisiei, cu susținerea mulțimii din stradă. Pe de altă parte, există problema incertitudinii finanțării alegerilor. Potrivit membrilor CEC, guvernul până în prezent nu a oferit garanții că vor fi alocați bani suficienți.

Cu toate acestea, numărul total al secțiilor de votare care urmează să fie deschise în Rusia nu s-a schimbat – este 17, așa cum a fost anterior. Doar că accesibilitatea acestor secții pentru cetățenii moldoveni s-a diminuat până la cel mai jos nivel. Practic, vor putea vota doar cei care locuiesc în Moscova și regiunea Moscovei. În restul teritoriului rusesc, sute de mii de cetățeni ai Moldovei au fost excluși din procesul electoral.

CEC și-a motivat decizia prin “prezența slabă” în secțiile din șase orașe. La alegerile prezidențiale din luna noiembrie a anului trecut, în Surgut au votat 254 de alegători, în Kursk – 272, Lipețk – 236, la Soci – 227.

Aceste exerciții de aritmetică nu pot convinge pe cineva. Problema nu este în numărul alegătorilor, ci în obligația CEC de a asigura alegătorilor dreptul constitutional de a vota. Nimănui din CEC nu le-a trecut prin minte, spre exemplu, să închidă secțiile de votare din Letonia și Lituania, chiar dacă în secția din Riga la alegerile prezidențiale au votat doar 84 de persoane, iar la Vilnius doar 77 de alegători.

© Sputnik / Vadim Rusu
Secțiile de votare de peste hotare

Mai mult, în multe secții de votare din SUA și Uniunea Europeană la alegeri au participat mai puțini oameni decât în Kursk și Lipețk. Spre exemplu, în SUA, în Denver au votat 217 de persoane, iar în Dallas – 275 de alegători. Din anumite motive aceste secții nu au fost atinse.

În Canada au fost deschise patru secții de votare, chiar dacă în Ottawa au sosit doar 251 de alegători. În Italia, Napoli au votat 346 de persoane – de ce nu a fost lichidată aceste secții și transferate la Roma?

În Marea Britanie, Glasgow, au votat 388 de persoane. Aceeași situație este în Spania, unde au activat cinci secții de vot – în Malaga au votat 329 de alegători.

Care este logica și de ce nu au fost lichidate secțiile din SUA, Italia, Canada, Spania, însă au fost excluse din listă șase orașe din Rusia?

Decizia Comisiei Electorale Centrale este cu atât mai mult lipsită de logică și revoltătoare dacă luăm în calcul că geografia Rusiei este diferită de cea a Europei, unde distanțele sunt mai mici.

Rezultă că CEC consideră că din Surgut la Moscova este mai ușor de ajuns decât din Napoli la Roma. Chiar dacă între Napoli și Roma sunt 227 kilometri, două ore și jumătate cu autocarul, într-o climă favorabilă. Dacă se dorește să se ajungă mai rapid, atunci trenurile pot ajunge la Roma într-o oră și jumătate, circulând în fiecare oră.

Iar o călătorie din Surgut până la Moscova e o adevărată aventură. Două zile în tren, iar pentru asta trebuie să se ajungă în Surgut de pe câmpurile petroliere. În plus, trebuie să-și ia patru zile libere de la serviciu pentru a reuși să revină. În acest caz e nevoie nu doar de un angajament civic, dar și de un eroism civic.

Dacă la alegerile prezidențiale pentru cetățenii Moldovei care muncesc în districtul autonom Hantî-Mansi mai exista o șansă slabă de a vota, acum CEC i-a lipsit în totalitate de orice posibilitate. 

Se pare că problema nu e în cunoștințe slabe de geografie. Propunerea de a reduce numărul de secții în Rusia a mai răsunat la CEC în ultimele zile, din partea membrului Comisiei Pavel Dumitru. Restul membrilor comisiei nu au susținut această decizie scandaloasă.

În acest context, indignarea cetățenilor care locuiesc și muncesc în Rusia este justificată și legitimă.

Cetățenii moldoveni din Rusia au mai multe motive să protesteze, cerând deschiderea mai multor secții, a declarat recent vicepreședintele autonomiei național-culturale moldovenești din Sankt Petersburg Alexandr Tanas.

Potrivit lui, în Rusia, unde se află peste o jumătate din toți migranții moldoveni, la alegerile prezidențiale au fost de aproximativ opt ori mai puține secții decât în statele occidentale, iar acum această disproporție este și mai mare, în dezavantajul alegătorilor din Rusia și CSI.

Indiferent de trimiterile Comisiei Electorale Centrale la datele cu privire la înregistrarea prealabilă și solicitările ambasadelor, doar potrivit datelor oficiale ale Centrului pentru susținerea migranților moldoveni, în Rusia se află aproximativ 600 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova.

În acest context, declarațiile politicienilor despre “sacralitatea dreptului la vot” sună deosebit de false. Ei cer asigurarea dreptului la vot alegătorilor din Europa, însă ignoră în totalitate drepturile alegătorilor aflați în Rusia. Iar alegerile în care o parte a cetățenilor sunt privați premeditat de dreptul la vot nu pot fi considerate nici libere și nici corecte.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

193
Заброшенные здания Кишинева

Atunci când părinții pleacă peste hotare, iar copiii mor în locuri părăsite

103
(reînnoit 16:40 18.06.2021)
Ce se întâmplă cu țara în care un copil inconștient și cu traumatisme grave a stat în ploaie aproape 24 de ore lângă o clădire abandonată.

Poliția încă determină data exactă în care a avut loc tragedia. Dar fata de 13 ani a fost găsită abia pe 15 iunie, cu traumatisme grave și inconștientă, în mijlocul ruinelor Centrului de Tineret ʺIuri Gagarinʺ, construit în 1970. Poliția nu exclude faptul că ea se putea afla sub influența drogurilor- ʺsăruri de baieʺ, populare în rândul tinerilor datorită prețului redus.

Fata a zăcut în clădirea abandonată aproximativ 24 de ore, unde, pe perete, este încă prezent vechiul mozaic sovietic "Cuceritorilor spațiului cosmic". În ploaie, în lenjerie intimă, cu traumatism vertebro-medular. Nu se știe ce s-a mai întâmplat cu sărmanul copil printre ruinele de beton, care sunt favorizate de narcomani și de oamenii fără locuință.

Dacă respectăm cronologia, atunci ar fi mai corect să spunem că au găsit-o pe terenul clubului de noapte părăsit Mals. Acesta a fost deschis în clădirea fostului centru ʺGagarinʺ, când și-au șters de pe picioare cenușa trecutului sovietic blestemat, care a interferat atât de mult cu renașterea națională.

Cu toate acestea, în timpul procesul de renaștere, așa și nu au mai construit un alt centru de tineret, pe parcursul tuturor celor 30 de ani de independență. Au devenit inutile centrele de tineret și Gagarin. În schimb, au devenit necesare cluburile de noapte cu dansuri bețive, cu ʺdroguriʺ la prețuri accesibile și cu fete îmbrăcate indecent.

De asemenea, au avut nevoie urgent de noi monumente, care sunt atât de convenabile pentru a blestema era sovietică. Aceea, în cadrul căreia, pe teritoriul întregii țări, s-au construit centre de tineret, precum și școli și spitale, fabrici și ferme, sisteme de irigații și drumuri. Există chiar și un "monument al ocupației sovietice" (în limbajul comun – "piatra lui Ghimpu"), care se află lângă clădirea guvernului, legat cu grijă cu panglici tricolore.

La unul dintre aceste monumente, cu o zi înainte de tragedie, președintele Maia Sandu, însoțită de prim-ministrul interimar Aureliu Ciocoi a depus flori la monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist (așa se numește). La acela care a fost ridicat în scuarul gării feroviare atunci când Dorin Chirtoacă era primarul capitalei. De fapt, în Moldova, "Ziua Comemorării Victimelor Deportărilor Staliniste" este marcată pe 6 iulie, începând cu anul 2016. Dar trebuie să înțelegem că 6 iulie este exact înainte de alegeri, când campania preelectorală va fi foarte tensionată și vor exista multe alte pretexte. Iar aici o dată atât de convenabilă, începutul primului val de deportări.

Fata nu își va recăpăta niciodată cunoștința, nu va ieși din comă. Și va muri în spital, fără să fi ajuns în mica sa viață nici până la 14 ani. Dar viața va continua. Și campania electorală va continua, iar deputații vor continua să țină discursuri incendiare din tribune, fluturând steaguri și cerând deschiderea mai multor secții de votare în străinătate. De parcă totul este bine în țară, toată lumea este fericită, iar singura problemă este numărul de secții pentru cei care au reușit să scape de o asemenea fericire.

Și tatăl fetei decedate a plecat la timpul său la muncă în Italia. Familia ei a repetat soarta multor familii din Moldova, ruinate și distruse din cauza fenomenului ʺgastarbeiterilorʺ (la noi asta se numește ʺemigrare în scop de muncăʺ, ca și cum fuga noastră de sărăcie ar fi aceeași cu mutarea unui lucrător dintr-o țară UE în alta, mai prosperă).

Există multe astfel de destine în Moldova, prea multe. Statistica oficială, care ia în considerare mii de copii nesupravegheați, vagabonzi și social vulnerabili, reprezintă doar vârful aisbergului. Câți copii au rămas sub tutela unui singur părinte prin satele Moldovei? Și acest lucru este în cel mai bun caz, deoarece adesea atât mama, cât și tatăl pleacă la muncă, lăsându-și copiii cu bunicile în vârstă sau pur și simplu cu frații și surorile mai mari. Câți copii au rămas fără o copilărie normală? Calculați câți gastarbeiteri au părăsit Moldova și veți obține o cifră aproximativă.

Acum se scriu tot felul de lucruri despre fata decedată. Se scrie că a consumat droguri (ca mulți dintre copiii de vârsta ei). Că a fugit de acasă, că a trăit cu bărbați adulți la vârsta de 13 ani. Ca de obicei, pe rețelele de socializare se ceartă cu privire la cine este vinovat și cum ar trebui educați copiii.

Aș vrea să înțeleg cum cei care se ceartă au de gând să-și crească copii într-o țară în care trăiau aproape patru milioane de oameni în urmă cu treizeci de ani – iar acum au rămas 2,6 milioane? Într-o țară, din care oamenii pleacă unde văd cu ochii, doar că să găsească o altă viață, normală și prosperă.

Fotografiile de la scena tragediei – vechiul mozaic "Cuceritorilor spațiului cosmic", care s-a schimbat la culoare datorită timpului, iar alături – panoul ruginit "clubul de noapte Mals" – ilustrează perfect ceea ce se întâmplă în Moldova. Aceasta este esența timpului nostru, a tuturor schimbărilor pe care clasa politică a țării a reușit să le facă și a tuturor "reformelor" pe care le-a întreprins. Ei au avut la dispoziție trei decenii pentru asta și ce timp suplimentar mai vor? Ajunge să vorbiți inteligent despre integrarea europeană, gândiți-vă la ceva astfel încât copiii să nu moară în noroi, inconștienți, în cel mai întunecat moment al vieții lor scurte și nefericite.

Probabil că a venit timpul să vorbim nu despre educație, ci despre supraviețuirea copiilor într-un stat în care, în locul centrelor de tineret, se deschid doar cluburi de noapte.

Puteți spune orice doriți, să alegeți orice cuvinte doriți, dar în "blestematul trecut sovietic" copiii nu mureau, incapabili să facă față problemelor "adulte", cu care se confruntau prea devreme. Iar trupurile lor nu zăceau în ploaie zile întregi, în clădiri abandonate. Pentru că în acel îndepărtat 1970, când la Chișinău a fost construit Centrul de tineret ʺIuri Gagarinʺ, autoritățile dintr-o țară imensă nu puneau întrebări – cât costă construcția unei vieți sigure, calme și corecte pentru copii. Câți bani vor fi necesari, atâta și va costa, și gata. Și punct, aceasta era abordarea.

Au existat întotdeauna copii problematici. Nu a existat un sistem disfuncțional în care copiii sunt acum obligați să lupte pentru supraviețuire. Fata nefericită decedată nu ar fi putut să alunece în prăpastie în acel îndepărtat 1970. Undeva, dar ar fi prins-o, nu acasă, atunci la școală, nu la școală, atunci în camera copiilor a poliției. Și s-ar fi apucat de ea mașina gigantică a tutelei, care nu îi lasă pe copii fără supraveghere nicio secundă. Și dacă s-ar fi întâmplat ceva – capetele ar fi zburat cu o forță cumplită, de-a lungul întregii verticale, de la Chișinău până la Moscova.

"Droguri la școală", "vânzare de copii", "exploatare sexuală a minorilor"? În același 1970, ar fi sunat ca o fantasmagorie sălbatică, ca un produs al unei minți bolnave și pervertite. Viața era aranjată divers și chiar pentru crearea unei situații în care copiii puteau fi amenințați, făptașii erau pedepsiți imediat, în același moment, rapid și eficient.

Spun că trecutul nu poate fi întors. Nici nu trebuie, domnilor politicieni. Dar au promis că vor face mai bine decât a fost – de dragul acestui lucru, pentru toți cei treizeci de ani, continuă o luptă neîncetată, altruistă. Pentru aceasta, au început reformele și integrarea europeană, s-au stropit cu apă din carafe în parlament și au mers pe tractoare în jurul Chișinăului.

Cum, au reușit?

Încă câteva cuvinte despre monumente. Aș dori să văd – și nu numai la gara feroviară, ci și la aeroport și la fiecare punct de control vamal de la frontiera Moldovei – monumente pentru cele un milion și jumătate de victime ale "emigrării în scop de muncă". O serie nesfârșită de oameni care au fost de fapt expulzați din Moldova în anii de independență.

Construiți monumente familiilor distruse și speranțelor distruse, viitorului spulberat și dorului de patrie. Monumente copiilor morți, ale căror vieți mici au fost mototolite, distruse și aruncate în pustiu, sub ploaie, într-o grămadă murdară de gunoi – sub un panou ruginit "Club de noapte" și un mozaic estompat "Cuceritorilor spațiului cosmic".

Construiți astfel de monumente. Ar fi corect.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

103
Tagurile:
independent, Moldova


Загрузка...
Vladimir Putin și Joe Biden

Summitul speranțelor americane înșelate