Gerhard Schröder

De ce Gerhard Schröder le-a amintit germanilor de războaiele cu Rusia

301
(reînnoit 19:43 11.02.2021)
"Știm din propria noastră istorie că de fiecare dată când am avut relații bune cu Rusia, era pace pe acest continent. Când a fost altfel, pace nu era", a declarat marți fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schröder, la 14 ani de la discursul lui Putin de la München.

Coincidența este accidentală, dar simbolică. Cu atât mai mult că, în aceeași zi, la Bruxelles, europarlamentarii l-au mustrat pe șeful diplomației europene, Josep Borrell, pentru vizita sa "prematură" la Moscova. Spaniolul a fost mustrat în principal de est-europeni, dar, de fapt, el a apărat ceea ce apără și Schröder. Borrell a vorbit despre o alegere istorică pentru Europa:

"Suntem la o răscruce istorică în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Alegerea pe care o vom face va determina dinamica internațională a puterilor în acest secol. Dacă va avansa UE către un model mai cooperant sau mai polarizat în relațiile cu Rusia, dacă se va baza pe societăți deschise sau închise".

Deputații Parlamentului European, către care Borrell s-a adresat, se pot relaxa: nu ei vor trebui să aleagă. Politica UE depinde de votul german (și parțial de cel francez) – și, prin urmare, pentru Rusia, contează în primul rând ceea ce va spune Berlinul.

Dar acolo merge o luptă serioasă – anul acesta, Germania va trebui să treacă printr-o schimbare de putere. Merkel pleacă – și se termină nu doar epoca ei. Se termină timpul, când alegerea se putea de amânat – și anume din acest considerent, miza este atât de mare. În calitate de predecesor a lui Merkel, Schröder înțelege despre ce este vorba, motiv pentru care, în apărarea relațiilor cu Rusia, recurge la cele mai directe argumente: vorbește despre război și pace. El face apel către toți europenii – dar în primul rând către germani, către elita germană. Vreți să construiți o Europă unită în jurul Germaniei? Atunci amintiți-vă istoria Germaniei – și nu veți avea nicio îndoială cu privire la ce fel de relații trebuie să aveți cu Rusia.

Schröder ar fi putut spune mai simplu: Germania îi datorează Rusiei două din trei unificări din ultimul secol și jumătate. Da, germanii nu au sărbătorit luna trecută aniversarea a 150 de ani de la crearea celui de-al Doilea Reich – dar planurile lui Bismarck de a unifica landurile germane (care înainte de Napoleon trăiau în cadrul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană) nu s-ar fi împlinit niciodată dacă Imperiul Rus ar fi fost împotriva.

Patru decenii mai târziu, germanii și rușii au fost instigați unii împotriva altora în timpul Primului Război Mondial, fapt ce s-a încheiat cu prăbușirea ambelor imperii. Următoarea unificare a landurilor germane a avut loc sub Hitler (atunci a început și adunarea Europei în jurul nucleului german) – și consecința acesteia a fost agresiunea Reichului asupra Estului, un atac asupra Rusiei. Cu un rezultat dezastruos pentru Germania – care a fost împărțită de câștigători.

După aceea, partea sa vestică a fost legată cu legături atlantice – și au început să o integreze într-o singură Europă occidentală. Dar chiar și atunci, elitele germane aveau suficientă inteligență și voință pentru a restabili relațiile cu Moscova, evitând astfel transformarea sa într-un baraj anti-rusesc. Da, a treia unificare a Germaniei a fost o consecință a crizei și a prăbușirii URSS-ului – dar ea s-a întâmplat datorită inițiativei ruse, în ciuda dorințelor atlantiștilor, care se temeau de o întărire excesivă a Republicii Federale Germania și de o orientare a acesteia spre Rusia sau de o retragere din NATO.

Adică, orice german, pentru care interesele naționale germane sunt importante, nu poate să nu înțeleagă semnificația relațiilor cu Rusia pentru țara sa. De ce atunci Schröder trebuie să explice lucruri aparent evidente?

Fiindcă mulți germani sunt lipsiți de conștiința națională – fiind crescuți în conformitate cu catehismul ideologic creat de anglo-saxoni pentru Germania, ei se tem chiar să se gândească la interesele naționale. Doar Germania este atât de vinovată în fața tuturor, încât germanii nu se pot pune mai presus decât ceilalți, nu își pot apăra drepturile. Maximum ce pot face – să fie mândri de dreptul de a fi europeni, să apere interesele europene comune, dar ceea ce este de fapt "european" va fi determinat de oamenii potriviți, special instruiți și crescuți în spiritul atlantic. Nu este surprinzător faptul că, în această imagine a lumii, Rusiei i se atribuie rolul unui vecin periculos, agresiv și imprevizibil, cu care se poate face diferite afaceri, dar de la care se poate de așteptat diferite necazuri și probleme în orice clipă.

Acest lucru a fost instilat pe parcursul unei perioade îndelungate – în special, elitei germane. În același timp, influența propagandei asupra maselor este din ce în ce mai puțin eficientă în fiecare an – de exemplu, dacă să ne uităm la sondajele de opinie publică, mai mulți pledează pentru relații bune cu Rusia decât pentru o alianță strânsă cu Statele Unite. Dezamăgirea în Statele Unite continuă de ani de zile – și sub Trump aceasta doar s-a intensificat. Dar aici, atlantiștii, susținătorii unei orientări rigide spre Statele Unite, și-au făcut deja aportul, doar ei, la fel ca colegii lor americani, au fost nevoiți să-l certe pe Trump din toate puterile pe parcursul a tuturor celor patru ani, pentru că a trădat ideea unui Occident unic și a solidarității atlantice.

Dar Trump a fost înlăturat – iar un Occident unic nu poate fi lipit. Germanii, în cea mai mare parte, nu cred în perspectivele unei alianțe cu America, nu vor să ia partea ei în conflictul cu China și nu au de gând să scoată castanele din foc pentru americani (în special, din cel ucrainean) în confruntarea cu Rusia. Adică poporul este gata pentru independență – dar elitele?

Da, ele vorbesc din ce în ce mai des, deși cu atenție, despre necesitatea asumării responsabilității – în mod firesc, stipulând că este vorba despre Europa și despre toți europenii. Dar nu te poți păcăli pe tine însuți – cu atât mai mult pe ceilalți. Totul depinde de germani. Germania se confruntă cu o alegere într-adevăr istorică: a venit momentul când ea deja trebuie să-și scuture cenușa atlantică de pe picioare (nu, nu este vorba despre părăsirea NATO, ci despre restabilirea gândirii geopolitice independente) și să-și asume responsabilitatea pentru viitorul său și pentru Europa.

Nu va mai putea refuza să facă o alegere, să tragă de timp și să continue să manevreze. Pentru că, în acest moment, Germaniei i se va cere din nou să jure loialitate proiectului atlantic – adică să se alăture jocului anti-chinez, să-și confirme loialitatea față de cursul de descurajare a Rusiei. Elitele germane (majoritatea dintre ele) categoric nu vor acest lucru – inclusiv pentru că înțeleg starea de spirit a alegătorilor lor. Prin urmare, până la alegerile din septembrie – și imediat după acestea, în timpul negocierilor privind o nouă coaliție – va veni momentul de adevăr pentru elitele germane.

Acum, ambii principali concurenți pentru postul de cancelar sunt prim-miniștrii celor mai mari două landuri germane – Armin Laschet din Renania de Nord – Westfalia și Markus Söder din Bavaria. Nu este încă clar pe cine va înainta CDU/CSU la postul de cancelar, dar problema principială, de care va depinde nivelul de independență a noului cabinet german, va fi – ce alt partid (sau partide) va intra în coaliția de guvernare. Atât Laschet, cât și Söder sunt hotărâți să apere interesele germane în Europa și în lume (prin urmare, nu este o coincidență atitudinea lor perfect rezonabilă față de Rusia și Putin) – dar din cauza partenerilor coaliției, libertatea lor poate fi vizibil limitată.

Dar, indiferent de componența noii coaliții germane de guvernământ, anume ea va trebui să ia decizia istorică cu privire la relațiile viitoare cu Rusia – și de ea va depinde soarta Germaniei (și, prin urmare, a Europei) în următoarele decenii. Decenii care, în orice caz, vor deveni decisive pentru vecinul nostru occidental – nu în ceea ce privește războiul cu Rusia, ci în ceea ce privește identitatea lui. Fără Rusia – și cu atât mai mult împotriva Rusiei – Germania nu va reuși să unească Europa, iar un regres în chestiunea integrării europene va avea ca rezultat probleme enorme pentru Germania însăși.

Rusia nu sperie pe nimeni – ea, la fel ca Gerhard Schröder, le amintește doar germanilor de lecțiile propriei lor istorii.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

301
Tagurile:
Gerhard Schröder
Vladimir Putin și Joe Biden

Summitul speranțelor americane înșelate

97
(reînnoit 19:03 17.06.2021)
Întâlnirea de la Geneva s-a încheiat în mod previzibil: Putin și Biden și-au vorbit și s-au ascultat reciproc, numind negocierile constructive și pozitive.

Nu au ajuns la acorduri semnificative – ambasadorii se vor întoarce, este posibil un schimb de prizonieri și au convenit să înceapă negocierile cu privire înarmare: "în viitorul apropiat, vor lansa un dialog bilateral complex privind stabilitatea strategică, care va fi energic și la obiect", constată editorialistul Piotr Akopov într-un material pentru RIA Novosti. Și asta-i tot? Da, dar parcă nimeni nici nu se aștepta la mai multe de la întâlnire. Sau totuși cineva se aștepta?

Există totuși persoane a căror așteptări au rămas neîmplinite – și, judecând după conferințele de presă ale celor doi președinți, este vorba anume de americani. Întrebările presei de peste ocean nu au lăsat nicio îndoială: Statele Unite mizau pe o schimbare a politicii Rusiei. Este clar că administrația de la Washington nu avea astfel de așteptări, dar acestea din urmă erau prezente în cadrul opiniei publice, mai exact în mass-media care o formează pe aceasta. Acest lucru se putea vedea clar din întrebările pe care jurnaliștii americani i le adresau lui Putin: "Dar dumneavoastră v-ați asumat responsabilitatea (pentru atacurile cibernetice, Ucraina și așa mai departe)?" Absurd?

Chiar și lui Biden care părăsea deja conferința de presă, aproape că i-au strigat în spate: "Doar ați spus că Putin își va schimba comportamentul, dar el neagă din nou totul și rămâne ferm pe poziția sa!"

Președintele a fost chiar nevoit să se întoarcă și să răspundă că, iată, voi nu mă ascultați, eu nu am promis așa ceva, eu am spus că acest lucru se poate întâmpla sub presiunea întregii lumi.

De unde au apărut aceste așteptări neclare? Ele sunt o urmare a imaginii distorsionate a lumii, care domnește în capurile elitei americane, chiar dublu distorsionate. În primul rând, establishmentul crede că America continuă să dicteze regulile jocului. Iar, în al doilea rând, în timpul luptei împotriva lui Trump, el a crezut în propriile invenții (folosite ca armă în lupta împotriva președintelui nedorit) cu privire la amestecul rusesc în afacerile americane și așteaptă acum pedepsirea Rusiei și schimbarea politicii acesteia. Ce să facă acum cu asta este absolut neclar, și nu pentru Putin, ci pentru Biden.

El însuși a cerut această întâlnire – în mare parte din motive politice interne, pentru a-și demonstra diferența de Trump, capacitatea de a-i corecta "greșelile", "eșecurile" și "concesiile" acestuia (inventate, pentru că dezacordul lui Trump cu faptul că a fost persecutat ca "marionetă rusească" a fost prezentat în Statele Unite ca o indulgență față de ruși). Și parcă s-a pregătit bine pentru discuția cu "Vladul dur", și-a ascultat consilierii. Chiar și Hillary Clinton l-a lăudat:

"Modul în care totul a fost orchestrat de această dată: o strângere rapidă de mână, fără fotografii, intrarea rapidă în cameră, nicio conferință de presă comună – toate acestea sunt un semnal diplomatic, într-adevăr, puternic despre ceea ce așteptăm. Noi ne așteptăm la o conversație deschisă și directă... "Vladimir, hai să vorbim despre aceea cum vom proceda mai departe. Evident, noi am introdus sancțiuni împotriva ta și, dacă acest lucru nu te oprește, consecințele vor fi și mai grave".

Și iată Biden a spus la conferința de presă că, ca să vezi, "încrederea în Putin scade în întreaga lume", ceea ce nu este surprinzător, "dacă noi am fi făcut acțiunile pe care le face el", și în general, "Rusia nu poate dicta ceea ce se întâmplă în lume, nu poate dicta fără consecințe". Nu numai în lume – Biden i-a spus lui Putin despre ceea ce se întâmplă în Rusia! Iat-o – poziția puternică a unei superputeri puternice? Biden i-a impus lui Putin agenda sa?

Doar el a spus că i-a declarat lui Putin că nu va justifica încrederea poporului său, dacă nu va apăra drepturile omului – și, prin urmare, SUA vor pune astfel de probleme, precum cazului lui Navalnîi. Și, răspunzând la întrebarea jurnaliștilor, el a repetat a câta oară că "moartea lui Navalnîi în închisoare va avea consecințe grave", iar jurnaliștii americani l-au întrebat pe Putin foarte multe despre acest subiect. Stil ofensiv?

Dimpotrivă, ascultându-i pe consilierii săi, Biden a ales o tactică complet lipsită de sens: să vorbească cu Putin despre Navalnîi. Întrucât Rusia consideră acest lucru drept un amestec în treburile noastre interne, mirarea lui Biden arată amuzant: că adică Putin "încă mai crede că vrem să-l înlocuim". Desigur, nu Biden a fost cel care acum zece ani l-a sfătuit aproape deschis pe Putin să nu se mai întoarcă la Kremlin, iar sancțiunile împotriva Rusiei nu sunt impuse cu scopul de a o descuraja, ci ca pedeapsă pentru "comportamentul incorect".

Nu numai pe Putin – pe nimeni dintre rușii sănătoși la cap nu îi poți păcăli cu așa ceva. Iar în ceea ce privește cazul lui Navalnîi, președintele a dat un răspuns exhaustiv și exact:

"Statele Unite au declarat Rusia drept dușmanul și adversarul lor, Congresul a făcut acest lucru în 2017. Legislația Statelor Unite include dispoziții conform cărora Statele Unite trebuie să mențină regulile și ordinea guvernării democratice în țara noastră și să sprijine organizațiile politice. Acest lucru există în legislația voastră americană. Acum să ne punem întrebarea: dacă Rusia este dușman, ce fel de organizații va susține America în Rusia? Eu cred că nu cele care consolidează Federația Rusă, ci cele care o descurajează – iar acesta este scopul Statelor Unite, declarat public. Deci, sunt organizații și oameni care contribuie la punerea în aplicare a politicii Statelor Unite în direcția rusească.

Cum ar trebui să reacționăm la asta? Cred că este clar: noi trebuie să reacționăm precaut".

Adică, pentru Biden a fost inutil să discute despre Navalnîi cu Putin: în calitate de instrument de presiune asupra Rusiei, acest subiect este inutil, chiar contraproductiv, dacă dorești să obții măcar o oarecare înțelegere reciprocă. Cu ajutorul acestui subiect nu vei obține nicio concesie din partea Moscovei – dar poate discuția despre Navalnîi este benefică pentru Biden din considerente politice interne?

La fel, nu – pentru că Putin trimite imediat mingea înapoi, amintind despre protestele și revoltele din Statele Unite și face acest lucru răspunzând la întrebările presei americane. Dar la voi ce s-a întâmplat cu cei care au înaintat cereri politice în timpul "asaltului Congresului" în ianuarie? Mai ales că Trump are mai mulți susținători în Statele Unite decât are Navalnîi în Rusia – ceea ce, de altfel, este o altă confirmare a faptului care dintre ei este în realitate al cui "agent de influență".

Prin urmare, prin abordarea subiectului Navalnîi, Biden nu s-a ajutat în timpul negocierilor cu Putin – dimpotrivă, el doar a înlesnit rezolvarea principalei sarcini a președintelui nostru la summit: să înțeleagă mai bine cine este Biden. Putin a văzut că se confruntă în continuare cu aceeași persoană care, în urmă cu zece ani, îi povestea despre exemplul benefic pentru Rusia pe care-l prezintă tradițiile democrației americane. Adică un om al trecutului – în toate sensurile cuvântului. Acest lucru nu înseamnă că nu are ce discuta cu el – înseamnă că percepțiile sale despre oportunitățile americane a rămas la nivelul pre-Trump.

Nu au apărut niciun fel de iluzii noi cu privire la rezultatele întâlnirii, a spus Putin: "Eu nici înainte nu aveam iluzii. Nu am nicio iluzie și nici nu pot avea". Liniile roșii reciproce nu au fost trasate la această întâlnire – dar la toate lamentările legate de imprevizibilitatea Rusiei Putin a tăiat-o scurt: "Noi ne comportăm absolut adecvat în raport cu amenințările apărute la adresa noastră". Și a adăugat: "Este necesar să convenim asupra regulilor de comportament".

Dar cum să negociezi despre asta cu cel care crede că el este singurul care are dreptul să stabilească astfel de reguli – și să dicteze voința sa altora? Îi poți explica doar politicos că nu are dreptate, continuând să stai ferm pe poziția ta și să-ți aperi interesele în toate modurile posibile. Se apropie momentul când schimbarea epocilor, care are loc chiar ochii noștri (și cu participarea noastră), îi va obliga pe foștii "proprietari de cazinouri" să accepte noul echilibru de forțe și noile reguli ale ordinii mondiale.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

97
Tagurile:
negocieri, Biden, Putin, summit
Tematic
Ce a declarat Biden după întâlnirea cu Putin
Ce cadou i-a oferit Putin lui Biden


Загрузка...
Imagine din arhivă

Transnistria spulberă iluziile NATO