Elicoptere Mi-26

Testările elicopterelor rusești: Din Siria în Caucaz

191
(reînnoit 16:52 10.12.2020)
Elicopterele rusești ating noi culmi, tehnologice și geografice, în deșerturile siriene și în zonele muntoase din Caucaz. Testările în condiții severe contribuie la creșterea potențialului de luptă al vehiculelor promițătoare cu aripi rotative, scrie analistul militar.

Ministerul Apărării al Federației Ruse a aprobat programul de testare al elicopterelor Mi-28NM și Mi-26T2V în condițiile muntoase (de iarnă) ale Prielbrusiei. Elicopterele vor avea unele dificultăți în munți, unde domină curenți de aer multidirecționali și schimbări bruște de altitudine. Cu toate acestea, lanțul tehnologic este deja pus la punct, anterior în această regiune fiind testate elicopterele rusești ”Аnsat”  (ușor multifuncțional) și Mi-171A2 (modernizarea profundă a elicopterului Mi-8).

Elicopterul de atac Mi-28NM a trecut cu succes testările în condițiile de luptă de pe teritoriul Republicii Arabe Siriene, unde a funcționat în tandem cu «veteranul» Mi-24. Mai multe elicoptere sunt în curs de testare în cadrul Forțelor Aerospațiale ale Federației Ruse. Piloții ruși vor primi 100 de elicoptere noi Mi-28NM până în 2028.

Producția în serie a elicopterului de transport militar greu Mi-26T2V va demara la începutul anului 2021, după finalizarea testărilor de stat. Se lucrează la o modificare, necesară în zona arctică, a elicopterului Mi-26, care va fi aceeași atât pentru Ministerul Apărării, cât și pentru Ministerul Situațiilor de Urgență. Primul prototip al unui elicopter greu adaptat pentru operare în zona de coastă a mărilor arctice va apărea în 2022.

Acest gigant nu are nevoie de o prezentare specială. Într-o modificare timpurie, Mi-26 a stabilit șapte recorduri mondiale la capacitatea de ridicare a încărcăturilor în munți. Aceste recorduri au fost stabilite în timpul unei operațiuni unice de evacuare a epavelor elicopterului armean Mi-8AMTSh, care s-a prăbușit în timpul testărilor pe vârful muntelui Elbrus (care are o înălțime de peste 5600 m).

Elicopterele Mi-28NM și Mi-26T2V au un potențial semnificativ de export și atrag atenția specialiștilor, în primul rând  în țările în care operează în mod tradițional aeronave ruse (versiunile Mi-28E). Noul Mi-28NM permite unificarea și modernizarea flotei de elicoptere, păstrând în același timp continuitatea tehnologică. În afară de Rusia, unde au fost construite 350 de unități Mi-26 de modificări civile și militare anterioare, gigantele giravioane ale «Rosvertolului» sunt exploatate în diverse țări ale lumii.

Super-vânătorul de noapte

Elicopterul de atac de noua generație Mi-28NM (modernizat pentru zboruri de noapte) diferă de predecesorul său Mi-28N nu numai prin capacitatea sa mai dezvoltată de a atinge ținte în orice condiții meteorologice, zi și noapte. «Tancul zburător » este echipat cu o antenă radar unică, cu vedere circulară, care este situată deasupra rotorului principal al elicopterului sub un carenaj sferic special, care protejează antena de influențele fizice, dar nu împiedică propagarea undelor radio. La fel, elicopterul este dotat cu motoare puternice fabricate în Rusia, cu un sistem de control și cu mijloace moderne de contracarare a rachetelor inamice de apărare antiaeriană (stația de suprimare cu laser le creează ținte fantomă).

Potrivit proiectantului-șef Vitalii Șerbina, cu noua rachetă, elicopterul Mi-28NM este capabil să distrugă ținte terestre fără a intra în zona de apărare antiaeriană a inamicului. Racheta ”Hrizantema-V”, care este considerată cea mai puternică rachetă antitanc din Rusia, a fost deja testată și poate penetra 1,2 m de armură.

Ракетный комплекс Хризантема-С.
© Sputnik / Виталий Белоусов
Complexul ”Hrizantema-V”

În umbra misterului rămâne o rachetă multifuncțională de clasa «aer-aer»/«aer-suprafață» cu cap căutător. Obiectele aeriene cu viteză redusă (dronele) fac parte, de asemenea, din gama de impact. Elicopterul de atac de mare viteză este capabil să transmită ținte altor aeronave, să funcționeze în cadrul aviației frontale, în operațiuni speciale și să ajute echipele de spionaj să se distanțeze de la linia frontală (în spatele inamicului).

Ediția americană a revistei Forbes este foarte îngrijorată de viteza (300 km/h), de raza de luptă (450 km), de capacitatea de încărcare (2300 kg) și, cel mai important, de posibilitatea de a plasa la bord rachete de croazieră hipersonice de tip ”Zircon” a noului Mi-28NM.
 Запуск гиперзвуковой ракеты Циркон.
Пресс-служба Минобороны РФ
Lansarea rachetei de croazieră hipersonice de tip ”Zircon”

Și asta nu este tot. Modernizarea a afectat întregul sistem informațional de luptă. Al doilea set de control crește semnificativ probabilitatea de supraviețuire a vehiculului în cazul rănirii unuia dintre membrii echipajului. Cu toate acestea, cabina de pilotaj a elicopterului Mi-28NM este protejată în mod fiabil de proiectile (obuze) care au un calibru de până la 20 milimetri. Paletele principale ale elicei sunt realizate din materiale compozite și fac posibilă finalizarea zborului chiar și dacă elicea este lovită de proiectile de un calibru de până la 30 mm.

Noul motor al «vânătorului de noapte» (VK-2500) este adaptat pentru a funcționa într-o gamă largă de temperaturi (în orice punct al planetei) și se distinge printr-un sistem modernizat de control automat și print-un sistem de protecție împotriva incendiilor, aceste sisteme sporind siguranța zborului, simplificând întreținerea și îmbunătățind caracteristicile tehnice.

Puterea și capacitatea de exploatare au crescut semnificativ înainte de prima revizie majoră (de la 2000 la 3000 de h/cicluri). Astfel de arme subliniază statutul de lider al Rusiei în domeniul tehnologiilor de apărare și îi temperează pe «partenerii» occidentali.

Superioritatea perceptibilă

Elicopterul rus de transport militar cu corp larg Mi-26 este cel mai mare și cel mai puternic de pe planetă. Cea mai recentă modificare a Mi-26T2V se caracterizează prin posibilitatea utilizării non-stop a elicopterului, prin avionică modernă și printr-o capacitate de încărcare de până la 25 de tone (cu o masă maximă la decolare de până la 56 de tone). Distanța maximă de zbor este de 800 de km, cu o viteză de până la 270 km /h și la altitudini de până la 4600 metri. În lume nu există analogi și nu vor apărea în curând.

Elicopterul este destinat transportului de parașutiști cu arme și echipamente (82 persoane), transportului de mărfuri în interiorul fuzelajului și în suspensie externă. Atragem atenția la faptul că motoarele Mi-26 au dispozitive de protecție împotriva prafului cu o capacitate de purificare a aerului de până la 70%, ceea ce este crucial pentru țările din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa (adică funcționarea în condiții de praf este posibilă).

Noul Mi-26T2V este echipat cu sistemul de apărare aerian «Vitebsk», care este un sistem de pilotaj digital. Echipamentul radio-electronic permite zborul în mod automat pe tot parcursul rutei, deplasarea către un punct dat și aterizarea acolo, la fel și întoarcerea la aerodromul principal sau secundar. Dimensiunile cabinei și capacitatea de transport a elicopterului Mi-26 permit livrarea echipamentului militar și al mărfurilor unei divizii de puști motorizate. Compartimentul de marfă, care măsoară 12 m pe 8,25 m, încape cu ușurință vehiculele mari. Ministerul rus al Apărării intenționează să achiziționeze cel puțin 10 astfel de elicoptere.

Elicopterul Mi-26 este un instrument versatil pentru rezolvarea unei game largi de sarcini militare și civile.

Lista celor mai interesante modificări: Mi-26MS – elicopter medical echipat, Mi-26TZ – cisternă cu rezervoare suplimentare de combustibil pentru realimentarea simultană a patru aeronave, Mi-26PP – emițător de bruiaj (luptă electronică), Mi-26NEF-M – elicopter antisubmarin cu o stație hidroacustică externă, Mi-27 –  post de comandă aeriană.

Anterior, americanii au apreciat capacitățile unice al elicoperului Mi-26 în practică. În toamna anului 2009, în timpul campaniei afgane a SUA, elicopterul Chinook CH-47 a fost forțat să aterizeze sub focul talibanilor. Iar după, piloții americani nu au putut să-l evacueze folosind aceeași mașină. Mi-26 al companiei de transport a Federației Ruse a ridicat cu ușurință CH-47 (12 tone) pe suspensie externă și l-a «dus» la bază, la o distanță de 110 km.

Многоцелевой вертолет Ми-17-1В и многоцелевой транспортный вертолет Ми-26 Т2.
© Sputnik / Валерий Мельников
Elicoptere Mi-26

Desigur, acest lucru nu este un record internațional, respectiv el nu face parte din cele 14 recorduri ale gigantului giravion rus, inclusiv cel de a ridica 25 de tone de marfă la o înălțime de 4100 de metri. Concurența tehnologică în spațiul înconjurător și în perspectivă este puțin probabilă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

191
Tagurile:
Caucaz, Siria, rusești, elicoptere, testari
Tematic
Arme rusești: Primul avion de serie Su-57 și drona «Ohotnik»

Acum 80 de ani, țara noastră a intrat în război, știind va învinge

69
(reînnoit 18:17 22.06.2021)
…A răsunat numele de cod “Dortmund” și lovitura grea de înfricoșare, ca un oțel fulgerător, a agresorului german a căzut pe satele, orașele, câmpiile și pădurile care dormeau liniștit.

Elena Karaeva

A căzut pe casele în care dormeau oamenii noștri dragi, bunicele noastre, mamele noastre, tații noștri, buneii noștri.

Ei au fost cei loviți.

Adică, noi. Noi toți.

Noi toți, acum 80 de ani, am fost copleșiți de lovitura “Europei unite” de atunci.

URSS a fost atacat de armata wermachtului, susținută și de industria constructoare de mașini ai Franței și de industria de oțel a Norvegiei, fiind aduși sub arme batalioanele belgiene SS, în aer a fost ridicată aviația românească, iar ordinile erau dat de ofițerii hitleriști inclusiv unităților militare croate.

Trupelor a fost atașată și presa. Mașinăria propagandistică hitleristă era asamblată cu aceeași meticulozitate cum erau asamblate tancurile și avioanele.

Joseph Goebbels, citându-și adresarea la radio, sublinia că “pe 22 iunie 1941 Europa a decis să dea o ripostă Rusiei Sovietice bolșevice”.

Berlinul nu avea nicio îndoială că wermachtul și nazismul vor învinge.

Însă “răspunsul rusesc” nu s-a lăsat așteptat.

© Sputnik / Kazimir Lishko
Acesta a sunat într-o articol expediat de Constantin Simonov, nu acel scriitor-militar cărunt, pe care îl ținem minte, ci tânărul de 25 de ani, reporterul publicației “Steaua Roșie”.

Simonov a sosit pe Frontul de Vest peste cinci zile de la începutul Marelui Război pentru Aprăarea Patriei, iar mai târziu în memoriile sale va menționa un citat dintr-o discuție cu un ofițer din trupele de grăniceri. Acela va spune: “Am informații că toți din avanposturile mele au decedat. Au luptat până la ultimul om și au murit cu toții, toți din câți au fost. Familia mea este acolo, lângă Graev. Soția, doi copii, mama și surioara. Tot ce am pe lume este acolo”.

Practic, în aceeași zi, pe 29 iunie, unul din autorii planului „Barbarossa”, generalul Franz Halder va nota în agenda lui: “Veștile de pe front confirmă că rușii luptă peste tot până la ultimul om”.

Cu toate acestea, desigur, Halder expedia șefilor săi niște relatări victorioase.

Ulterior Simonov observase: “Orice ar scrie unii din ei după război, nimeni din ei nu admitea, firește, nici în gând, că această armată sovietică, “înfrântă în totalitate” pe Frontul de Est, va intra într-o bună zi pe teritoriul Germaniei”.

Aprecierile marilor generali ai Reichului erau întemeiate pe comportamentul autorităților și popoarelor europene în mai 1940, când în decurs de cinci săptămâni la picioarele naziștilor au căzut Regatul Olandei (capitularea a fost semnată pe 14 mai), Regatul Belgiei (capitularea a fost semnată pe 28 mai) și, în cele din urmă, Franța (capitulate pe 17 iunie).

Corpul expediționar britanic se salva din Dunkerque, iar soldații wermachtului intrau în capitalele europene. Europenii nu le-au opus nicio rezistență.

© Sputnik / Алексей Никольский
O plimbare relaxată prin împrejurările frumoase, mâncare delicioasă, vinurile de calitate și o primire bună din partea celor învinși – așa în ochii wermachtului arăta războiul în Europa de Vest.

Astăzi susținătorii “pacifismului” și “niciodată să nu mai fie” spun că “această experiență sângeroasă” (sic!) a ajutat Europa să se unească, depășind “ostilitatea din trecut” între state, transformând continentul în unul „pașnic”.

Dacă experiența sângeroasă, fără ghilimele, a existat, atunci deținătorul și păstrătorul ei este URSS.

Cetățenii lui au plătit cel mai mare preț pentru eliberarea fiecărui metru pătrat atât a propriei țări, cât și a statelor europene.

Ostașii sovietici duceau flori la mormântul lui Strauss în Viena, iar militarii wermachtului plantau mine în mormântul lui Pușkin.

Am așteptat trei ani deschiderea celui de-al doilea front, iar când ofensiva aliaților în Ardeni a început să eșueze și Churchill îl implora pe Stalin să vină în ajutor, termenii desfășurării operațiunii Visla-Oder au fost mutate de Comandamentul Suprem cu opt zile mai devreme (o adevărată eternitate, după criteriile planificării militare), iar decizia grăbirii ofensivei Armatei Roșii în Polonia a fost luată în câteva ore.

Naziștii țineau asediul Leningradului, locuitorii orașului-erou își duceau cu săniile copiii morți la cimitir, iar comandantul Berlinului, generalul Berzarin a vaccinat după Victorie copii mici din Berlin și semna dispoziții prin care copiii germani trebuiau să primească la timp lapte.

1418 zile de război, declanșat acum 80 de ani – e o distanță pe care a parcurs-o poporul nostru, aducând libertate, nu doar oprind cuptoarele crematoriilor din Majdanek și Auschwitz, nu doar salvând Cracovia de distrugere, iar comorile galeriilor din Dresda - de inundare, dar și consolidând valorile omeniei și umanismului.

Pe care Europa pragmatic le-a expropriate imediat, numindu-le “valorile lor comune”.

Lăsându-se eliberată, Europa a promis cu tărie urbi et orbi “Să nu se mai întâmple niciodată!”, imediat s-a implicat în alte războaie.

A luptat cu susținătorii independenței în Africa de Nord și de Vest. A purtat acțiuni militare în Indochina.

Apoi a venit rândul Iugoslaviei (în cadrul luptei cu “dictatura lui Milosevic și tiraniei sârbilor”, ținem minte cu toții aceste formulări).

Peste alte zece ani a venit rândul Ucrainei.

Acolo, în conturile absolut clar trasate, inclusiv de UE, inițial a existat prima tentativă de a provoca un război, iar peste alți zece ani, a doua. În prima și a doua tentativă, atât în 2004, cât și în 2013-2014, a existat, desigur, și o atmosferă de ură față de “alții”.

Precum și în perioada conflictului iugoslav, și-au ițit imediat capetele simpatizanții naziștilor, iar colaboratorii hitleriștilor și criminalii de război au devenit “luptători pentru libertate și independență” și “salvatori de influența rusească”.

Revenind la război, să ne amintim că apărarea casei Pavlov din Stalingrad, doar a unei singure case, și doar prin rezistența unui singur pluton, a durat 58 de zile. E mai mult decât a durat plimbarea trupelor wermachtului prin Europa continental, astăzi unită și “pacifistă”.

Să ne mărturisim nouă înșine, mai întâi de toate, că tentativele de a devaloriza izbânzile predecesorilor noștri, apropiaților noștri, concetățenilor noștri, compromiterea lor cu istorii despre “milioane de femei germane violate”, despre “eșaloane de trofee” și despre “colecții de obiecte de artă furate” sunt doar un mijloc de anihilare a codului nostru genetic comun, mutațiile căreia ar putea să provoace cancer în tot organismul.

Haideți să înțelegem că toate aceste țipete despre “militarismul Rusiei” reprezintă doar o invidie față de țara care a săvârșit ceea ce părea imposibil – a înfrânt coloana vertebrală a nazismului, distrugând aproximativ trei sferturi din forța lui militară, în țara cărei s-a aplecat toată Europa continentală.

Și amintindu-ne de cei căzuți în luptă, cei răniți, uciși, duși în sclavie, trimiși în lagărele de concentrare, maltratați, chinuiți, împușcați și spânzurați, să repetăm că sacrificiile aduse în numele Victoriei nu au fost în zadar.

Trăim datorită sacrificiilor lor, sacrificii care astăzi sunt inimaginabile.

Iar memoria și durerea noastră au devenit obeliscurile noastre comune.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

69
Tagurile:
Război


Загрузка...
Кадр из фильма Самый жаркий месяц

Miturile și legendele celui de-Al Doilea Război Mondial