Pacificatorii ruși în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte

Pacificatori turci în Karabah: A fi sau a nu fi

122
(reînnoit 19:44 19.11.2020)
Legislativul Turciei a aprobat trimiterea unor militari în Azerbaidjan. Deocamdată, se pare că Erdogan a fost convins să nu-și trimită trupele în Karabah, însă liderul turc este imprevizibil.

MOSCOVA, 19 nov – Sputnik. Activizarea politico-militară a autorităților de la Ankara în regiunea Caucazului de Sud și decizia Adunării Naționale a Turciei de a introduce pe teritoriul Azerbaidjanului un număr nedeclarat de militari turci pentru o perioadă de un an este controversată. Numărul și cadrul misiunii urmează să fie stabilite de administrația președintelui Turciei, însă această decizie ar putea deveni un catalizator al turbulenței regionale.

Nu trebuie să explicăm odată în plus de ce militarii turci nu pot apriori juca un rol de pacificatori în Azerbaidjan. Autoritățile de la Ankara protejează interesele uneia din părți cu toate instrumentele și metodele disponibile.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, se pare că l-a convins pe liderul turc, Recep Tayyip Erdogan, să nu tensioneze situația și să nu provoace partea armeană prin introducerea trupelor turcești în Karabah. Cu toate acestea, Erdogan are o reputație de un politician imprevizibil, capabil să ia niște decizii destul de riscante. Ankara poate proceda așa pe pământul azer doar în coordonare cu Baku, însă deciziile strategice, probabil, au fost luate, a fost definită succesiunea evenimentelor. Nu e deloc o conspirație, ci mai curând o analogie geopolitică.

Spre exemplu, în anul 2015 Rusia a introdus temporar pe teritoriul Siriei un contingent militar redus, la solicitarea Damascului (pentru restabilirea ordinii), și a obținut în Siria două baze militare permanente. E puțin probabil ca Ankara să fie mulțumită de acest fapt. În privința direcției azere, Turcia ar putea să se “răzbune”, având planuri similare de a-și ajuta poporul frățesc și de a-și promova propriile interese. Vecinii nemulțumiți vor fi nevoiți să caute un răspuns eficient sau, pur și simplu, să-și facă loc în zona de conflict.

Nivelul de libertate

După 10 noiembrie, președintele azer, Ilham Aliev, amintește cu orice ocazie că Turcia va participa la operațiunile din Karabah împreună cu Rusia. Nu e deloc întâmplător.

Acordul trilateral din 10 noiembrie prevede câteva incertitudini mai puțin vizibile, însă destul de periculoase ale “noii păci”. Linia de contact (fosta linie de front) și două zone interne de control (cu populație armeană) în Nagorno-Karabah, iar zona externă de securitate nu este determinată pe loc și pe hărți. Spre exemplu, în regiunea conflictului georgiano-abhază drept linie de separare a părților a servit râul Inguri, de la care 12 kilometri spre Vest și 12 kilometri spre Est se extinde zona de securitate, iar în continuare, câte 12 kilometri reprezintă zona de limitare a armelor – tot acest spațiu se află sub controlul pacificatorilor ruși.

În Karabah zona de securitate controlată de pacificatori ruși este “răsturnată în interior”, iar afară, partea azeră (și Ankara) dispune de o anumită liberate și capacitate de a o utiliza împotriva oponenților. Posturile pacificatorilor ruși nu controlează spațiul de după linia de contact. Nu e principala vulnerabilitate. Acordul trilateral din start definește două constante ale încetării focului – operațiunea de menținere a păcii a Rusiei în Nagorno-Karabah (cu o populație armeană) și controlul comun ruso-turc (într-o zonă îndepărtată). Cooperarea și integrarea între ei este exclusă.

Anterior se anunțase că mobilitatea observatorilor turci în Karabah va fi limitată, nu sunt planificate misiuni pe teren (colectarea de informații este lăsată pe seama dronelor). Cu toate acestea, după linia de contact, în districtele cu o populație preponderent azeră, Baku dispune de mai multe opțiuni de control, iar locul exact al amplasării centrului comun ruso-turc pe teritoriul Azerbaidjanului nu se cunoaște, deocamdată.

Logic ar fi să presupunem că acesta se află la o distanță nu prea mare de linia de separare a părților (pentru a facilita controlul asupra situației operative). Probabil, va fi amplasat în unul din cele șapte districte, care au trecut sub controlul trupelor azere după 45 de zile de lupte.

Experimente periculoase

Azerbaidjanul este un stat suveran, iar mențiunile periodice ale MAE al Rusiei despre unicitatea și imposibilitatea replicării operațiunii rusești de menținere a păcii este tratată de conducerea politico-militară ca un proces de lucru firesc. Soluționând o anumită problemă, președintele Ilham Aliev are tot dreptul să invite în propria țară prietenii turci sau luptătorii maori din Noua Zeelandă. În componența centrului de monitorizare a restabilirii pădurilor din Karabah sau în oricare al format de cooperare. E suficient să existe o dorință reciprocă. Există suficient timp pentru astfel de experimente, operațiunile de pace pot dura decenii la rând. Viitorul are mai multe variante.

Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei menționează că nu există nici măcar niște termeni aproximativi pentru determinarea statutului Nagorno-Karabah. Situația în regiune rămâne una complicată. Ilham Aliev a declarat că “Rusia și Turcia vor participa la operațiunile de asigurare a securității azerilor și armenilor”.

Între timp, la Baku a avut loc o manifestație provocatoare pe Aleea Șahizilor (Martirilor), în cadrul căreia s-a cerut retragerea pacificatorilor ruși de pe teritoriul Nagorno-Karabahului. E un semn îngrijorător, care amintește că un conflict poate avea multiple variante ale evoluției. Această acțiune a fost condamnată în parlamentul Azerbaidjanului. Cu toate acestea, acordul trilateral nu a trecut, deocamdată, testul timpului, pacea rămâne una firavă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

122
Tagurile:
Nagorno-Karabah, Pacificator
Tematic
Karabah: Trupele ruse de menținere a păcii au deminat coridorul Lachin
Nord Stream - 2”

"Nord Stream - 2" va determina soarta relațiilor germano-americane

28
(reînnoit 21:50 20.01.2021)
La inaugurarea sa, Joe Biden a primit un cadou nu atât de plăcut din partea Germaniei – partenerul cheie al SUA. Cadoul reprezintă o chintesență, atent ambalată și legată cu panglică, a problemelor cu care noua administrație va trebui să se ocupe.

Statele Unite au impus sancțiuni navei rusești de instalare a țevilor "Fortuna", care este implicată în construcția gazoductului "Nord Stream – 2". De asemenea, potrivit presei germane, ambasada americană de la Berlin a notificat guvernul Republicii Federale Germania despre planurile de a introduce noi măsuri restrictive.

Autoritățile germane au reacționat de-a dreptul ofensator prin comentariul lor „relaxat” că "au luat act de acest lucru cu regret", adică nu a existat nici măcar o expresie formală de îngrijorare.

Ceea ce s-a întâmplat a fost o continuare organică a unui alt incident important, care a avut loc cu câteva zile mai devreme.

Fostul secretar de stat adjunct american și consilier pentru politica externă al lui Joe Biden în timpul alegerilor, Nicholas Burns, a venit cu ideea de a îngheța simultan sancțiunile SUA împotriva conductei de gaz și de a suspenda construcția acesteia, astfel încât noua administrație să poată "avea o conversație confidențială și judicioasă cu guvernul Germaniei și cu alte țări participante".

Este evident că Burns nu a acționat din proprie inițiativă, ci a exprimat propunerea Washingtonului.

Cu toate acestea, nemții l-au ignorat pur și simplu. Șeful Comitetului pentru Energie al Bundestagului, Klaus Ernst, a considerat discuția politicii energetice germane cu Statele Unite "complet nepotrivită". El a subliniat că "construcția "Nord Stream – 2" este o afacere pur europeană, care are toate autorizațiile necesare și, prin urmare, trebuie să fie finalizată rapid".

Politica americană externă din ultimele decenii, prin care președinția lui Donald Trump a devenit un eșec și pe care democrații intenționează să o reînvie, este cel mai adesea descrisă ca fiind globalistă. Ea conține două elemente cheie la fel de importante – procesual-instituțional și ideologic.

Responsabil pentru partea ideologică este un complex voluminos din cele mai liberale și progresiste idei – de la progresul LGBT până la necesitatea umanității de a refuza consumul de carne din motive ecologice. Mai mult, radicalismul adepților, cerințele de aderare la o "singura doctrină corectă" și persecuția disidenților devin din ce în ce mai dure.

Partea instituțională este, de asemenea, bine cunoscută publicului și reprezintă un sistem de organizații, documente și proceduri supranaționale. Există o opinie populară (și nu este nerezonabilă) că, în acest mod, Statele Unite și-au consolidat timp de mai mulți ani propria dominanță pentru a impune lumii reguli de joc favorabile lor și pentru a-și stabili, în mod permanent, conducerea globală.

Faptul că ceva a mers prost a devenit clar deja de ceva timp. Un număr din ce în ce mai mare de țări au învățat să joace și să câștige într-un sistem despre care se știe că este nedrept față de ele. Rusia și aplicarea cu succes, în avantajul său, a regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) este mai degrabă un exemplu clar decât o excepție. Acest lucru a fost repetat de Donald Trump în mod constant pe parcursul celor patru ani, retrăgând, fără ezitare, Statele din numeroase tratate și organizații internaționale: de fapt, ele nu sunt atât de profitabile pentru America pe cât se credea.

Nu este greu de ghicit că cei câțiva parteneri privilegiați ai Statelor Unite, unul dintre care este și Germania, au bonusuri speciale – și, așa cum a devenit deja evident, știu să le folosească foarte bine.

Anume din acest motiv Berlinului i-a fost atât de incomod Trump, care spunea adevărul, fără a analiza, și distrugea schema consolidată a Germaniei de restabilire treptată și liniștită a suveranității sale și de utilizare a Americii în propriile sale interese.

Și anume din acest motiv autoritățile Republicii Federale Germania l-au acceptat euforic pe Biden ca noul președinte al Statelor Unite: acest lucru promite întoarcerea unui format de relații mult mai confortabil pentru germani – cu o coincidență deplină a retoricii propagandiste și un proces politic de lobby pe îndelete în culise, sub masca căruia este posibilă promovarea cu succes a unei agende favorabile pentru Germania.

Asta se întâmplă cu "Nord Stream – 2". În ultimele luni, au fost luate măsuri pentru a maximiza siguranța construcției gazoductului față de presiunea sancțiunilor de peste ocean. Proprietarii aceleiași nave "Fortuna" au fost schimbați. Parlamentul landului Mecklenburg – Pomerania Occidentală a creat un fond pentru a sprijini activitățile operaționale ale proiectului.

Cel mai interesant lucru este că, cu ajutorul acestei structuri, autoritățile germane încearcă să prindă doi iepuri odată: pe lângă faptul că susțin construcția în sine, autoritățile oferă informații și sprijin ideologic, întrucât noua organizație se numește "Fondul pentru protecția climei și a mediului înconjurător al landului Mecklenburg-Pomerania Occidentală", iar obiectivul oficial este sprijinirea "realizării obiectivelor climatice ale Germaniei". Astfel, agenda de mediu este interceptată, deoarece anume "verzii" sunt cei mai utilizați pentru a torpila "Nord Stream – 2" în interiorul țării.

Nord Stream-2: De ce SUA împiedică construcția lui și ce crede Europa
© Video : Ruptly / Wh.gov / facebook.com/maria.zakharova.167

Echipa lui Joe Biden se afla într-o situație foarte dificilă. Ea nu poate – așa cum ar fi făcut Trump – să organizeze imediat un scandal, la nivel mondial, partenerului strategic, cu adoptarea unor măsuri extrem de dure împotriva lui. Acest lucru pur și simplu contrazice directivele restabilirii unității occidentale, cu care democrații revin la putere. Mai mult, în general, Berlinul arată Washingtonului un entuziasm loial și cea mai profundă alianță ideologică, fapt ce a fost demonstrat încă o dată prin intermediul reacției lor sincronizate de indignare privind detenția lui Alexei Navalnîi în Rusia.

Metodele obișnuite de lucru – petrecerile din culise și creșterea treptată a presiunii – amenință să se tergiverseze luni de zile: germanii sunt mari maeștri ai aranjării presiunilor și problemelor birocratice internaționale. Până în acel moment, "Nord Stream – 2" va fi pur și simplu finalizat, iar pentru americanii va fi prea târziu.

Drept urmare, din primele zile ale președinției lui Joe Biden, noua administrație va fi forțată să aleagă în munca sa între trumpismul categoric inacceptabil și globalismul liberal ideologic corect, dar ineficient.

Cu toate acestea, Germania se confruntă cu propriile sale dificultăți. Ieri, "Gazprom" a avertizat asupra riscurilor conductei de gaz "Nord Stream – 2" datorate presiunilor politice, care, în cele din urmă, ar putea duce la suspendarea sau chiar la anularea proiectului. Acesta este un avertisment, în primul rând, Berlinului, care, în căutarea independenței și consolidării geopolitice, a considerat o idee bună să joace o carte anti-rusă sfidătoare sub forma cazului de otrăvire a lui Navalnîi – și a uitat din nou cât de dureros Rusia poate să răspundă la așa ceva.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

28
Tagurile:
SUA, Germania, relații, Nord Stream-2"
Tematic
Ultima șansă: SUA s-au apucat iarăși de ”Nord Stream – 2”


Загрузка...
militari americani

"Am găsit o modalitate de a învinge Rusia": Ce s-a apucat facă Pentagonul

258
(reînnoit 18:25 19.01.2021)
Pentru prima dată în jumătate de secol, Statele Unite vor folosi energia atomică nu numai în Marină. De ce Washingtonul are nevoie de noi reactoare compacte – în materialul Sputnik.

CHIȘINĂU, 19 ian – Sputnik. Americanii au decis să dezvolte direcția militară a energiei nucleare. Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială. 

Sursă de rezervă

Forțele armate americane au submarine și portavioane echipate cu reactoare nucleare. Datorită acestui fapt, cele mai mari "fanioane" ale flotei americane se pot afla în largul mării pentru perioade de timp aproape nelimitate.

Și marinele din alte țări folosesc energia nucleară. De exemplu, francezii folosesc portavionul cu propulsie nucleară "Charles de Gaulle", rușii –  crucișătorul nuclear greu cu rachete "Petr Velikii". Cu toate acestea, există mult mai multe nave cu propulsie nucleară în Statele Unite. Și americanii nu au intenția de a se opri aici.

"În baza ordinului dat de președintele Trump, Ministerul Apărării va elabora și implementa un plan pentru a demonstra flexibilitatea energetică și rentabilitatea reactoarelor nucleare de putere redusă la un obiect militar din țară. La fel, se va testa și un reactor mobil de putere redusă. Astfel de surse de energie sunt indispensabile pentru explorarea spațiului cosmic îndepărtat, unde utilizarea energiei solare nu este posibilă, precum și în sfera apărării", relatează serviciul de presă al Casei Albe.

Scopul exact al reactoarelor nucleare compacte nu a fost specificat de autorități. Experții portalului defensenews.com cred că este vorba despre surse de alimentare de rezervă în bazele militare. Dacă energia electrică dispare la un obiect militar, reactorul va furniza energie echipamentelor necesare. Conform textului decretului, testările primului prototip ar trebui să înceapă în termen de șase luni – potrivit experților, la poligonul din Nevada, care este unul dintre cele mai mari din Statele Unite.

Cucerirea spațiului cosmic

Brian Weeden, expert în securitate spațială la organizația non-profit Secure World Foundation, reamintește că energia nucleară este esențială pentru zborurile pe termen lung, inclusiv cele cu echipaj, pe Lună, pe Marte și pe alte planete. În viitor, reactoare vor fi necesare pentru primele colonii extraterestre. Unii specialiști cred că noile tehnologii pot fi folosite și pe platformele orbitale de arme. În principiu, acest scenariu se potrivește destul de bine cu doctrina destul de agresivă a Forțelor Spațiale ale SUA, care consideră spațiul un potențial câmp de luptă.

"Cred că americanii au nevoie de reactoare compacte, în primul rând, pentru scopuri spațiale", a declarat agenției RIA Novosti Viktor Murahovski, redactorul-șef al revistei "Arsenal Otecestva". "Expresia "reactor nuclear" poate însemna lucruri diverse pentru persoane diferite. În primul rând, este un dispozitiv bazat pe o reacție în lanț de fisiune a uraniului cu tije moderatoare și control al puterii. În Rusia, au fost deja create instalații similare pentru produsele "Burevestnik" și "Poseidon". În al doilea rând – sursele izotopice de energie nucleară, care sunt utilizate în sateliți, radio-balize și stații meteorologice. Sunt mult mai puțin eficiente, dar în schimb nu emit atât de multă radiație".

Expertul a reamintit că, în anii 1950 și 1960, atât în SUA, cât și în URSS au încercat să dezvolte un reactor nuclear compact pentru avioane. Cu toate acestea, aceste proiecte au fost abandonate – nici măcar un avion, nici măcar cel mai mare, nu a putut transporta sistemul de protecție biologică al echipajului. Prin urmare, utilizarea reactoarelor a fost limitată la navele mari.

Potrivit lui Murahovskii, până în prezent, nicio țară din lume nu a reușit să creeze un reactor compact de fisiune, care ar putea să fie folosit în avioanele cu echipaj, în navele cu deplasament mic sau în vehiculele terestre. În același timp, expertul se îndoiește că americanii vor să repete sistemele rusești "Burevestnik" și "Poseidon".

"Aceste sisteme sunt destul de specifice", explică el. "Au fost create pentru a asigura un contra-atac garantat în orice condiții atunci când agresorul declanșează un război nuclear, dar și pentru a nivela sistemul occidental de apărare antirachetă. Americanii au deja suficiente arme, mai potrivite scopurilor lor".

Problema radiației

Sistemul de propulsie nuclear a fost dezvoltat la timpul lui pentru bombardierele strategice intercontinentale Convair B-36, care erau în serviciul Forțelor Aeriene ale SUA din 1949 până în 1959. În prora laboratorului zburător NB-36H a fost instalată o capsulă de protecție de 12 tone. Iar reactorul rapid cu neutroni, cu o putere de un megawatt, un diametru de 1,2 metri și o masă de 16 tone – în compartimentul bombelor. Acesta din urmă trebuia să fie lansat în zbor și să se răcească de la aerul atmosferic, furnizat prin prizele de aer de la bordul aeronavei. Aeronava experimentală a efectuat 47 de zboruri, dar motorul nuclear a fost pornit doar pentru perioade scurte de timp.

Deși ideea părea foarte atractivă. O astfel de aeronavă ar putea fi utilizată ca bombardier strategic sau aeronavă de recunoaștere, capabilă să presteze servicii de apărare în aer fără să fie realimentată timp de câteva zile. Cu toate acestea, au existat prea multe probleme.

În primul rând, fiecare atom-avion este, de fapt, o bombă "murdară", care liber poate cădea pe cont propriu. În al doilea rând, nava experimentală trăgea după sine în aer o "trenă" de substanțe radioactive. În cele din urmă, echipajul oricum era puternic radiat. Dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale ca mijloc principal de livrare a armelor nucleare a privat, în cele din urmă, programul complex și periculos al aeronavelor atomice de orice perspectivă.

Statele Unite au încercat să instaleze un reactor nuclear în echipamentele de la sol. Tancul Chrysler TV-8, cu o masă de 25 de tone, nu a fost niciodată produs în serie – a existat sub forma unei machete de dimensiuni reale, echipată cu doar o parte din sistemele standard. Mașina trebuia să fie pusă în mișcare de un motor cu aburi, căruia un mic reactor nuclear îi furniza căldură. Cu toate acestea, armata americană nu a apreciat atitudinea inovatoare a autovehicului de luptă creat de compania Chrysler. Tancul a fost considerat prea complex, iar capacitățile sale de luptă au fost considerate insuficiente pentru a abandona vehiculele tradiționale. Și pe 23 aprilie 1956 proiectul TV-8 a fost închis.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

258
Tagurile:
Pentagon, Rusia
Tematic
Tancul rusesc “Armata” a fost testat în regim fără pilot


Загрузка...