Анна Иоанновна

O femeie în fruntea Moldovei, cu mult până la Maia Sandu

847
(reînnoit 10:03 19.11.2020)
Maia Sandu a devenit prima femeie președinte al Republicii Moldova și prima reprezentantă a sexului frumos în fruntea statului moldovenesc. Acest lucru este menționat în mesajele de felicitare adresate politicianului, în legătură cu victoria în alegerile prezidențiale.

Fără a pune la îndoială semnificația evenimentului produs, vom relata cum era condusă Țara Moldovei acum 280 de ani în numele unei alte femei.

A se observa că principatul Moldovei se deosebea printr-un caracter patriarhal exclusiv. În fruntea acestui stat nu s-a aflat nicio femeie: de facto, favoritele care își exercitau puterea erau regentele domnitorilor minori, dar domnitori oficiali -  nu. Posibil, acest lucru poate fi explicat prin lupta geopolitică acută pentru Moldova în Evul Mediu, instaurarea suzeranității otomane și a jugului tătar.

Probabil, primul caz în care elita moldovenească și-a declarat disponibilitatea de a depune jurământul în fața unei femei a avut loc în 1739. Era vorba de împărăteasa Anna Ioannovna, nepoata lui Petru I.

Acest lucru s-a întâmplat în timpul războiului ruso-turc din 1735-1739. În cursul acestuia, oștile rusești au reușit să pună stăpânire pe cetatea Hotinului, asaltului căreia Lomonosov i-a dedicat o odă.

Transferul funcției de președinte: Maia Sandu va purta un diamant>>>

Totodată, rușii au cucerit pentru prima dată Oceakov și au intrat în peninsula Crimeea. Conflictul a fost declanșat la inițiativa Turciei. Fiind nemulțumită de ascensiunea influenței rusești în Polonia și Caucazul de Sud, sultanul a recurs la o declarație de război.

Битва при Ставучанах
© Public Domain
Bătălia de la Stăuceni

Acțiunile militare de succes ale oștilor rusești în primul an de război au activizat partida prorusă a boierilor  la Iași. În vara anului 1738, în numele acesteia, la Petersburg a sosit în mare taină vornicul Preda Drugănescu. Acesta a îndemnat guvernul rus să-și îndrepte trupele în principatele Dunărene pentru a-i alunga pe otomani, promițând susținere din partea populației și autorităților.

Armata rusă a intrat pe teritoriul principatului Moldove în 1739, fiind condusă de feldmareșalul Burkhard Christoph von Münnich. Într-o mare bătălie de la Stăuceni, în nordul principatului, numeroasa armată otomană a fost zdrobită și pusă pe fugă.

Христофор Антонович Миних
© Public Domain
Christoph von Münnich

La începutul lui septembrie, un detașament al trupelor ruse, alcătuit dintr-un număr semnificativ de moldoveni, condus de Constantin Cantemir (fiul fostului domnitor Antioh Cantemir) a intrat în Iași. Domnitorul numit de turci a fugit din Capitală, iar puterea se afla de facto în mâinile mitropolitului Antonie, care cu mare fast a primit compatrioții și frații întru credință.

În scurt timp, în capitala Moldovei au sosit principalele forțe ale armatei ruse, în frunte cu Münnich. În prealabil, acesta s-a întâlnit la Ștefănești cu delegația boierilor moldoveni care solicita primirea principatului sub oblăduirea Rusiei. Pe 5 septembrie, la Iași a fost încheiată convenția moldo-rusă.

În conformitate cu acest document, moldovenii se angajau s-o recunoască pe Anna Ioanovna “preamilostivă și adevărată stăpânitoare”. Alăturându-se Imperiului Rus, principatul urma să-și păstreze autonomia în problemele interne. În timpul războiului, autoritățile moldovene s-au angajat să ofere produse pentru cei 20 de mii de soldați și ofițeri ruși, să întrețină din contul lor spitalele militare, să ofere brațe de muncă pentru lucrările de fortificare.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Pentru ratificarea convenției, la Petersburg urma să plece o delegație de boieri moldoveni. Însă Münnich a pus-o imediat în aplicare printr-un ordin al său. Feldmareșalul a purces la planificarea acțiunilor militare împotriva turcilor, însă pe 12 septembrie acesta a primit un mesaj despre încheierea de către Austria (aliata Rusiei) a unei păci separate cu Imperiul Otoman.

În acea perioadă, Rusia nu era în stare să poarte război cu turcii de una singură în zona balcanică. În a doua jumătate a lui septembrie 1739, între Petersburg și Istanbul a fost încheiat un tratat de pace, iar trupele rusești s-au retras din Moldova. În acest fel, conducerea principatului Moldovei în numele împărătesei Anna Ioanovna a dura mai puțin de o lună.

Cu toate acestea, schițele operațiunilor militare de expulzare a otomanilor din Moldova, elaborate în perioada lui Münnich, au fost utilizate în timpul altor campanii militare, mult mai reușite.

Împărăteasa Anna a reușit să aibă o influență pe termen lung asupra întregii regiuni a bazinului Mării Negre, inclusiv Moldova. Politica ei a creat premise pentru popularea malului stâng al Nistrului cu ruși.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Chestiunea este că la începutul anilor 30 ai secolului XVIII, de-a lungul frontierelor sudice ale Rusiei se ridicau activ câteva linii de apărare: de la Nipru, până la Baikal. Erau construite cetățeni de hotar, redute, avanposturi, erau săpate șanțuri, ridicate valuri. De dirijarea acestor lucrări dificile se ocupa nemijlocit șeful Direcției de Fortificații, inginerul militar Münnich.

Cea mai apropiată linie de fortificare din Moldova (”Ucraineană”) era edificată pe segmentul de frontieră Poltava-Ekaterinoslavsk și partea de sud a regiunii Harkov pentru a combate raidurile hoardelor hanatului din Crimeea. Lungimea totală a acesteia constituia aproximativ 300 de kilometri. În scopul amenajării zonei de fortificații și asigurării apărării, aici au fost strămutați odnodvorții ruși din guberniile Belgorod și Voronej.

Odnodvorții reprezintă o pătură socială militară, care slujea la pază hotarelor încă din perioada formării statului rus (secolele XV-XVI). Acest serviciu era răsplătit cu pământ, soldă, facilități fiscale și putea fi îmbunată cu agricultura.

În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, pe Linia Ucraineană erau desfășurate 9 regimente ale land-miliției, formate în mare parte din odnodvorți ruși. Atunci când guvernator al Malorosiei (Ucraina de pe malul stâng) a devenit Piotr Rumeanțev, regimentele land-miliției au fost trecute la statutul de cavalerie permanentă, participând la respingerea ultimei năvăliri a tătarilor din Crimeea asupra Rusia (1768), la a doua ocupare a Hotinului de către ruși și faimosul asalt al Benderului (1770).

În 1787, guvernatorul Novorosiei, Potiomkin, a inclus urmașii odnodvorților ruși în trupele de cazaci din Ekaterinoslavsk. În componența acesteia, ei s-au evidențiat în operațiunea de pe Dunărea de Jos (1789-1790) împotriva Turciei, care s-a încununat cu legendarul asalt asupra Ismailului.

 Григорий Александрович Потёмкин-Таврический
© Sputnik
Grigory Aleksandrovich Potemkin-Tauricheski

După încheierea războaielor ruso-turce în secolul XVIII, cazacii din Ekaterinoslav au rămas să păzească noua frontieră a Rusiei – pe Nistru. Mulți au rămas să locuiască aici, alăturându-se comunităților din Tiraspol, Grigoropol, Ovidiopol și Dubăsarii Noi.

Ar fi de menționat că pe moșiile care adineauri aparținuseră hoardelor de pe malul stâng al Nistrului, alături de cazacii ruși se instalau confrații lor ucraineni și moldoveni. Erau preponderent ucrainene trupele cazacilor de la Marea Neagră, care au staționat în Transnistria între 1790-1792. Mulți dintre urmașii arnăuților moldoveni au servit în trupele căzăcești de pe Bug, care au asigurat paza frontierei pe Nistru, până a fi mutat pe Prut și Dunăre.

Așa în îndepărtatul secol al XVIII s-au format contururile societății noastre moderne.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

847
Tagurile:
Maia Sandu, președinte, conducere, domnitor, Moldova, femeie
Tematic
Sandu, la întrevederea cu Vasnețov: Să dezvoltăm relații bune cu Rusia
Sandu la întâlnirea cu Ioniță: Vom învăța din experiența României
Lukașenko o felicită pe Sandu: Belarus rămâne un partener responsabil
militari americani

"Am găsit o modalitate de a învinge Rusia": Ce s-a apucat facă Pentagonul

226
(reînnoit 18:25 19.01.2021)
Pentru prima dată în jumătate de secol, Statele Unite vor folosi energia atomică nu numai în Marină. De ce Washingtonul are nevoie de noi reactoare compacte – în materialul Sputnik.

CHIȘINĂU, 19 ian – Sputnik. Americanii au decis să dezvolte direcția militară a energiei nucleare. Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială. 

Sursă de rezervă

Forțele armate americane au submarine și portavioane echipate cu reactoare nucleare. Datorită acestui fapt, cele mai mari "fanioane" ale flotei americane se pot afla în largul mării pentru perioade de timp aproape nelimitate.

Și marinele din alte țări folosesc energia nucleară. De exemplu, francezii folosesc portavionul cu propulsie nucleară "Charles de Gaulle", rușii –  crucișătorul nuclear greu cu rachete "Petr Velikii". Cu toate acestea, există mult mai multe nave cu propulsie nucleară în Statele Unite. Și americanii nu au intenția de a se opri aici.

"În baza ordinului dat de președintele Trump, Ministerul Apărării va elabora și implementa un plan pentru a demonstra flexibilitatea energetică și rentabilitatea reactoarelor nucleare de putere redusă la un obiect militar din țară. La fel, se va testa și un reactor mobil de putere redusă. Astfel de surse de energie sunt indispensabile pentru explorarea spațiului cosmic îndepărtat, unde utilizarea energiei solare nu este posibilă, precum și în sfera apărării", relatează serviciul de presă al Casei Albe.

Scopul exact al reactoarelor nucleare compacte nu a fost specificat de autorități. Experții portalului defensenews.com cred că este vorba despre surse de alimentare de rezervă în bazele militare. Dacă energia electrică dispare la un obiect militar, reactorul va furniza energie echipamentelor necesare. Conform textului decretului, testările primului prototip ar trebui să înceapă în termen de șase luni – potrivit experților, la poligonul din Nevada, care este unul dintre cele mai mari din Statele Unite.

Cucerirea spațiului cosmic

Brian Weeden, expert în securitate spațială la organizația non-profit Secure World Foundation, reamintește că energia nucleară este esențială pentru zborurile pe termen lung, inclusiv cele cu echipaj, pe Lună, pe Marte și pe alte planete. În viitor, reactoare vor fi necesare pentru primele colonii extraterestre. Unii specialiști cred că noile tehnologii pot fi folosite și pe platformele orbitale de arme. În principiu, acest scenariu se potrivește destul de bine cu doctrina destul de agresivă a Forțelor Spațiale ale SUA, care consideră spațiul un potențial câmp de luptă.

"Cred că americanii au nevoie de reactoare compacte, în primul rând, pentru scopuri spațiale", a declarat agenției RIA Novosti Viktor Murahovski, redactorul-șef al revistei "Arsenal Otecestva". "Expresia "reactor nuclear" poate însemna lucruri diverse pentru persoane diferite. În primul rând, este un dispozitiv bazat pe o reacție în lanț de fisiune a uraniului cu tije moderatoare și control al puterii. În Rusia, au fost deja create instalații similare pentru produsele "Burevestnik" și "Poseidon". În al doilea rând – sursele izotopice de energie nucleară, care sunt utilizate în sateliți, radio-balize și stații meteorologice. Sunt mult mai puțin eficiente, dar în schimb nu emit atât de multă radiație".

Expertul a reamintit că, în anii 1950 și 1960, atât în SUA, cât și în URSS au încercat să dezvolte un reactor nuclear compact pentru avioane. Cu toate acestea, aceste proiecte au fost abandonate – nici măcar un avion, nici măcar cel mai mare, nu a putut transporta sistemul de protecție biologică al echipajului. Prin urmare, utilizarea reactoarelor a fost limitată la navele mari.

Potrivit lui Murahovskii, până în prezent, nicio țară din lume nu a reușit să creeze un reactor compact de fisiune, care ar putea să fie folosit în avioanele cu echipaj, în navele cu deplasament mic sau în vehiculele terestre. În același timp, expertul se îndoiește că americanii vor să repete sistemele rusești "Burevestnik" și "Poseidon".

"Aceste sisteme sunt destul de specifice", explică el. "Au fost create pentru a asigura un contra-atac garantat în orice condiții atunci când agresorul declanșează un război nuclear, dar și pentru a nivela sistemul occidental de apărare antirachetă. Americanii au deja suficiente arme, mai potrivite scopurilor lor".

Problema radiației

Sistemul de propulsie nuclear a fost dezvoltat la timpul lui pentru bombardierele strategice intercontinentale Convair B-36, care erau în serviciul Forțelor Aeriene ale SUA din 1949 până în 1959. În prora laboratorului zburător NB-36H a fost instalată o capsulă de protecție de 12 tone. Iar reactorul rapid cu neutroni, cu o putere de un megawatt, un diametru de 1,2 metri și o masă de 16 tone – în compartimentul bombelor. Acesta din urmă trebuia să fie lansat în zbor și să se răcească de la aerul atmosferic, furnizat prin prizele de aer de la bordul aeronavei. Aeronava experimentală a efectuat 47 de zboruri, dar motorul nuclear a fost pornit doar pentru perioade scurte de timp.

Deși ideea părea foarte atractivă. O astfel de aeronavă ar putea fi utilizată ca bombardier strategic sau aeronavă de recunoaștere, capabilă să presteze servicii de apărare în aer fără să fie realimentată timp de câteva zile. Cu toate acestea, au existat prea multe probleme.

În primul rând, fiecare atom-avion este, de fapt, o bombă "murdară", care liber poate cădea pe cont propriu. În al doilea rând, nava experimentală trăgea după sine în aer o "trenă" de substanțe radioactive. În cele din urmă, echipajul oricum era puternic radiat. Dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale ca mijloc principal de livrare a armelor nucleare a privat, în cele din urmă, programul complex și periculos al aeronavelor atomice de orice perspectivă.

Statele Unite au încercat să instaleze un reactor nuclear în echipamentele de la sol. Tancul Chrysler TV-8, cu o masă de 25 de tone, nu a fost niciodată produs în serie – a existat sub forma unei machete de dimensiuni reale, echipată cu doar o parte din sistemele standard. Mașina trebuia să fie pusă în mișcare de un motor cu aburi, căruia un mic reactor nuclear îi furniza căldură. Cu toate acestea, armata americană nu a apreciat atitudinea inovatoare a autovehicului de luptă creat de compania Chrysler. Tancul a fost considerat prea complex, iar capacitățile sale de luptă au fost considerate insuficiente pentru a abandona vehiculele tradiționale. Și pe 23 aprilie 1956 proiectul TV-8 a fost închis.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

226
Tagurile:
Pentagon, Rusia
Tematic
Tancul rusesc “Armata” a fost testat în regim fără pilot


Загрузка...
Sistemul „Poseidon”

Răspunsul Rusiei la politica agresivă ce se știe despre noul submarin

102
(reînnoit 16:46 19.01.2021)
Se finalizează construcția corpului submarinului nuclear special, iar în curând vor începe testările hidraulice. Marina rusă ar trebui să primească această navă până în 2027.

Submarinul «Ulianovsk» (proiectul 09853) a apărut la fabrica Sevmaș în 2017 și are aceleași dimensiuni de bază ca și submarinul «Habarovsk» (proiectul 09851), dar în construcția lui au fost utilizate sisteme și mecanisme mai moderne. Potrivit revistei Military Watch, aceste nave sunt succesorii constructivi de dimensiuni mai mici ai crucișătoarelor submarine cu rachete strategice «Borei». Diferența fundamentală a submarinului «Ulianovsk» față de submarinele «Habarovsk» și «Belgorod» (un transportator experimentat al proiectului 949A) constă în faptul că cel mai nou submarin va intra în serviciul Marinei împreună cu torpilele termonucleare unice «Poseidon» la bord. În viitorul apropiat, Rusia intenționează să aibă doi transportatori «Poseidon» în componența de luptă a flotelor de Nord și din Pacific.

Sistemul oceanic multifuncțional «Poseidon» este un răspuns asimetric al Federației Ruse la extinderea NATO și la concentrarea periculoasă a potențialului de atac al Pentagonului în Europa de Est, la formarea unui sistem global de apărare antirachetă al SUA, care poate fi utilizat pentru distrugerea preventivă a potențialului rus de apărare.

«Poseidon» este unul dintre cele mai secrete proiecte ale Marinei Ruse și, totuși, caracteristicile aproximative publicate anterior (estimări ale specialiștilor) schițează o imagine destul de completă a capacităților unui sistem unic de conținere nucleară.

Submarinul serial «Ulianovsk» este o continuare și dezvoltare a conceptului submarinului «Habarovsk». Poate avea o structură dublă a corpului, lungimea este de aproximativ 113 metri, deplasamentul total este de aproximativ 10 mii de tone, adâncimea de funcționare este de până la 500 de metri, iar viteza subacvatică este mai mare de 30 de noduri. Autonomia – 120 de zile. Raza de acțiune nelimitată este asigurată de o nouă unitate auxiliară de alimentare nucleară. Echipajul – în jur de 100 de persoane. Probabil șase torpile termonucleare «Poseidon» vor fi plasate în prora submarinului «Ulianovsk». În plus, submarinul poate primi rachetele de croazieră «Kalibr-PL», rachetele hipersonice «Zircon» și complexul de autoapărare «Paket-PL» (pentru respingerea atacurilor torpilelor inamice).

Sistemul multifuncțional oceanic este conceput pentru a distruge grupurile de atac ale portavioanelor, bazele militare mari și obiectele strategice ale economiei inamice în regiunea de coastă. Și, de asemenea, pentru a provoca daune inacceptabile vastului teritoriu al țării agresoare.

«Matrioșka» de la Putin

Transportatoarele submarine nucleare ale «torpilelor Judecății de Apoi» ale proiectelor 09851 și 09853 sunt secrete și puternice, capabile să execute misiuni de luptă la adâncimi mari până la patru luni (fără a ieși la suprafață). Pot opera în orice punct al Oceanului Planetar. La rândul lor, dronele «Poseidon» sunt și mai puțin vulnerabile și mai autonome, neîntrecute într-o situație de luptă. Sistemul oceanic multifuncțional, în ansamblu, este compus dintr-un submarin atomic și din torpile transcontinentale termonucleare la bord, care seamănă puțin cu o «matrioșkă» rusă, pe care, în cazul nostru, este mai bine să nu o deranjăm. Fără un motiv întemeiat, sistemul «Poseidon» nu va începe niciodată să funcționeze.

Drona cu motor nuclear «Poseidon» are o lungime de aproximativ 20 de metri, un diamentru de 1,8 metri și o masă de 100 de tone. Raza de acțiune este practic nelimitată, adâncimea de funcționare este de 1000 de metri, viteza este de 100 de noduri (185 km/h) – parametri practic inaccesibili pentru toate torpilele moderne ale unui potențial inamic. În plus, drona subacvatică cu focos termonuclear are inteligență computerizată și este capabilă să acționeze independent la o distanță de câteva mii de kilometri de la transportator. Drona alege adâncimea și viteza în funcție de situație. Mai mult, viteza maximă permite evitarea oricărei amenințări. Urmărirea unei astfel de ținte, prin intermediul hidroacusticii, este aproape imposibilă.

«Poseidon» se poate mișca orientându-se după relieful fundului mării, la o distanță de până la 10 mii de km, iar atunci când ajunge la destinație se poate așeza într-o poziție orizontală și poate aștepta luni de zile semnalul de luptă sau de întoarcere la bază (valurile lungi pot depăși coloana de apă). Capacitatea focosului «Poseidonului» este de 100 de megatone în echivalent TNT. Mai mult, focosul cu o secțiune de cobalt a fost conceput pentru a maximiza contaminarea radioactivă a teritoriului.

Presupun că aceste detalii au fost dezvăluite special pentru «partenerii» care intenționează să vorbească cu Rusia «dintr-o poziție de forță». Capacitățile unice ale submarinelor-transportatoare nucleare și ale torpilelor strategice garantează o lovitură nucleară devastatoare drept răspuns inamicilor, chiar dacă în viitorul îndepărtat un potențial adversar reușește să creeze o «cupolă impenetrabilă» de apărare antirachetă deasupra pământului și a mării.

Patru submarine-transportoare planificate – 24 de drone «Poseidon» desfășurate în Oceanul Planetar, capabile, potrivit Forbes, să «reducă la zero» apărarea de coastă a oricărui inamic, să distrugă grupurile de atac ale portavioanelor ale Marinei și «să provoace daune ireparabile coastei de est sau celei de vest ale Statelor Unite» – cu toate că «este puțin probabil ca alte marine să poată crea ceva similar».

Revoluția rusă în strategia Marinei Militare Ruse

Washingtonul, în politica sa externă destul de agresivă, se bazează puternic pe marină, încearcă să controleze planeta, bazându-se pe o rețea vastă de baze aflate după hotarele țării.

Rusia a reacționat asimetric și astăzi este pregătită să se apere pe mare, nu numai cu submarine strategice și multifuncționale. De fapt, și experții americani își dau seama de faptul că «Poseidonul» este un răspuns la crearea sistemelor antirachetă și a unei întregi armate de crucișătoare, distrugătoare și submarine americane înarmate cu rachetele de croazieră «Tomahawk», care au o rază de acțiune de până la 2500 km.

Partea americană este foarte preocupată de apariția dronelor rușești «Poseidon» și este chinuită de întrebarea: va fi posibilă utilizarea acestora în timpul unui conflict militar în conformitate cu normele dreptului internațional? Întrebarea este retorică.

Dronele rusești «Poseidon» privează Statele Unite de securitate și impunitate, care anterior erau «garantate» de cele două oceane. Dronele subacvatice «inteligente» cu «argumente» termonucleare, doar prin simplul fapt al existenței lor, constrâng la timpuri pașnice, sporind negociabilitatea americanilor. O alternativă pot fi cheltuielile financiare uriașe ale Washingtonului pentru crearea unor sisteme fundamental noi de contracarare a «torpilelor Judecății de Apoi», cu toate acestea, chiar și pe această cale, decalajul tehnologic vizibil dintre Statele Unite și Rusia în domeniul militar nu garantează succesul SUA.

Iar în viitor transportatori de torpile nucleare pot deveni și navele de suprafață mare –  militare sau mascate drept hidrografice, comerciale. Sistemul «Poseidon» nu intră sub incidența tratatelor de limitare a armelor, are un mare potențial de export și poate fi vândut pe piața internațională cu un focos convențional. Cred că India și China ar cumpăra acest sistem fără să se gândească prea mult. Experții chinezi au afirmat deja că astfel de tehnologii sunt ideale pentru cercetările la adâncimi mari. Într-adevăr, puterea corpului dronei «Poseidon» îi permite să se scufunde la o adâncime de până la 14 kilometri.

În orice caz, drona intercontinentală strategică de mare adâncime rusă cu o unitate auxiliară de alimentare nucleară are un viitor extraordinar. Iar Moscova, dintr-o «poziție de forță» umanistă, este întotdeauna pregătită pentru negocieri egale și pașnice cu partenerii mai incomodați.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

102
Tagurile:
Rusia, Poseidon, submarin, dronă
Tematic
"Semnal Rusiei": De ce SUA au trimis un submarin secret spre țărmul Norvegiei


Загрузка...
Laborator

Moldova intenționează procure teste rapide pentru COVID-19

0
Autoritățile din sănătate intenționează să procure 300 de mii de teste rapide pentru identificarea noului virus. Astfel, săptămâna viitoare ar urma să fie deschisă licitația pentru achiziționarea testelor.

CHIȘINĂU 20 ian - Sputnik. Ministerul Sănătății vrea să suplinească stocul de teste și să procure teste rapide pentru COVID-19. 

În cadrul ședinței Guvernului, secretarul de stat al Ministerului Sănătății Tatiana Zatîc a anunțat că săptămâna ce urmează va fi lansată licitația. 

„În prezent în stoc avem 140 de mii de teste. Săptămâna viitoare urmează să fie deschisă licitația pentru procurarea a 300 de mii de teste rapide. Permanent monitorizăm care este disponibilitatea stocului de teste și avem planificat procurarea a încă 300 de mii de teste clasice”, a precizat secretarul de stat Tatiana Zatîc. 

Secretarul de stat al Ministerului Sănătății a precizat că în prezent numărul de infectări a scăzut cu opt la sută, coparativ cu săptămâna trecută, dar a îndemnat oamenii să respecte în continuare normele sanitare. Zatîc a mai menționat că Agenția Medicamentului este gata pentru a înregistra vaccinul împotriva COVID-19 și că Ministerul Sănătății a expediat solicitările de rigoare instituțiilor abilitate pentru a se furniza vaccinul și în Republica Moldova. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
COVID-19, pandemie, vaccin


Загрузка...