Steagul UE

Europa va plăti scump pentru noile sancțiuni antirusești

281
(reînnoit 13:42 16.10.2020)
Acest episod a devenit cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani.

La summitul UE de la Bruxelles au fost anunțate sancțiuni împotriva Rusiei cu privire la cazul lui Alexei Navalnîi, scrie editorialistul Irina Alksnis pentru RIA Novosti.

În noua listă neagră au fost incluși șase reprezentanți de rang înalt ai serviciilor speciale rusești, ai Ministerului Apărării și ai Administrației Prezidențiale, precum și ai Institutului de Cercetare de Stat pentru Chimie Organică și Tehnologie. Sursele susțin că aceste persoane „ar fi putut ști despre otrăvire sau au fost implicate în planificarea acesteia”.

Astfel, potrivit Uniunii Europene, statul rus se angajează în asasinate politice (și atentate asupra lor), folosind arme chimice pentru aceasta în locuri aglomerate. Iar pedeapsa adecvată pentru aceasta, potrivit europenilor, este înghețarea activelor și interzicerea intrării mai multor oficiali ruși, posibil implicați.

În alte privințe, astfel de acțiuni, care se presupune că ar fi întreprinse de Rusia, nu reprezintă un motiv pentru ca Europa să transforme cumva cooperarea cu Rusia. Mai mult, Berlinul, ca inițiator și forță motrice a evenimentelor care au loc, este interesat de „relații bune sau cel puțin rezonabile” cu Moscova, întrucât, potrivit ministrului de Externe al Republicii Federale Germania, Heiko Maas, ceea ce s-a întâmplat „nu schimbă geografia”, iar țara sa trăiește „prin comerț și schimb științific".

Anume în totalitatea acestor fapte ar trebui să căutăm o explicație pentru retorica rusească, fără precedent de aspră din ultima vreme.

Poate părea ciudat la prima vedere, dar prin decizia sa de astăzi, UE a dat într-adevăr un caracter calitativ nou confruntării sale cu Rusia. Pentru a înțelege despre ce este vorba, este necesar să ne reamintim de trecutul recent.

Acest episod a fost cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Primul a fost în 2014-2015 și este asociat cu evenimentele violente de atunci. Al doilea s-a întâmplat în 2018 în cazul Skripal. Și acum - incidentul cu Navalnîi.

Министр иностранных дел РФ Сергей Лавров
© Photo : Министерство иностранных дел Российской Федерации

Organizatori și conducători ai acestor procese au fost întotdeauna diferite puteri. La mijlocul anului 2010, Statele Unite au fost acea forță care a desfășurat o campanie grandioasă de exercitare a presiunii asupra Rusiei în acea perioadă. La rândul său, scandalul Skripal a fost în totalitate inspirat de Marea Britanie.

În ambele cazuri, Europa continentală a acționat ca o forță condusă din afară, de la care se aștepta, de asemenea, să facă principalele sacrificii în lupta împotriva Moscovei. Mai mult, americanii s-au descurcat destul de bine pentru prima dată: Uniunea Europeană a avut de suferit cele mai grele pierderi ca urmare a schimbului de sancțiuni sectoriale și contra-sancțiuni rusești. Cu toate acestea, acest lucru era destul de previzibil, deoarece Rusia este un partener economic mult mai semnificativ pentru UE decât pentru Statele Unite sau Regatul Unit.

Europa a învățat o lecție din experiența dureroasă și a emasculat destul de repede războiul sancțiunilor, care durează și astăzi, până la măsuri nedureroase din punct de vedere economic pentru toate părțile sub formă de completare a listelor nesfârșite și expulzare periodică a diplomaților.

Se poate presupune că retorica pacificatoare a politicii externe a Moscovei, care se manifesta anterior chiar și în perioadele celei mai acute ale campaniei anti-rusești din Occident, era și se adresa în primul rând ei - Europei continentale. Sarcina a fost de a răzbate la pragmatismul și buna chibzuială a capitalelor europene, astfel încât acestea să nu-și permită să fie transformate într-un instrument blând în mâinile Washingtonului și Londrei.

Și acest lucru s-a reușit.

Acum, Europa - și în special Germania - a decis să joace independent aceeași carte pe care au jucat-o camarazii săi din Occidentul colectiv: să umfle un grandios scandal rusofob pentru întreaga lume pentru a-și atinge unele dintre obiectivele sale.

Diferența constă în faptul că, dacă Statele Unite și Marea Britanie s-au bazat într-adevăr pe un efect sensibil anti-rusesc, atunci în acest caz scopul este evident unul diferit - pur și simplu pentru că „pedeapsa” anunțată a Rusiei are din nou un caracter absolut simbolic. Pe de altă parte, cel mai valoros și fragil obiect al relațiilor bilaterale din acest moment - ”Nord Stream - 2” - este atent păzit de germani și scos de sub atac.

Cel mai probabil, Berlinul și, în același timp, Parisul și Bruxelles-ul își rezolvă problemele interne cu această combinație, folosind tema „rusească” ca instrument convenabil familiar, iar Navalnîi ca pe un „neghiob” din Preferans.

Doar după mai bine de câteva decenii în care a avut un rol geopolitic secundar, precum și concentrându-se pe economie, „comerț și schimb științific”, Europa și-a pierdut abilitățile în implementarea operațiunilor politice speciale și complexe. De aici și delirul din ce în ce mai uimitor al poveștii cu Navalnîi, unde s-a ajuns deja la acuzațiile de dublă otrăvire a bloggerului. În acest context, britanicii din cazul Skripal arată ca niște guru ai profesionalismului.

Iar degețelul amenințător, arătat de europeni în calitate de pedeapsă la adresa statului care este acuzat că a folosit arme chimice și a încercat o asasinarea politică, impresionează în mod deosebit.

Deci, dacă Europa decide să intre în joc cu mize atât de mari, trebuie să fie gata că va trebui să plătească scump.

Într-adevăr, în marea politică și imaginația adecvată a Moscovei (și puteți fi sigur de ea), gama de măsuri care sunt cu adevărat sensibile pentru partenerii europeni depășește cu mult restricțiile pur economice pe care aceasta le evită atât de sârguincios.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

281
Tagurile:
Europa
Tematic
Vladimir Putin – simbolul și garanția normalității
De ce Navalnîi se joacă cu nemții de-a Noviciok?
Генерал морской пехоты Фрэнк Маккензи, верховный командующий США на Ближнем Востоке (слева), прибывает в Эр-Рияд, Саудовская Аравия

Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic

137
În ce măsură Rusia și China pot ocupa pozițiile SUA în Orientul Mijlociu, așa cum avertizează militarii americani.

MOSCOVA, 15 iun – Sputnik, Sofia Melniciuk. “China a pus ochiul pe Orientul Mijlociu”, “Contractul de 400 de miliarde de dolari îi sporește influența”, “Rușii și chinezii vor pune mâna pe prânzul nostru” – astfel de titluri apar în ziarele americane. Militarii sunt îngrijorați că Beijingul și Moscova le vor ocupa locul în regiune, în cazul în care își vor relaxa pozițiile De altfel, există motive de îngrijorare: China este principalul cumpărător al petrolului din Orientul Mijlociu și cel mai mare partener economic al multor țări, iar fără Rusia este imposibilă soluționarea problemelor politice. Cine cu adevărat este capabil să elimine SUA din regiune, aflați într-o analiză RIA Novosti.

Un vid al ajutoarelor

Șefului comandamentului central, generalul Frank Mckenzie, în timpul unui turneu recent prin Orientul Mijlociu prognoza: “Vidul format după plecarea noastră va fi umplut de ruși și chinezi”.

Washingtonul vrea să-și redirecționeze atenția spre Asia de Est. Acest lucru contravine intereselor saudiților, care mizează pe Washington în lupta cu insurgenții husiți, menționase Mckenzie.

Beijingul, în opinia generalului, are niște obiective pe termen lung de extindere a forței economice și de creare a unui baze militare în regiune. Rusia, la rândul ei, este dispusă să vândă mijloace de apărare antiaeriană și alte arme.

“Sunt deplin de acord că China reprezintă o amenințare, pe care ar trebui să ne concentrăm”, a menționat Mckenzie. “În același timp, noi suntem o putere globală și trebuie să gândim global”. Generalul a recunoscut că în timpul deplasării a fost întrebat frecvent din partea localnicilor: rămân Statele Unite angajate în parteneriat și pe ce ajutoare pot miza.

Parteneriat suspect

Probabil, militarii sunt îngrijorați de recentul turneu al ministrului chinez de Externe în Orientul Mijlociu, Wang Yi. În aprilie acesta a vizitat Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Bahrain, Iran și Turcia. A discutat acolo despre conflictul palestino-israelian, despre Siria, Libia, Yemen, despre divergențele dintre statele din Golful Persic.

Ministrul a înaintate inclusiv niște propuneri concrete – ceea ce nu a existat în trecut. Spre exemplu, China este dispusă să devină o platformă pentru un dialog multilateral cu privire la mecanismele de asigurare a securității obiectelor petroliere și a căilor maritime. În afară de aceasta, Wang Yi a mulțumit statelor arabe pentru neimplicarea în problemele interne ale Chinei și pentru susținerea “măsurilor antiteroriste” în regiunea autonomă Uygur din Xinjiang (operațiune considerată de Casa Albă un genocide al populației musulmane).

Cu Teheran a fost semnat un acord de livrare a petrolului pentru o perioadă de 25 de ani. Detaliile nu au fost făcute publice, însă intenția Chinei de a investi în infrastructura energetică și de transport în Iran, în valoare de 400 de miliarde de dolari, a devenit cunoscută acum un an, datorită unei scurgeri a drafturilor documentului.

Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о всеобъемлющем стратегическом партнерстве в Тегеране
© AP Photo / Ebrahim Noroozi
Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о "всеобъемлющем стратегическом партнерстве" в Тегеране

Observatorii menționează că Beijingul încearcă să fie “discret” atunci când e vorba de proiectele din Orientul Mijlociu. Contractele în cadrul inițiativei “Noul Drum al Mătăsii” sunt prezentate adesea în alte regiuni cu mare fast. Cu toate acestea, majoritatea documentelor cu privire la cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu nu sunt publicate nici în limba chineză, nici în engleză, nici în cea locală.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre investițiile fondului bunăstării naționale Abu Dabi în compania chineză care studiază inteligența artificială, SenseTime, care dezvoltă inclusiv sistemul de identificare facială. Cooperarea cu China în astfel de domenii îi îngrijorează pe americani, care au temeri că în acest fel Beijingul plantează “elemente de autoritarism”.

Totuși, Iranul nu este nici pe departe cel mai important partener al Chinei în regiune. Arabia Saudită și Irakul întrec Teheranul în livrarea petrolului, volumul schimburilor comerciale, investiții directe și achiziții de arme. Vânzările de arme chinezești în Orientul Mijlociu, chiar dacă nu ajung la nivelul celor americane, au crescut puternic în ultimii ani.

Responsabili pentru securitate

Chinezii au reușit să pătrundă și pe piețele tradițional americane, remarcă într-o discuția cu RIA Novosti șeful sectorului Centrului de studii europene și internaționale complexe, Vasili Kașin.

“Arabia Saudită a devenit un cumpărător major al armelor chineze, mai întâi de toate, ale dronelor militare, au lansat chiar și un proiect al unei uzine de asamblare. Au existat niște livrări limitate ale rachetelor balistice. Le vând artilerie și tehnică blindată”.

Și chiar dacă Beijing este principalul partener economic al multor state din regiune și dispune de o bază în Djibouti, China nu joacă deocamdată un rol militar atât de puternic precum SUA și Rusia.

Dar și cooperarea chinezilor cu Orientul Apropiat este mai dificilă decât cu Africa, menționează interlocutorul agenției. “Aici știu cum să-și apere dur pozițiile. Chiar și Iran, care se află într-o izolare, a întrerupt niște acorduri când Beijingul nu și-a respectat angajamentele”, specifică expertul.

Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе
© AFP 2021 / STR
Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе

Expansiunea economică a Chinei îi irită pe americani, însă ei nu sunt în stare să schimbe mersul lucrurilor, menționează managerul proiectelor pentru Orientul Mijlociu al Consiliului Rusesc pentru Afaceri Internaționale, Ruslan Mamedov. “În realitatea creată, toți sunt nevoiți să accepte compromisuri într-o ordine regională și mondială în transformare”, a declarat acesta într-un interviu oferit RIA Novosti.

“Modul în care este percepută China în statele din Orientul Mijlociu este mai curând pozitivă. Cei de acolo înțeleg că în decursul deceniilor hegemonul erau Statele Unite, fapt care îi lega pe mulți de mâini: actorul extern își promova politica, iar cei de la nivel regional erau nevoiți să se supună”, reflectă Mamedov. “Tentativele de a opune orice rezistență erau sortite eșecului. Un exemplu în acest sens sunt Irakul, care dispunea de una din cele mai puternice armate din regiune, însă SUA au băgat această țară în haos”, mai adaugă el.

Pe de altă parte, declarațiile reprezentanților Pentagonului nu pot fi tratate ca un îndemn la acțiuni serioase, cu atât mai mult că americanii cooperează deocamdată cu Rusia în oriental Mijlociu, adaugă expertul.

Mckenzie nu a spus nimic nou, consideră Maxim Sucikov, directorul Centrului de Studii Americane de Perspectivă. “Prezența în Orientul Mijlociu în proporțiile precum cele din trecut devenise o povară pentru Washington, însă tentativele lui Barack Obama și Donald Trump de a o optimiza au întâmpinat o rezistență din partea militarilor, amintește el. Aici e și o chestie profesională și personală: comandamentul central s-a aflat de obicei în epicentrul celor mai mari operațiuni militare ale SUA și șefii lui nu-și doreau să cedeze întâietatea internă comandamentului din Pacific, dictată de logica descurajării Chinei. De aici vin tentativele de a arăta conducerii importanța Orientului Mijlociu prin prisma problemei de o importanță strategică a confruntării cu China și Rusia”.

În realitate, nici Beijingul, nici Moscova nu au ambiții, nici resurse pentru a domina “în stil american”, consideră interlocutorul. “În lumea actuală nici nu e nevoie de acest lucru: experiența americană, propriu-zisă, arată că o prezență militară de proporții nu se convertește automat într-un succes politic extern”, explică Sucikov.

În același timp, nu putem susține teza slăbirii toate a influenței americane în regiune, specific el. SUA dispun în continuare de suficiente resurse. Iată de ce militarii americani nu sunt sinceri atunci când încearcă să convingă propriul public din Washington că Rusia și China “le fură prânzul”.

137
Tagurile:
China, Rusia, SUA


Загрузка...

Rezultatul se știe din timp. Ce nu se va întâmpla după summitul de la Geneva