Angela Merkel și Donald Trump

Occidentul este gata de un război de autodistrugere

363
De ce noua campanie antirusească, declanșată în Occident, riscă să degenereze într-o luptă pentru autodistrugere a Vestului.

MOSCOVA, 7 sept – Sputnik, Irina Alksnis. Fundalul informațional mondial din ultimele zile amintește, prin rusofobia sa agresiv-isterică, de evenimentele din 2014-2015, când Occidentul a declanșat o campanie antirusească de proporții planetare și de o intensitate maximă.

Nu e de mirare că în evenimentele curente se întrevede o continuare a acelor procese și un nou val de confruntări între Rusia și puterile occidentale. Pentru cineva astfel de afirmații ar părea jignitoare, luând în considerare diminuarea tensiunilor în ultimii ani: s-ar părea că lucrurile începuseră să se aranjeze și iată că o luăm de la început.

Ținem să-i calmăm pe cei îngrijorați: în pofida unei similitudini, evenimentele actuale și acele care au avut loc la mijlocul deceniului diferă cardinal.

În ultimii 5-6 ani ordinea politică mondială a trecut prin niște schimbări profunde. La mijlocul anilor 2010 planeta trăia într-un Pax Americana – un sistem de dominație occidentală, în fruntea cărora se afla SUA, în calitatea lor de singura supraputere globală. Chiar dacă atunci acest sistem a trecut prin niște crize profunde, nu exista nicio umbră de îndoială că acesta rămâne unul solid și lipsit de alternative.

Anume dorința Occidentului de a diminua din problemele tot mai mari, de a-și întări puterea aflată în declin și, totodată, de a-și suprima concurentul prea obraznic și excesiv de încrezător a devenit un motiv al conflictului în jurul Ucrainei și intensificării confruntărilor cu Rusia.

Steagul ambasadei Republicii Islamice Iran
© Sputnik / Евгений Биятов

Atunci Rusia a devenit principala țintă a Occidentului, care s-a unit într-un front comun împotriva ei. Tot ce se întâmpla pe atunci – isteriile politicienilor occidentali, acuzațiile aberante și delirante, valurile de mizerii rusofobe în presă, sancțiunile sectoriale - era îndreptat spre obținerea unei capitulări geopolitice totale a Moscovei. Acest lucru ar fi permis transformarea dușmanului înfrânt într-o sursă de resurse naturale pentru întreținerea și prelungirea propriei dominații. Adică, repetarea scenariului de după destrămarea URSS.

Doar că Rusia a reușit să rămână în picioare. În acest fel ea a aplicat o lovitură fatală ordinii mondiale, pentru conservarea căreia a fost inițiat tot acest spectacol.

Acum trăim într-o lume vizibil diferită.

E puțin probabil ca actuala stare a lucrurilor să reprezinte o agonie a sistemului, însă putem afirma cu certitudine că e o criză profundă. O trăsătură esențială a etapei actuale este accentuarea divergențelor în interiorul Occidentului. Nu e vorba doar de o tensionare a relațiilor între state (Marea Britanie și UE, Germania și SUA etc.), dar și despre o ascensiune a gradului de confruntare socio-politică în interiorul statelor occidentale.

Occidentul colectiv, care acum șase ani se ridicase împotriva Rusiei, nu mai există. După ce a eșuat în atingerea scopurilor puse în față în anii 2010, a început să se autodevoreze. Agenda politică externă s-a transformat pentru el într-o derivată a conflictelor politice interne. Un punct culminant au devenit, fără îndoială, evenimentele din SUA – unde de mai multe luni au loc dezordini de stradă și o campanie prezidențială extrem de murdară. Însă lucrurile nu se opresc aici.

Povestea cu otrăvirea lui Aleksei Navalnîi reprezintă, în primul rând, o manifestare a luptei politice interne în Germania între tabăra globalist-proamericană și cea orientată național a elitei germane pentru soarta proiectului Nord Stream – 2. Același lucru se întâmplă, dar cu o mai puțină fervoare, și în cazul companiei chineze Huawei sau a cooperării între Europa și Iran.

Acele forțe occidentale, care își apără dreptul statelor lor la suveranitate, se află într-o capcană creată în perioada precedentă, când Occidentul unit în dorințele de a exercita presiuni asupra “statelor-proscrise”, transformându-le prin propagandă într-un rău absolut, capabil doar de crime. Acest lucru a devenit o axiomă, care nu necesită nicio demonstrare.

Drept urmare, nicio forță politică din Occident nu-și poate permite acum să declare că nu poate avea încredere în concluziile laboratorului bundeswerului despre otrăvirea bloggerului rus cu Noviciok, atât timp cât nu a avut loc o verificare deschisă a analizelor, cu participarea tuturor părților interesate. Tot așa nu poate fi pusă la îndoială intenția “Chinei comuniste” de a înrobi întreaga planetă prin controlul asupra rețelelor 5G.

Maxim de ce sunt în stare este să promoveze o retorică evazivă, în spatele căreia se ascunde o opoziție tacită, în special, față de tentativele de a sugruma industria germană, fapt care se va întâmpla în cazul renunțării la noul gazoduct.

Doctor, imagine de arhivă
© Sputnik / Григорий Сысоев

Chiar și în punctul maxim al confruntării cu Rusia la mijlocul anilor 2010 Occidentul nu a recurs la cele mai radicale măsuri. Sancțiunile sectoriale au fost destul de sensibile pentru Moscova, nimic mai mult de atât.

Totuși, aveau în rezervă niște soluții mult mai dure. Spre exemplu, deconectarea de la SWIFT ar fi reprezentat o lovitură dură data economiei rusești. Însă nu au recurs la acest pas, nu pentru că ar fi dat dovadă de indulgență față de Moscova. Occidentul a avut o indulgență față de sine însuși: cu cât ar fi mai puternică lovitura, cu atât sarcina devine mai complicată – deconectarea unei economii care face parte din Top 10 de la sistemul internațional de comunicații financiare ar fi implicat o pierdere de mijloace prea mare.

Au decis că totul se va rezolva fără astfel de măsuri.

Rezultatul se știe: nu le-a ieșit nimic.

Acum, cel mai negativ scenariu al evoluției evenimentelor ar putea fi renunțarea la Nord Stream 2 sau o interzicere totală a activității Huawei în Europa, însă acest lucru nu va deveni fatal pentru Rusia și China.

Totuși va fi un pas catastrofal pentru mai multe sectoare ale economiilor naționale din Occident și, drept urmare, pentru o parte semnificativă a elitelor care au crescut în mijlocul acestora și cărora le datorează bunăstarea.

S-a remarcat cu diverse ocazii că nu există războaie mai nemiloase decât cele civile. Acum cinci ani, în cea mai acută fază a confruntării cu Rusia, Occidentul nu a recurs la cele mai dure măsuri.

Se pare că acum s-a copt pentru astfel de decizii. Doar că ținta principală va deveni nu oponentul geopolitic (chiar dacă așa ar părea, judecând după sloganurile lor), ci dușmanii interni.

Occidentul este gata să declanșeze un război distrugător. De autodistrugere.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

363
Tagurile:
război, Occident
Tematic
"Competiția vaccinurilor": Rusia, acuzată în Occident
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

202
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

202
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Protestul combatanților în fața Guvernului

Transnistria și combatanții cum vor influența alegerile?

88
(reînnoit 14:38 18.09.2020)
Viitoarele alegeri ale președintelui Republicii Moldova au intensificat dezbaterile pe toată gama de probleme socio-ecnomice și politice ale țării.

Adică, de la posibila reformă constituțională, până la alegerea celei mai optime strategii de combatere a pandemiei de coronavirus. Printre acestea, fără exagerări, pe primele locuri se află problema transnistreană.

Conflictul armat de pe Nistru s-a încheiat prin semnarea pe 21 iulie 1992 a Acordul privind principiile reglementării paşnice. Acest conflict este numit, de regulă, unul “înghețat”. În toată această perioadă acolo nu au existat niciun fel de acțiuni, însă un oarecare acord, care ar conveni tuturor părților, așa și nu a fost semnat. Procesul de negocieri pentru soluționarea celei mai dificile probleme politice a trecut prin perioade de ascensiune și prăbușire. Astăzi, deocamdată, ar fi problematic să vorbim despre o apropiere de o soluție de compromise.

E posibilă o “dezghețare”? 

Să spunem din start: conflictul nu mai este demult unul “înghețat” (dacă prin el presupunem nu doar aspectul militar). Multe din condițiile economice, în privința cărora s-a ajuns la anumite înțelegeri în diverse etape ale reglementării, au fost supuse unor anumite revizuiri. Nu există o unitate de opinii a tuturor jucătorilor implicați asupra prezenței Grupului operativ al forțelor armate rusești pe Nistru, asupra instalării punctelor de control comune moldo-ucrainene. S-au schimbat semnificativ și pozițiilor unor părți la negocieri (în primul rând, e vorba de unul din statele garante - Ucraina). În ce măsură alegerile ar putea schimba situația din Transnistria și din jurul ei? Nu cumva cele mai importante forțe politice de la Chișinău vor juca “cartea transnistreană” și vor abandona problema în acel punct în care aceasta se află acum?

Două maluri – două sisteme

Aici ar trebuie să avem în vedere un detaliu destul de important, care a rămas pe ultimul plan în spațiul informational moldovenesc. Da, pe 1 noiembrie vor avea loc alegeri prezidențiale. Însă, mai târziu, pe 29 noiembrie, în autoproclamata republică moldovenească nistreană vor avea loc alegeri generale, în cadrul cărora vor fi aleși deputații Sovietului Suprem, consilierii raionali și locali. Desigur, cele două campanii au niște diferențe esențiale. În cazul celei dintâi, e vorba de un stat membru al ONU, în cazul celui din urmă – despre o formațiune nerecunoscută.

Indiferent de modul în care este perceput astăzi statutul Transnistriei, reprezentanței acesteia, alături de oficialii moldoveni, participă la formatul de negocieri “5+2”, în cadrul căruia părțile în conflict (anume în această calitate!) sunt egale. Mai întâi de toate, din punct de vedere al responsabilității pentru deciziile îndreptate spre reglementarea conflictului.

În contextul electoral ne-am putea aminti și de evenimentele de acum patru ani. În 2016, în Moldova și în formațiunea de facto, care este partea ei componentă, s-au schimbat președinții. Igor Dodon și Vadim Krasnoselski au învins în alegeri. Imediat, ca dintr-un corn al ambundenței au curs comentarii despre oportunitățile de „consolidare a încrederii reciproce”. Cele două sisteme politice, cea din interiorul Moldova și cea din RMN, în ultimii patru ani, probabil, au devenit mult mai diferite decât în 2016.

Directorului de programe a Institutului de Studii Socio-Politice și Dezvoltării Regionale din Tiraspol, Vera Tabac, a oferit o apreciere destul de exactă a tendințelor din Transnistria: “S-a încheiat lupta între puterea legislativă, pe de o parte, și cea executivă și președinte, pe de altă parte. Energia politică s-a concentrat la nivelul relațiilor lucrative dintre președinte și guvern, Sovietul Suprem și președinte”.

Vadim Krasnoselski, în perioada primului său mandat, și-a consolidat, nu și-a pierdut pozițiile. Însă nu toți din Tiraspol sunt dispuși (public sau neoficial) să accepte această tendință. Se aud voci care se plâng de lipsa unei concurențe politice în Transnistria, parlamentul a încetat să mai fie o platformă de dezbateri, iar partidul “Obnovlenie”, dimpotrivă, s-a transformat într-o forță dominantă. Însă faptele rămân a fi fapte. Parlamentul și-a pierdut rolul de altădată, a fost redus numărul deputaților și a consilierilor de toate nivelurilor, a fost coborât pragul de validare a alegerilor.

Alegerile din 2020 în Transnistria sunt privite ca o repetiție generală pentru campania prezidențială din anul viitor. Aceasta urmează să formeze un Soviet Suprem și niște consilii locale loiale liderului autoproclamatei republici, sporind șansele lui Krasnoselski de a fi reales. În acest fel, procesele din politica moldovenească nu vor influența nicidecum situația de la Tiraspol.

O vocea sau mai multe voci?

Dacă ar fi să vorbim despre Moldova, în cei patru ani, Igor Dodon, în pofida tuturor eforturilor depuse spre consolidarea propriei puteri, nu a reușit să devină “șeful cel mare”, care ar fi putut, fără a lua în considerație o multitudine de factori (guvernul, parlamentul, Curtea Constituțională, Procuratura Generală și factorul extern) să poarte un dialog cu Tiraspolul.

Până în 2019 am putea vorbi chiar de niște politicieni “transnistreni” (precum și “externi”) la Chișinău. Desigur, toți politicienii moldoveni, indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, susțin integritatea teritorială a țării. Însă dincolo de acest principiu de bază încep divergențele, care blochează orice decizie legată de Transnistria. Practic, orice decizie! Pașii spre o ipotetică „federalizare”, precum și o ipotetică „restabilire a ordinii” și „descurajarea separatiștilor”, nu se vor bucura de o susținere socio-politică unanimă. Dimpotrivă, ar putea provoca noi divergențe. Alegerile prezidențiale din 2020 nu vor schimba nimic în acest sens, indiferent cine va învinge.

În acest context merită să atragem atenție la o întrevedere recentă a lui Vadim Krasnoselnki și ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Unele publicații au apreciat aceste negocieri ca o adevărată răsturnare în politica din Tiraspol. Între timp, într-adevăr, RMN, în pofida statutului său nerecunoscut, este implicată în toate întrevederile care vizează procesul de reglementare a conflictului. E vorba nu doar de oficialii care reprezintă SUA, dar și Rusia, UE, OSCE. În cazul lui Hogan, Krasnoselski a încercat să arate că este un partener de dialog mai de încredere decât cei de la Chișinău. Iată de ce face trimiteri la “peripețiile partidelor” și “ciclurile electorale” din Moldova, care încetinesc negocierile și, prin urmare, orice avansare spre scopul final – instaurarea păcii.

Într-un viitor fără trecut?

Care este cauza absența unor prognoze optimiste? Mai întâi de toate, la Chișinău problema transnistrează este instrumentalizată mereu în rezolvarea unor probleme de conjunctură. Oponenții lui Dodon critică politicele președintelui, acuzându-l de „privatizarea” problemei transnistrene și de promovarea proiectului de federalizare. Dacă ar fi să ne amintit de istoria alegerilor parlamentare din 2019, atunci una din problemele centrale a fost utilizarea așa-numitor „voturi transnistrene” (la secțiile de vot, deschise pentru transnistrenii cu drept de vot). E adevărat că atunci principalul beneficiar al acestei combinații era oligarhul Vladimir Plahotniuc. Astăzi, oponenții lui Dodon vorbesc despre el ca despre unul din principalii beneficiari ai “factorului transnistrean”.

Merită să atragem atenția că actualul an politic din Moldova decurge sub acompanimentul protestelor combatanților, participanții la conflictul de la Nistru și a veteranilor structurilor de forță. Pe 2 martie (28 de ani de la operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Transnistria), aceștia s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, cerând demisia guvernului, îmbunătățirea situației socio-economice participanților la conflict, retragerea grupului operativ al forțelor armate rusești. Drept pretext formal pentru aceste proteste a devenit aprecierea făcută de ministrul Afacerilor Externe, Aurel Ciocoi, față de rolul Rusiei în reglementarea conflictului din 1992. Însă motivele activizării socio-politice ale veteranilor sunt mult mai adânci.

Aceștia se poziționează ca adevărați patrioți, apărători ai „integrității teritoriale”. În această calitate, probabil, aceștia își vor găsi aliați printre forțele de opoziție. În iulie 2020, combatanții au protestat împotriva posturilor de carantină ale “separatiștilor”, instaurate, potrivit Tiraspolului, pentru a limita extinderea pandemiei de coronavirus. În august și septembrie, aceștia au devenit mai activi, cerând micșorarea vârstei de pensionare în cazul lor și oferirea unei asigurări medicale gratuite pe viață. Acțiunile veteranilor din Moldova sunt deseori comparate cu protestele participanților la conflictul din Donbas, deveniți un factor important în politica ucraineană.

Probabil, orice comparații sunt convenționale. Însă activizarea acestei categorii a cetățenilor, implicați în conflict, nu în soluționarea lui, provoacă anumite temeri, cel puțin. Politizarea protestului combatanților este o realitate, de care trebuie să se țină cont. Nu este exclus că în alegeri aceștia vor aduce un rezultat scontat sau după alegeri, dacă va învinge actualul președinte, fapt care va nemulțumi oponenții lui. Însă, în plan strategic, orice încercare de a edifica o pace durabilă, mizând pe cei care au încercat să rezolve acest conflict prin forță, nu la masa de negocieri, nu e una din cele mai bune căi! Arată ca un deja vu!

Serghei Markedonov este expert al Institutului de Studii Internaționale ale al Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, redactorul șef al revistei “Analiza Internațională”.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

88
Tagurile:
Krasnoseliski, Dodon, Transnistria, Tiraspol, combatanți, alegeri


Загрузка...
Lidia Kulikovschi

Pasionați de lectură: Ce cărți preferă tânăra generație

0
(reînnoit 12:46 20.09.2020)
Chiar dacă unii consideră că au trecut demult vremurile în care cărțile se citeau cu ardoare, bibliotecara Lidia Kulikocschi, care are o vastă experiență în domeniu, susține că și tinerii de azi sunt pasionați de lectură.
Ce cărți preferă să citească actuala generație

Cărțile se bucură de popularitate în rândul tinerilor. De această părere este una dintre cele mai cunoscute specialiste în biblioteconomie din Republica Moldova, autoare a zece volume (studii monografice, monografii bibliografice ș.a.), care a scris și circa 350 de articole de specialitate publicate în reviste, ziare şi culegeri, directorul-adjunct al Bibliotecii Municipale "Bogdan Petriceicu Hașdeu", Lidia Kulikocschi.

"Tinerii din ziua de azi citesc mult. Aici nu mă refer doar la programa școlară, care include și unele opere ce nu stârnesc interesul elevilor, ci la cărțile pe care le caută copiii în bibliotecă sau le procură în librării. Există cumva o concurență – cine și ce cărți a citit, tinerii își împărtășesc impresiile ca nu cumva cineva să rămână în urmă. În special, aceștia sunt interesați de romane și cărți de dezvoltare persoanlă", a remarcat specialistul.

Lidia Kulikovschi menționează că tinerii citesc nu doar cărți tipărite. Ia amploare un nou trend - de a citi cărți electronice pe aplicații mobile. 

"Acest lucru poate fi urmărit chiar și în transportul public. Mă bucură faptul că tinerii citesc oricând simt nevoia și au posibilitatea", a subliniat bibliotecara.

Anterior, Lidia Kulikovschi a declarat în studioul Sputnik Moldova că a obliga copilul să citească cărțile incluse în programa școlară înseamnă să-i "ucizi" interesul pentru lectură. Ea consideră că elevul trebuie să aleagă și să decidă ce vrea să citească pe parcursul anilor de studii, așa precum se face în școlile din Finlanda. În opinia specialistului, "includerea operelor unui scriitor în programa școlară înseamnă să diminuezi interesul copiilor față de acest autor".

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
tineri, bibliotecă, cărți
Tematic
Tinerii, atrași de lectură: Ce cărți preferă să citească actuala generație


Загрузка...