Американские военнослужащие

Trump retrage trupele din Germania în beneficiul SUA. Și al întregii lumi

97
(reînnoit 16:55 10.08.2020)
Statele Unite au motivat retragerea contingentului său din Germania prin „politica de îngrădire” a Rusiei. Cu toate acestea, majoritatea trupelor americane se va întoarce acasă și doar câteva mii vor fi dislocate la granița cu Rusia - în Polonia.

Secretarul american al Apărării, Mark Esper, a declarat că viitoarea retragere a trupelor din Germania se încadrează în strategia politicii de îngrădire a Rusiei.

Poziția șefului departamentului este mai rea decât cea a guvernatorului, deoarece acesta dispune de un singur argument în sprijinul poziției declarate. Formal, Statele Unite, într-adevăr, vor „muta mai multe trupe mai spre est, mai aproape de granițele Rusiei”. Problema este că, la o examinare mai atentă, nu se alege nici praful din această teză, care scoate la iveală o situație destul de incomodă pentru americani în privința a ceea ce se întâmplă.

Aproape 12 mii de militari vor părăsi Germania. Cea mai mare parte a acestora - 6,4 mii de oameni - se va întoarce acasă în Statele Unite. Restul vor fi redistribuiți către alte țări europene, inclusiv Italia și Belgia. Și lângă Moscova - în Polonia - vor fi trimiși doar o mie de soldați.

Matematică nu prea impresionantă pentru a susține cuvintele lui Esper. Da, pur și simplu, nu poate fi altfel, întrucât coliziunea asupra contingentului american în RFG are o relație foarte specifică față de confruntarea dintre NATO și Rusia.

Încă în iunie 2018, Washington Post a relatat despre analiza Pentagonului asupra costurilor și a impactului redislocării în masă a trupelor în Europa. Publicația susținea că Trump și-a exprimat interesul pentru această idee de la începutul acelui an. Mai mult, motivele președintelui SUA erau legate exclusiv de nemulțumirea aliaților NATO, care au refuzat să aloce mai mulți bani pentru apărare. În primul rând, era vorba despre Berlin, care a evitat cu încăpățânare timp de mulți ani să-și majoreze cheltuielile militare la două procente din PIB, așa cum prevede carta Alianței Nord-Atlantice.

Acum un an, subiectul a reapărut în spațiul public. Atunci, ambasadorul SUA în Germania, Richard Grenell, a declarat direct disponibilitatea țării sale de a retrage o parte din contingentul său militar din Germania în Polonia, întrucât „este insultător să se aștepte ca contribuabilul american să plătească în continuare pentru cei peste 50 de mii de americani aflați în Germania, în timp ce germanii își folosesc excedentul comercial în scopuri interne”.

Această declarație a stârnit în Polonia o reacție furtunoasă și plină de entuziasm. De-a lungul anului trecut, politicienii polonezi și mass-media au visat lasciv că anume țara lor va deveni principalul centru al forțelor militare americane din Europa, în locul Germaniei. S-a ajuns la discuțiile privind perspectivele redislocării armelor nucleare. Este adevărat, trebuie menționat că aceste conversații nu au apărut de la zero, ci au fost provocate de demnitari de stat care au permis o astfel de dezvoltare a evenimentelor.

În general, dacă să alegem grâul de neghina declarațiilor politice, a planurilor și așteptărilor politice, atunci esența a ceea ce se întâmplă este una simplă.

Statele Unite au încercat timp de mai mulți ani să oblige Germania, ca una dintre cele mai mari economii din lume, să își majoreze substanțial cheltuielile militare, deoarece, dacă reușește, majoritatea fondurilor ar pleca peste ocean. Americanii au folosit amenințări, presiuni și șantaj. Totuși, toate eforturile lor au eșuat: Washingtonul nu a reușit să le schimbe părerea autorităților germane.

Se pare că Donald Trump a cam obosit de ceea ce se întâmplă, astfel că ministrul Apărării al țării și alți oficiali oferă o operațiune de acoperire a deciziei luate de șeful statului de a retrage armata din Germania, astfel încât Statele Unite să nu pară a fi perdantele în această situație.

Dar anume astfel arată.

Nu au putut obține ce și-au dorit de la nemți. N-au adus investiții suplimentare în propria economie. Contingentul militar în Europa va fi redus - și acest lucru pe fundalul creșterii influenței și puterii Rusiei. Retragerea trupelor ca o pedeapsă pentru Germania pare puțin credibilă: RFG va pierde într-adevăr locuri de muncă și anumite fonduri pe care le câștigă pentru deservirea infrastructurii militare, dar aceste pierderi nu sunt comparabile cu cele care ar fi fost dacă țara ar fi fost de acord cu cerințele Washingtonului.

În general, o mie de militari mai mult în Polonia este singurul lucru care îi permite Statelor Unite să-și salveze fața și să declare că își va menține cursul de îngrădire a Rusiei.

Se pare că în toată povestea asta, cea mai interesantă întrebare este de ce Trump a decis totuși să retragă contingentul militar din Germania. Până la urmă, nimic nu l-a oprit să continue să tragă pisica de coadă și, posibil, ar fi fost și mai puține consecințe negative.

Se pare că ar trebui căutăm un răspuns în personalitatea președintelui american și în obiectivele pe care și le stabilește ca lider național.

Cu toată excentricitatea sa, Donald Trump este de fapt concentrat pe rezolvarea problemelor sistemice care s-au acumulat în Statele Unite, inclusiv prin unele măsuri radicale. Printre altele, Statele Unite au căzut într-o capcană în care interesele sale economice și reputația unei superputeri mondiale au intrat în conflict direct.

De fapt, nemulțumirea președintelui este una justificată: nu numai că America a preluat funcțiile de apărare în locul Europei, dar o și plătește din cont propriu, întrucât cele mai mari și mai bogate economii ale Lumii Vechi au profitat din plin pe seama acesteia.

Fără îndoială, un rol important aici îl joacă faptul că niciunul dintre acestea, inclusiv Germania, nu crede în realitatea unei amenințări militare reale pentru ei înșiși din partea Rusiei. Așadar, dacă americanii vor să-și continue distracția militară și politică cu Moscova, Europa este gata să joace împreună cu partenerul său principal NATO, dar Washingtonul trebuie să plătească pentru ambițiile sale.

Însă statutul SUA ca superputere globală este, pentru majoritatea elitelor americane, o valoare intrinsecă, de dragul căreia nu este un păcat să se cheltuiască oricât de mulți bani. Inclusiv pentru proiecte care se știe din start că sunt falimentare.

Dar Donald Trump nu împărtășește o astfel de poziție. El a declarat în repetate rânduri și deschis că liderismul global are responsabilitatea de a aduce beneficii concrete pentru Statele Unite și economia acestora. Însă, dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci supremația de putere este o prostie inutilă și scumpă, iar resursele cheltuite pentru sprijinul său ar trebui redirecționate către domenii mai importante.

Decizia privind retragerea unei părți a contingentului din Germania este încă un exemplu care dovedește că, în chestiuni principiale, vorbele lui Trump nu vin în contradicție cu faptele.

Conștientizând că ar fi imposibil ca Berlinul să își schimbe poziția, el a acționat în acest caz ca un om de afaceri și a lansat un proces de reducere a costurilor. Redislocarea personalului militar în sine va necesita cheltuieli semnificative din partea SUA, dar în orice caz, este mai profitabil decât continuarea plății pentru întreținerea șederii lor în Germania pe parcursul a multor ani. Prin urmare, putem spune cu încredere că decizia lui Donald Trump este eficientă din punct de vedere economic și răspunde intereselor naționale ale Statelor Unite.

În același timp, aceasta continuă să demonteze hegemonia globală a Statelor Unite, demonstrându-și deschis slăbiciunea, prin incapacitatea de a duce întreaga povară a obligațiilor financiare asumate. Dar acest lucru satisface deja interesele întregii lumi.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

 

97
Tagurile:
SUA, Retragere, trupe, Germania, Trump
Tematic
Avionul rusesc Su-27 a interceptat avioane de recunoaștere ale SUA
Cum SUA au descoperit secretele „ecosistemului de propagandă și dezinformare” al Rusiei
Donald Trump

Trump pleacă cu zarvă: Se pregătește oare SUA atace Iranul

86
Înainte de a pleca de la Casa Albă, Donald Trump ar putea intra în război cu Iranul. Cum vor evolua lucrurile în Orientul Mijlociu a analizat Galia Ibraghimova într-un material pentru RIA Novosti.

MOSCOVA, 30 nov – Sputnik, Galia Ibraghimova. Donald Trump a acceptat să transfere puterea în SUA, însă doar în cazul în care Colegiul Electoral va recunoaște victoria lui Biden.

Totuși, înainte de a pleca, el este gata să intre în război cu Iranul, după cum sugerează presa. Motivul invaziei este programul nuclear iranian, care a fost reluat după prăbușirea ”acordului nuclear”.

De asemenea, americanii intenționează să implice Tel Avivul, cu scopul de a exercita o presiune mai mare asupra Teheranului. Cum va afecta acest lucru situația din Orientul Mijlociu, a aflat RIA Novosti.

Fervoarea lui Trump

”Donald Trump ar putea comanda un atac asupra Iranului, de aceea Armata Israeliană ar trebui să fie alertă. Este important ca autoritățile israeliene să înțeleagă complexitatea perioadei de dinaintea învestirii lui Joe Biden, dat fiind faptul că liderul american în exercițiu a ridicat în mod repetat problema distrugerii fabricii de îmbogățire a uraniului din Natanz”, a scris revista online Axios, citând surse israeliene.

După cum presupun interlocutorii site-ului de știri, Trump a decis să organizeze un atac preventiv asupra Teheranului după ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a publicat un alt raport privind dezvoltarea programului nuclear iranian. În acesta se menționează faptul că, în urma refuzului Republicii Islamice de a respecta termenii Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), în țară au crescut stocurile de uraniu puternic îmbogățit (de calitate militară). Indignarea președintelui a fost indescriptibilă, dar Mike Pence și Mike Pompeo au reușit să-l calmeze, a informat gazeta The New York Times, potrivit cuvintelor oficialilor americani. Lui Trump i s-a explicat faptul că un atac asupra Iranului ar provoca o escaladare inutilă a violenței.

Nu există informații confirmate despre planurile americane. Dar Israelul a recunoscut că a primit instrucțiuni de a se pregăti pentru o posibilă confruntare. ”Răspunsul poate să nu fie direct, ci prin intermediul trupelor proxy iraniene din Siria, Fâșia Gaza sau Liban”, a explicat Israelul publicației Axios.

În timp ce politicienii discutau despre verosimilitatea informațiilor depre un posibil război, în Iran a fost ucis fizicianul Mohsen Fahrizade. Serviciile secrete occidentale l-au numit ”tatăl bombei iraniene”. Se credea că anume fizicianul este șeful programului nuclear iranian. Teheranul a acuzat imediat Israelul de această crimă și a promis că se va răzbuna. Benjamin Netanyahu a ignorat declarațiile iranienilor.

Problemele pre-război

Scurgerea de informații cu privire la posibilitatea unui atac asupra Iranului ar fi trecut neobservată, dacă nu erau evenimentele produse recent. De curând, SUA a transferat în Orientul Mijlociu bombardiere strategice B-52H Stratofortress. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că avioanele de război au sosit în regiune ”pentru a limita agresiunea și pentru a sprijini aliații”.

Washingtonul nu a explicat câte bombardiere au fost trimise și în ce țară. S-a speculat însă că avioanele se află acum la o bază aeriană din Diego Garcia, o insulă britanică din Oceanul Indian, unde au fost și iarna trecută.

Atunci, acolo au fost staționate șase bombardiere, în cazul unui război cu Iran. Motiv pentru o confruntare armată exista: asasinarea de către americani a lui Qasem Soleimani, comandant al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) – subdiviziune de elită a armatei iraniene. Teheranul a promis că se va răzbuna.

Facilitățile americane din regiune au fost atacate pe tot parcursul anului. Dar nu a existat nicio confruntare directă. Mai mult, americanii au început să-și facă nevăzută prezența și să-și retragă militarii. Acest lucru a provocat îngrijorare în rândul țărilor vecine cu Iranul. Ele au recunoscut că contingentul SUA era ca un fel de ”tampon” îmotriva amenințărilor și, cel mai important, ținea sub control Teheranul.

Negocierile – secrete și evidente

Israelul este îngrijorat de autoritatea tot mai mare a Iranului în Orientul Mijlociu. Tel Aviv-ul a bătut alarma după suita de escaladări SUA-Iran din iarnă. Prim-ministrul Benjamin Natanyahu a sugerat că Teheranul are de gând să se răzbune nu numai în raport cu ameicanii, ci și cu statul evreu. De asemenea, el a avertizat că va acționa proactiv.

Și monarhiile din Golful Persic încearcă să limiteze influența Iranului asupra afacerilor din Orientul Mijlociu. După căderea regimului lui Saddam Hussein în Irak, Republica Islamică a încercat să preia rolul de lider regional. Arabii s-au îngrijorat. Regimul șiit al Ayatollahilor este inacceptabil pentru tradițiile lor sunnite.

Pentru a împiedica consolidarea rolului Iranului în regiune, monarhiile arabe au intrat în negocieri informale cu Israelul încă la mijlocul anilor 2000. Și, deși problema palestiniană nerezolvată a împiedicat cooperarea în mod deschis, părțile au convenit să coopereze împotriva Teheranului.

În opinia observatorilor, această interacțiune tacită a fost confimată, de exemplu, de disponibilitatea Iordaniei, Arabiei Saudite, Bahrainului și a Emiratelor Arabe Unite de a-și dechide spațiul aerian pentru zborurile aviației israeliane.

Președinția lui Donald Trump și poziția sa anti-iraniană au consolidat legăturile arabo-israeliene. Când a ajuns la putere, cel de-al 45-lea președinte al SUA a declarat că va rezolva toate problemele din Orientul Mijlociu cu ajutorul ”înțelegerii secolului”. Această înțelegere presupunea rezolvarea problemei palestiniene pe principiul ”două state pentru două popoare” – Palestina va apărea pe harta lumii, alături de Israel.

Inițiativa însă nu a găsit sprijin în lumea arabă. Dar a contribuit la ”reconfigurarea Orientului Mijlociu”, potrivit monarhiilor persane. În septembrie, Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, prin medierea americanilor, au stabilit relații diplomatice oficiale. Și nimeni nu a ascuns faptul că interacțiunea dintre aceste țări este de natură anti-iraniană.

Arabia Aaudită, poziționându-se ca lider al lumii arabe, și-a păstrat distanța față de Israel. Toată lumea știa de contactele informale dintre țări, dar nimeni nu putea permite un dialog la un nivel mai înalt. Riadul a declarat în mod tradițional: nu se poate vorbi de vreo relație cu Tel Aviv până când nu se rezolvă problema palestiniană. Dar și acest stereotip a fost spulberat. 

Recent, a devenit cunoscut faptul că Netanyahu a vizitat în secret orașul saudit Neom și a purtat discuții cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman. Vestea a devenit o senzație. Dar detalii nu au urmat. S-a presupus că tema centrală a discuțiilor a fost influența iraniană.

Riadul a negat inițial dialogul. Dar refuzul Tel Avivului de a comenta acest fapt a demonstrat majorității țărilor că întâlnirea a avut totuși loc. De asemenea, s-a atras atenția asupra faptului că negocierile au urmat pașii turneului secretarului de stat al SUA în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo a încercat din nou să reconcilieze statele din regiune, vorbind despre gravitatea amenințării iraniene.

”Să lăsăm în urma noastră o alianță”

”Israelul nu dorește să se angajeze într-o confruntare militară directă cu Iranul. Dar o confruntarea latentă are loc pe toate fronturile. Republica Islamică își consolidează prezența militară în Siria de-a lungul perimetrului frontierei israeliene. Încă un vecin –  Liban – este de fapt un vasal iranian. Teheranul afectează grav Fâșia Gaza și finanțiază Hamas. De fapt, Iranul este prezent la toate granițele Israelului”, spune Ksenia Svetlova, un fost deputat al Knessetului și expert al Institutului Interdisciplinar Herzliya din Israel.

Ministerul rus al Afacerilor Externe
© Sputnik / Наталья Селиверстова

Vizita secretă a lui Netanyahu în Arabia Saudită este analizată de Svetlova în contextul viitoarei schimbări de putere din SUA. ”Fiecare nouă administrație americană își ajustează atitudinea față de Orientul Mijlociu. Este posibil ca Netanyahu și bin Salman să fi discutat deapre cum să mențină coordonarea în ceea ce privește Iranul sub Biden. Deși nu cred că un președinte democrat ar putea fi împotriva unor astfel de contacte. De pe vremea lui Barack Obama, americanii au stabilit un curs de retragere din regiune. Să lase în urmă cel puțin o alianță arabo-israeliană, care să contracareze amenințarea iraniană este, de asemenea, în interesul SUA”, crede Svetlova.

Să recunoască greșelile lui Trump

Adlan Margoev, analist la Institutul de Studii Internaționale MGIMO, este convins că Iranul este conștient de interacțiunea arabo-israeliană. Potrivit expertului, la Teheran stabilirea relațiilor dintre țările arabe și ”regimul sionist” este considerată ”o trădare a Palestinei”. Criticând contactele Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Bahrainului cu Israel, autoritățile iraniene totuși nu sunt încă interesate să agraveze confruntarea.

Potrivit lui Margoev, Teheranul se bazează pe faptul că retorica anti-iraniană va scădea după schimbarea administrației din SUA. ”Autoritățile iraniene îi cer lui Biden să recunoască greșelile lui Trump și să reînvie JCPOA. La nivel de experți, democrații discută deja despre acest lucru, dar în practică nu este totul atât de simplu.

Este dificil să se detemine chiar și ordinea de acțiune. Iranul, de exemplu, cere anularea sancțiunilor. Dar atunci trebuie confirmant faptul că Teheranul respectă termenii JCPOA. Republica Islamică explică că acordul nuclear nu este realizat pe deplin doar din cauza faptului că americanii au fost primii care au ieșit. Cum să revină la JCPOA, astfel încât mecanismul să funcționeze în paralel – este o întrebare deschisă”, consideră Margoev.

El recunoaște că Biden nu va anula imediat deciziile anti-iraniene luate de Trump. Administrația care acum își încheie mandatul și susținătorii ei au propagat evaluări extrem de negative la adresa politicii iraniene, anulând experiența pozitivă a negocierilor și a perioadei scurte de respectare a acordului nuclear. Cu toate acestea, expertul este convins că va fi posibil să se evite escaladarea la nivel de conflict militar.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

86
Tagurile:
iran, SUA, pleacă, Donald Trump
Tematic
Trump își cheamă susținătorii să „inverseze” rezultatele alegerilor prezidențiale


Загрузка...
Nagorno-Karabah

Turcomanii sirieni în Karabah: veniți la război sau o mare populare?

161
(reînnoit 13:32 27.11.2020)
Turcia intenționează să strămute în Nagorno-Karabah populațiile turcomane din Siria pentru a-și consolida controlul asupra Caucazului de Sud.

MOSCOVA, 26 nov – Sputnik. Militanții sirieni-imigranți ar putea deveni o realitate în Nagorno-Karabah de după război. În istorie au existat cazuri asemănătoare: strămutarea albanezilor în Kosovo sârb în perioada Imperiului Otoman. Pentru Turcia această migrație organizată reprezintă o oportunitate în plus pentru a-și consolida prezența pentru o perioadă îndelungată de timp în Caucazul de Sud.

Militarii ruși veghează asupra securității în coridorul Lacin
© Video : Минобороны России

Conflictul armat în Nagorno-Karabah a atras câteva mii de mercenari sirieni, care au sosit în zona acțiunilor militare cu ajutorul Turciei și au luptat de partea Azerbaidjanului. După încheierea acordului trilateral și încetarea războiului, până în prezent nu se cunoaște nimic despre o revenire a teroriștilor-turiști acasă. Există o mare probabilitate că sirienii se vor așeza cu familiile lor în regiunile preluate de Azerbaidjan.

Potrivit postului de televiziune Sky News Arabia, guvernul turc sprijină migrarea familiilor turcomane din Nord-Estul Siriei în districtele din Nagorno-Karabah (emigranților li se promite cetățenia azeră), pentru a schimba demografia regiunii. Turcia are o astfel de experiență a transformărilor în orașul Afrin (nord-estul Sirie), unde astăzi locuiesc doar 7 la sută din populația băștinașă.

Reprezentantul administrației autonome a nord-estului Siriei, Shafan al-Khaburi, a confirmat într-un interviu Sky News Arabia informațiile despre inițiativa guvernului turc de a strămuta familii siriene în regiunea Nagorno-Karabah. În plus, el a subliniat că autoritățile Turciei nu uită de existența în 1923-1929 pe teritoriul Karabaului a „Republicii Kurdistanul Roșu”, cu capitala în orașul Lacin.

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah
© Sputnik / Максим Блинов
Nu e nimic fantezist în acest proiect. Migranții turcomani (urmașii valurilor de populare a Orientului Mijlociu până la apariția Imperiului Otoma), care dispun de experiențe teroriste, reprezintă un „contingent militar” deplin pregătit, care pentru sume mici de bani sunt dispuși să participe la acțiuni militare, indiferent unde și de partea cui. O transformare ipotetică a Karabahului într-o “Kosovo caucaziană” va permite turcilor în orice moment să se ridice în apărare poporului frățesc.

Parlamentul Turciei a aprobat deja expedierea trupelor în Azerbaidjan, iar acesta este doar începutul unui joc geopolitic în Caucazul de Sud, cu participarea organizației teroriste Jabhat al-Nusra, Firqat al Hamza, Sultan Murad și grupările extremiste kurde.

Noii ieniceri ai Caucazului

Partea turcă neagă oficial expedierea mercenarilor în Azerbaidjan și afirmă că Armenia este susținută de militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan, care decenii la rând luptă împotriva autorităților turc. Baku susține că de partea Armeniei luptă mercenari din Siria și Liban, fapt care este posibil din punct de vedere tehnologic, însă nu e actual. O pace firavă este supusă testului timpului. Este necesară identificarea unei soluții diplomatice din impasul conflictului din Karabah, nu să se recurgă la strămutarea unor „coloniști” din Orientul Mijlociu cu un trecut dubios.

Muncă de durată: Geniștii ruși în Nagorno-Karabah
© Ruptly / Минобороны России
Voi reaminti că în provinciile Latakia și Alep locuiesc peste 100 de mii de turcomani sirieni, care sunt legați cu un șir de organizații teroriste și de mulți ani luptă împotriva guvernului Siriei. Autoritățile Turciei susțin trupele paramilitare ale turcomanilor.

Portalul Afrinpost a anunțat pe 23 noiembrie că autoritățile turce au deschis două oficii în centrul regiunii kurde Afrin, din Nordul Siriei pentru familiile care doresc să se înregistreze pentru strămutarea în Nagorno-Karabah, “pe teritoriul controlat de armata azeră”. La acestea deja s-au creat cozi de familii turcomane (preponderent din provincia Homs). Probabil, toți acești oameni au fost motivați. Înainte de a trimite migranții în Nagorno-Karabah, serviciile de informații turcești îi includ într-o bază de date.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин
Potrivit conducătorului Centrului de cultură kurdă “Ronai” din Azerbaidjan, Fahraddin Pașaev, astăzi în Azerbaidjan locuiesc peste 240 de mii de kurzi, însă Turcia intenționează să strămute în Nagorno-Karabah nicidecum kurzii din Orientul Mijlociu, ci exclusiv turcomanii (și familiile lor). Oare va fi acest lucru favorabil Azerbaidjanului, cu atât mai mult populației armene?

Potrivit recensământului din 1923, în regiunea autonomă Nagorno-Karabah armenii constituiau 94 la sută, iar 6 la sută erau reprezentați preponderent de azeri. Kurzii și rușii erau într-o minoritate clară. În perioada sovietică, ponderea populației armene în Karabah s-a micșorat până la 77 la sută, iar numărul azerilor a crescut până la 21 la sută. Războiul declanșat în anii '90 a schimbat lucrurile. Acum e dificilă prognozarea structurii demografice în viitor.

Viața de zi cu zi a armenilor

Grupul de forțe rusești de menținere a păcii din partea armeană a Nagorno-Karabahului întreprinde tot ce este necesar pentru restabilirea unei vieți normale. Unitățile de ingineri și geniști desfășoară analize inginerești, deminează drumurile, evacuează tehnica distrusă de pe șosele. În Stepanakert a fost restabilită circulația rutieră, alimentarea cu apă și energie electrică a obiectelor sociale ale infrastructurii civile și a caselor, activează un centrul umanitar, este amplasat un spital aeromobil.

Trupele de menținere a păcii însoțesc autocarele cu refugiați, iar acasă au reveni deja câțiva mii de localnici. Potrivit acordului trilateral, semnat pe 9 noiembrie de către președinții Azerbaidjanului, Rusiei și premierul Armeniei, pe 25 noiembrie, unitățile armatei azere au intrat în districtul Kalbajar, pe 20 noiembrie, sub controlul Baku a trecut districtul Agdam, iar în curând (pe 1 decembrie), vor obține și districtul Lacin.

Transmiterea teritorialului părții azere, cu medierea militarilor ruși, nu prevede la moment revenirea refugiaților din 1992.

Soarta ulterioară a Karabahului depinde în mare măsură de armată și conducerea politică a Azerbaidjanului. Transformarea celor șapte districte dintr-o “zonă de securitate” armeană, într-o zonă azeră depopulată și periculoasă este extrem de nedorită. Există o probabilitate a strămutării în aceste șapte districte a turcomanilor sirieni. A aduce peste 28 de ani sute de mii de refugiați azeri, care s-au acomodat la locurile noi, e o sarcină foarte complicate. Așa ar putea avea loc o substituire artificială a unui popor cu altul.

Anterior, în timpul unei întrevederi cu ministrul Apărării al Turciei, Hulusi Akar, ministrul Afacerilor Externe, Mevlüt Çavuşoğlu, șeful spionajului turc, Hakan Fidan și comandantul forțelor terestre, Ümit Dündar, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a vorbit despre “rolurile egale” ale Rusiei și Turciei în soluționarea conflictului. Consilierii militari turci sunt foarte prezenți în țară. Numărul mare al acestora în Republica Autonomă Naxcivan, care se află la depărtare mare de Karabah, însă – în vecinătate cu Armenia, indică asupra pregătirii din timp de către Baku și Ankara pentru un război de proporții pe tot „frontul armean”. Rusia a pus capăt acțiunilor militare, fapt de care nu este mulțumită toată  lumea.

Pe 24 noiembrie, ministrul turc al Apărării, Hulusi Akar, a declarat că negocierile cu Rusia continuă și după încheierea acordului trilateral, patrulările turce între punctele de observare din Karabah vor avea loc și, probabil, cel mai important: “Le vom efectua în conformitate cu rezultatele negocierilor noastre cu Azerbaidjan”.

Evident, nu e vorba de un centru comun de monitorizare. Ankara este gata să acționeze contrar intereselor regiunii și logicii reconcilierii părților. Probabil, “noua pace” din Karabah nu este deloc pe placul cuiva.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

161
Tagurile:
Bacu, Azerbaidjan, Armenia, Turcia, Nagorno-Karabah


Загрузка...

Spital mobil în Stepanakert: A fost amenajat de armata rusă

0
(reînnoit 22:23 30.11.2020)
Ministerul Apărării al Rusiei a amenajat un spital mobil în Nagorno-Karabakh, relatează corespondentul RIA Novosti.

Spitalul este dotat cu unități de terapie intensivă, de diagnostic funcțional și de laborator, o sală de operații, un cabinet stomatologic și un cabinet oftalmologic. Există aparate pentru ventilare artificială, aparate cu ultrasunete și raze X.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России

Trupele ruse de menținere a păcii sunt staționate în Nagorno-Karabakh în conformitate cu un acord semnat pe 10 noiembrie de liderii Rusiei, Azerbaidjanului și Armeniei. Acesta prevede încetarea completă a ostilităților care au durat până pe 27 septembrie. Armenia ar trebui, de asemenea, să întoarcă regiunile Kelbajar, Lachin și Aghdam Azerbaidjanului.

La Baku, acordul a fost numit capitularea Erevanului. Președintele Ilham Aliyev a subliniat că documentul este cel mai benefic pentru Azerbaidjan: acum, potrivit acestuia, etapa militară a fost încheiată și este posibil să se treacă la probleme de ordin politic.

Prim-ministrul armean Nikol Pashinian a recunoscut că decizia privind pacea a fost una dificilă, dar i-a permis să salveze ceea ce Karabahul ar fi pierdut. După aceea, au început proteste în Erevan, în care a fost cerută demisia prim-ministrului.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus asamblează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități ale tehnicii medicale speciale din districtul militar estic au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși descarcă echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus fixează o copertină pe un modul cadru pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează un modul cadru pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militari ruși pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși descarcă echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus instalează echipamente în cadrul spitalului mobil de lângă Stepanakert.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militar rus pe teritoriul spitalului mobil de câmp lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente medicale la spitalul mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militar rus descarcă echipamente medicale la spitalul mobil de lângă Stepanakert

Tagurile:
spital, Karabah
Тема:
Situaţia în Nagorno-Karabah
Tematic
Turcomanii sirieni în Karabah: veniți la război sau o mare populare?


Загрузка...