autoizolare

Experiență unică: Cum e stai 14 zile în izolare în Ucraina, apoi alte 14 în Moldova

596
(reînnoit 20:35 05.08.2020)
Acum șase luni, în condițiile dictate de pandemie, conceptul de „autoizolare” a devenit unul cât se poate de comun în toată lumea. Dar ce înseamnă realmente să stai 14 zile sub supravegherea autorităților? Experiența pe care nu o voi uita curând am relatat-o mai jos.

În condițiile fenomenului „Coronavirus”, carantina a devenit un concept definitoriu pentru realitatea de astăzi. Despre necesitatea autoizolării auzim deja de jumătate de an, odată cu izbucnirea primelor focare de infecție în lume și apoi la noi în țară.

Am stat în izolare timp de aproximativ patru luni, pentru că, având în vedere specificul activității pe care o practic, a fost posibilă efectuarea muncii de la distanță. Atunci, în luna martie, am acceptat acest lucru ca fiind o necesitate stringentă și am făcut totul ca să mă protejez pe mine însămi și să nu-i pun în pericol pe alți oameni. A fost și este o chestiune de etică, pentru că pandemia este o problemă comună - atunci când faci anumite lucruri trebuie să înțelegi că îți asumi responsabilitatea nu doar pentru tine însuți, ci pentru mai mulți oameni. Un gest necugetat îi poate costa viața pe alții. Este firesc, vorbim despre o infecție...

Totuși, după mai multe luni, am început să-mi pun întrebări cu privire la eficiența controlului respectării regimului de autoizolare. Cele mai multe neclarități au apărut atunci când eu însămi am fost nevoită să stau în carantină. Trebuie înțeles faptul că, în acest caz, nu putea fi vorba nici măcar de „ieșire la magazin”.

S-a întâmplat atunci când am decis să-mi petrec concediul la baștină, în regiunea Cernăuți. Adică în altă țară. M-am informat din surse oficiale și am plecat cu certitudinea că nu voi sta izolată 14 zile, pentru că Ucraina oferă și o altă opțiune - poți face testul COVID ca să demonstrezi că nu ești o sursă de infecție. 

„Perioada de autoizolare (observare) a persoanelor străine, sosite în Ucraina dintr-un stat sau care sunt cetățeni ai statului cu o răspândire semnificativă a COVID-19, este sistată în cazul prezentării rezultatului negativ al testării COVID-19 prin metoda PCR, efectuată după trecerea frontierei de stat a Ucrainei”, a precizat Ambasada Moldovei pe pagina sa de Facebook. 

Doar că informațiile „oficiale” s-au dovedit a fi mituri și am aflat despre asta imediat ce am ajuns la punctul de trecere a frontierei. „Nu poți trece hotarul, decât dacă ai instalată în telefon aplicația „Acțiune Acasă”, iar testul negativ de COVID te poate ajuta doar în cazul în care trebuie să revii urgent în Moldova. Într-un astfel de caz, prezinți testul în timpul controlului de fontieră și asta poate servi drept „scuză” că ai încălcat regimul, te scutește de amenda care pornește de la 600 de euro.

„Dar nu vă recomand acest lucru. Teoretic, aveți voie, practic este totuși o încălcare”, m-a anunțat prietenos polițistul de frontieră. Nu am înțeles foarte clar ce vrea să spună, dar am decis să nu mă aventurez și am instalat, cuminte, aplicația în telefon. 

Incertă situația a fost și în ceea ce privește asigurarea medicala. Misiunea diplomatică a Moldovei la Kiev a informat că aceasta este obligatorie și trebuie să fie emisă de „o companie înregistrată în Ucraina sau de o companie de asigurări străină, care are reprezentanță în Ucraina, sau are un partener (companie de asigurări) în Ucraina”. Am căutat mult, dar nu am găsit astfel de companii în Moldova, iar de la Ambasada de la Kiev nu am putut afla unde realmente se poate perfecta o astfel de asigurare. Din alte surse am aflat că este posibil să se facă în Ucraina și se poate prezenta doar copia la hotar. Asta, evident, dacă are cine ți-o perfecta în țara vecină. Eu am fost norocoasă. Nu știu ce au făcut alții...

Cum (nu) funcționează aplicația „Acțiune Acasă” 

Ucraina a devenit una dintre primele țări din lume în care a fost dezvoltă și aprobată de stat o aplicație mobilă pentru monitorizarea autoizolării persoanelor care ar putea fi infectate cu COVID-19.

Aparent, pare un salt spectaculos în sfera tehnologiilor informaționale, doar că trebuie înțeles un lucru - autoritățile din țara vecină nu și-au prea bătut capul pentru a perfecționa acest mecanism și a-l face să funcționeze așa cum scrie cartea.

În timp ce Marea Britanie sau Franța, de exemplu, încercau să înfrunte problemele ce țin de confidențialitate și procedură, Ucraina anunța pe repede înainte că aplicația a devenit instrument de stat de control al regimului de izolare. Evident, cu multe carențe... 

Aplicația trebuie activată imediat ce ajungi în locul în care intenționezi să petreci cele 14 zile și în acel moment se stabilește geolocația. De trei ori pe zi, la ore diferite, utilizatorilor le vin notificări în care sunt rugați să facă mai multe selfie - din față, din profil, iar „roboții” îți confirmă sau infirmă identitatea. Tot în acel moment se confirmă sau infirmă geolocația. Și pentru asta ai la dispoziție 15 minute. Dacă depășești acest interval de timp, se înregistrează încălcarea.

Doar că „roboții” de dincolo de ecran de multe ori nu te recunosc și îți spun că în selfie figurează o altă persoană. Este nevoie uneori de mult timp și de mai multe poze ca să fii identificat în cele din urmă. Și asta nu e tot. S-au întâmplat și cazuri în care roboții nu mi-au confirmat geolocația, deși picior de-al meu nu a pășit dincolo de curtea casei timp de două săptămâni.

În pofida faptului că am făcut poze și le-am expediat ca de obicei, „robotul” m-a anunțat că am încălcat regimul de carantină, nu mă aflu în locul de observație și risc o amendă amețitoare. Alteori, mi-a venit notificare că trebuie să fac poze, dar aplicația nu a funcționat. Și atunci am fost anunțată că am încălcat regimul de carantină și risc amendă de sute de euro. Furioasă, am sunat la poliție. 

La celălalt capăt al firului, un om al legii m-a anunțat că nu are nicio treabă cu această aplicație, care este gestionată de Ministerul Transformărilor Digitale. Dar m-a liniștit... Mi-a spus că nu sunt eu prima și nici ultima, că astfel de reclamații primește zilnic de la mii de persoane și că, pur și simplu, aplicația funcționează prost. Mi-a spus că, după câteva încălcări înregistrate de aplicație, este anunțat Ministerul de Interne al Ucrainei și abia atunci un polițist va veni acasă ca să verifice dacă mă aflu sau nu pe loc.  

Neajunsurile nu se opresc aici. Notificările expediate sunt aproape „mute”. Semnalul este atât de slab, încât poți lesne să nu-l auzi. Serviciul de suport nu-ți mai răspunde la mesaje, atunci când ai neclarități. Notificările pot veni dimineața devreme, atunci când poți încă să dormi. 

De altfel, în Google Play, aplicația are un rating extrem de prost - de puțin peste un punct, datorită numeroaselor plângeri din partea utilizatorilor. 

Așa mi-am petrecut concediul în Ucraina - fără să las telefonul din mână, stresată că în orice clipă poate veni o notificare pe care nu o voi auzi. 

Experiența mea legată de carantină nu s-a încheiat însă în Ucraina, pentru că în Moldova trebuia să repet procedura - încă 14 zile de izolare. 

Autoizolarea în Republica Moldova

La revenire în țară am semnat o declarație pe proprie răspundere că voi respecta regimul de carantină pentru o perioadă de două săptămâni. Teoretic, polițistul de sector ar urma să verifice dacă mă aflu sau nu la adresa indicată în fișa epidemiologică. Sunt în a 4-a zi de carantină, dar nu m-a vizitat încă nimeni.

Am apelat eu însămi medicul de familie, care m-a informat că sunt obligată să efectuez zilnic termometria și să-i expediez mesaj în care să indic dacă am sau nu simptome ale COVID-19. Deocamdată atât... Eu respect, nu știu ce au făcut alții... Dar, dacă nimeni nu verifică de stau sau nu acasă, la ce bun ne mai folosește această restricție? Mai ales că atât în Moldova, cât și în Ucraina, situația epidemiologică este aproape analogică. 

Toată această experiență mi-a lăsat un gust amar pentru că realmente mi-am dat seama cât de mult ni s-a schimbat viața odată cu pandemia. Nu te mai simți un om liber, care poate oricând pleca în orice colț al lumii. S-au consolidat hotarele și ne-am distanțat unii de alții. Asta este o certitudine. Nu la fel de certă este, în opinia mea, afirmația că regimul de carantină (cel puțin în raport cu Ucraina) ne ajută să îmiedicăm răspândirea COVID-19...

Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacției Sputnik Moldova

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

596
Tagurile:
Moldova, Ucraina, carantină, izolare
Tematic
Starea de urgență a fost prelungită - ce se întâmplă cu restricția de izolare
Summitul G20

Coronavirusul a afectat summitul G20. Dar Occidentul nu va tolera vaccinul rusesc

104
(reînnoit 17:52 23.11.2020)
Editorialistul Ivan Danilov a analizat cele mai importante probleme discutate la summitul G20. El consideră că Summitul a scos în evidență ”moartea globalizării” și a subliniat că deglobalizarea, în lumea post-COVID, s-a produs deja.

Summitul virtual G20 a scos în evidență moartea globalizării, în pofida tuturor eforturilor destul de conștiincioase ale participanților, a subliniat că deglobalizarea în lumea post-covid s-a produs deja. Și nu este vorba de vreo conspirație împotriva „lumii unipolare americane” convenționale (sub forma Pax Americana) sau o altă încercare de a reface „confruntarea între blocuri”, așa cum a fost în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Deglobalizarea și multipolaritatea sunt deja o realitate, indiferent de ce cred despre acest lucru în ”Think Tank-urile” de la Washington sau Bruxelles

Problema este că nu există o agendă politică mondială unică, la fel cum nu există un limbaj politic unic pentru a discuta despre aceasta. Mai mult, nu există „un camerton geopolitic” (sau chiar „camertonuri”) de care să se ghideze comunitatea mondială.

© Sputnik / Алексей Дружинин

Există probleme comune, începând de la pandemia de coronavirus și până la criza economică globală, dar iată soluții comune, nu doar că nu există, ci nu sunt și nici nu vor fi. Pur și simplu pentru că, la nivel global, schema de interacțiune dintre țări a trecut la un mod de joc cu sumă zero, adică orice succes al unei anumite țări este perceput ca o înfrângere pentru concurenți, în același timp, este demonstrată o disponibilitate totală pentru a sacrifica unele interese comune (ca să nu mai vorbim de considerații umanitare), astfel încât cineva dintre concurenții geopolitici să nu-și poată trece la activ nici o victorie de imagine, victorie politică sau economică.

Se impun câteva exemple evidente. La summit-ul G20, liderul RPC a propus crearea unui oarecare mecanism digital care să permită deblocarea mișcării între țări, care ar oferi un important sprijin economiei mondiale, comerțului internațional și restabilirii turismului (ceea ce este foarte important pentru multe țări, inclusiv pentru cele foarte sărace).

China a propus crearea unui mecanism internațional de recunoaștere reciprocă a „codului QR de sănătate”, care se va baza pe rezultatele testelor. "Sper că se vor alătura acestuia cât mai multe țări și regiuni ale lumii", a spus Xi Jinping.

La nivel obiectiv, crearea unei anumite „confirmări digitale” internaționale general recunoscute a faptului că un anumit turist, diplomat sau om de afaceri este sănătos și poate trece granițele țărilor (precum și se poate întoarce în patria lui) fără carantină sau ocolind granițele închise din cauza coronavirusului este o idee buna. Dar șansele implementării ei la nivel global în viitorul apropiat sunt minime, deși această măsură este necesară acum și poate fi implementată relativ ușor în practică. Și această măsură, cel mai probabil, nu va fi pusă în aplicare, deoarece a fost propusă de președintele Xi și, din punctul de vedere al imaginii liderilor occidentali, este imposibil să fie de acord cu propunerile Beijingului oficial (în special, cu propunerile care subliniază dezvoltarea avansată a tehnologiilor informaționale chineze), și este imposibil la cel mai principial nivel.

Următorul exemplu este legat de problema inaccesibilității vaccinurilor împotriva coronavirusului pentru țările sărace ale lumii, care, în absența vaccinării, ar putea rămâne astfel de „focare ale coronavirusului” pe planetă cu toate consecințele care decurg din aceasta. În discursul său, Vladimir Putin a subliniat necesitatea asigurării accesului global la vaccinare:

"Rusia susține proiectul de decizie cheie a actualului summit, care vizează punerea la dispoziția tuturor a vaccinurilor eficiente și sigure. Fără îndoială, medicamentele pentru imunizare ar trebui să fie accesibile pentru toți. Și țara noastră, Rusia, evident, este gata să ofere țărilor care au nevoie vaccinurile dezvoltate de savanții noștri: acesta este primul vaccin înregistrat din lume „Sputnik V” pe platforma vectorilor adenovirusului uman, al doilea vaccin rusesc, „EpiVacCorona” al Centrului Științific Novosibirsk, este de asemenea gata, al treilea vaccin rusesc este practic gata.

Proporția pandemiei ne obligă să folosim toate resursele și elaborările disponibile. Scopul nostru comun este de a forma portofolii de vaccinuri și de a oferi întregii populații a planetei o protecție sigură. Aceasta înseamnă, dragi colegi, că este de muncă pentru toată lumea și mi se pare că acesta este cazul când, posibil, competiția este inevitabilă, dar trebuie să pornim în primul rând din considerente umanitare și să punem acest lucru în prim plan".

La nivel declarativ, totul va fi în ordine, dar G20 în ansamblu nu va fi de acord cu acțiuni specifice, care (dacă urmăm logica elementară) ar presupune crearea unui fond general pentru finanțarea vaccinării populației din țările sărace utilizând cele mai accesibile și eficiente vaccinuri, ceea ce ar necesita în mod natural utilizarea vaccinului rusesc „Sputnik V”, care este mai ieftin decât omologii săi americani și europeni și care, spre deosebire de vaccinul Pfizer, nu trebuie depozitat la minus 70 de grade. Aceasta din urmă reprezintă o problemă majoră chiar și în infrastructura medicală americană, ca să nu mai vorbim de „infrastructura” respectivă din America de Sud, Africa sau Europa de Est.
Problema, dacă este să o privim din punctul de vedere al Washingtonului și al Bruxelles-ului, rezidă din nou faptul că vaccinul este rusesc (de altfel, nu le convine nici cel chinezesc).

Putin a participat la summitul G20
© Sputnik / Алексей Никольский

Vladimir Putin a îndemnat să se dea dovadă de umanism, amânând „competiția inevitabilă”, dar șansele ca îndemnul său să fie auzit sunt extrem de mici, mai ales având în vedere campania de propagandă aflată în plină desfășurare în mass-media occidentală, pentru discreditarea vaccinurilor rusești și chinezești.

Lista subiectelor asupra cărora nu a existat niciun fel de dialog substanțial la summitul G20 (și au existat o serie de monologuri din partea liderilor mondiali) poate fi continuată: este și reforma OMC, și problemele datoriilor valutare ale țărilor în curs de dezvoltare, și tendința globală spre protecționism. Liderii occidentali au o poziție foarte clară: vorbesc mult, nu ascultă pe nimeni, iar propunerile lor se rezumă la o formulă simplă: „toată lumea ar trebui să facă așa cum spunem noi, și atunci totul va fi bine”, și în acest sens este puțin probabil ca poziția Washingtonului să se schimbe odată cu schimbarea președintelui.

Lipsa substanțialității summitului G20 este o dovadă clară că lumea nu se îndreaptă spre concurența „blocurilor geopolitice” și cu atât mai puțin spre restabilirea „lumii americane” (așa cum se speră la Washington), ci spre o lume care să se pună de acord asupra a ceva ce este posibil doar la nivelul negocierilor bilaterale între anumite țări. În mod formal, ”lumea G20”, așa-numitul Grup al celor douăzeci (G20), există încă, dar în practică ne apropiem de ceea ce celebrul strateg politic american Jan Bremer a numit „lumea G-zero”: o lume în care, în general, toată lumea este pentru sine, iar accelerarea acestei transformări va și fi probabil cea mai importantă moștenire istorică a coronavirusului.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

104
Tagurile:
G20, deglobalizare, COVID-19, globalizare
Тема:
Coronavirusul, știri de ultima oră
Tematic
G20: Putin îndeamnă să se renunțe la protecționism și sancțiuni
Țările G20 vor dona peste 21 de miliarde de dolari pentru lupta împotriva COVID 19


Загрузка...
Pacificator rus în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte

Ratingul operațiunii de pace din Karabah

50
(reînnoit 11:16 23.11.2020)
Misiunea de pace a forțelor rusești în Nagorno-Karabah se deosebește printr-un profesionalism înalt, datorat unei experiențe bogate a militarilor ruși care au participat la soluționarea mai multor conflicte.

MOSCOVA, 23 nov – Sputnik. Prezența militarilor ruși în Nagorno-Karabah reduce la zero șansele recurgerii la mijloace militare pentru soluționarea conflictului, permite conducerii Azerbaidjanului și Armeniei să revină la masa de negocieri, iar localnici să revină în propriile case. E o demonstrare a eficienței politicii externe rusești, a unei organizări perfecte și a unei pregătiri la nivel înalt al armatei rusești.

Prin acțiunile lor, forțele de menținere a păcii exclud reluarea confruntărilor între adversari în zona de conflict. Avioanele aviației militare de transport a Forțelor Aerospațiale ale Rusiei continuă să transfere trupele și tehnica celei de-a 15-a brigăzi de infanterie motorizată, care devine un garant sigur al stabilității în Caucazul de Sud. După demararea operațiunii în Stepanakert și alte localități din Nagorno-Karabah, de pe teritoriul Republicii Armenia au revenit peste patru mii de refugiați. Doar pe 19 noiembrie, cu 27 de autocare escortate de pacificatori, au sosit peste 1200 de oameni.

Pentru rezolvarea unui set de sarcini umanitare complicate, în Nagorno-Karabah activează o unitate a Ministerului pentru Situații Excepționale al Rusiei în cadrul Centrului interinstituțional de reacție, precum și cinci structuri specializate – de deminare umanitară, medicală, transport și aprovizionare, reconciliere a părților.

Posturile de observare, patrulare și de poliție în zonele de securitate „Nord” și „Sud” se observă cu ochiul liber. Forțele rusești de menținere a păcii asigură securitatea circulației autoturismelor civile prin coridorul Lacin, verifică mașini pentru a preveni transportarea armelor. Multe sarcini, structuri, mecanisme și algoritmul operațiunii ruse în Karabah nu sunt evidente. Situația din Karabah este fără precedent în istorie și înaintează cerințe dure militarilor brigăzii 15 a infanteriei motorizate.

FSB al Rusiei va efectua controlul asupra asigurării de către Armenia a transportului între districtele de Vest ale Azerbaidjanului și Republica Autonomă Naxçıvan (libera circulație a cetățenilor, mijloacelor de transport și a mărfurilor în ambele direcții).

Guvernul Federației Ruse va asigura toate cheltuielile financiare legate de activitatea forțelor de pacificare. Costul operațiunii se ridică la sute de milioane de dolari pe an (personalul, exploatarea tehnicii, consumul combustibilului), însă securitatea Caucazului de Sud nu poate fi apreciată cu bani.

Operațiunea are o însemnătate imensă, ratingul este cel mai înalt. Chiar dacă misiunea rusă din Karabah nu este din cele mai numeroase (la nivel de ONU), are o importanță extrem de mare pentru menținerea stabilității în Caucazul de Sud din regiunea Caspică.

Spațiul ex-sovietic

Forțele de menținere a păcii au făcut totul pentru consolidarea securității în spațiul ex-sovietic, în Abhazia, Oseția de Sud, Tadjikistan, Transnistria. Toate evenimentele tragice recente din Nagorno-Karabah demonstrează prezența unor riscuri potențiale pentru declanșarea conflictelor militare între statele CSI. Printre exemplele unei astfel de vulnerabilități este declarația programatică (sau de serviciu) a președintelui ales al Moldovei, Maia Sandu, despre necesitatea retragerii trupelor rusești din Transnistria. Probabil, a uitat că e vorba de singura regiune de pe teritoriul Europei de Est unde, după introducerea contingentului de menținere a păcii în 1992, în baza unui acord respectiv, acțiunile militare au încetat și nu au fost reluate în ultimii 28 de ani.

În Transnistria se află Grupul Operativ al Armatei Rusești. Una din sarcinile acesteia este paza unui arsenal enorm și extrem de periculos de muniții vechi (peste 20 de mii de tone), din apropierea localității Cobasna (la începutul anilor 90 aici au fost aduse munițiile trupelor sovietice din Germania, Ungaria, Polonia). Arsenalul nu poate fi distrus la fața locului, evacuarea lui este problematică – e nevoie de aproximativ 2500 de vagoane, însă 57 la sută din muniții nu sunt transportabile.

Dacă rușii vor pleca, situația din Moldova va deveni una explozibilă în sensul cel mai direct al cuvântului. Ne rămâne doar să punem speranțe într-o atitudine pragmatică.

Aș vrea să aduc un exemplu al eficienței pacificatorilor în zona Asiei Centrale. Reamintesc: în anul 1993, Rusia, Kazahstan, Uzbekistan și Kârgâzstan au semnat un acord cu privire la înființarea Forțelor Colective de Menținere a Păcii (KMS), care a devenit o bază a stabilității regionale. Atunci, în componența KMS au intrat divizia 201 a infanteriei motorizate a Forțelor Armate ale Rusiei, unitățile din Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan.

Prin eforturile forțelor de menținere a păcii, în acel an s-a reușit încetarea conflictului armat din Tadjikistan. În Republică a rămas grupul operativ al serviciul de frontieră al FSB al Rusiei, iar în 2005, în baza diviziei de infanterie motorizată 201 în Tadjikistan a fost creată baza militară 201, una de menținere a păcii, în esență.

Federația Rusă, în calitatea sa de membru al Consiliului de Securitate al ONU, împreună cu alți membri ai comunității internaționale, poartă o responsabilitate pentru pacea de pe întreaga planetă. Previne și lichidează conflictele internaționale și civile din spațiul post-sovietic și din alte state, în componența unor misiuni separate (autonome), forțe ale ONU și contingentul OTSC.

Din Iugoslavia, până în Angola

Forțele ruse de menținere a păcii dispun de o experiență vastă și nu în zadar Rusia intră în top 10 după numărul de observatori militari în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

Convențional, astfel de misiuni se împart în două tipuri: de menținere a păcii și constrângere prin forță la pace. În funcție de circumstanțele din zona de conflict, sarcinile prioritare și acțiunile forțelor de menținere a păcii, statutul operațiunilor pot fi modificate. Astfel, în august 2008, operațiunea de menținere a păcii în zona conflictului georgiano-osetin s-a transformat într-o operațiune de constrângere a Georgiei la pace (după declanșarea acțiunilor militare de către partea georgiană și atacurile asupra militarilor ruși din cadrul forțelor de menținere a păcii).

Militarii ruși au început să acumuleze experiență internațională din anul 1992, în operațiunile ONU de menținere a păcii în Iugoslavia (1992-2003), unde contingentul rus a ajuns la 1600 de persoane. Sarcini similare au fost realizate în Angola, Liberia, Mozambic, Coasta de Fildeș, Rwanda, Burundi, Etiopia, Sudan, Republica Ciad și Republica Centrală Africană.

Fiecare misiune are anumite particularități, determinate de gravitatea conflictului, riscul confruntărilor militare în zona de securitate, numărul forțelor implicate, specificul logisticii și al rotației, mentalitatea localnicilor și condițiile naturale și climaterice. Militarii trebuie să se adapteze rapid la situația unei “păci firave” într-o țară necunoscută și să fie mereu într-o capacitate de luptă pe întreaga durată a misiunii. Un ciclu obișnuit de rotație are o jumătate de an, care reprezintă un examen de rezistență morală și fizică a militarilor. Misiunile de observatori sunt, practic, fără arme, militarii care participă la operațiunile de menținere a păcii dispun doar arme ușoare.

Anul curent, forțele ruse de pacificare participă la nouă misiuni ale ONU: în Sahara de Vest (MINURSO), Republica Centrală Africană (MINUSCA), în Republica Democrată Congo (MONUSCO), în Cipru (UNFICYP), în Sudan (UNISFA), în Kosovo (UNMIK), în Sudanul de Sud (UNMISS), în Orientul Mijlociu (UNTSO), în Columbia (UNVMC). Cea mai mare operațiune de menținere a păcii a ONU și a Uniunii Africane se desfășoară în Sudan (peste 20 de mii de militari). În pofida unei geografii exotice, e o muncă dificilă, însoțită cu riscuri permanente pentru viață. Anual pe planetă mor aproximativ 100 de militari care participă la aceste misiuni, în cea mai mare parte, în urma unor atacuri premeditate.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

50
Tagurile:
Nagorno-Karabah, pace, operațiune
Tematic
Acord de pace în Karabah: Ce au convenit Azerbaidjanul, Armenia și Rusia


Загрузка...
Anatolie Prohnițchi

Arderea frunzelor - pericol pentru sănătate: Amenzi usturătoare

0
(reînnoit 22:10 23.11.2020)
Specialiștii atenționează: nivelul poluării aerului atmosferic în urma arderii frunzelor ajunge la cote critice și poate avea efecte negative asupra sănătăţii populaţiei. Persoanele care vor recurge la acest proces vor plăti amenzi.
Arderea frunzelor - pericol pentru sănătate: Amenzi usturătoare

Odată cu venirea toamnei, tot mai des oamenii dau foc frunzelor uscate: atât în orașe, cât și în localitățile rurale. Substanţele nocive rezultate din arderea frunzelor se acumulează în stratul de aer de la suprafaţa solului, fiind emanate diferite substanţe toxice, precum monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, funinginea, oxizii de azot, hidrocarburile şi dioxinele - cei mai toxici şi periculoşi compuşi organici de compoziţie complexă.

Aceste substanţe chimice pot cauza intoxicaţii, afecţiuni ale căilor respiratorii și sistemului nervos central, ale mucoasei ochiului sau unele maladii severe.

"Aceste sunt niște deprinderi și obiceiuri ale oamenilor de a aduna frunzele și a le da foc, iar mai apoi respirăm acest aer poluat. Soluția corectă ar fi ca frunzele să fie adunate și ulterior să fie folosite pentru îngrășăminte. Cumpărăm adesea diverși compuși chimici, însă nu folosim ce ne oferă natura", a relatat într-un interviu pentru Sputnik ecologistul Anatolie Prohnițchi.

Mai mult, legislația în vigoare prevede amenzi pentru arderea resturilor vegetale. Conform Codului Contravențional al Republicii Moldova, art.154, persoanele fizice se sancţionează cu amendă de la 12 la 24 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 60 de ore, iar persoanele juridice cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
amenzi pentru arderea frunzelor, frunze uscate, toamnă


Загрузка...