Decis: China va fi sugrumată de zece puteri. Va fi oare invitată și Rusia?

355
(reînnoit 15:25 05.08.2020)
Chiar dacă Rusia ar putea fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea încă foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că se va baza, în primul rând, pe o agendă anti-chineză.

Pe fundalul conștientizării unui inevitabil război rece cu China, care va include probabil sancțiuni, limitarea legăturilor economice, spionajul reciproc și, eventual, chiar forme coercitive de confruntare, comunitatea de experți occidentali începe să caute o modalitate magică de a învinge Beijingul, scrie Ivan Danilov în articolul său de pe RIA Novosti.

Într-o formă sau alta, aproape toate opțiunile pentru „strangularea dragonului chinez” discutate la Washington, Londra sau Bruxelles implică crearea unui fel de coaliție largă anti-chineză, cu scopul de a izola, neutraliza și rupe China în mod similar cu acel model ca a fost folosit pentru a lupta contra URSS-ului.

Însă dacă la nivelul unor principii călăuzitoare nu se observă vreo diversitate, atunci la nivel concret al punerii acestora în aplicare apare o problemă serioasă, astfel că în jurul unie astfel de decizii ”sar scântei” între președinți, prim-miniștri, diplomați și analiști.

Cert este că atât în ​​unele capitale europene, cât și în „think tank-urile” din SUA, există deja o impresie bine formată precum că multe țări ale UE (și în special fiind vorba de Germania, Franța și Italia), precum și în unele țări din Asia, dintr-un anumit motiv nu sunt deloc entuziasmate să participe la noul Război Rece împotriva Chinei, în calitate de pioni ai SUA. Mai mult decât atât, ei nu vor să plătească bani pentru victoria SUA în acest război (care este exprimat în eternele scandaluri cu privire la reticența Germaniei și a Franței de a plăti două procente din PIB pentru „protecția militară” americană) și nici măcar nu sunt gata să accepte imediat o interdicție completă, de exemplu, a furnizeazărilor către UE a echipamentelor companiei chinezești Huawei pentru rețele 5G, care înfurie incredibil „șoimii anti-chinezi” de la Washington și Londra. Pe fundalul declarațiilor europene cu privire la crearea propriei armate și a declarațiilor lui Macron despre dorința de a conduce o politică externă independentă (adică nici „pro-chineză”, dar nici „pro-americană”), suspiciunile că va fi foarte dificil să „adune” o largă alianță anti-chineză și foarte costisitoare, doar se intensifică și odată cu acestea se intensifică și căutarea unor soluțiilor pentru această problemă.

Reputata revistă Foreign Affairs, care este publicat sub auspiciile influentului Think-Tank "Council on Foreign Relations” (Consiliului pentru Relații Externe - n.tr), analizează două abordări ale acestei probleme, una dintre acestea ar putea fi numit convențional ”abordarea Donald Trump”, iar cealaltă ”Boris Johnson”. Având în vedere influența colosală pe care o are Consiliul pentru Relații Externe asupra gândirii elitei americane și a elitei pro-americane din Europa (think tank-ul în sine este eroul mai multor teorii populare ale conspirației, în care este considerat a fi „guvernul din umbră al SUA”), merită examinate acele metode care sunt propuse pentru rezolvarea crizei ordinii mondiale americanocentrice și a combaterii cu succes a „chestiunii chinezești”, mai ales că acestea sunt direct legate de Rusia.

”În pofida faptului că proaspătul articol al Foreign Affairs a fost publicat cu titlul ”Consiliul democrațiilor poate salva multilateralismul (în relațiile internaționale. - Ed.)”, metodele propuse sunt încă orientate în vederea menținerii de facto a dominanței Washingtonului în lume (cel puțin cea occidentală), iar diferența constă în modurile specifice de menținere a hegemoniei americane.

Ca punct de plecare al raționamentelor, autorii reputatei publicații americane pornesc de la afirmația că ordinea mondială existentă e pe punctul de ași da obștescul sfârșit, iar acum principala amenințare nu este coronavirusul, ci China și Rusia.

Dar chiar înainte de pandemia coronavirusului, sistemul multilateral pe care SUA au ajutat la construirea lui după cel de-Al Doilea Război Mondial, abia de reușește să facă față soluționării celor mai presante probleme din lume. COVID-19 a arătat că regele este gol, dar, de fapt, regele a fost prost îmbrăcat de ceva timp.

Întrucât centrul economic gravitațional global s-a îndreptat către regiunea Indo-Pacific, a devenit imposibil ca structurile cu ambiții globale să revendice un leadership credibil fără o reprezentare semnificativă în această regiune. Dar G7, apărut după șocul petrolier din 1973, mai are un singur membru - Japonia - în afara regiunii euro-atlantice. Iar G-20, care a fost format după criza financiară asiatică din 1997 și care și-a demonstrat importanța în timpul crizei financiare globale din 2008, s-a dovedit a fi prea incompatibil din punct de vedere politic și din punct de vedere al capacității sale de a rezolva în mod fiabil problemele internaționale. Între timp, Consiliul de Securitate al ONU a fost paralizat de o reînviere a autoritarismului agresiv din China și Rusia.

Acesta este un diagnostic foarte îndrăzneț, care poate fi redus la teza: "Totul este pierdut și nimic nu funcționează!".

Respectiv, sunt propuse două soluții, una de la Trump, cealaltă de la Johnson.

Johnson a fost primul care a venit cu o idee privind o noua structură. În luna mai, el a propus crearea unei alianțe între primele zece democrații ale țărilor G7 plus Australia, India și Coreea de Sud, numită D10, pentru a coordona politica de telecomunicații și a dezvolta o alternativă liderului de piață chinez Huawei, a cărei poziție dominantă în tehnologia 5G a creat peste tot probleme de securitate. La scurt timp, Trump a anulat reuniunea G7 din iunie și a propus un format G11 în locul summitului din toamnă. Venind cu o propunere mai tare decât cea a lui Johnson, noul grup al lui Trump va include aceleași țări ca și D10, dar de asemenea și pe Rusia.

Experții Foreign Affairs nu recomandă să aducă Rusia în acest club și preferă „opțiunea D10”, adică schema lui Johnson, dar acest lucru nu este cel mai important. Motivația din spatele acestei recomandări este de mare interes și constă în faptul că, chiar dacă Rusia poate fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea în continuare foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că este construită în principal pe o agendă anti-chineză, dar din schema lui Johnson se poate extrage o anumită agendă pozitivă, adică o anumită idee unificatoare care va permite crearea nu doar a unei „alianțe împotriva Chinei”, ci a unei ”alianțe pentru tot binele din lume”.

O agendă pozitivă, desigur, înseamnă un set de sloganuri goale - „Democrație”, „Libertate” și „Drepturile omului”. Este deosebit de amuzant faptul că apariția unei astfel de agende pozitive este pusă în opoziție cu politica externă actuală a Washingtonului: ”Statele Unite se pot opune Băncii asiatice pentru investiții în infrastructură condusă de China, inițiativei ”Belt and Road” și a conductei de gaz Nord Stream-2, susținută de Rusia, dar va fi dificil să convingi și alte țări să facă același lucru dacă nu vin cu alternative convingătoare. Washingtonul nu poate învinge ceva, folosind nimic".

Problema acestei abordări este că va fi puțin probabil ca ”Democrația” și „Libertatea”, cu eticheta ”Made in USA” să înlocuiască gazul rusesc pentru Germania sau investițiile chineze pentru Italia. Banii americani ar putea funcționa aici, dar Washingtonul nu are nevoie de o astfel de relație și indiferent de numele unui viitor președinte anume: atât Biden, cât și Trump au nevoie de colonii, dar este puțin probabil să fie posibil să readucă Uniunea Europeană în această poziție și nu contează, în format D10 sau G11, iar de Rusia nici nu face să vorbim.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

355
Tagurile:
SUA, Rusia, China
Tematic
"Competiția vaccinurilor": Rusia, acuzată în Occident
”Calmarul vampir” bate alarma: Dolarul ar putea rămâne fără statutul de monedă mondială
„Se apropie sfârșitul epocii”: Experții promit un mare șoc petrolier
Nav[ de transportare a GNL

Anul 2020: Uraganele și bandele determină prețul global la gaze

57
(reînnoit 16:53 21.09.2020)
Piața gazelor își revine treptat: prețurile de piață din Europa și regiunea Asia-Pacific (pentru piața GNL) sunt de 130 de dolari și respectiv 150 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Există motive pentru creșterea prețurilor atât din partea cererii, cât și din partea ofertei. Pe parcursul a opt luni ale acestui an, importurile sumare de GNL s-au dovedit a fi, chiar dacă cu 1,3 la sută, dar totuși mai mari decât în ​​aceeași perioadă a anului precedent. India și China arată o creștere accentuată a importurilor de GNL în iulie și august, scrie Alexandr Sobko pentru RIA Novosti.

Adică, dacă facem o simplă evaluare, cererea globală de GNL este acum la nivelul anului trecut, în ciuda faptului că cererea de gaz din conducte este mai mică (acest lucru se poate observa și din exporturile rusești către Europa, iar China reduce importurile de gaze din Asia Centrală). Dar piața GNL are de asemenea un exces de capacitate, deoarece au fost finalizate și au fost lansate în contextul actual uzinele din valul anterior de investiții (în principal SUA).

Prin urmare, și eșecurile din partea ofertei au contribuit la stabilizarea prețurilor: uzina plutitoare Prelude din Australia încă nu funcționează (există probleme tehnice acolo), în aceeași țară una dintre liniile de Gorgon LNG a fost oprită. Despre SUA s-a discutat mult.

Din cauza recentelor prețuri extrem de mici, care nu acopereau nici măcar costurile de exploatare, transporturile de GNL în vară au fost reduse la jumătate sau sub capacitatea planificată a centralelor, acum exporturile își revin treptat odată cu creșterea prețurilor globale, dar sezonul uraganelor împiedică o revenire rapidă la normal. Creșterea exporturilor din SUA va exercita din nou presiuni asupra prețurilor în următoarele luni.

Adică, recuperarea cotațiilor încă nu pare a fi sustenabilă (să adăugăm la aceasta și depozitele pline) deși, potrivit unor prognoze, prețurile spot din Asia pot chiar să depășească 200 USD la mia de metri cubi în timpul sezonului de încălzire. Aceste cifre corespund deja unui preț acceptabil pe termen lung pentru toți producătorii. Însă există o reținere: un astfel de nivel al prețului ar trebui să fie mediu anual și nu numai ”pe timp de iarnă”.

Dar anul este dificil, atipic, nu se pot trage concluzii pe termen lung. Toată lumea este interesată de perspective. Și iată cel mai interesant lucru: anul acesta, pentru prima dată în douăzeci de ani, nu a fost luată nicio decizie nouă de investiție privind construcția de noi instalații de lichefiere.

Previziunile pentru rezultatul acestui an sunt de la zero la una sau două decizii. Reamintim că un număr record de decizii de investiții au fost luate anul trecut, iar acest lucru s-a întâmplat, la rândul său, după o pauză lungă de trei ani (2016-2018, un număr mic de decizii) din cauza reinvestirii în ciclul anterior (2011-2015).

De ce se întâmplă asta? Răspunsul este unul simplu: toate companiile petroliere și de gaze și-au pierdut o mare parte din venituri și, prin urmare, își reduc programele de investiții. Dar, după cum știți, investițiile au scăzut doar cu o treime, așa că s-ar părea că ceva ar trebui să revină și pentru GNL.

O parte din răspuns este că, în ultimii ani, piața GNL s-a dezvoltat în mod paradoxal. Pe de o parte, vedem surplusul actual de gaze, precum și concurența intensă în viitor (Qatar, SUA, Rusia, Africa de Est), toate acestea nu contribuie la prețuri ridicate și nici nu trimit suficiente semnale de piață pentru investiții în proiecte noi.

În același timp, piața este considerată una promițătoare (cererea de gaze va crește indiferent de scenariile posibile, chiar și în cele mai ecologice). Unul dintre factorii determinanți ai dezvoltării pieței a fost participarea CTN-urilor de petrol și gaze, care treptat au început să treacă de la petrolul „care bate în retragere” la promițătorul GNL.

Acum, odată cu scăderea prețului petrolului, companiilor transnaționale petroliere nu le arde de asta. În plus, unii dintre petrolieri sunt nervoși și anunță o „ecologizare” bruscă a planurilor lor de investiții. La rândul lor, giganții petrolieri care doresc să rămână dedicați combustibililor fosili se află de asemenea în situații dificile. Acest lucru poate fi văzut în exemplul ExxonMobil, a cărui poziție financiară se află acum într-o situație dificilă.

Această companie avea planuri (și, așa cum era de așteptat încă anul trecut, cu decizii ”rapide” de investiții), două proiecte majore și mari de GNL: Golden Pass LNG în SUA (împreună cu Qatar Petroleum) și Rovuma LNG în Mozambic. Ambele au fost lăsate pentru vremuri mai bune, luarea deciziilor privind uzina americană se va reține cu cel puțin un an, în Mozambic - până în 2023. Planurile de extindere a fabricii de GNL existente în Papua Noua Guinee sunt de asemenea respinse, pentru vremuri mai bune.

Bineînțeles că și restul fabricilor americane nu se grăbesc să ia noi decizii, deoarece acum este dificil să garantezi construcției contracte pe termen lung pentru vânzarea de GNL. Situația din Africa de Est în ansamblu stagnează. Reamintim că defileul acestei regiuni (Mozambic, Tanzania) a fost considerat unul dintre noile centre de producție promițătoare. Despre amânările proiectului Exxon a fost deja amintit.

Dar iată uzina de GNL, asupra căreia s-a luat deja decizia anul trecut, GNL Mozambic (controlată de Total), este împiedicată cu regularitate de grupurile extremiste care operează în regiune, ceea ce pune sub semnul întrebării finalizarea acesteia în termen. Iar despre planurile privind uzinele din Tanzania aproape că nu-și mai amintește nimeni în ultima vreme.

Din toate acestea s-ar putea concluziona că, pe termen mediu, vom vedea un deficit de aprovizionare. Ar fi fost așa dacă nu ar fi fost planurile Qatarului de creare a mai multe fabrici noi. Încă nu există o decizie oficială de investiții, dar sunt în curs lucrări preliminare. Iar prețul de cost redus al GNL va permite Qatarului să construiască fără ca să țină cont prea mult de costuri.

În cele din urmă, un alt factor care creează incertitudini: mecanismele de stabilire a prețurilor. În ciuda dezvoltării pieței spot, până de curând, prețul la petrol a permis producătorilor de GNL să garanteze rambursarea. În același timp, pe fondul petrolului scump și al concurenței în creștere a GNL, coeficientul acestei legături în contractele noi a scăzut continuu în ultimii ani.

Acum petrolul este mai mic, dar este puțin probabil ca cumpărătorii să dorească să revină la coeficienții vechi și înalți. Iar la un preț al petrolului de 45 de dolari și un factor de referință recent de 0,11, GNL va costa doar aproximativ 5 dolari pentru un milion de BTU, sau aproximativ 180 de dolari pentru o mie de metri cubi. Și cumpărătorii sunt din ce în ce mai interesați de gaz la prețuri spot, mai ales că odată cu încheierea treptată a contractelor pe termen lung pentru Qatar, tot mai mult GNL din această țară va intra pe piața de schimb.

Să reamintim, de asemenea, că țările în curs de dezvoltare din regiunea Asia-Pacific sunt capabile să „digere” volume mari de gaze (care este motivul prognozelor unei dublări a pieței GNL în 15 ani), dar numai la prețuri mici, maxim 200 de dolari pentru o mie de metri cubi, sau mai bine mai puțin.

Toți acești factori duc la incertitudini și la un anumit paradox al dezvoltării pieței. Gazul natural în general și GNL în special rămâne un combustibil foarte promițător, dar pe o piață extrem de competitivă, cererea pentru care, la rândul său, va crește constant doar la prețuri suficient de mici.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

57
Tagurile:
gaze, uragan, 2020
Tematic
Bloomberg: o mare putere petrolieră rămâne cu visteria goală
Rusia nu are cu ce să-i ajute Germaniei


Загрузка...
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

286
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

286
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Soare deasupra orașului

Câte zile mai trebuie așteptăm până vor veni ploile

0
(reînnoit 20:36 22.09.2020)
Ne așteptăm ca vremea să se răcească, dar meteorologii anunță totuși temperaturi în creștere. În același timp, spre sfârșitul săptămânii vor cădea ploi.

CHIȘINĂU, 23 sept - Sputnik. Potrivit meteorologilor, astăzi, aerul se va încălzi până +23..+26 de grade Celsius în nord, +24..+27 de grade în centru și +25..+28 de grade în sud. Presiunea atmosferică va fi ridicată. Vântul va sufla din sud-est, cu o viteză de 2-7 metri pe secundă.

Prognoza meteo pentru 23-29 septembrie
Prognoza meteo pentru 23-29 septembrie

Vreme secetoasă și maxime de până la 30 de grade Celsius vom avea și în următoarele zile. Totuși, începând cu 26 septembrie sunt anunțate ploi în regiunile de nord și centru ale țării. În urma precipitațiilor, termometrele vor indica între 23..26 de grade Celsius în nord, 24..27 de grade în centru și 25..28 de grade în sud, potrivit celei mai recente prognoze meteo.

Codul Portocaliu și Codul Galben de secetă hidrologică au fost prelungite până pe 28 septembrie. Codul Portocaliu de secetă hidrologică a fost instituit de Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) pentru râurile mici din bazinul inferior al râului Răut și bazinele râurilor Botna, Cogâlnic, Ialpug și Cahul.

Codul Galben de secetă hidrologică a fost anunțat pentru râul Prut, pe sectorul Criva – Costești și pentru râurile mici și bazinele acvatice din țară. Până pe 25 septembrie este în vigoare și Codul Galben de pericol excepțional de izbucnire a incendiilor din cauze naturale, ca efect al secetei.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
temperaturi, Prognoze, meteo
Tematic
Echinocțiul de toamnă: Ce se întâmplă astăzi cu ziua-lumină
Echinocțiul de toamnă – începutul toamnei astronomice: Obiceiuri, tradiții, superstiții


Загрузка...