SUA

Confruntare între Europa și America din cauza Rusiei

148
(reînnoit 07:56 21.07.2020)
Saga ”Nord Stream-2” și-a găsit o continuare interesantă, în sensul că încercările americanilor de a stopa punerea în funcțiune a gazoductului rusesc ar putea duce la un val de sprijin suplimentar din partea politicienilor europeni.

Dacă comparăm daunele aduse intereselor americane de Nord Stream-2 și daunele în cazul creării unui sistem financiar și economic „anti-vandal” (anti-sancțiune) în Uniunea Europeană, atunci gazoductul rusesc este practic irelevant. Și dacă Washingtonul va fi lipsit de posibilitatea de a face presiuni prin intermediul sancțiunilor asupra Bruxellesului sau companiilor europene în chestiuni cu adevărat importante, atunci aceasta va fi o catastrofă la scară globală pentru politica externă americană, scrie editorialistul RIA Novosti.

Săptămâna trecută, conflictul dintre Washington și Bruxellesi, dar de fapt dintre Departamentul de Stat și Comisia Europeană, s-a acutizat din cauza faptului că șefii diplomației americane și europene au făcut un schimb de amenințări și declarații care conțin critici reciproce dure.

Mike Pompeo a decis să distrugă așa-numita clauză Tillerson - o restricție privind impunerea de sancțiuni împotriva companiilor care au promovat construcția ”Nord Stream-2” înainte de adoptarea legii privind sancțiunile. Această „clauză”, a cărei apariție în pachetul inițial de sancțiuni anti-rusești și „anti-Gazprom” este atribuită secretarului de stat de atunci Tillerson, care a înțeles că este o idee foarte proastă să „pedepsești” marile companii europene de petrol și gaze, - a fost anulată înaintea călătoriei lui Pompeo în UE,- ceea ce ar putea fi perceput ca un gest de intimidare.

Șeful Departamentului de Stat a trecut chiar la amenințări directe, cerând ca toate companiile care sunt sau au fost implicate în proiect „să iasă din acesta” sau se vor alege cu sancțiuni, ceea ce (dacă să ne ghidăm de standardele americane și experiența istorică) ar presupune distrugerea businessului lor american, deconectarea de la sistemul dolarului, confiscarea proprietăților și interdicția de a vizita Statele Unite pentru directorii lor.

Pe lângă faptul că un număr mare de companii europene care sunt angajate, de exemplu, în servicii portuare sau asigurări, pot cădea sub incidența sancțiunilor americane, se pare că (și este împărtășit de unele mass-media occidentale) Departamentul de Stat sugerează de asemenea disponibilitatea de a „pedepsi prin intermediul dolarului” cei mai importanți parteneri europeni ai Gazprom-ului, adică Wintershall, OMV, Engie, Shell și Uniper.

Pe de o parte, o astfel de escaladare este un pas puternic în ceea ce privește demonstrarea seriozității intențiilor Washingtonului în ceea ce privește blocarea ”Nord Stream-2”. Pe de altă parte, nu este foarte clar ce se poate obține doar prin demonstrarea unor intenții: banii partenerilor europeni ai Gazprom au fost deja investiți în proiect, iar conducta în sine este finalizată prin eforturile companiei ruse însăși, care acum este singurul acționar al companiei care deține conducta.

Astfel, chiar dacă companiile străine doreau să se retragă din proiect, acest lucru este pur și simplu imposibil - trenul a plecat deja. Se pare că sancțiunile împotriva companiilor europene ar fi doar o răzbunare, absolut lipsită de sens din punctul de vedere al blocării conductei de gaz. Desigur, Washingtonul poate încerca să impună sancțiuni împotriva cumpărătorilor de gaz rusesc în Europa, dar acest lucru va crea o serie întreagă de probleme tehnice și riscuri de politică externă.

Este destul de ușor să alcătuim schemele de vânzare a gazului vândut de Gazprom în așa fel încât să fie destul de dificil să determinați cumpărătorii finali, oferind astfel Statelor Unite o alegere: să închidă ochii la ineficiența sancțiunilor sau să introducă sancțiuni deschise împotriva tuturor companiilor care vor fi suspectate că vor cumpăra gaz rusesc. Un scenariu de acest fel de escaladare suplimentară este destul de posibil, dar este puțin probabil ca Washingtonului să-i placă consecințele.

Înaltul reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate, Josep Borrell, a condamnat într-o declarație scrisă metodele americane de influențare a Uniunii Europene:

”Sunt profund îngrijorat de utilizarea tot mai crescândă a sancțiunilor sau de amenințarea cu sancțiuni de către Statele Unite împotriva companiilor și intereselor europene. Asistăm la această tendință în creștere în cazurile Iran, Cuba, Curtea Penală Internațională și, cel mai recent, proiectele ”Nord Stream-2” și ”Turkish Stream”. Politicile europene ar trebui să fie decisă aici în Europa, nu de țările terțe”.

În cazurile în care obiectivele politicii externe și de securitate (legate de Uniunea Europeană și Statele Unite - nota autorului) sunt comune, coordonarea sancțiunilor vizate cu partenerii este foarte valoroasă. Am văzut multe exemple pozitive în acest sens și vom continua să ne coordonăm (sancțiunile - n. a.) unde putem. Iar acolo unde există un dezacord politic, Uniunea Europeană este întotdeauna deschisă dialogului. Dar acesta (dialogul - n.a.) nu poate avea loc pe fondul amenințării cu sancțiuni".

Această afirmație ar putea fi percepută ca o „preocupare” neînsemnată a diplomatului, căruia Washingtonul nu-i va acorda nicio atenție, dacă nu ar exista o nuanță. Mass-media americană, în special agenția de informare comercială Bloomberg, a scris deja că Germania ia în considerare posibilitatea aplicării unor sancțiuni de răspuns la adresa Statelor Unite pentru a se răzbuna împotriva ”Nord Stream-2” și pentru a împiedica Statele Unite să intervină în politica energetică europeană.

Și în contextul declarației lui Borrell, merită să amintim cum a răspuns acesta recent la întrebarea unui eurodeputat francez cu privire la sancțiunile americane:

“Comisia pregătește terenul pentru adoptarea unui mecanism îmbunătățit de sancțiuni care va consolida rezistența Europei la efectele sancțiunilor extrateritoriale impuse de țări terțe”. Borrel nu a precizat ce formă va lua mecanismul sau când va fi introdus, anunța acum două săptămâni Agenția britanică Reuters.

Cel mai evident mecanism care poate desființa literalmente întreaga agendă a sancțiunilor americane din sectorul gazelor în Europa ar putea fi sancțiunile împotriva exportului american de GNL. Un tarif de protecție de 25% sau, pur și simplu, o interdicție a importurilor lui în Europa, nu numai că va face sancțiuni împotriva Nord Stream 2 complet lipsit de sens din punct de vedere al promovării GNL american pe piața europeană, ci va dăuna direct companiilor energetice americane, iar unele dintre acestea sponsorizează partidul republican din SUA.

Forțarea unei rupturi a contractelor deja încheiate este o pierdere gravă, iar companiile americane nu vor plăti cu banii lor pentru ambițiile geopolitice ale lui Mike Pompeo și a senatorilor rusofobi. Cu toate acestea, diplomații europeni pot veni cu câteva opțiuni alternative.

Din fericire, există multe puncte sensibile pentru businessul american în Uniunea Europeană. Dacă cursul diplomației europene nu se schimbă și Statele Unite se vor alege cu sancțiunile din partea Bruxellesului, se poate afirma că finalizarea ”Nord Stream-2” ar putea duce la rezultate pe care puțini le așteptau, pentru că pe lângă îmbunătățirea stabilității aprovizionării cu energie în Europa, relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Europeană vor intra în faza războiului sancțiunilor.

Pentru a evita acest risc, Departamentul de Stat ar trebui să-și oprească amenințările împotriva giganților energetici europeni în acest moment, dar acest lucru este posibil cu greu - oprirea ar însemna recunoașterea dreptului europenilor la suveranitate, iar elita americană, în principiu, nu își poate permite acest lucru.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

148
Tagurile:
Nord Stream - 2
Tematic
Surpriză: Criza gazelor urmează crizei petrolului - Ce va fi de acum înainte
Când vor crește din nou prețurile la petrol
Nu au rezistat concurenței: Europa și Asia renunță la gazul lichefiat american
Nav[ de transportare a GNL

Anul 2020: Uraganele și bandele determină prețul global la gaze

57
(reînnoit 16:53 21.09.2020)
Piața gazelor își revine treptat: prețurile de piață din Europa și regiunea Asia-Pacific (pentru piața GNL) sunt de 130 de dolari și respectiv 150 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Există motive pentru creșterea prețurilor atât din partea cererii, cât și din partea ofertei. Pe parcursul a opt luni ale acestui an, importurile sumare de GNL s-au dovedit a fi, chiar dacă cu 1,3 la sută, dar totuși mai mari decât în ​​aceeași perioadă a anului precedent. India și China arată o creștere accentuată a importurilor de GNL în iulie și august, scrie Alexandr Sobko pentru RIA Novosti.

Adică, dacă facem o simplă evaluare, cererea globală de GNL este acum la nivelul anului trecut, în ciuda faptului că cererea de gaz din conducte este mai mică (acest lucru se poate observa și din exporturile rusești către Europa, iar China reduce importurile de gaze din Asia Centrală). Dar piața GNL are de asemenea un exces de capacitate, deoarece au fost finalizate și au fost lansate în contextul actual uzinele din valul anterior de investiții (în principal SUA).

Prin urmare, și eșecurile din partea ofertei au contribuit la stabilizarea prețurilor: uzina plutitoare Prelude din Australia încă nu funcționează (există probleme tehnice acolo), în aceeași țară una dintre liniile de Gorgon LNG a fost oprită. Despre SUA s-a discutat mult.

Din cauza recentelor prețuri extrem de mici, care nu acopereau nici măcar costurile de exploatare, transporturile de GNL în vară au fost reduse la jumătate sau sub capacitatea planificată a centralelor, acum exporturile își revin treptat odată cu creșterea prețurilor globale, dar sezonul uraganelor împiedică o revenire rapidă la normal. Creșterea exporturilor din SUA va exercita din nou presiuni asupra prețurilor în următoarele luni.

Adică, recuperarea cotațiilor încă nu pare a fi sustenabilă (să adăugăm la aceasta și depozitele pline) deși, potrivit unor prognoze, prețurile spot din Asia pot chiar să depășească 200 USD la mia de metri cubi în timpul sezonului de încălzire. Aceste cifre corespund deja unui preț acceptabil pe termen lung pentru toți producătorii. Însă există o reținere: un astfel de nivel al prețului ar trebui să fie mediu anual și nu numai ”pe timp de iarnă”.

Dar anul este dificil, atipic, nu se pot trage concluzii pe termen lung. Toată lumea este interesată de perspective. Și iată cel mai interesant lucru: anul acesta, pentru prima dată în douăzeci de ani, nu a fost luată nicio decizie nouă de investiție privind construcția de noi instalații de lichefiere.

Previziunile pentru rezultatul acestui an sunt de la zero la una sau două decizii. Reamintim că un număr record de decizii de investiții au fost luate anul trecut, iar acest lucru s-a întâmplat, la rândul său, după o pauză lungă de trei ani (2016-2018, un număr mic de decizii) din cauza reinvestirii în ciclul anterior (2011-2015).

De ce se întâmplă asta? Răspunsul este unul simplu: toate companiile petroliere și de gaze și-au pierdut o mare parte din venituri și, prin urmare, își reduc programele de investiții. Dar, după cum știți, investițiile au scăzut doar cu o treime, așa că s-ar părea că ceva ar trebui să revină și pentru GNL.

O parte din răspuns este că, în ultimii ani, piața GNL s-a dezvoltat în mod paradoxal. Pe de o parte, vedem surplusul actual de gaze, precum și concurența intensă în viitor (Qatar, SUA, Rusia, Africa de Est), toate acestea nu contribuie la prețuri ridicate și nici nu trimit suficiente semnale de piață pentru investiții în proiecte noi.

În același timp, piața este considerată una promițătoare (cererea de gaze va crește indiferent de scenariile posibile, chiar și în cele mai ecologice). Unul dintre factorii determinanți ai dezvoltării pieței a fost participarea CTN-urilor de petrol și gaze, care treptat au început să treacă de la petrolul „care bate în retragere” la promițătorul GNL.

Acum, odată cu scăderea prețului petrolului, companiilor transnaționale petroliere nu le arde de asta. În plus, unii dintre petrolieri sunt nervoși și anunță o „ecologizare” bruscă a planurilor lor de investiții. La rândul lor, giganții petrolieri care doresc să rămână dedicați combustibililor fosili se află de asemenea în situații dificile. Acest lucru poate fi văzut în exemplul ExxonMobil, a cărui poziție financiară se află acum într-o situație dificilă.

Această companie avea planuri (și, așa cum era de așteptat încă anul trecut, cu decizii ”rapide” de investiții), două proiecte majore și mari de GNL: Golden Pass LNG în SUA (împreună cu Qatar Petroleum) și Rovuma LNG în Mozambic. Ambele au fost lăsate pentru vremuri mai bune, luarea deciziilor privind uzina americană se va reține cu cel puțin un an, în Mozambic - până în 2023. Planurile de extindere a fabricii de GNL existente în Papua Noua Guinee sunt de asemenea respinse, pentru vremuri mai bune.

Bineînțeles că și restul fabricilor americane nu se grăbesc să ia noi decizii, deoarece acum este dificil să garantezi construcției contracte pe termen lung pentru vânzarea de GNL. Situația din Africa de Est în ansamblu stagnează. Reamintim că defileul acestei regiuni (Mozambic, Tanzania) a fost considerat unul dintre noile centre de producție promițătoare. Despre amânările proiectului Exxon a fost deja amintit.

Dar iată uzina de GNL, asupra căreia s-a luat deja decizia anul trecut, GNL Mozambic (controlată de Total), este împiedicată cu regularitate de grupurile extremiste care operează în regiune, ceea ce pune sub semnul întrebării finalizarea acesteia în termen. Iar despre planurile privind uzinele din Tanzania aproape că nu-și mai amintește nimeni în ultima vreme.

Din toate acestea s-ar putea concluziona că, pe termen mediu, vom vedea un deficit de aprovizionare. Ar fi fost așa dacă nu ar fi fost planurile Qatarului de creare a mai multe fabrici noi. Încă nu există o decizie oficială de investiții, dar sunt în curs lucrări preliminare. Iar prețul de cost redus al GNL va permite Qatarului să construiască fără ca să țină cont prea mult de costuri.

În cele din urmă, un alt factor care creează incertitudini: mecanismele de stabilire a prețurilor. În ciuda dezvoltării pieței spot, până de curând, prețul la petrol a permis producătorilor de GNL să garanteze rambursarea. În același timp, pe fondul petrolului scump și al concurenței în creștere a GNL, coeficientul acestei legături în contractele noi a scăzut continuu în ultimii ani.

Acum petrolul este mai mic, dar este puțin probabil ca cumpărătorii să dorească să revină la coeficienții vechi și înalți. Iar la un preț al petrolului de 45 de dolari și un factor de referință recent de 0,11, GNL va costa doar aproximativ 5 dolari pentru un milion de BTU, sau aproximativ 180 de dolari pentru o mie de metri cubi. Și cumpărătorii sunt din ce în ce mai interesați de gaz la prețuri spot, mai ales că odată cu încheierea treptată a contractelor pe termen lung pentru Qatar, tot mai mult GNL din această țară va intra pe piața de schimb.

Să reamintim, de asemenea, că țările în curs de dezvoltare din regiunea Asia-Pacific sunt capabile să „digere” volume mari de gaze (care este motivul prognozelor unei dublări a pieței GNL în 15 ani), dar numai la prețuri mici, maxim 200 de dolari pentru o mie de metri cubi, sau mai bine mai puțin.

Toți acești factori duc la incertitudini și la un anumit paradox al dezvoltării pieței. Gazul natural în general și GNL în special rămâne un combustibil foarte promițător, dar pe o piață extrem de competitivă, cererea pentru care, la rândul său, va crește constant doar la prețuri suficient de mici.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

57
Tagurile:
gaze, uragan, 2020
Tematic
Bloomberg: o mare putere petrolieră rămâne cu visteria goală
Rusia nu are cu ce să-i ajute Germaniei


Загрузка...
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

286
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

286
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Mormânt antic găsit în China

A fost dezvăluit misterul lichidului dintr-un mormânt antic

0
(reînnoit 22:47 22.09.2020)
Oamenii de știință chinezi au descoperit secretul unui lichid misterios descoperit într-un vas de bronz în timpul săpăturilor unui mormânt vechi de două mii de ani.

Rezultatele cercetării au arătat că în vas exista o băutură medicinală care conține alcool. Potrivit experților, acest amestec a fost folosit pentru a opri sângerarea și pentru a reduce inflamația, transmite RIA Novosti, cu referire la Xinhua.

În prezent, oamenii de știință continuă să cerceteze descoperirea pentru a obține mai multe informații despre materiile prime din care a fost făcută băutura și despre procesul de fabricare a acesteia.

Mormântul a fost descoperit în timpul reconstrucției unei mahalale din Sanmenxia, ​​provincia Henan, în luna mai a acestui an. Pe baza rezultatelor analizei preliminare, experții consideră că mormântul datează din timpul apusului dinastiei Qin (221-207 î.Hr.) și a începutului dinastiei Han occidentale (înainte de al optulea an al erei noastre).

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
lichid, mormant, mister


Загрузка...