Curtea Constituțională

Jocurile cui le face Curtea Constituțională, de ce hotărârea de marți trezește nedumeriri?

333
Cum era de așteptat, decizia de marți a Curții Constituționale a provocat reacții dintre cele mai diferite în rândurilor politicienilor și ale comentatorilor politici. Și multe critici, nu doar nefondate și gratuite, unele pertinente, aș spune eu.

Deși sunt și experți care spun că magistrații Curții nu au avut cum să ia altă hotărâre și cea luată de ei este absolut corectă.

Vă amintesc, Curtea a decis ieri că Parlamentul Republicii Moldova nu poate fi dizolvat cu șase luni înainte de expirarea mandatului șefului statului – lucru care și așa era stipulat expres în textul Constituției. Dar Curtea a fost sesizată, era obligată să se pronunțe, și s-a pronunțat.

Ea a mai stipulat că Parlamentul Republicii Moldova nu poate fi dizolvat cu șase luni înainte de expirarea mandatului șefului statului, chiar dacă în această perioadă președintele țării demisionează și sunt întrunite condițiile pentru dizolvarea Parlamentului. Și această decizie este una care, în mod sigur, are o motivație - Articolul 85 "Dizolvarea Parlamentului" al Constituției, în aliniatul 4, care prevede că "Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui Republicii Moldova şi nici în timpul stării de urgență, de asediu sau de război".

Ceea ce, în opinia mea, nu are o explicație și, mai ales, o fundamentare în textul Constituției este stipularea magistraților Înaltei Instanțe că "alegerile parlamentare anticipate și alegerile prezidențiale nu pot avea loc în aceeași zi" și că "desfășurarea alegerilor parlamentare și a alegerilor prezidențiale (ordinare sau anticipate) în aceeași perioadă este interzisă".

De ce Curtea a decis astfel, dacă niciunul dintre articolele Constituției nu prevede astfel de restricții? Are cineva o explicație?

Nu trebuie să fii jurist constituționalist ca să înțelegi că în acest caz Înalta Instanță și-a depășit împuternicirile, a ieșit din cadrul său legal, arogându-și atribuții legislative. În acest caz, Curtea a decis în locul Parlamentului, cel care este ales de popor și în numele poporului are dreptul de a stabili cadrul legal și constituțional. Dar nu Curtea, care nu are mandatul poporului de a face legi și, mai ales, legi constituționale, ci doar de a le interpreta.

Astăzi avem o perioadă de ofensivă agresivă a puterii judecătorești care vrea să substituie puterea legislativă și executivă. Deja de câteva decenii instanțele din Chișinău decid în locul Primăriei și a Consiliului Municipal cine și ce teren poate să privatizeze (pe această cale s-a ajuns până și la privatizarea trotuarului pe unele străzi aflate chiar în buricul târgului), cine, unde și ce bloc poate să construiască. Iată însă că și Înalta Instanță decide când și cum pot avea loc alegerile parlamentare și prezidențiale.

De ce a scos această decizie Curtea Constituțională? Unii analiști deja au răspuns la această întrebare. Ei afirmă că desfășurarea concomitentă a alegerilor prezidențiale și parlamentare le convine socialiștilor și președintelui Igor Dodon. Dacă cele două scrutine ar avea loc concomitent, Partidul Socialiștilor ar obține un rezultat mai bun, dat fiind că Igor Dodon ar servi drept locomotivă electorală, ar mobiliza electoratul de stânga, care ar avea un motiv în plus de a face efortul de a merge la secțiile de votare: ca să voteze nu doar pentru Parlament, ci și pentru președinte.

Dacă este așa, atunci trebuie să înțelegem că magistrații Curții se mai fac vinovați de un păcat, nu doar de depășirea atribuțiilor lor, ci și de modificarea cadrului legal în interesele politice ale unor actori politici. În cazul dat este vorba de unele formațiuni de opoziție: PAS, PPDA, Pro Moldova și poate Partidul Șor, deși nu sunt sigur. Apropo, această decizie ar putea să îi convină și Partidului Democrat, dacă democrații vor decide să participe la următoarele alegeri.

Decizia Curții Constituționale este, în opinia mea, demnă de toată critica nu doar sau nu neapărat pentru că vine să strice jocul electoral al socialiștilor și al președintelui Dodon, ci pentru că prelungește, cel puțin cu jumătate de an, starea de haos din Parlament în care nu există o majoritate parlamentară. Alegerile parlamentare anticipate ar fi fost o soluție pentru a pune capăt situației de instabilitate, iar desfășurarea lor concomitent cu cele prezidențiale ordinare ar fi economisit și niște bani la bugetul de stat.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

333
Tagurile:
anticipate, extraordinare, Alegeri prezidenţiale, alegeri parlamentare, Curtea Constituțională, Curtea Constitutionala, hotărâre
Tematic
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra amenzilor aplicate în timpul stării de urgență
Fără alegeri parlamentare anticipate până în toamnă - A decis Curtea Constituțională
Igor Dodon la întâlnirea cu alegătorii din or. Fălești

Adevărata miză a altercației dintre Usatîi și Dodon

473
(reînnoit 09:10 26.10.2020)
De ce Usatîi a decis să se ia de piept cu Dodon, nu la figurat, ci la propriu? Ca să se mai dezmorțească. E în spiritul lui. Dar și urmărește ceva. Inclusiv pentru perioada de după alegeri.

Incidentul care a avut loc ieri în palatul de cultură din orașul Fălești, provocat de liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, care a venit nepoftit la întâlnirea președintelui Igor Dodon cu alegătorii și care i-a creat un evident disconfort șefului statului, deci, acest incident, în pofida așteptărilor, nu are cum să-i prejudicieze șansele electorale lui Dodon.

Admit că acest incident îi poate consolida nițel poziția lui Renato Usatîi, dar nu din contul electoratului lui Dodon, ci al altui concurent electoral.

O zicală populară spune că atunci când doi se bat, al treilea câștigă. În cazul nostru este invers: când doi se bat, al treilea pierde.

O altercație la club nu din cauza, ci în detrimentul unei domnișoare

Altercația care a avut loc la Fălești nu are cum să determine nici măcar o parte minusculă din electoratul lui Dodon să voteze pentru Usatîi, chiar dacă în îmbrâncelile de acolo Usatîi a ieșit aparent victorios, reușind să-i strice lui Dodon discuția cu alegătorii. Judecând după sondajele care au fost făcute, dacă putem să avem măcar puțintică încredere în sondaje, alegătorul lui Dodon este unul matur, chiar preponderent în vârstă, unul care optează pentru stabilitate, previzibilitatea, adică unul care sub nicio formă nu este dominat de un spirit războinic, revoluționar. Respectiv nu are cum să migreze de la Dodon la Usatîi, atunci când ultimul transformă o întâlnire electorală într-o probă de sumo.

Renato Usatîi, la întâlnirea lui Igor Dodon cu alegătorii din orașul Fălești
© Photo : Miroslav Rotari
Renato Usatîi, la întâlnirea lui Igor Dodon cu alegătorii din orașul Fălești

Și nici nu a fost asta miza gestului făcut de Usatîi.

Miza a fost alta: să arate că dintre toți contracandidații electorali ai șefului statului, doar el poate să-l confrunte pe Dodon. Usatîi este cel care are curajul să se ia de piept cu Dodon, nu Maia Sandu. Și dacă ținem cont de faptul că sondajele ne dau următorul clasament pentru votul de duminică: pe primul loc Dodon, pe locul doi Sandu și pe locul trei Usatîi, atunci publicul trebuie să înțeleagă că cel care trebuie să se confrunte în turul doi cu Dodon este Usatîi, nu Maia Sandu. Asta este adevărata miză a scandalului de ieri, din clubul din Fălești.

Acum este greu de spus dacă îmbrânceala de la Fălești îl va face pe Renato Usatîi mai simpatic decât Maia Sandu în ochii electoratului PAS. Chiar nu știu ce să cred.  

Se prefigurează conturul unui lider protestatar pentru perioada de după alegeri

Dar ieșirea de ieri a lui Renato Usatîi mai poate avea o miză. O miză gândită pentru perioada post-alegeri și pentru situația în care Igor Dodon va ieși câștigător și va obține un nou mandat de președinte.

Este știut faptul că aproape toți contracandidații lui Dodon au lăsat să se înțeleagă că, dacă șeful statului câștigă alegerile, atunci înseamnă că alegerile au fost fraudate și că ei, opoziția, sunt gată să iasă în stradă, să reediteze în Republica Moldova situația din Kîrgîzstan și Belarus, adică să ceară abdicarea lui Dodon prin proteste masive și posibil violente.

Până și liderul PCRM, Vladimir Voronin, care este deja un om în etate și care nu candidează la postul de șef al statului, a declarat că, dacă câștigă Dodon, înseamnă că alegerile au fost fraudate și el personal va ieși în stradă să protesteze cu tot poporul.

Păi dacă e așa și dacă în turul doi de scrutin Maia Sandu va pierde în fața lui Igor Dodon, vă imaginați că nu liderul PAS va merge în fruntea coloanei protestatarilor hotărâți să-l dea jos pe "dictatorul Dodon".

Maia Sandu pentru asta nu se potrivește. Nu are sânge de lider, și mai ales de unul stradal, protestatar. Cu așa lider, nici la un flashmob nu-ți vine a merge, mite la proteste, la vreo revoluție colorată. Din alt aluat este creat Renato Usatîi. Posibil că el își revendică rolul de lider protestatar de pe acum. Este adevărat că, dacă va dori să devină liderul protestatarilor nemulțumiți sau, mai bine, revoltați de victoria lui Dodon, atunci trebuie să se aștepte la o concurență acerbă din partea președintelui PPDA, Andrei Năstase, care, la 1 noiembrie, va înregistra un rezultat extrem de prost, dar care va privi protestele împotriva lui Dodon ca pe o nouă șansă de urca pe creasta valului politic. Pe care a stat o vreme cocoțat prin 2016, înainte de prezidențiale, dar pe care l-a descălecat de bună voie, permițându-i Maiei Sandu să-l încalece, după care el nu l-a mai prins. Așa-i când vrei să fii gentelman și, mai ales, cavaler în politică.  

Cel puțin, un pic de dezmorțeală

Acum ar mai fi de remarcat un aspect al gâlcevii de ieri din casa de cultură din Fălești. De dragul adevărului, trebuie să recunoaștem că aceasta campanie electorală este o tristețe, o plictiseală care provoacă chiar repulsie față de alegeri și față de politică. Nicio confruntare de idei, doar promisiuni, adică vorbe.

Apoi iată, în acest ocean de vorbe, Usatîi a produs ceva valuri, puțină mișcare. Nu intelectuală, ci fizică. Dar oricum și asta înseamnă un pic de dezmorțeală.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

473
Tagurile:
altercație, altercatie, Andrei Năstase, Maia Sandu, Dodon, Usatîi, Andrei Usatâi, Usatâi


Загрузка...
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

241
(reînnoit 08:21 25.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existenței unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea pentru titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depind de ea, cât și propriii lideri, care au niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko a declarat că pe măsura expirării ternului dat în nota ultimativă, care prin minune s-a transformat în una “populară”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și imbatabilă pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintire că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

241
Tagurile:
revoluție colorată, revoluţii colorate, revolutie, belarus


Загрузка...
Serghei Lavrov

Șeful diplomației ruse Serghei Lavrov se află în autoizolare

8
(reînnoit 17:15 27.10.2020)
Ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse a intrat în contact cu o persoană care era infectată cu noul coronavirus.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Никольский
CHIȘINĂU, 27 oct - Sputnik. Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei Serghei Lavrov se află în izolare, după ce a contactat cu o persoană infectată cu COVID-19, anunță RIA Novosti

În aceste condiții, vizitele și întrevederile oficiale planificate anterior au fost amânate, a anunțat departamentul de presă și informare al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei. 

"Urmare a contactării cu o persoană infectată cu COVID-19, Serghei Lavrov se află în autoizolare. Vizitele și întâlnirile programate anterior sunt amânate pentru o dată ulterioară. Șeful diplomației ruse simte bine", a precizat pentru jurnaliști departamentul de presă și informare.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

8
Tagurile:
coronavirus, izolare, Serghei Lavrov
Tematic
Noul vaccin rus împotriva COVID - 19, lansat în producție


Загрузка...