Sistem de rachete antiaeriene S-400 Triumph, fotografie de arhivă.

Un nou lot cu S-400 va pleca în Turcia, ”Patriot” și ”Eurosam” - sub semnul întrebării

122
Comparația atât de des întâlnită în presă între sistemului Triumph și cel de apărare antiaeriană (de rază medie) Patriot este una incorectă, potrivit expertului militar, Alexandr Hrolenko, care subliniază discrepanța tehnologică semnificativă dintre cele două sisteme.

Sistemele rusești de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune Triumph S-400 continuă strâmtoreze pe piața internațională de armament armele omoloage occidentale, care nu sunt atât de perfecționate și nu au o rază de acțiune atât de mare. Și asta în pofida șantajului și a presiunii militar-politice brutale făcute asupra cumpărătorilor din partea SUA și NATO.

Rusia și Turcia au ajuns la un acord de principiu cu privire la furnizarea celui de-al doilea lot (regiment) de sisteme antiaeriene S-400 Triumph.

Șeful secretariatului Industriei Apărării din Republica Turcia, Ismail Demir, a declarat pe 8 iunie: "Avem un acord fundamental privind furnizarea celui de-al doilea lot de S-400. Trebuie să finalizăm lucrările tehnice privind transferul de tehnologie, detaliile comune de producție și o foaie de parcurs... Sistemul S-400 este cumpărat pentru utilizare. Punct".

Cu toate acestea, Ankara continuă să ia în calcul propunerile privind achiziționarea sistemelor antiaeriene americane și europene Patriot și Eurosam. Potrivit lui Ismail Demir, interacțiunea cu Franța și Italia în privința Eurosam pare destul de constructivă, cu partenerii americani încă nu se reușește luarea unei decizii mature privind furnizarea sistemului Patriot.

Rusia și Turcia au semnat un acord privind furnizarea de sisteme de apărare antiaeriană Triumph S-400 în 2017, prețul contractului fiind de 2,5 miliarde de dolari. Aceasta a provocat o criză gravă în relațiile dintre SUA și Turcia.

Washingtonul a cerut renunțarea la acest acord și i-a solicitat Turciei să achiziționeze exclusiv sisteme americane Patriot, amenințând cu sancțiuni, excluzând Turcia din programul pentru producția de avioane de luptă americane F-35. Ankara a refuzat să îndeplinească ultimatumul Statelor Unite, iar în vara lui 2019 a primit patru divizii de sisteme antiaeriene S-400 (primul lot).

Pe 30 aprilie, reprezentantul oficial al președintelui turc, Ibrahim Kalyn, a anunțat suspendarea livrărilor suplimentare de sisteme de apărare antiaeriană S-400 din cauza coronavirusului. Unii observatori occidentali au decis atunci că pandemia era o scuză convenabilă pentru Ankara să refuze o cooperare militar-tehnică suplimentară cu Moscova în domeniul apărării aeriene. Cu toate acestea, planurile turcești nu s-au schimbat, soarta celui de-al doilea lot (regiment) al S-400 este decisă. Ankara va primi cel puțin încă patru divizii ale sistemelor de rachete antiaeriene Triumph, Rusia va primi cel puțin 2 miliarde dedolari.

Triumf inevitabil

Tot ceea ce se întâmplă înseamnă o nouă înfrângere pentru sistemul de apărare aeriană Patriot pe piața internațională, prejudiciul de imagine al Washingtonului și o lovitură financiară asupra complexului militar-industrial american, dar aceasta nu este o problemă pentru Turcia sau Rusia, ci rezultatul unei concurențe de înaltă tehnologie.

Ankara intenționează să formeze cel mai fiabil și modern sistem de apărare aeriană pentru a garanta securitatea unor obiecte importante din țară, iar obiectivul a fost aproape atins.

Sistemul de rachete antiaeriene S-400 Triumph a fost conceput pentru a distruge obiecte aerodinamice și balistice (inclusiv hipersonice) și are o rază de detecție de până la 600 km, cu o rază de distrugere maximă de 400 km, - chiar înainte de atingerea graniței de utilizare a armelor aviației inamicului.

Avantajele importante ale S-400 sunt viziunea integrală a radarului, flexibilitatea și posibilitatea utilizării a patru tipuri de rachete (formarea de apărare aeriană pe mai multe niveluri). Utilizarea diferitelor tipuri de rachete poate distruge în mod eficient aeronavele de luptă, drone, rachete de croazieră, rachete tactice și balistice în toată gama disponibilă de înălțimi (de la 5 metri la 30 de kilometri) și distanțe (de la 400 la 2 kilometri). O instalație Triumph poate avea până la 72 de rachete ghidate și poate trage simultan asupra a 36 de ținte. Sistemul S-400 este capabil să integreze diferite tipuri de sisteme de apărare aeriană (S-300, Panțîr-C1, Tor-M1) și să gestioneze o rețea de sisteme de apărare antiaeriană de diferite raze de acțiune, în condiții de contramăsuri electronice și condiții climaterice.

În timpul testelor, sistemul S-400 desfășurat în apropiere de Ankara a detectat avioane de vânătoare F-16 Fighting Falcon de la patra generație la granița zonei de acoperire a radarului - la 600 de kilometri distanță și a era pregătit să trimită rachete înainte ca ținta să intre în zona de atac.

În regimul serviciului de luptă, când detectarea și distrugerea țintelor aeriene se realizează în mod automat pentru a economisi timp, aeronavele de luptă inamice de tip F-16 ar fi distruse la o distanță de 400 km de Ankara. Și asta în  condițiile în care avioanele F-16 Fighting Falcon sunt considerate baza forței aeriene a Occidentului.

Poate că un avion de luptă american F-35 mai modern va putea să se apropie puțin mai aproape de radarul S-400 și totuși își va primi racheta în aceeași zonă de distrugere de 400 de kilometri. Astăzi, Pentagonul este foarte îngrijorat de capacitatea „triumfătoare” a Turciei de a detecta și lovi aeronavele de luptă „invizibile” ale SUA. Desigur, Ankara rămâne un aliat strategic, dar mitul exclusivității armelor americane se prăbușește - obijduitor, periculos și nerentabil.

Mediu concurențial

În ceea ce privește intervalul, precizia și raza de acțiune, S-400 nu are analogi. Comparația des întâlnită în mass-media dintre Triumph cu sistemul de apărare aeriană Patriot (de rază medie) este complet incorectă. Discrepanța în dezvoltarea tehnologică a celor două sisteme este una semnificativă. Să punctăm cele mai importante aspecte.

Sistemul de apărare antiaerian modern Patriot PAC-3 MSE oferă trupelor de apărare antiaeriană (anti-rachetă) și a obiectelor militare la nivel tactic. Distanța de detectare a țintelor Patriot nu depășește 180 de kilometri (în condițiile unei suprafețe reflectorizante mari a țintei). Intervalul de distrugere este de până la 33 kilometri, cu o limită de altitudine de 20 de kilometri. Unghiul de vizionare unidirecțional este de 90 de grade, diapazonul radarelor complexului american nu oferă o înaltă precizie de direcționare a rachetelor. Timpul de reacție la apariția țintei este de 15 secunde (foarte lent). Sistemul de apărare antiaerian poate trage asupra 8 ținte simultan, cu un interval între lansările de rachete de 3 secunde. Arme scumpe și ineficiente, recent, partenerii saudiți au reușit să verifice acest lucru într-o situație de luptă, atunci când ”Patrioții” dislocați nu au respins atacul dronelor.

Sistemul de rachete antiaeriene al consorțiului european Eurosam menționat de Ismail Demir este destinat apărării aeriene a trupelor în marș, pentru acoperirea obiectelor staționare importante în cazul utilizării masive a mijloacelor de atac aerian (rachete tactice, toate tipurile de aeronave, drone). Aspectul și algoritmii sistemului EUROSAM Land sunt similare cu American Patriot SAM. „Europeanul” are cel mai bun timp de reacție, o rată mare de foc (8 rachete în 10 secunde), o gamă de lovire a țintelor la o înălțime de până la 25 km, capabil să tragă la 360 de grade, dar toate acestea trec pe plan secund având un interval maxim de detectare și distrugere a țintelor pe o distanță de 100 de kilometri. Concluzie: Sistemele de apărare antiaeriene Patriot și Eurosam nu reprezintă un concurent pentru Triumph-ul rusesc, acestea putând servi drept bază pentru formarea scutului de apărare (de rază medie de acțiune) și nu ar putea înlocui niciodată sistemele rusești de rază lungă de acțiune.

Ținând cont de politica externă turbulentă a SUA din ultimele două decenii, nesocotirea arogantă a intereselor aliaților și partenerilor, „istoria turcească” pare destul de logică.

Voi aminti aici că, fiind membru al NATO, inițial, Turcia planifica să achiziționeze în exclusivitate sisteme de apărare antiaeriană Patriot, dar partenerii americani de mai mulți ani zădărniceau acest lucru. Fie au majorat prețul, fie Washingtonului îi era convenabilă ca Ankara să nu fie protejată de atacuri aeriene.

Nu în zădar președintele Recep Tayyp Erdogan a declarat că achiziționarea sistemului S-400 ”reprezintă cel mai important acord în istoria Turciei”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

122
Tagurile:
Patriot, S-400
Tematic
Sistemele de rachetă S-500 vor intra în dotarea armatei ruse în 2020
Sistemul de rachete rusesc „S-500 Prometey” intră în producția în serie - Video
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

182
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

182
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Protestul combatanților în fața Guvernului

Transnistria și combatanții cum vor influența alegerile?

82
(reînnoit 14:38 18.09.2020)
Viitoarele alegeri ale președintelui Republicii Moldova au intensificat dezbaterile pe toată gama de probleme socio-ecnomice și politice ale țării.

Adică, de la posibila reformă constituțională, până la alegerea celei mai optime strategii de combatere a pandemiei de coronavirus. Printre acestea, fără exagerări, pe primele locuri se află problema transnistreană.

Conflictul armat de pe Nistru s-a încheiat prin semnarea pe 21 iulie 1992 a Acordul privind principiile reglementării paşnice. Acest conflict este numit, de regulă, unul “înghețat”. În toată această perioadă acolo nu au existat niciun fel de acțiuni, însă un oarecare acord, care ar conveni tuturor părților, așa și nu a fost semnat. Procesul de negocieri pentru soluționarea celei mai dificile probleme politice a trecut prin perioade de ascensiune și prăbușire. Astăzi, deocamdată, ar fi problematic să vorbim despre o apropiere de o soluție de compromise.

E posibilă o “dezghețare”? 

Să spunem din start: conflictul nu mai este demult unul “înghețat” (dacă prin el presupunem nu doar aspectul militar). Multe din condițiile economice, în privința cărora s-a ajuns la anumite înțelegeri în diverse etape ale reglementării, au fost supuse unor anumite revizuiri. Nu există o unitate de opinii a tuturor jucătorilor implicați asupra prezenței Grupului operativ al forțelor armate rusești pe Nistru, asupra instalării punctelor de control comune moldo-ucrainene. S-au schimbat semnificativ și pozițiilor unor părți la negocieri (în primul rând, e vorba de unul din statele garante - Ucraina). În ce măsură alegerile ar putea schimba situația din Transnistria și din jurul ei? Nu cumva cele mai importante forțe politice de la Chișinău vor juca “cartea transnistreană” și vor abandona problema în acel punct în care aceasta se află acum?

Două maluri – două sisteme

Aici ar trebuie să avem în vedere un detaliu destul de important, care a rămas pe ultimul plan în spațiul informational moldovenesc. Da, pe 1 noiembrie vor avea loc alegeri prezidențiale. Însă, mai târziu, pe 29 noiembrie, în autoproclamata republică moldovenească nistreană vor avea loc alegeri generale, în cadrul cărora vor fi aleși deputații Sovietului Suprem, consilierii raionali și locali. Desigur, cele două campanii au niște diferențe esențiale. În cazul celei dintâi, e vorba de un stat membru al ONU, în cazul celui din urmă – despre o formațiune nerecunoscută.

Indiferent de modul în care este perceput astăzi statutul Transnistriei, reprezentanței acesteia, alături de oficialii moldoveni, participă la formatul de negocieri “5+2”, în cadrul căruia părțile în conflict (anume în această calitate!) sunt egale. Mai întâi de toate, din punct de vedere al responsabilității pentru deciziile îndreptate spre reglementarea conflictului.

În contextul electoral ne-am putea aminti și de evenimentele de acum patru ani. În 2016, în Moldova și în formațiunea de facto, care este partea ei componentă, s-au schimbat președinții. Igor Dodon și Vadim Krasnoselski au învins în alegeri. Imediat, ca dintr-un corn al ambundenței au curs comentarii despre oportunitățile de „consolidare a încrederii reciproce”. Cele două sisteme politice, cea din interiorul Moldova și cea din RMN, în ultimii patru ani, probabil, au devenit mult mai diferite decât în 2016.

Directorului de programe a Institutului de Studii Socio-Politice și Dezvoltării Regionale din Tiraspol, Vera Tabac, a oferit o apreciere destul de exactă a tendințelor din Transnistria: “S-a încheiat lupta între puterea legislativă, pe de o parte, și cea executivă și președinte, pe de altă parte. Energia politică s-a concentrat la nivelul relațiilor lucrative dintre președinte și guvern, Sovietul Suprem și președinte”.

Vadim Krasnoselski, în perioada primului său mandat, și-a consolidat, nu și-a pierdut pozițiile. Însă nu toți din Tiraspol sunt dispuși (public sau neoficial) să accepte această tendință. Se aud voci care se plâng de lipsa unei concurențe politice în Transnistria, parlamentul a încetat să mai fie o platformă de dezbateri, iar partidul “Obnovlenie”, dimpotrivă, s-a transformat într-o forță dominantă. Însă faptele rămân a fi fapte. Parlamentul și-a pierdut rolul de altădată, a fost redus numărul deputaților și a consilierilor de toate nivelurilor, a fost coborât pragul de validare a alegerilor.

Alegerile din 2020 în Transnistria sunt privite ca o repetiție generală pentru campania prezidențială din anul viitor. Aceasta urmează să formeze un Soviet Suprem și niște consilii locale loiale liderului autoproclamatei republici, sporind șansele lui Krasnoselski de a fi reales. În acest fel, procesele din politica moldovenească nu vor influența nicidecum situația de la Tiraspol.

O vocea sau mai multe voci?

Dacă ar fi să vorbim despre Moldova, în cei patru ani, Igor Dodon, în pofida tuturor eforturilor depuse spre consolidarea propriei puteri, nu a reușit să devină “șeful cel mare”, care ar fi putut, fără a lua în considerație o multitudine de factori (guvernul, parlamentul, Curtea Constituțională, Procuratura Generală și factorul extern) să poarte un dialog cu Tiraspolul.

Până în 2019 am putea vorbi chiar de niște politicieni “transnistreni” (precum și “externi”) la Chișinău. Desigur, toți politicienii moldoveni, indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, susțin integritatea teritorială a țării. Însă dincolo de acest principiu de bază încep divergențele, care blochează orice decizie legată de Transnistria. Practic, orice decizie! Pașii spre o ipotetică „federalizare”, precum și o ipotetică „restabilire a ordinii” și „descurajarea separatiștilor”, nu se vor bucura de o susținere socio-politică unanimă. Dimpotrivă, ar putea provoca noi divergențe. Alegerile prezidențiale din 2020 nu vor schimba nimic în acest sens, indiferent cine va învinge.

În acest context merită să atragem atenție la o întrevedere recentă a lui Vadim Krasnoselnki și ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Unele publicații au apreciat aceste negocieri ca o adevărată răsturnare în politica din Tiraspol. Între timp, într-adevăr, RMN, în pofida statutului său nerecunoscut, este implicată în toate întrevederile care vizează procesul de reglementare a conflictului. E vorba nu doar de oficialii care reprezintă SUA, dar și Rusia, UE, OSCE. În cazul lui Hogan, Krasnoselski a încercat să arate că este un partener de dialog mai de încredere decât cei de la Chișinău. Iată de ce face trimiteri la “peripețiile partidelor” și “ciclurile electorale” din Moldova, care încetinesc negocierile și, prin urmare, orice avansare spre scopul final – instaurarea păcii.

Într-un viitor fără trecut?

Care este cauza absența unor prognoze optimiste? Mai întâi de toate, la Chișinău problema transnistrează este instrumentalizată mereu în rezolvarea unor probleme de conjunctură. Oponenții lui Dodon critică politicele președintelui, acuzându-l de „privatizarea” problemei transnistrene și de promovarea proiectului de federalizare. Dacă ar fi să ne amintit de istoria alegerilor parlamentare din 2019, atunci una din problemele centrale a fost utilizarea așa-numitor „voturi transnistrene” (la secțiile de vot, deschise pentru transnistrenii cu drept de vot). E adevărat că atunci principalul beneficiar al acestei combinații era oligarhul Vladimir Plahotniuc. Astăzi, oponenții lui Dodon vorbesc despre el ca despre unul din principalii beneficiari ai “factorului transnistrean”.

Merită să atragem atenția că actualul an politic din Moldova decurge sub acompanimentul protestelor combatanților, participanții la conflictul de la Nistru și a veteranilor structurilor de forță. Pe 2 martie (28 de ani de la operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Transnistria), aceștia s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, cerând demisia guvernului, îmbunătățirea situației socio-economice participanților la conflict, retragerea grupului operativ al forțelor armate rusești. Drept pretext formal pentru aceste proteste a devenit aprecierea făcută de ministrul Afacerilor Externe, Aurel Ciocoi, față de rolul Rusiei în reglementarea conflictului din 1992. Însă motivele activizării socio-politice ale veteranilor sunt mult mai adânci.

Aceștia se poziționează ca adevărați patrioți, apărători ai „integrității teritoriale”. În această calitate, probabil, aceștia își vor găsi aliați printre forțele de opoziție. În iulie 2020, combatanții au protestat împotriva posturilor de carantină ale “separatiștilor”, instaurate, potrivit Tiraspolului, pentru a limita extinderea pandemiei de coronavirus. În august și septembrie, aceștia au devenit mai activi, cerând micșorarea vârstei de pensionare în cazul lor și oferirea unei asigurări medicale gratuite pe viață. Acțiunile veteranilor din Moldova sunt deseori comparate cu protestele participanților la conflictul din Donbas, deveniți un factor important în politica ucraineană.

Probabil, orice comparații sunt convenționale. Însă activizarea acestei categorii a cetățenilor, implicați în conflict, nu în soluționarea lui, provoacă anumite temeri, cel puțin. Politizarea protestului combatanților este o realitate, de care trebuie să se țină cont. Nu este exclus că în alegeri aceștia vor aduce un rezultat scontat sau după alegeri, dacă va învinge actualul președinte, fapt care va nemulțumi oponenții lui. Însă, în plan strategic, orice încercare de a edifica o pace durabilă, mizând pe cei care au încercat să rezolve acest conflict prin forță, nu la masa de negocieri, nu e una din cele mai bune căi! Arată ca un deja vu!

Serghei Markedonov este expert al Institutului de Studii Internaționale ale al Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, redactorul șef al revistei “Analiza Internațională”.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

82
Tagurile:
Krasnoseliski, Dodon, Transnistria, Tiraspol, combatanți, alegeri


Загрузка...
Luminița Suveică

Dureri de cap și oboseală: Cum înfrunți astenia de toamnă

0
(reînnoit 20:48 19.09.2020)
Toamna este sezonul asteniei - afecțiune caracterizată printr-o stare de epuizare și oboseală a organismului, cauzată de schimbarea anotimpului, căreia i se adaugă stări de melancolie și, în cazurile mai grave, chiar episoade depresive.
Dureri de cap și oboseală: Cum să depășiți astenia de toamnă

Zile mai scurte, temperaturi tot mai scăzute şi peisaje care îndeamnă la melancolie. Reducerea intensităţii luminii provoacă diverse schimbări în organism: scade producţia de serotonină, considerat hormon al fericirii, vitamina D se asimilează mai greu, iar deficitul ei este una dintre cauzele lipsei de energie, a slăbiciunii musculare sau anxietăţii. Lipsa acestei vitamine stimulează producţia de melatonină, considerat hormon al somnului. 

Somnolenţa prelungită, insomniile, slăbiciunea fizică, lipsa de energie, melancolia şi predispoziţia pentru răceli şi infecţii sunt printre primele semnale ale dereglărilor fiziologice şi psihice cu care corpul se confruntă la început de toamnă.

Deși această afecțiune poate trece în câteva săptămâni, când organismul se obișnuiește cu noul anotimp, există câteva posibilități de a grăbi acest proces de adaptare și de a preveni simptomele care pot afecta activitatea zilnică.

"În această perioadă imunitatea este mai scăzută, de aceea principalul mod prin care putem influența lucrurile spre bine este alimentația. Recomandarea mea este să consumați cât mai multe alimente bogate în vitamina C, magneziu, Vitamina E, fier și calciu. Consumați legume și fructe proaspete și respectați un regim echilibrat de somn", a menționat doctorul în medicină Luminița Suveică.

Ea menținează că plimbările în aer liber, activitățile sportive, gândirea pozitivă și practicarea unui hobby pot fi cele mai bune remedii pentru astenia de toamnă.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Vitamine, simptome, dureri de cap, astenie, toamnă
Tematic
Vitamina B modulează un răspuns imun: ar putea trata COVID-19 - studiu


Загрузка...