Cașcaval

Râuri de lapte și maluri de cașcaval: Cum cucerim Europa cu produsele noastre

190
(reînnoit 17:05 06.06.2020)
Produsele lactate moldovenești, în special cașcavalul și brânza, sunt pe placul multor locuitori ai țării. Dar pot ele oare să cucerească și consumatorii occidentali? Corespondentul Sputnik a încercat să găsească răspunsul la această întrebare.

CHIȘINĂU, 6 iun – Sputnik. În țările Uniunii Europene există actualmente sute de sortimente de cașcaval ce-i pot surprinde chiar pe cei mai pretențioși gurmanzi din Paris, Roma, Lisabona și alte orașe ale continentului.

Fermă
© Sputnik / Александр Кондратюк

În Moldova, de regulă, alegerea este mică. Tradiționalele cașcavaluri „Olandez”, „Rusesc”, „De Râșcani”, „Edam”, „Gouda” sunt prezente constant pe rafturile supermarketurilor, dar asemenea delicatese precum „Emmental”, „Beaufort”, „Conte” sunt destul de greu de găsit.

Între timp, amatorii și producătorii autohtoni spun că produsul lor i-ar putea surprinde chiar și pe europeni, deoarece există o serie de secrete în tehnologiile de pregătire a acestuia.

„Producătorii de brânzeturi din Moldova au un potențial mare. Problema constă în altceva: pe cât de mult sunt dispuși fermierii și producătorii moldoveni să investească în extinderea acestor întreprinderi de prelucrare și deschiderea de noi unități. Brânzeturile sunt un produs cu o valoare adăugată ridicată. Din acest motiv, un producător poate obține venituri din producerea acestui produs doar peste 6-7 luni de la startul afacerii”, a declarat Carolina Linte, director executiv al Asociației Naționale a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate într-un interviu pentru Sputnik Moldova.

Pentru oamenii de afaceri moldoveni ar fi dificil să pună la punct un proces de producție care să le permită exportul – aceasta ar necesita nu numai investiții uriașe, ci și o serie de detalii logistice.

„Pentru exportul de cașcavaluri și brânză moldovenești este necesară o abordare complexă, inclusiv acordarea de credite acestui sector. Fără ajutorul și sprijinul statului, este puțin probabil ca fermierii moldoveni să facă față unui asemenea obiectiv”, ​​a spus Linte.

În același timp, brânza moldovenească ar putea concura cu „Mozzarella” italiană, dar există o serie de „capcane” aici. UE are cerințe unice pentru calitatea și certificarea produselor importate, în special a celor ușor perisabile.

Ulcior, lapte, pâine
© Sputnik / Алексей Бушкин

Dar producătorii de brânză de oi din Moldova nu ar trebui să dispere - atunci când statul va adopta criteriile europene unice pentru standardizarea laptelui, va fi mai ușor să furnizeze țărilor UE un produs care să surprindă și să fidelizeze mii de oameni de pe continent.

Actualmente, Moldova nu poate asigura integral necesitățile interne de lapte. Țara noastră are dreptul să importe fără taxe 5 mii de tone de lapte pasteurizat din țările UE, deoarece nu avem suficientă materie primă. Importăm aproximativ 50% din necesitățile de materie primă.

De asemenea, în sezonul cald al anului, Moldova își face rezerve de lapte praf pentru iarnă, care este mai apoi utilizat pentru producerea unor produse alimentare.

„Nu știu ce măsuri va întreprinde statul pentru industria produselor lactate, deoarece Guvernul este preocupat acum de probleme mai presante, legate de eliminarea consecințelor pandemiei. În perspectivă, ar fi posibil să nu mai importăm aproximativ 50 la sută din volumele necesare de materie primă, ci să le producem noi înșine”, a spus Linte.

Interlocutoarea a subliniat că această industrie funcționează 365 de zile pe an, spre deosebire, de exemplu, de ramura fructelor și legumelor. Produsele lactate locale aduc profit constant economiei țării, iar accentul pus pe dezvoltarea acestui sector poate deveni o prioritate pentru stat.

Având în vedere volumul mare de investiții de care are nevoie această industrie, nu trebuie să ne așteptăm la profituri pe termen scurt - fermierii vor începe să obțină câștiguri mai importante abia începând cu cel de-al cincilea an de la lansarea afacerii.

Conform observațiilor reprezentanților Asociației, cetățenii moldoveni au gusturi diferite în ceea ce privește produsele lactate. În cazul sortimentului cu un termen de valabilitate foarte redus - chefirul, laptele, laptele acru - cetățenii preferă să cumpere mărfuri ale unui producător moldovean. Dar când vine vorba de brânzeturi, iaurturi, alte produse cu termen de valabilitate îndelungat, moldovenii aleg, de regulă, produse de import.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

190
Tagurile:
Produse, lapte
Tematic
Incredibil: În Elveția a fost produs un cașcaval roz pentru un client din China - Video
Заброшенные здания Кишинева

Atunci când părinții pleacă peste hotare, iar copiii mor în locuri părăsite

111
(reînnoit 16:40 18.06.2021)
Ce se întâmplă cu țara în care un copil inconștient și cu traumatisme grave a stat în ploaie aproape 24 de ore lângă o clădire abandonată.

Poliția încă determină data exactă în care a avut loc tragedia. Dar fata de 13 ani a fost găsită abia pe 15 iunie, cu traumatisme grave și inconștientă, în mijlocul ruinelor Centrului de Tineret ʺIuri Gagarinʺ, construit în 1970. Poliția nu exclude faptul că ea se putea afla sub influența drogurilor- ʺsăruri de baieʺ, populare în rândul tinerilor datorită prețului redus.

Fata a zăcut în clădirea abandonată aproximativ 24 de ore, unde, pe perete, este încă prezent vechiul mozaic sovietic "Cuceritorilor spațiului cosmic". În ploaie, în lenjerie intimă, cu traumatism vertebro-medular. Nu se știe ce s-a mai întâmplat cu sărmanul copil printre ruinele de beton, care sunt favorizate de narcomani și de oamenii fără locuință.

Dacă respectăm cronologia, atunci ar fi mai corect să spunem că au găsit-o pe terenul clubului de noapte părăsit Mals. Acesta a fost deschis în clădirea fostului centru ʺGagarinʺ, când și-au șters de pe picioare cenușa trecutului sovietic blestemat, care a interferat atât de mult cu renașterea națională.

Cu toate acestea, în timpul procesul de renaștere, așa și nu au mai construit un alt centru de tineret, pe parcursul tuturor celor 30 de ani de independență. Au devenit inutile centrele de tineret și Gagarin. În schimb, au devenit necesare cluburile de noapte cu dansuri bețive, cu ʺdroguriʺ la prețuri accesibile și cu fete îmbrăcate indecent.

De asemenea, au avut nevoie urgent de noi monumente, care sunt atât de convenabile pentru a blestema era sovietică. Aceea, în cadrul căreia, pe teritoriul întregii țări, s-au construit centre de tineret, precum și școli și spitale, fabrici și ferme, sisteme de irigații și drumuri. Există chiar și un "monument al ocupației sovietice" (în limbajul comun – "piatra lui Ghimpu"), care se află lângă clădirea guvernului, legat cu grijă cu panglici tricolore.

La unul dintre aceste monumente, cu o zi înainte de tragedie, președintele Maia Sandu, însoțită de prim-ministrul interimar Aureliu Ciocoi a depus flori la monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist (așa se numește). La acela care a fost ridicat în scuarul gării feroviare atunci când Dorin Chirtoacă era primarul capitalei. De fapt, în Moldova, "Ziua Comemorării Victimelor Deportărilor Staliniste" este marcată pe 6 iulie, începând cu anul 2016. Dar trebuie să înțelegem că 6 iulie este exact înainte de alegeri, când campania preelectorală va fi foarte tensionată și vor exista multe alte pretexte. Iar aici o dată atât de convenabilă, începutul primului val de deportări.

Fata nu își va recăpăta niciodată cunoștința, nu va ieși din comă. Și va muri în spital, fără să fi ajuns în mica sa viață nici până la 14 ani. Dar viața va continua. Și campania electorală va continua, iar deputații vor continua să țină discursuri incendiare din tribune, fluturând steaguri și cerând deschiderea mai multor secții de votare în străinătate. De parcă totul este bine în țară, toată lumea este fericită, iar singura problemă este numărul de secții pentru cei care au reușit să scape de o asemenea fericire.

Și tatăl fetei decedate a plecat la timpul său la muncă în Italia. Familia ei a repetat soarta multor familii din Moldova, ruinate și distruse din cauza fenomenului ʺgastarbeiterilorʺ (la noi asta se numește ʺemigrare în scop de muncăʺ, ca și cum fuga noastră de sărăcie ar fi aceeași cu mutarea unui lucrător dintr-o țară UE în alta, mai prosperă).

Există multe astfel de destine în Moldova, prea multe. Statistica oficială, care ia în considerare mii de copii nesupravegheați, vagabonzi și social vulnerabili, reprezintă doar vârful aisbergului. Câți copii au rămas sub tutela unui singur părinte prin satele Moldovei? Și acest lucru este în cel mai bun caz, deoarece adesea atât mama, cât și tatăl pleacă la muncă, lăsându-și copiii cu bunicile în vârstă sau pur și simplu cu frații și surorile mai mari. Câți copii au rămas fără o copilărie normală? Calculați câți gastarbeiteri au părăsit Moldova și veți obține o cifră aproximativă.

Acum se scriu tot felul de lucruri despre fata decedată. Se scrie că a consumat droguri (ca mulți dintre copiii de vârsta ei). Că a fugit de acasă, că a trăit cu bărbați adulți la vârsta de 13 ani. Ca de obicei, pe rețelele de socializare se ceartă cu privire la cine este vinovat și cum ar trebui educați copiii.

Aș vrea să înțeleg cum cei care se ceartă au de gând să-și crească copii într-o țară în care trăiau aproape patru milioane de oameni în urmă cu treizeci de ani – iar acum au rămas 2,6 milioane? Într-o țară, din care oamenii pleacă unde văd cu ochii, doar că să găsească o altă viață, normală și prosperă.

Fotografiile de la scena tragediei – vechiul mozaic "Cuceritorilor spațiului cosmic", care s-a schimbat la culoare datorită timpului, iar alături – panoul ruginit "clubul de noapte Mals" – ilustrează perfect ceea ce se întâmplă în Moldova. Aceasta este esența timpului nostru, a tuturor schimbărilor pe care clasa politică a țării a reușit să le facă și a tuturor "reformelor" pe care le-a întreprins. Ei au avut la dispoziție trei decenii pentru asta și ce timp suplimentar mai vor? Ajunge să vorbiți inteligent despre integrarea europeană, gândiți-vă la ceva astfel încât copiii să nu moară în noroi, inconștienți, în cel mai întunecat moment al vieții lor scurte și nefericite.

Probabil că a venit timpul să vorbim nu despre educație, ci despre supraviețuirea copiilor într-un stat în care, în locul centrelor de tineret, se deschid doar cluburi de noapte.

Puteți spune orice doriți, să alegeți orice cuvinte doriți, dar în "blestematul trecut sovietic" copiii nu mureau, incapabili să facă față problemelor "adulte", cu care se confruntau prea devreme. Iar trupurile lor nu zăceau în ploaie zile întregi, în clădiri abandonate. Pentru că în acel îndepărtat 1970, când la Chișinău a fost construit Centrul de tineret ʺIuri Gagarinʺ, autoritățile dintr-o țară imensă nu puneau întrebări – cât costă construcția unei vieți sigure, calme și corecte pentru copii. Câți bani vor fi necesari, atâta și va costa, și gata. Și punct, aceasta era abordarea.

Au existat întotdeauna copii problematici. Nu a existat un sistem disfuncțional în care copiii sunt acum obligați să lupte pentru supraviețuire. Fata nefericită decedată nu ar fi putut să alunece în prăpastie în acel îndepărtat 1970. Undeva, dar ar fi prins-o, nu acasă, atunci la școală, nu la școală, atunci în camera copiilor a poliției. Și s-ar fi apucat de ea mașina gigantică a tutelei, care nu îi lasă pe copii fără supraveghere nicio secundă. Și dacă s-ar fi întâmplat ceva – capetele ar fi zburat cu o forță cumplită, de-a lungul întregii verticale, de la Chișinău până la Moscova.

"Droguri la școală", "vânzare de copii", "exploatare sexuală a minorilor"? În același 1970, ar fi sunat ca o fantasmagorie sălbatică, ca un produs al unei minți bolnave și pervertite. Viața era aranjată divers și chiar pentru crearea unei situații în care copiii puteau fi amenințați, făptașii erau pedepsiți imediat, în același moment, rapid și eficient.

Spun că trecutul nu poate fi întors. Nici nu trebuie, domnilor politicieni. Dar au promis că vor face mai bine decât a fost – de dragul acestui lucru, pentru toți cei treizeci de ani, continuă o luptă neîncetată, altruistă. Pentru aceasta, au început reformele și integrarea europeană, s-au stropit cu apă din carafe în parlament și au mers pe tractoare în jurul Chișinăului.

Cum, au reușit?

Încă câteva cuvinte despre monumente. Aș dori să văd – și nu numai la gara feroviară, ci și la aeroport și la fiecare punct de control vamal de la frontiera Moldovei – monumente pentru cele un milion și jumătate de victime ale "emigrării în scop de muncă". O serie nesfârșită de oameni care au fost de fapt expulzați din Moldova în anii de independență.

Construiți monumente familiilor distruse și speranțelor distruse, viitorului spulberat și dorului de patrie. Monumente copiilor morți, ale căror vieți mici au fost mototolite, distruse și aruncate în pustiu, sub ploaie, într-o grămadă murdară de gunoi – sub un panou ruginit "Club de noapte" și un mozaic estompat "Cuceritorilor spațiului cosmic".

Construiți astfel de monumente. Ar fi corect.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

111
Tagurile:
independent, Moldova


Загрузка...
Vladimir Putin și Joe Biden

Summitul speranțelor americane înșelate