Vehicul blindat de luptă bazat pe platforma T-15 cu pistă universală ”Armata”, la expoziția ”Armata Rusiei - mâine”.

Mașinile de Luptă pentru Infanterie T-15 "Armata", cele mai bune din lume

355
(reînnoit 19:17 05.06.2020)
Organizarea spațiului intern și a sistemelor vehiculului permit militarilor să execute misiuni de luptă fără a părăsi mașina timp de trei zile, astăzi este cel mai puternic și protejat vehicul de luptă pentru infanterie de pe glob, subliniază un analist militar.

Rusia ocupă un loc de frunte în privința dezvoltării și producției de arme. Un vehicul greu de luptă pentru infanterie bazat pe platforma ”Armata” reprezintă un salt tehnologic calitativ. Noua Mașină de luptă pentru infanterie va fi cerută pe piața mondială de arme.

La Parada Victoriei de la Moscova, pe 24 iunie, printre exemplarele deosebite ale tehnicii militare grele, va fi prezentă și mașina de luptă pentru infanterie T-15 ”Armata” cu cel mai avansat modul de luptă universal ”Kinjal”, controlat de la distanță (capabil să lovească inamicul aflat la o depărtare de peste 14 kilometri, iar arma de foc cu calibrul 57 mm dispune de o rată de foc de 80 de trageri pe minut).

În prezent, aceasta este cea mai puternică și protejată MLI de pe glob.

Mașina de luptă a infanteriei pe platforma ”Armata” cu șenile este proiectat pentru a transporta trupele de infanterie și pentru a acorda sprijin trupelor din linia întâi. Sistemele de armament, manevrabilitate și apărare permit mașinii de luptă a infanteriei T-15 să acționeze în rându cu tancurile. Cu toate acestea, vehiculul de luptă a infanteriei este diferit de „cea mai apropiată rudă a sa” - Tancul T-14. Motorul este amplasat în față, în centru se află compartimentul de control, în spate se află compartimentul de desant. Arma și munițiile sunt amplasate într-un turn complet nelocuit, dotat cu telecomandă. Organizarea spațiului intern și sistemelor care asigură funcționarea MLI T-15 permite echipajului și forței de debarcare să îndeplinească misiuni de luptă fără a părăsi mașina timp de trei zile.

Mașina este controlată de trei membri ai echipajului, compartimentul de desant găzduiește 9 infanteriști complet echipați (BMP-2 și BMP-3 au o capacitate de 7 infanteriști). Rampa pliabilă face îmbarcarea și aterizarea mai comode. Datorită dimensiunii impunătoare a vehiculului, (lungime - 9,5 m, lățime - 4,8 m, înălțime - 3,5 m, greutate - 55 tone) este dotată cu armament și o cantitate semnificativă de muniții și garantează siguranța și confortul necesar pentru 12 militari. Acest "monstru" cu armură multiplă este echipat cu un motor diesel 2B-12-3A cu o capacitate de 1.500 CP, poate depăși obstacolele de apă de până la 5 metri adâncime (pe fund), pe teren accidentat dezvoltă o viteză de aproximativ 50 km/h, iar pe autostradă - până la 75 km/h. Interval de croazieră - 500 de kilometri.

Președintele Rusiei Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Никольский

Nevoia Armatei ruse în MLI ”Armata” T-15 este una enormă. Noul vehicul de luptă garantează o îmbunătățire calitativă a echipamentelor tehnice ale brigăzilor motorizate de infanterie și punerea în aplicare a noi concepte de utilizare a vehiculelor blindate pe câmpul de luptă. Dotarea armatei cu MLI T-14 și a tancului T-15 având ca platformă unică ”Armata” se va face concomitent, deoarece ambele vehicule au fost proiectate pentru operațiuni integrate de luptă.

Securitate de excepție

Toate vehiculele de luptă pentru infanteriei care există în lume sunt vulnerabile în fața armelor anti-tanc inamice, dar nu este vorba despre MLI T-15. Securitatea este principala caracteristică a seriei ”Armata”. O caracteristică importantă de proiectare a T-15 este capsula blindată (unde se află comandantul, șoferul și operatorul), precum și structura de carenă cu protecție anti-mină, care protejează echipajul și forța de desant împotriva explodării minelor de teren. O atenție deosebită merită sistemului de apărare multistrat cu câteva nivele de apărare al T-15 împotriva armelor antitanc.

Sistemul de supresie optoelectronică și sistemul de senzori pentru detectarea radiațiilor (cu un designator țintă laser sau dispozitiv de determinare a distanței) permit aruncarea automată a grenadelor de fum pentru o perdea densă cu aerosoli.

Sarcina principală este realizată de sistemul de apărare activ ”Afganit” - un sistem automat care detectează rachete anti-tanc inamice atunci când se apropie de un vehicul de luptă pentru infanterie și le doboară (fără a atinge corpul vehiculului). ”Afganitul” poate determina zona de lansare a unei rachete inamice pentru a riposta. Antenele alimentate în fază urmăresc orice activitate din apropierea MLI. De asemenea, vizibilitatea integrală la distanță scurtă este realizată de camere video care transmit imaginea pe ecranele echipajului.

Arma AK-12
© Sputnik / Алексей Паньшин

În cazul în care obuzele inamicului depășesc totuși linia defensivă a ”Afganit”-ului, intră în joc complexul de apărare dinamică ”Malahit”. Ambele sisteme oferă linii de apărare fiabile pentru MLI T-15, dar lovitura ar putea fi suportată și de corpul principal blindat din oțel. Combinația de materiale permite obținerea rezistenței echivalente a unei plăci de beton armat cu o grosime de 1200 mm. În plus, aparatul dispune de instrumente electronice de război care blochează navigarea prin satelit și semnale radio capabil să schimbe traiectoria rachetelor inamicului. Apărarea anti-mină a părții de jos este capabilă să respingă valul de șoc chiar al unei mine puternice. Amplasarea frontală a propulsorului MLI oferă o protecție suplimentară pentru echipaj și desant.

”Nu există analogi echivalenți în lume în ceea ce privește gradul de securitate. Mașina de Luptă a Infanterie T-15 este superioară altor modele din această clasă, inclusiv cea mai recentă Puma germană (Schützenpanzer Puma), care înlocuiește acum Marder MLI din Bundeswehr. Doar transportatorul de trupe israelian ”Namer” poate concura cu aceasta și doar la câțiva parametri.

Voi sublinia faptul că nu toate caracteristicile Mașinii de Luptă a infanteriei T-15 sunt cunoscute publicului larg, Armata este unul dintre cele mai clasificate proiecte ale Ministerului Apărării din Rusia.

Putere zdrobitoare

Noile tactici în conflictele locale (și luptele urbane) au impus ca vehiculele de luptă cu infanteria să fie mai tenace. Cel mai recent MLI rusești sunt dotate cu armura de tanc, este capabil să ofere protecție fiabilă infanteriei și să se angajeze în luptă cu aproape orice inamic. Un vehicul puternic, bine blindat și armat va asigura livrarea rapidă a unităților de infanterie în linia întâi, va asigura acolo un sprijin important pe linia de tragere, va nimici punctele de tragere ale inamicului și va rupe linia de apărare fortificată. MLI T-15 va fi capabilă să facă față atât sarcinilor atât pe câmpul de luptă cât și în condiții urbane.

Arma principală a T-15 este modulul de luptă „Kinjal” cu o armă automată cu calibrul de 57 de mm și sistemul de rachete antitanc „Ataka-T”. Modulul de luptă nelocuit se realizează sub forma unui sistem de luptă controlat de la distanță, cu rotație circulară. Arma puternică de ​​tragere rapidă de 57 de mm este conceput pentru a distruge țintele de pământ și aer cu ajutorul unor cochilie cu armură și cochilii cu mare explozie la o distanțe de până la 14.500 de metri. Rachetele ghidate antitanc 9M120 ”Ataka” sunt lansate asupra țintelor blindate (cu sisteme de apărare active) la o distanță de până la 10 km. Un mijloc suplimentar de luptă împotriva inamicului este mitraliera PKTM de 7,62 mm. Sistemul automat este capabil în mod activ și pasiv să caute și să urmărească țintele cu un localizator optic. De exemplu, pot fi detectați lunetistii mascați, efectuarea urmăririi și tragerea asupra a două ținte concomitet.

Tancul Armata
© Sputnik / Владимир Астапкович

”Subliniez, spre deosebire de MLI-urile țărilor NATO, modulele de luptă T-15 suportă regimul de apărare antiaerian în liptă la mică distanță, cu detectarea pasivă a aeronavelor cu ajutorul dispozitivelor optice cu infraroșu.

Arma MLI T-15 poate nimici aproape toate țintele aflate la sol (inclusiv tancurile) și poate da jos avioane de atac, elicoptere anti-tanc ”Apache” și drone de atac MQ-1 Predator. Există o stație radar, un sistem dezvoltat de senzori și un stabilizator de arme cu două planuri. Pentru fiabilitate, sistemul de control computerizat include două obiective multifuncționale: unul pentru artilerie, celălalt pentru comandantul mașinii.

Principiul modular al spațiului de construcție permite schimbarea opțiunilor echipamentelor de luptă în funcție de necesitățile tactice. Câteva modele din prezent ale MLI T-15 probabil vor fi completate cu noi module.

Integrarea militară

Într-un sistem unic de gestionare a legăturilor tactice (ESU TK), MLI T-15 este capabil să transfere datele integrate despre țintele detectate către alte vehicule și să accepte desemnarea țintei pentru distrugere - în conformitate cu armamentul sau cu poziționarea. Acesta este un nivel calitativ nou de organizare de lupte a trupelor.

Astfel, T-15 este conceput pentru a efectua operațiuni de luptă de combatere a oricărui inamic, ca parte a brigăzilor de tancuri și a unităților de infanterie motorizată ca principală armă de luptă multifuncțională - chiar și în condițiile folosirii armelor nucleare sau a altor tipuri de arme de distrugere în masă.

Sistemul de informații și control de luptă (BIUS) al MLI T-15 oferă un grad semnificativ mai ridicat de control al T-15 în comparație cu MLI-urile din generațiile anterioare. BIUS oferă echipajului MLI date complete despre starea tehnică a vehiculului, permițându-le să se concentreze direct asupra misiunilor de luptă. Anterior, dezvoltatorii au promis că Mașina de luptă a infanteriei T-15 va avea la bord chiar drone pentru recunoașterea și evaluarea situației operaționale.

Modelele vechi MLI-1 și MLI-2 au fost create ca mijloc de sprijin și acoperire pentru unitățile de tanc care operează pe câmpul de luptă. Viteza mare și greutatea redusă au oferit o bună manevrabilitate a mașinilor. Cu toate acestea, armura slabă nu asigura un grad înalt de supraviețuire. În privința caracteristicilor tactico-tenice, MLI T-15 se poziționează în fața tuturor omologilor existenți. În plus, principalele tancuri de luptă T-14 și MLI T-15 au aceleași propulsoare și transmisie hidromecanică. Această unificare a fost aplicată pentru prima dată în Rusia și simplifică considerabil întreținerea vehiculelor de luptă.

Nu este o coincidență faptul că MLI T-15 le-a căzut pe plac comandanților militari indieni. De asemenea, armatele Irakului, Kuweitului, Thailandei și Pakistanului se gândesc să achiziționeze cele mai noi Mașini de Luptă pentru infanterie. Rusia poate concura cu succes în pe această nișă pe piața armelor cu americanii, care continuă să furnizeze vehicule de luptă pentru infanterie M2 Bradley către zeci de țări. Potrivit experților militari ruși și străini, T-15 va fi încă mult timp un model la care se vor raporta birourile de proiectare din străinătate.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

355
Tagurile:
Armata
Tematic
Secvențe cu tancul Armata, dezvăluite de Ministerul rus al Apărării
Dezvăluiri: The National Interest, despre „arma secretă” de pe tancul rusesc Armata
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

148
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

148
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Protestul combatanților în fața Guvernului

Transnistria și combatanții cum vor influența alegerile?

69
(reînnoit 14:38 18.09.2020)
Viitoarele alegeri ale președintelui Republicii Moldova au intensificat dezbaterile pe toată gama de probleme socio-ecnomice și politice ale țării.

Adică, de la posibila reformă constituțională, până la alegerea celei mai optime strategii de combatere a pandemiei de coronavirus. Printre acestea, fără exagerări, pe primele locuri se află problema transnistreană.

Conflictul armat de pe Nistru s-a încheiat prin semnarea pe 21 iulie 1992 a Acordul privind principiile reglementării paşnice. Acest conflict este numit, de regulă, unul “înghețat”. În toată această perioadă acolo nu au existat niciun fel de acțiuni, însă un oarecare acord, care ar conveni tuturor părților, așa și nu a fost semnat. Procesul de negocieri pentru soluționarea celei mai dificile probleme politice a trecut prin perioade de ascensiune și prăbușire. Astăzi, deocamdată, ar fi problematic să vorbim despre o apropiere de o soluție de compromise.

E posibilă o “dezghețare”? 

Să spunem din start: conflictul nu mai este demult unul “înghețat” (dacă prin el presupunem nu doar aspectul militar). Multe din condițiile economice, în privința cărora s-a ajuns la anumite înțelegeri în diverse etape ale reglementării, au fost supuse unor anumite revizuiri. Nu există o unitate de opinii a tuturor jucătorilor implicați asupra prezenței Grupului operativ al forțelor armate rusești pe Nistru, asupra instalării punctelor de control comune moldo-ucrainene. S-au schimbat semnificativ și pozițiilor unor părți la negocieri (în primul rând, e vorba de unul din statele garante - Ucraina). În ce măsură alegerile ar putea schimba situația din Transnistria și din jurul ei? Nu cumva cele mai importante forțe politice de la Chișinău vor juca “cartea transnistreană” și vor abandona problema în acel punct în care aceasta se află acum?

Două maluri – două sisteme

Aici ar trebuie să avem în vedere un detaliu destul de important, care a rămas pe ultimul plan în spațiul informational moldovenesc. Da, pe 1 noiembrie vor avea loc alegeri prezidențiale. Însă, mai târziu, pe 29 noiembrie, în autoproclamata republică moldovenească nistreană vor avea loc alegeri generale, în cadrul cărora vor fi aleși deputații Sovietului Suprem, consilierii raionali și locali. Desigur, cele două campanii au niște diferențe esențiale. În cazul celei dintâi, e vorba de un stat membru al ONU, în cazul celui din urmă – despre o formațiune nerecunoscută.

Indiferent de modul în care este perceput astăzi statutul Transnistriei, reprezentanței acesteia, alături de oficialii moldoveni, participă la formatul de negocieri “5+2”, în cadrul căruia părțile în conflict (anume în această calitate!) sunt egale. Mai întâi de toate, din punct de vedere al responsabilității pentru deciziile îndreptate spre reglementarea conflictului.

În contextul electoral ne-am putea aminti și de evenimentele de acum patru ani. În 2016, în Moldova și în formațiunea de facto, care este partea ei componentă, s-au schimbat președinții. Igor Dodon și Vadim Krasnoselski au învins în alegeri. Imediat, ca dintr-un corn al ambundenței au curs comentarii despre oportunitățile de „consolidare a încrederii reciproce”. Cele două sisteme politice, cea din interiorul Moldova și cea din RMN, în ultimii patru ani, probabil, au devenit mult mai diferite decât în 2016.

Directorului de programe a Institutului de Studii Socio-Politice și Dezvoltării Regionale din Tiraspol, Vera Tabac, a oferit o apreciere destul de exactă a tendințelor din Transnistria: “S-a încheiat lupta între puterea legislativă, pe de o parte, și cea executivă și președinte, pe de altă parte. Energia politică s-a concentrat la nivelul relațiilor lucrative dintre președinte și guvern, Sovietul Suprem și președinte”.

Vadim Krasnoselski, în perioada primului său mandat, și-a consolidat, nu și-a pierdut pozițiile. Însă nu toți din Tiraspol sunt dispuși (public sau neoficial) să accepte această tendință. Se aud voci care se plâng de lipsa unei concurențe politice în Transnistria, parlamentul a încetat să mai fie o platformă de dezbateri, iar partidul “Obnovlenie”, dimpotrivă, s-a transformat într-o forță dominantă. Însă faptele rămân a fi fapte. Parlamentul și-a pierdut rolul de altădată, a fost redus numărul deputaților și a consilierilor de toate nivelurilor, a fost coborât pragul de validare a alegerilor.

Alegerile din 2020 în Transnistria sunt privite ca o repetiție generală pentru campania prezidențială din anul viitor. Aceasta urmează să formeze un Soviet Suprem și niște consilii locale loiale liderului autoproclamatei republici, sporind șansele lui Krasnoselski de a fi reales. În acest fel, procesele din politica moldovenească nu vor influența nicidecum situația de la Tiraspol.

O vocea sau mai multe voci?

Dacă ar fi să vorbim despre Moldova, în cei patru ani, Igor Dodon, în pofida tuturor eforturilor depuse spre consolidarea propriei puteri, nu a reușit să devină “șeful cel mare”, care ar fi putut, fără a lua în considerație o multitudine de factori (guvernul, parlamentul, Curtea Constituțională, Procuratura Generală și factorul extern) să poarte un dialog cu Tiraspolul.

Până în 2019 am putea vorbi chiar de niște politicieni “transnistreni” (precum și “externi”) la Chișinău. Desigur, toți politicienii moldoveni, indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, susțin integritatea teritorială a țării. Însă dincolo de acest principiu de bază încep divergențele, care blochează orice decizie legată de Transnistria. Practic, orice decizie! Pașii spre o ipotetică „federalizare”, precum și o ipotetică „restabilire a ordinii” și „descurajarea separatiștilor”, nu se vor bucura de o susținere socio-politică unanimă. Dimpotrivă, ar putea provoca noi divergențe. Alegerile prezidențiale din 2020 nu vor schimba nimic în acest sens, indiferent cine va învinge.

În acest context merită să atragem atenție la o întrevedere recentă a lui Vadim Krasnoselnki și ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Unele publicații au apreciat aceste negocieri ca o adevărată răsturnare în politica din Tiraspol. Între timp, într-adevăr, RMN, în pofida statutului său nerecunoscut, este implicată în toate întrevederile care vizează procesul de reglementare a conflictului. E vorba nu doar de oficialii care reprezintă SUA, dar și Rusia, UE, OSCE. În cazul lui Hogan, Krasnoselski a încercat să arate că este un partener de dialog mai de încredere decât cei de la Chișinău. Iată de ce face trimiteri la “peripețiile partidelor” și “ciclurile electorale” din Moldova, care încetinesc negocierile și, prin urmare, orice avansare spre scopul final – instaurarea păcii.

Într-un viitor fără trecut?

Care este cauza absența unor prognoze optimiste? Mai întâi de toate, la Chișinău problema transnistrează este instrumentalizată mereu în rezolvarea unor probleme de conjunctură. Oponenții lui Dodon critică politicele președintelui, acuzându-l de „privatizarea” problemei transnistrene și de promovarea proiectului de federalizare. Dacă ar fi să ne amintit de istoria alegerilor parlamentare din 2019, atunci una din problemele centrale a fost utilizarea așa-numitor „voturi transnistrene” (la secțiile de vot, deschise pentru transnistrenii cu drept de vot). E adevărat că atunci principalul beneficiar al acestei combinații era oligarhul Vladimir Plahotniuc. Astăzi, oponenții lui Dodon vorbesc despre el ca despre unul din principalii beneficiari ai “factorului transnistrean”.

Merită să atragem atenția că actualul an politic din Moldova decurge sub acompanimentul protestelor combatanților, participanții la conflictul de la Nistru și a veteranilor structurilor de forță. Pe 2 martie (28 de ani de la operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Transnistria), aceștia s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, cerând demisia guvernului, îmbunătățirea situației socio-economice participanților la conflict, retragerea grupului operativ al forțelor armate rusești. Drept pretext formal pentru aceste proteste a devenit aprecierea făcută de ministrul Afacerilor Externe, Aurel Ciocoi, față de rolul Rusiei în reglementarea conflictului din 1992. Însă motivele activizării socio-politice ale veteranilor sunt mult mai adânci.

Aceștia se poziționează ca adevărați patrioți, apărători ai „integrității teritoriale”. În această calitate, probabil, aceștia își vor găsi aliați printre forțele de opoziție. În iulie 2020, combatanții au protestat împotriva posturilor de carantină ale “separatiștilor”, instaurate, potrivit Tiraspolului, pentru a limita extinderea pandemiei de coronavirus. În august și septembrie, aceștia au devenit mai activi, cerând micșorarea vârstei de pensionare în cazul lor și oferirea unei asigurări medicale gratuite pe viață. Acțiunile veteranilor din Moldova sunt deseori comparate cu protestele participanților la conflictul din Donbas, deveniți un factor important în politica ucraineană.

Probabil, orice comparații sunt convenționale. Însă activizarea acestei categorii a cetățenilor, implicați în conflict, nu în soluționarea lui, provoacă anumite temeri, cel puțin. Politizarea protestului combatanților este o realitate, de care trebuie să se țină cont. Nu este exclus că în alegeri aceștia vor aduce un rezultat scontat sau după alegeri, dacă va învinge actualul președinte, fapt care va nemulțumi oponenții lui. Însă, în plan strategic, orice încercare de a edifica o pace durabilă, mizând pe cei care au încercat să rezolve acest conflict prin forță, nu la masa de negocieri, nu e una din cele mai bune căi! Arată ca un deja vu!

Serghei Markedonov este expert al Institutului de Studii Internaționale ale al Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, redactorul șef al revistei “Analiza Internațională”.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

69
Tagurile:
Krasnoseliski, Dodon, Transnistria, Tiraspol, combatanți, alegeri


Загрузка...
Clinica Charite în Berlin

Unde e sticla din care a băut Navalnîi? Răspunsul Berlinului

0
(reînnoit 22:15 18.09.2020)
Reprezentantul guvernului de la Berlin a refuzat să spună dacă sticla din care a băut Navalnîi într-un hotel din Tomsk se află în Germania.

BUCUREȘTI, 18 sep – Sputnik. Purtătorul de cuvânt al guvernului Germaniei, Steffen Seibert, a refuzat să spună unde se află sticla din hotelul din Tomsk, unde a locuit Aleksei Navalnîi, sugerând să fie adresată această întrebare colegilor activistului rus.

Alexei Navalnîi
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Joi, pe contul oficial al lui Navalnîi din Instagram a fost publicată o declarație în care se afirmă că “Noviciok”, cu care ar fi fost otrăvit acesta, a fost descoperit în sticlele din camera din Xander Hotel din Tomsk. De asemenea, se anunță că după ce colaboratorii Fundației pentru Combaterea Corupției (FBK, organizația lui Navalnîi, n.r.) au aflat despre internarea lui Navalnîi, au chemat un avocat, au intrat în cameră, au strâns și au împachetat totul, inclusiv sticlele cu apă.

“Guvernul federal a luat act de înregistrarea video pe care echipa lui Navalnîi le-a publicat. În legătură cu acest video, adresați-vă echipei lui Navalnîi. Tot ce am vrut să spunem am exprimat în comunicatele de presă, în declarații, inclusiv ale cancelarului. Nu mai avem ce adăuga”, a declarat Seibert în cadrul unui briefing organizat vineri. 

Fiind întrebat dacă autoritățile Germaniei vor transmite Rusiei sticla în calitate de „potențială probă”, Seibert a declarat că “la ceea ce au declarat toxicologii din Germania, precum și cei din Franța și Suedia despre natura și originea toxinului nu mai are ce adăuga”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Aleksei Navalnîi, sticlă, Berlin
Tematic
Reacția Moscovei la ideea UE de a numi sancțiunile “Navalnîi”


Загрузка...