Саммит G7 во Франции. Архивное фото

O nouă tentativă de a ademeni Rusia în capcana occidentală

226
(reînnoit 21:32 02.06.2020)
În prezent, Occidentul are nevoie de Rusia mai mult decât Rusia de Occident și pe măsura trecerii timpului acest lucru va deveni tot mai evident - acest gând banal este greu conștientizat atât de adepții occidentalismului, cât și de liderii occidentali.

Este foarte dificil să te împaci cu gândul că regulile jocului și agenda relațiilor cu Rusia nu sunt determinate de Occident, care este mult mai puternic astăzi, iar neînțelegerea acestui lucru indică asupra faptului că lumea atlantică pleacă în trecut, lăsând în urma sa doar binecunoscutele prejudecăți, scrie Piotr Akopov în materialul să de pe RIA Novosti.

Luni, Trump l-a chemat din nou pe Putin - pentru a-l invita să se alăture clubului vestic. Anul acesta, președintele SUA va fi gazda reuniunii G7, - aceasta fusese planificată pentru luna iunie, dar Trump examinează posibilitatea amânării acesteia pentru luna septembrie, deoarece nu toți liderii europeni (precum Merkel) sunt gata să vină acum în SUA. Așa că președintele a decis să-și promoveze vechea sa idee despre necesitatea revenirii Rusiei la ”masa (de negocieri - n.r.) a occidentului”.

Încă anul trecut, în ajunul Summit-ului G7 din Quebec, Trump a vorbit despre acest lucru - dar atunci nimeni, cu excepția premierului italian, nu l-a susținut deschis. Acum Trump a decis să o ia pe ocolite. În weekend-ul trecut, el le-a declarat reporterilor care l-au însoțit într-un zbor din Florida, că ”G7” este depășit.

”Nu cred că ”G7” reflectă corect ceea ce se întâmplă în lume”, a spus el.

Prin urmare, merită să fie amânată până în septembrie unde să se discute despre viitorul Chinei - dar nu cu Xi Jinping, ci cu Putin. Să invităm Rusia și, în același timp, Coreea de Sud, Australia și India - „Dar ce avem noi? Avem un grup bun de țări la îndemână”.

Ideea este minunată în toate privințele: a discuta despre China, pe care Trump a numit-o principala amenințare la adresa păcii, și a întoarce Rusia, care a fost catalogată la fel de către președintele anterior al Statelor Unite. Adică să facă pace cu Rusia, pe care Trump o solicită de multă vreme și să înceapă lupta cu China împreună cu aceasta, fapt pentru care pledează demult unii strategi americani. Dar Rusia vrea să participe la această sărbătoare?

Nu va avea încotro, ea are o teamă ascunsă cu grijă privind expansiunea chineză. Și oricum, elita rusă are o mentalitate absolut pro-occidentală și vrea să revină în clubul „liderilor mondiali”. Doar că fără să aibă de suferit imaginea acestora, astfel încât să le arătăm respect față de ei, atunci ei nu vor mai avea de ales, pentru că ei înșiși își doresc acest lucru. Așadar, principala problemă acum este ca noi, adică Occidentul, să nu-i oferim prea multe ”turte dulci” lui Putin, altfel rușii vor deveni aroganți și se vor considera învingători. Trebuie să aplicăm metoda biciului și a covrigului - atunci nu vor avea încotro.

Este uimitor, dar o astfel de imagine a lumii există atât în mintea strategilor occidentali, cât și în cea a unor analiști din Rusia - atât în rândul celor pro-occidentali, cât și în rândul celor așa-numiți patrioți. Rusia nu poate face nimic de una singură, am început să ne apropiem de China doar pentru că ne-am certat cu Occidentul, dacă confruntarea se va încheia acum, elitele noastre anti-naționale vor reveni imediat la rolul lor îndrăgit de parteneri mai mici ai Occidentului - astfel de viziuni nu sunt atât de rare în societatea noastră. Și, prin urmare, nu ar trebui să acceptăm nicio invitație a G7 - Rusia va dispărea!

Într-adevăr o asemenea invitație nu poate fi acceptată - dar dintr-un motiv complet diferit. Nu pentru că elitele vor preda Rusia, - Putin a schimbat serios atât componența, cât și mentalitatea elitelor. Cei care cred că Rusia, ca în anii '90, este condusă acum de oameni care consideră Occidentul un model și un învățător mai mare, iar pe ruși  - ca pe o ramură nereușită a civilizației europene, trăiesc într-un fel de lume iluzorie. Rusia are o multitudine de probleme cu elita și cu educația identității naționale - dar nu există îndoieli asupra independenței conducerii noastre. La fel este și faptul că elitele înțeleg care sunt interesele naționale, cunoaște istoria și geografia, adică geopolitica, țin cont de experiența istorică rusă - și își face jocul său pe scena mondială. Un joc strategic în care există multe runde, circumstanțe și atmosfera din jur se schimbă, dar obiectivul rămâne neschimbat. O Rusia puternică, autosuficientă, o țară-civilizație, care acționează ca unul dintre centrele de putere care va determina ordinea mondială în secolul XXI. Rusia, care în secolul XVIII a ajuns să joace un rol primordial pe scena globală, pur și simplu, nu poate fi de acord cu nimic mai puțin - altfel va fi zdrobită.

Cum ar putea să contribuie la atingerea acestui obiectiv apropierea de Occident? În niciun caz - chiar și un joc tactic nu ne poate face decât rău. Și nu pentru că după prăbușirea URSS, Occidentul a continuat să ne atace - mușcând o bucată din tot ce se putea până când a ajuns la ceva de neconceput pentru noi, adică până la Malorosia, până la Ucraina. Este totul clar aici - nu poate exista niciun compromis asupra așa-numitului spațiu post-sovietic: atlantizarea Ucrainei, consolidarea acesteia în câmpul geopolitic al Occidentului este imposibilă în principiu și care nu poate fi pusă în discuție.

Dar un alt lucru este și mai important: de care Occident se apropie Rusia, chiar dacă ar vrea? Un Occident unit nu mai există - procesul prăbușirii acestuia are loc deja de câțiva ani și este în deplină conformitate cu interesele noastre naționale. Putem construi punți cu elemente care alcătuiesc Occidentul - cu țări europene individuale și cu Uniunea Europeană per ansamblu (dar după ce devine independent geopolitic), chiar și cu America antiglobalistă a lui Trump (dacă aceasta cumva se va impune). Dar nu putem planifica viitorul alături de Occidentul Atlantist - aflat încă în viață - și pentru că acesta nu este nici măcar inamicul nostru geopolitic, ci dușman ireconciliabil (fiind interesat de izolarea și slăbirea Rusiei) și pentru că acesta nu are viitor.

Strategia în raport cu Occidentul atlantist este foarte simplă: reieșim din faptul că secolele de dominație occidentală ca atare au ajuns la sfârșit, iar lumea atlantică este înlocuită de cea a lumii Eurasiatice și a Pacificului. Cu participarea directă și foarte importante a Rusiei, care a început să se îndrepte spre Est și Sud, nu pentru că s-a certat cu Occidentul, ci pentru că a înțeles legile istoriei și geopoliticii.

”G7” de mult timp este lipsită de sens - și, deși Trump nu o va putea să o îngroape, pur și simplu, chiar și atunci când va fi reales, ea se va transforma treptat într-o platformă pentru clarificarea relațiilor dintre părțile sortite divorțului. G8 (adică formatul cu participarea Rusiei), înghețat de Occident după Crimeea, nu poate fi restabilit în principiu - și nici măcar pentru că Rusia de-a lungul anilor și-a consolidat alianța strategică cu China. Vestul și Rusia nu pot determina regulile jocului în lume - toți jucătorii cheie sunt necesari pentru asta. În mod natural, China și India - dar și uniuni regionale de integrare reprezentând Asia de Sud-Est, lumea arabă, America de Sud și Africa. Cel mai apropiat format de acesta este G20. Trebuie doar să ne amintim prin includerea reprezentanților uniunilor regionale (mai ales că UE face deja parte din ea). ”G8” (adică formatul cu participarea Rusiei), înghețat de Occident după Crimeea, nu poate fi restabilit în principiu - și nici măcar pentru că Rusia de-a lungul anilor și-a consolidat alianța strategică cu China. Occidentul și Rusia nu pot determina regulile jocului în lume - toți jucătorii cheie sunt necesari pentru asta. În mod natural, China și India - dar și uniunile regionale de integrare care reprezintă de Asia de Sud-Est, lumea arabă, America de Sud și Africa. Cel mai apropiat format de acesta reprezintă G20. Trebuie doar consolidată prin includerea reprezentanților uniunilor regionale (mai ales că UE face deja parte din ea).

În loc de acest lucru, Trump propune crearea unei structuri care ar fi ceva între G7 și G20, un grup de 11 țări. Dacă să comparăm G11 cu G20, atunci cine nu se va regăsi acolo - cu excepția Chinei, împotriva căruia a fost conceput totul? America de Sud (Mexic, Argentina și Brazilia), Africa (Africa de Sud) și lumea islamică (Turcia, Arabia Saudită și Indonezia) - adică, din nou, lupta occidentală (cu implicarea țărilor anglo-saxone (Australia) sau a țărilor dependente geopolitic (Coreea de Sud), la care, nu știu din care considerent, ar fi trebuit să se alăture Rusia și India. Dar Putin și Modi reprezintă state-civilizații independente - este ridicol să le propui să participe la un asemenea joc, cu atât mai mult că poartă un caracter deschis anti-chinezesc.

În același timp, oprirea politicoasă a lui Trump va fi foarte dificilă. În calitate de gazdă a reuniunii, el are dreptul să-l invite pe oricine, chiar și obiecțiile Marii Britanii sau Germaniei împotriva participării lui Putin nu pot fi luate în considerare. Aceasta doar nu este o restaurare a G8 - ci mai degrabă, o întâlnire în format lărgit.

Dar, desigur, Vladimir Putin nu va merge la nicio reuniune a G7, indiferent de format - chiar dacă ar fi fost chemat să restabilească G8. Observația pe care a făcut-o toamna trecută despre G8, că Rusia nu este împotriva vreunui format de interacțiune, a avut o precizare foarte importantă: din moment ce liderii occidentali în 2014 au refuzat să vină în Rusia pentru a participa la summit, atunci acum, dacă „partenerii noștri vor dori să vină la noi, ne vom bucura”. Printr-un cuvânt, veniți în Crimeea.

Totodată, la New York, în luna septembrie ar putea avea loc unul dintre cele mai importante summit-uri ale acestui an - dacă va fi posibil să adune ședința celor ”cinci mari puteri” propusă de Putin în ianuarie: primele negocieri ale șefilor celor cinci puteri nucleare, membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Anterior era planificat să coincidă cu începutul sesiunii aniversare a Adunării Generale a ONU - adică până la jumătatea lunii septembrie.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin.
© Sputnik / Алексей Дружинин

Însă, atacurile tot mai puternice ale Americii asupra Chinei complică chiar posibilitatea de a avea contacte între Trump și Xi Jinping - chiar și într-un format multilateral. În orice caz, anul acesta se vor mai vedea când va fi organizat summitul G20 din Arabia Saudită în luna noiembrie. Trump va veni acolo fiind reales deja în calitate de președinte - dacă va câștiga și dacă adversarii săi îi vor recunoaște victoria. Iar Putin și Xi vor avea ocazia să discute de mai multe ori în format bilateral până la acel moment - și, printre altele, liderul Rusiei milenare și al Chinei trei milenare, desigur, vor discuta și despre viitorul Americii. Deși de ce să se vorbească despre cele trecătoare și triste...

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

226
Tagurile:
capcană, Occident, Rusia
Tematic
Scandal la G7: Proteste violente, neînțelegeri între lideri, Trump amenință cu noi taxe
O apropiere între Rusia și India. Despre ce au discutat Putin și Modi la Vladivostok
Ofițerii de informații electronice ai guvernului britanic - scenariu de simulare a unui atac cibernetic

Scandalul Olimpiade-Navalnîi: SUA și UK salvează ce au mai scump

53
(reînnoit 18:52 21.10.2020)
De ce SUA și UK au provocat un nou scandal antirusesc și ce legătură au “hackerii ruși” cu cazul Navalnîi.

Acuzațiile înaintate Moscovei de către Statele Unite și Marea Britanie privind atacurile cibernetice asupra Jocurilor Olimpice din Coreea de Sud și Japonia au provocat în Rusia o reacție de nedumerire.

Motivul acestei nedumeriri este unul simplu: noile insinuări neîntemeiate despre o crimă absurdă a Moscovei împotriva întregii lumi și a sportului par lipsite de orice sens, atât în ceea ce ține de promovarea unei agende antirusești, cât și pentru adoptarea unor măsuri de “penalizare” a Rusiei.

Pe de o parte, Occidentul și așa cu are probleme cu campania sa media rusofobă. Nici măcar incidentul cu Aleksei Navalnîi nu a fost valorificat până la capăt. S-ar părea că nu există o necesitate stringentă pentru lansarea unei noi găselnițe, îndeosebi la un nivel atât de înalt – miniștri de Externe și servicii de informații. Iar pe de altă parte, experiența precedentă, inclusiv istoria cu bloggerul rus, arată că adoptarea unor măsuri cu adevărat serioase și dureroase împotriva Moscovei în orice caz nu au prea mari șanse.

Declarațiile simultane ale Washingtonului și Londrei denotă existența unor obiective comune urmărite de cele două capitale.

Despre ce ar putea fi vorba?

Răspunsul, cel mai probabil, trebuie căutat în reacțiile de la Tokyo și Seul la acuzațiile înaintate. Guvernul Japoniei a refuzat să ofere comentarii, luând o pauză pentru colectarea “informațiilor respective”. Autoritățile sud-coreene, la fel, au preferat să păstreze tăcere.

Se pare că oficialitățile și serviciile speciale ale celor două țări, de altfel aliați cheie ai Occidentului în regiune, nu au fost informate despre operațiunea americano-britanică și acum sunt nevoite să se orienteze din mers pentru a nu se compromite și pentru a ocupa o poziție cât mai elegantă. Așa cum a procedat, spre exemplu, Comitetul Olimpic al Japoniei, care a declarat că nu a simțit niciun efect al atacurilor cibernetice asupra activității sale.

Iată de ce, cel mai probabil, scopul principal al noii campanii antirusești, cât ar părea de straniu, nu este Rusia, ci restul lumii – în primul rând, chiar Occidentul. Agenda rusofobă apare în acest caz în calitate de instrument comod, nu de scop în sine.

Dominarea informațională și propagandistică este cea mai importantă parte a hegemoniei SUA. Marea Britanie, în mod tradițional, îi face pereche în această chestiune pentru că anume cumularea celor mai importante instituții media de limba engleză de pe ambele părți ale Atlanticului reprezintă ceea ce obișnuim a înțelege prin mainstream media globală. Despre apropierea celor două țări în cooperarea politică și pe linia serviciilor se cunoaște foarte bine și de mai mult timp.

Degradarea treptată a influenței Statelor Unite și slăbirea influenței Regatului Unit pe arena internațională în ultimii ani a devenit o realitate banală. Însă aceste procese vizează în special mecanismele economice, birocratice și parțial politice.

Totodată, există domenii în care supremația celor două mari puteri rămân în continuare incontestabilă. Exact așa cum este incontestabilă supremația armatei americane în cadrul NATO, nicio instituție media din Europa continentală nu este capabilă să concureze cu influența britanicului Times sau americanului CNN. În plus, anume peste ocean se află centrul de control asupra unui instrument puternic de manipulare a opiniei publice precum Twitter și Facebook.

Politica Washingtonului împotriva RT sau chinezului TikTok confirmă din nou că acolo este conștientizată importanța unor astfel de structuri. Însă, Statele Unite s-au obișnuit cu ideea că oponenții geopolitici dispun de propriile resurse de influență media, recurgând, pur și simplu, la măsuri de constrângere a acestora pe teritoriul lor.

Mult mai sensibilă pentru tandemul americano-britanic al propagandei și serviciilor a devenit apariția unor concurenți chiar în interiorul Occidentului. Anume acest lucru se întâmplă, iar cazul Navalnîi este o dovadă a existenței unor procese neplăcute și indezirabile.

În Rusia scandalul în jurul bloggerului rus ar putea părea o continuare a unor lucruri care plictisesc deja, în realitate însă acesta este unic în felul său, pentru că reprezintă în totalitate o operă a Berlinului.

Da, Germania a profitat de o agendă rusofobă obișnuită, însă a preluat-o de la “partenerii mai mari”, utilizând-o în propriul ei joc.

Nemții îl controlează pe Navalnîi. El spune ceea ce le convine lor: de la apărarea ”Nord Stream – 2”, până la aruncarea unor săgeți în direcția americanilor, care nu s-au pronunțat prea insistent în apărarea lui. Principala sursă a știrilor pentru întreaga lume, timp ce câteva zile, au devenit publicațiile germane, iar presa de limba engleză a fost nevoită să le citeze și să le răspândească.

Într-un astfel de context, istoria despre hackerii ruși din GRU, care atacă Olimpiadele, capătă o semnificație specială. De facto, cu ajutorul ei americanii și britanicii își propun să elimine din spațiul informațional subiectul lui Navalnîi, pentru că, în esență, e un proiect al concurenților lor. Totodată, pentru Washington și Londra este important să-și restabilească controlul asupra spațiului mediatic și politic global, care pentru o anumită perioadă a ajuns sub controlul Europei, în frunte cu nemții.

Iar cea mai bună cale pe care ar fi putut-o inventa a este combaterea unei teme antirusești cu alta.

Chiar dacă ambele părți utilizează un discurs extrem de ostil la adresa Rusiei, în esență, divergențele lor convin Rusiei (și multor altor state), pentru că accentuează nivelul de confruntare în interiorul Occidentului și îi stimulează decăderea de mai departe.

Faptul că Germania a reușit, chiar și pentru o perioadă scurtă, să preia controlul asupra spațiului politico-informațional trebuie tratat nu ca o mică excepție, ci ca o primă rândunică. SUA și Marea Britanie ar trebui să se aștepte la o pierdere treptată a dominației în spațiul mediatic pentru că le aruncă mănușa nu doar concurenții geopolitici, dar și aliații lor apropiați.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

53
Tagurile:
Aleksei Navalnîi, Marea Britanie, mass.media, SUA
Tematic
Trump: SUA vor deveni un „sanctuar al criminalilor” dacă...
Scenariu ”revoluționar” pentru Moldova: Narîșkin dezvăluie planul SUA


Загрузка...
Dolari americani

FMI știe cum va salva lumea: Riscăm o sărăcie mai mare

165
FMI își propune să edifice un nou viitor luminos global, în contextul consecințelor negative pe care le-a adus pandemia economiei mondiale. Ce se ascunde în spatele cuvintelor mari.

Judecând după declarațiile șefului FMI, cea mai mare organizație financiară supranațională și-ar dori să revină în anul 1944 sau cel puțin să repete anul 1944, sub pretextul pandemiei COVID-19. În spatele unor declarații tari ale conducerii FMI despre necesitatea ajutorării lumii în depășirea consecințelor economice și umanitare ale pandemiei, probabil se ascunde probabil ceva mai mult, iar în considerentele umanitare ale liderilor structurii financiare, a cărei reputație în țările în curs de dezvoltare este una negativă, ar putea crede doar o persoană naivă, care nu a văzut niciodată cum niște datornici ai acestei organizații de la Washington au redus programele sociale și au vândut la un preț derizoriu întreprinderile de stat, în numele îndeplinirii “cerințelor FMI privind însănătoșirea economiei”.

Ar trebui să le dăm dreptate oponenților noștri americani: toate tentativele statelor care nu fac parte din clubul de elită colonialist G7 de a prelua controlul asupra FMI nu au avut sorți de izbândă, în pofida faptului că anumite progrese în sporirea influenței Chinei (sau chiar a Rusiei) în procesul de luare a deciziilor în interiorul organizației au fost totuși înregistrate. Însă, în ansamblu, principalul creditor al statelor în curs de dezvoltare (în esență, „principalul Shylock al planetei”) se orientează în continuare spre promovarea acelei versiuni a “globalizării”, care în niciun caz nu poate fi considerată una echitabilă.

Dacă la începutul epidemiei COVID-19 presa și experții occidentali erau îngrijorați de vitalitatea acestei versiuni a globalismului și se temeau de o de-globalizare, atunci, acum “Shylock global” constată că are nevoie de o nouă conferință de la Bretton Woods, adică actuala schemă a globalizării (edificată odată cu înființarea fondului în 1944) a devenit principala victimă a pandemiei și atât timp cât ”cadavrul mai este cald”, trebuie lansată o nouă versiune, cu o imagine îmbunătățită, construită pe promisiunile de a nu mai promova o agendă total ”canibală”.

Într-o adresare oficială, prilejuită formal de aderarea Andorrei la FMI, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Gheorgieva, a anunțat că acum este un moment istoric:

“În timp ce noi așteptăm cu nerăbdare posibilitatea de a saluta Andorra, în calitate ei de cel de-al 190-lea membru, activitatea FMI reprezintă o mărturie a valorilor cooperării și solidarității, pe care se construiește fraternitatea umanității. Astăzi în fața noastră apare un nou “moment” Bretton Woods. Pandemia, care a răpit peste un milion de vieți. Catastrofa economică, care va reduce economia globală cu 4,4 la sută în acest an și va determina o reducere a producției cu 11 trilioane de dolari în anul următor. Disperarea umană de nedescris în fața unor șocuri uriașe și creșteri a sărăciei pentru prima dată în ultimele decenii. Din nou în fața noastră se află două sarcini enorme: combaterea crizei astăzi și edificarea unui viitor mai bun”.

Astăzi nu este nevoie să polemizăm despre necesitatea luptei cu criza economică globală, însă cu concepția că “un viitor mai bun” pentru întreaga umanitate va fi edificat de FMI – putem și trebuie să polemizăm, mai ales că apelarea la experiența conferinței Bretton Woods din 1944 arată frumos și convingător doar pentru un funcționar de la Washington. Merită să menționăm aici un episod apocrif de la acea conferință, la care 44 de reprezentanți ai mai multor state au semnat statutul FMI. Diplomații sovietici, care au fost invitați la conferință, au părăsit-o după ce au luat cunoștință de regulile propuse de activitate a noului fond global de creditare, comunicându-le organizatorilor că noua structură va deveni doar „o filială a Wall Street”. Prognoza s-a adeverit în totalitate, însă în niște forme pe care nici nu și le-ar fi putut imagina negociatorii sovietici.

Există toate temeiurile să bănuim că așa-numitul “Bretton Woods 2.0” va lucra în conformitate cu aceleași principii. Spre exemplu, directorul executiv al FMI, pe fundalul pandemiei și catastrofei economice care chinuie statele în curs de dezvoltare, din anumite motive este îngrijorat de transparența acelor datorii pe care aceste state deja le-au acumulat. Pentru a înțelege motivul real al îngrijorărilor este nevoie de o traducere din limbajul birocratic de la Washington în rusă și de o mică incursiune în istorie.

Iată ce propune FMI acum:

“Trebuie să avansăm spre o mai mare transparență a datoriilor și consolidarea coordonării creditorilor. Ne inspiră discuțiile din G20 cu privire la “o bază comună pentru reglementarea datoriei suverane”, precum și îndemnul nostru pentru îmbunătățirea arhitecturii de reglementare a datoriei suverane, inclusiv participarea sectorului privat. Noi, împreună cu statele membre, vom sprijini politica lor”.

S-ar părea că totul este despre cum “să fie bine și să nu fie rău”, însă așa precum expresia “respectarea ordinii mondiale, bazate pe reguli” din gura unui diplomat american presupune “Rusia trebuie să returneze Crimeea”, așa și în cazul dat formularea “transparentizarea datoriilor” nu e despre transparență, ci despre China. În februarie, publicația economică japoneză Quartz a scris despre lupta FMI și Băncii Mondial cu ascensiunea influenței chineze în țările în curs de dezvoltare:

“(FMI și Banca Mondială – n. r.) sunt îngrijorate de influența Chinei, care, chiar dacă nu este cel mai mare creditor, a devenit o sursă de capital extrem de influentă în țările africane, care nu dispun de multe opțiuni din cauza unor parametri economici slabi (...) China propune un pachet comod de finanțare și (o ulterioară n. r.) asistență prin intermediul întreprinderilor sale de stat pentru realizarea proiectelor de infrastructură atât de necesare pe tot continentul. Potrivit președintelui Băncii Mondiale, David Malpass, problema constă în lipsa transparenței.

“Una dintre problemele practice cu care ne confruntăm constă în faptul că unii dintre noii creditori nu sunt membri ai Clubului de la Paris și din acest motiv, cred, când vorbim despre acest lucru, oamenii trebuie să înțeleagă că e vorba de China”, a spus Malpass. “Ei (structurile chineze n. r.) au sporit volumul de împrumuturi, fapt care într-un anumit sens, este bun. Vrem să credităm mai mult statele în curs de dezvoltare. Însă (...) adesea în aceste contracte există un punct cu privire la confidențialitate care interzice Băncii Mondiale sau sectorului privat să vadă care sunt condițiile acordului”.

În mare parte, FMI și-ar dori ca problema cui le va ierta datoriile China, nu doar la nivel de instituții de stat, dar și la nivel de companii private, să o decidă nu China în negocierile bilaterale, ci în cadrul unui format multilateral, cu participarea FMI și statele occidentale. Acest lucru se prezintă nu doar ca o tentativă de a edifica o nouă fraternitate financiară mondială, ci ca o dorință de a salva cu orice preț acea schema colonială de creditare a statelor în curs de dezvoltare, căreia Beijingul îi pune bețe în roate. Mai mult: pornind de la aceleași considerente, de ce conducerea Fondului nu i-ar cere Rusiei “să ierte” cele trei miliarde de dolari pe care Ucraina le datorează prin eurobonduri? A acuza Moscova de lipsa unei transparențe și lipsa unei dorințe de a ajuta unei țări afectate de COVID-19 este un gest perfect în stilul Fondului.

Un alt principiu în baza căruia FMI vrea să edifice un viitor global luminos reprezintă o amenințare directă la securitatea economică și bugetului de stat al Rusiei:

“Așa cum pandemia a arătat că nu mai putem să ignorăm măsurile de prevenire în sfera sănătății, nu mai putem să ne permitem ignorarea schimbării climatice – e cel de-al treilea imperativ.

Atragem o atenție deosebită schimbărilor climatice pentru că aceasta are o semnificație decisivă la nivel macro și creează niște amenințări majore pentru creștere și prosperitate. De asemenea, este o chestiune critică pentru oameni și pentru planetă (...).

Studiile noastre arată că, la o îmbinare corectă a investițiilor ”verzi” și prețurilor mai mari la hidrocarburi, am putea ajunge la zero emisii în 2050 și să ajutăm la crearea a milioane de noi locuri de muncă. Dispunem de niște oportunități istorice de a edifica o lume mult mai ecologică, dar și mai prospere și mai bogată în locuri de muncă. În condițiile unor rate de bază mici, investițiile corecte de astăzi vor putea aduce dividende de patru ori mai mari mâine: prevenirea unor pierderi în viitor, stimularea profitabilității, salvarea vieților și crearea unor beneficii sociale și ecologice pentru toți”.

Iată ce înseamnă în practică acest lucru: statele din Occident, care timp de 150 de ani au avut posibilitatea să beneficieze de rezultatele progresului tehnologic, devenit posibil datorită exploatării masive a hidrocarburilor, vor rămâne bogate, iar restul lumii va fi supus unei constrângeri umilitoare, spre o sărăcie eternă, sub pretextul “protecției climei” care, în esență, presupune interzicerea energiei electrice ieftine, combustibil accesibil, prețuri accesibile la energie termică iarna și chiar posibilitatea elementară de a se bucura de alimentarea neîntreruptă cu energie electrică.

Singurele locuri de muncă pe care le crează energia verde sunt locurile de muncă pentru demnitarii internaționali, activiști ecologiști și profituri pentru acționarii companiilor europene și americane din domeniul energiei verzi, care vor putea vinde cu forța propria producției la prețuri exorbitante din contul statului sau consumatorului. “Prețurile mari la hidrocarburi”, despre care vorbește șeful FMI, reprezintă un precursor al așa-numitor “taxe pentru hidrocarburi”, cu care Uniunea Europeană amenință periodic Rusia, drept răzbunare pentru tupeul de a avea propriul gaz și petrol ieftin.

În cazul introducereaii unor taxe pentru hidrocarburi împotriva Rusiei, exportatorii noștrii (prin urmare, bugetul Rusiei și programele sociale) vor pierde zeci de miliarde de dolari pe an, în schimb fanii Gretei Thunberg și adepții economiei verzi vor fi fericiți. Viitorul luminos, pe care ni-l prezintă FMI este o distopie, scrisă cu utilizarea limbajului lui Esop, demn de un Orwell: ecologia înseamnă sărăcie, transparență – subordonarea Washingtonului și FMI. Într-adevăr, suntem în fața unui moment istoric, însă nu unul pentru “Bretton Woods 2.0”, ci pentru uciderea definitivă a monstrului globalizării care s-a născut în SUA, în 1944.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

165
Tagurile:
pandemie, economia mondiala, FMI
Tematic
După pandemie, omenirea se va confrunta cu sărăcie, foamete, mortalitate infantilă - ONU


Загрузка...
Alexandr Stoianoglo

Stoianoglo: Loteria Națională - un instrument ce prejudiciază statul

0
Procuratura Generală vine cu detalii despre un alt fenomen al economiei moldovenești prin care a fost prejudiciat bugetul de stat în proporții deosebit de mari - este vorba de loteria și jocurile de noroc.

CHIȘINĂU, 22 oct - Sputnik. Procurorul general Alexandru Stoianoglo declară că bugetul țării a fost prejudiciat în proporție deosebit de mare prin intermediul unei scheme de la Loteria Moldovei.

”Astăzi, însă, vreau să prezint atenției dumneavoastră detalii despre un alt fenomen al economiei moldovenești: loteria și jocurile de noroc. Vă amintiți probabil epopeea de la finele anului 2016, atunci când liderii neformali ai guvernării de la acea vreme, au decis să ”asaneze moral” națiunea și au anunțat despre interzicerea industriei jocurilor de noroc. Mai târziu, însă, s-au răzgândit și au decis că domeniul trebuie să devină monopol de stat. S-a sfârșit toată epopeea cu trecerea acestui sector al economiei către un parteneriat public-privat. Prin urmare, au fost operate anumite modificări legislative. După care, la nivel de Guvern și instituții cointeresate, a fost aprobată toata baza normativă corespunzătoare”, atenționează Stoianoglo.

Potrivit Procurorului general, Ministerul Economiei și Infrastructurii a ”aranjat” condițiile tehnice pentru potențialii parteneri, astfel încât, de la bun început, să fie excluse din acest sector companiile autohtone, iar toate condițiile au fost ajustate pentru o companie concretă, rezultatele concursurilor fiind previzibile.

Prejudicierea bugetului național

Procuratura Generală a investigat, în cadrul unui proces penal, traiectoria acțiunilor care au permis prejudicierea bugetului public ca urmare a transmiterii, prin diferite scheme dubioase, unor companii străine, a controlului în domeniul jocurilor de noroc.

 

Oamenii legii au stabilit că anumiți factori de decizie ai Ministerului Economiei și Infrastructurii, Agenției Proprietății Publice, alte persoane deocamdată neidentificate, urmărind scopul facilitării unor agenți economici de a obține controlul în domeniul jocurilor de noroc, folosind intenționat situația de serviciu, ar fi creat premise pentru preluarea afacerii în beneficiul unui cerc restrâns de persoane, prin intermediul Loteriei Naționale a Moldovei, elaborând și promovând cadrul normativ necesar, precum și trucarea unor activități la nivel departamental și interdepartamental.

 

0
Tagurile:
Alexandr Stoianoglo


Загрузка...