Grupul aerian de luptă rusesc de pe aeroportul Khmeimim din Siria

Pentru ce-i trebuie Rusiei extinderea bazelor militare în Siria

149
(reînnoit 10:20 02.06.2020)
Prin extinderea ariei bazelor militare din Siria, Rusia își consolidează poziția internațională și își sporește influența constructivă în zona Mediterana și în Orientul Mijlociu, consideră observatorul militar Sputnik, Alexander Hrolenko.

Președintele rus, Vladimir Putin, a ordonat, pe 29 mai, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Apărării să poarte discuții cu reprezentanții Siriei cu privire la transferul suplimentar de imobile și al unei părți a acvatoriului către bazele militare rusești. După ce a ajuns la un acord cu partea siriană, agențiile ar trebui să îl semneze în numele Federației Ruse. Aceasta nu este o decizie spontană, ci o continuare a unei strategii verificate și dezvoltarea unei tactici - în conformitate cu situația și în deplină conformitate cu dreptul internațional.

Răspunzând provocărilor vremii, Rusia trebuie să-și sporească influența politico-militară în zona Mediterana și Orientul Mijlociu și pentru zeci de ani să mențină contingentul militar în Siria. În primul rând, pentru a menține stabilitatea internațională. Astăzi, după retragerea majorității trupelor iraniene și întoarcerea acasă a forțelor libaneze Hezbollah, grupul rus rămâne singura forță străină care combate cu succes și în mod legitim organizațiile teroriste pe pământul sirian. În termeni tactici, extinderea teritorială a instalațiilor militare rusești este necesară pentru a asigura în mod fiabil perimetrul de securitate în Tartus, Khmeimim și, eventual, în altă parte a țării.

În Siria, există două mari instalații militare rusești - baza aeriană Khmeimim (un grup de aviație are sediul permanent aici) și punctul de sprijin logistic (PMTO) Tartus (un contract de arendă pentru 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii pe timp de 25 de ani, este dislocat un grup al forțelor maritime). Voi aminti cu această ocazie că la solicitarea oficială a Damascului, din septembrie 2015, în Khmeimim a fost înființat un grup aerian al forțelor aeriene ruse și a început o operațiune militară împotriva grupării teroriste SI, care este interzisă într-o serie de țări. Ulterior, în 2017, Moscova și Damascul au semnat un alt document, potrivit căruia până la 11 nave rusești (inclusiv submarine cu reactoare nucleare) pot avea bazare în Tartus și este planificat să fie extinse capacitățile de reparație ale portului.

Stabilitate regională

Desigur, Siria salută extinderea prezenței militare ruse pe teritoriul său - pe uscat și pe mare. Este atât de evident și de necontestat, încât anumite tentative ale Occidentului par a fi ridicole în încercarea de a distruge prestigiul Federației Ruse din regiune prin dezinformări despre unele neînțelegeri între Damasc și Moscova în domeniul cooperării militare și tehnico-militare.

Interacțiunea Siriei cu Rusia este calea către pace și stabilitate în toate sferele vieții, acest lucru este înțeles perfect de jucătorii regionali. Pe de altă parte, prezența în Mediterana a celei de-a 6-a flote a Marinei SUA și ocuparea anumitor zone petroliere din Siria de către trupele americane (fără nicio sancțiune a ONU sau a guvernului legitim al Republicii Arabe) este sursa multor ani de tulburări militaro-politice și amenințări la adresa securității pentru civili.

La 1 iunie, Statul Major al Forțelor Armate Ruse a numit drept agresive zborurile de recunoaștere aeriană ale SUA în apropierea zonelor în care sunt desfășurate instalațiile militare rusești în Siria și în contradicție cu acordurile semnate cu Rusia. Cu toate acestea, americanii și alți „parteneri” și-au pierdut de ceva timp sentimentul de permisivitate și impunitate în Orientul Mijlociu și în Marea Mediterană - rare cazuri sunt ca să treacă o săptămână fără ca avioanele de luptă rusești Su-35 să nu intercepteze avioanele de cercetare din cadrul flotei a 6-a a marinei americane. Potrivit Statului Major General al Forțelor Armate ale Rusiei, în mai au avut loc 17 astfel de episoade. În toate cazurile, zborurile aviației rusești sunt efectuate în conformitate cu regulile internaționale de utilizare a spațiului aerian, manevrele luptătorilor Su-35 indică doar aeronavei de recunoaștere din SUA unde trebuie să zboare.

Un episod de acest fel a ajuns cunoscut în lumea întreagă, când un submarin britanic a încercat să lovească cu rachete de croazieră pe teritoriul sirian și nu a putut face acest lucru, deoarece submarinele ruse au obligat-o să manevreze, apoi l-au scos complet din zona de poziționare.

În legătură cu problemele siriene, reprezentantul special al SUA pentru Siria, James Jeffrey, a declarat recent: "Sarcina mea este să fac din aceasta o mlaștină pentru ruși". Având în vedere dinamica pozitivă de patru ani a reglementării siriene cu mediere multilaterală a Federației Ruse, sarcina de a transforma zona în „mlaștină” probabil nu va fi îndeplinită în viitorul apropiat. Planurile de viitor ale Moscovei sunt foarte clare, a spus mai devreme președintele Putin: ”Suntem acolo pentru a ne proteja interesele în această regiune. Militarii vor fi acolo cât timp este în interesul nostru”. Este logic să presupunem că retragerea trupelor rusești nu este planificată pentru următorii 50 de ani, iar extinderea actuală a spațiului operațional sirian îi va permite Rusiei să răspundă mai eficient la schimbările din regiune.

Armament nou

Desigur, Siria nu este un poligon de testare a armelor rusești, dar s-a întâmplat așa că în timpul operațiunii siriene s-au putut testa modele avansate, iar întreprinderile complexului militar-industrial rus au putut ca ”fiind în linia întâi” să-și îmbunătățească rapid produsele. Această experiență este greu de supraestimat.

Pe scena operațiunilor militare din Siria, pentru prima dată au fost folosite rachete de croazieră ”Calibr”, nave de suprafață și submarine ale Marinei Ruse, folosite în mod individual și în cadrul unui grup din Mările Caspică și Mediterană.

Pentru prima dată, aviația cu rază lungă a Rusiei a utilizat împotriva teroriștilor din Siria cele mai noi rachete strategice de înaltă precizie X-101 cu o autonomie de până la 5000 de km (versiunea nucleară a rachetei (X-102) este capabilă să poarte o încărcătură de 250 de kilograme). Această demonstrație a puterii militare este un semnal clar pentru răuvoitori.

În Republica Arabă Siriană, bombardierele Su-34 s-au dovedit a fi extrem de eficiente. Au fost testate cu succes în condiții de luptă și avioane de luptă polivalentă de generația a cincea Su-57, ultimul tanc T-14 ”Armata”, sisteme radio electronice de război (EW) și multe altele.

Practica utilizării de luptă a ultimelor arme rusești în Siria trezește în mod natural interesul potențialilor cumpărători străini: rândul de cumpărători străini pentru bombardierele Su-34 devine din ce în ce mai lung, după negocierile cu Egiptul, India, China și alte țări, Moscova a primit cereri preliminare pentru achiziția T-14 ”Armata”. Poate că operațiunea siriană va fi nu numai benefică reciproc (pentru Damasc și Moscova), ci și rentabilă.

Și cel mai important câștig al Rusiei. În luptă cu un adversar feroce și fanatic, care folosește tactici ale forțelor speciale, drone și comunicații în spațiu, trupele rusești (tineri specialiști și lideri militari cu experiență) au dobândit experiență unică care nu poate fi obținută în niciun exercițiu. Din 2015, un număr semnificativ de trupe ruse au trecut prin Siria și, în realitate, au simțit tensiunea conflictului militar modern, au realizat cât de importante sunt informațiile și comunicațiile și au înțeles cum este asigurată eficacitatea diverselor forțe și echipamente. Astfel, există specialiști din ce în ce mai calificați și instrumente de încredere pentru consolidarea păcii în Rusia.

Părerea autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

149
Tagurile:
Siria, baze militare, Rusia
Tematic
Memorandumul de la Soci privind Siria: Succes politic impresionant pentru Rusia și Turcia
Moscova: Turcia și Siria trebuie să stabilească niște parametri de interacțiune pe teren
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

154
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

154
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Protestul combatanților în fața Guvernului

Transnistria și combatanții cum vor influența alegerile?

73
(reînnoit 14:38 18.09.2020)
Viitoarele alegeri ale președintelui Republicii Moldova au intensificat dezbaterile pe toată gama de probleme socio-ecnomice și politice ale țării.

Adică, de la posibila reformă constituțională, până la alegerea celei mai optime strategii de combatere a pandemiei de coronavirus. Printre acestea, fără exagerări, pe primele locuri se află problema transnistreană.

Conflictul armat de pe Nistru s-a încheiat prin semnarea pe 21 iulie 1992 a Acordul privind principiile reglementării paşnice. Acest conflict este numit, de regulă, unul “înghețat”. În toată această perioadă acolo nu au existat niciun fel de acțiuni, însă un oarecare acord, care ar conveni tuturor părților, așa și nu a fost semnat. Procesul de negocieri pentru soluționarea celei mai dificile probleme politice a trecut prin perioade de ascensiune și prăbușire. Astăzi, deocamdată, ar fi problematic să vorbim despre o apropiere de o soluție de compromise.

E posibilă o “dezghețare”? 

Să spunem din start: conflictul nu mai este demult unul “înghețat” (dacă prin el presupunem nu doar aspectul militar). Multe din condițiile economice, în privința cărora s-a ajuns la anumite înțelegeri în diverse etape ale reglementării, au fost supuse unor anumite revizuiri. Nu există o unitate de opinii a tuturor jucătorilor implicați asupra prezenței Grupului operativ al forțelor armate rusești pe Nistru, asupra instalării punctelor de control comune moldo-ucrainene. S-au schimbat semnificativ și pozițiilor unor părți la negocieri (în primul rând, e vorba de unul din statele garante - Ucraina). În ce măsură alegerile ar putea schimba situația din Transnistria și din jurul ei? Nu cumva cele mai importante forțe politice de la Chișinău vor juca “cartea transnistreană” și vor abandona problema în acel punct în care aceasta se află acum?

Două maluri – două sisteme

Aici ar trebuie să avem în vedere un detaliu destul de important, care a rămas pe ultimul plan în spațiul informational moldovenesc. Da, pe 1 noiembrie vor avea loc alegeri prezidențiale. Însă, mai târziu, pe 29 noiembrie, în autoproclamata republică moldovenească nistreană vor avea loc alegeri generale, în cadrul cărora vor fi aleși deputații Sovietului Suprem, consilierii raionali și locali. Desigur, cele două campanii au niște diferențe esențiale. În cazul celei dintâi, e vorba de un stat membru al ONU, în cazul celui din urmă – despre o formațiune nerecunoscută.

Indiferent de modul în care este perceput astăzi statutul Transnistriei, reprezentanței acesteia, alături de oficialii moldoveni, participă la formatul de negocieri “5+2”, în cadrul căruia părțile în conflict (anume în această calitate!) sunt egale. Mai întâi de toate, din punct de vedere al responsabilității pentru deciziile îndreptate spre reglementarea conflictului.

În contextul electoral ne-am putea aminti și de evenimentele de acum patru ani. În 2016, în Moldova și în formațiunea de facto, care este partea ei componentă, s-au schimbat președinții. Igor Dodon și Vadim Krasnoselski au învins în alegeri. Imediat, ca dintr-un corn al ambundenței au curs comentarii despre oportunitățile de „consolidare a încrederii reciproce”. Cele două sisteme politice, cea din interiorul Moldova și cea din RMN, în ultimii patru ani, probabil, au devenit mult mai diferite decât în 2016.

Directorului de programe a Institutului de Studii Socio-Politice și Dezvoltării Regionale din Tiraspol, Vera Tabac, a oferit o apreciere destul de exactă a tendințelor din Transnistria: “S-a încheiat lupta între puterea legislativă, pe de o parte, și cea executivă și președinte, pe de altă parte. Energia politică s-a concentrat la nivelul relațiilor lucrative dintre președinte și guvern, Sovietul Suprem și președinte”.

Vadim Krasnoselski, în perioada primului său mandat, și-a consolidat, nu și-a pierdut pozițiile. Însă nu toți din Tiraspol sunt dispuși (public sau neoficial) să accepte această tendință. Se aud voci care se plâng de lipsa unei concurențe politice în Transnistria, parlamentul a încetat să mai fie o platformă de dezbateri, iar partidul “Obnovlenie”, dimpotrivă, s-a transformat într-o forță dominantă. Însă faptele rămân a fi fapte. Parlamentul și-a pierdut rolul de altădată, a fost redus numărul deputaților și a consilierilor de toate nivelurilor, a fost coborât pragul de validare a alegerilor.

Alegerile din 2020 în Transnistria sunt privite ca o repetiție generală pentru campania prezidențială din anul viitor. Aceasta urmează să formeze un Soviet Suprem și niște consilii locale loiale liderului autoproclamatei republici, sporind șansele lui Krasnoselski de a fi reales. În acest fel, procesele din politica moldovenească nu vor influența nicidecum situația de la Tiraspol.

O vocea sau mai multe voci?

Dacă ar fi să vorbim despre Moldova, în cei patru ani, Igor Dodon, în pofida tuturor eforturilor depuse spre consolidarea propriei puteri, nu a reușit să devină “șeful cel mare”, care ar fi putut, fără a lua în considerație o multitudine de factori (guvernul, parlamentul, Curtea Constituțională, Procuratura Generală și factorul extern) să poarte un dialog cu Tiraspolul.

Până în 2019 am putea vorbi chiar de niște politicieni “transnistreni” (precum și “externi”) la Chișinău. Desigur, toți politicienii moldoveni, indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, susțin integritatea teritorială a țării. Însă dincolo de acest principiu de bază încep divergențele, care blochează orice decizie legată de Transnistria. Practic, orice decizie! Pașii spre o ipotetică „federalizare”, precum și o ipotetică „restabilire a ordinii” și „descurajarea separatiștilor”, nu se vor bucura de o susținere socio-politică unanimă. Dimpotrivă, ar putea provoca noi divergențe. Alegerile prezidențiale din 2020 nu vor schimba nimic în acest sens, indiferent cine va învinge.

În acest context merită să atragem atenție la o întrevedere recentă a lui Vadim Krasnoselnki și ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Unele publicații au apreciat aceste negocieri ca o adevărată răsturnare în politica din Tiraspol. Între timp, într-adevăr, RMN, în pofida statutului său nerecunoscut, este implicată în toate întrevederile care vizează procesul de reglementare a conflictului. E vorba nu doar de oficialii care reprezintă SUA, dar și Rusia, UE, OSCE. În cazul lui Hogan, Krasnoselski a încercat să arate că este un partener de dialog mai de încredere decât cei de la Chișinău. Iată de ce face trimiteri la “peripețiile partidelor” și “ciclurile electorale” din Moldova, care încetinesc negocierile și, prin urmare, orice avansare spre scopul final – instaurarea păcii.

Într-un viitor fără trecut?

Care este cauza absența unor prognoze optimiste? Mai întâi de toate, la Chișinău problema transnistrează este instrumentalizată mereu în rezolvarea unor probleme de conjunctură. Oponenții lui Dodon critică politicele președintelui, acuzându-l de „privatizarea” problemei transnistrene și de promovarea proiectului de federalizare. Dacă ar fi să ne amintit de istoria alegerilor parlamentare din 2019, atunci una din problemele centrale a fost utilizarea așa-numitor „voturi transnistrene” (la secțiile de vot, deschise pentru transnistrenii cu drept de vot). E adevărat că atunci principalul beneficiar al acestei combinații era oligarhul Vladimir Plahotniuc. Astăzi, oponenții lui Dodon vorbesc despre el ca despre unul din principalii beneficiari ai “factorului transnistrean”.

Merită să atragem atenția că actualul an politic din Moldova decurge sub acompanimentul protestelor combatanților, participanții la conflictul de la Nistru și a veteranilor structurilor de forță. Pe 2 martie (28 de ani de la operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Transnistria), aceștia s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, cerând demisia guvernului, îmbunătățirea situației socio-economice participanților la conflict, retragerea grupului operativ al forțelor armate rusești. Drept pretext formal pentru aceste proteste a devenit aprecierea făcută de ministrul Afacerilor Externe, Aurel Ciocoi, față de rolul Rusiei în reglementarea conflictului din 1992. Însă motivele activizării socio-politice ale veteranilor sunt mult mai adânci.

Aceștia se poziționează ca adevărați patrioți, apărători ai „integrității teritoriale”. În această calitate, probabil, aceștia își vor găsi aliați printre forțele de opoziție. În iulie 2020, combatanții au protestat împotriva posturilor de carantină ale “separatiștilor”, instaurate, potrivit Tiraspolului, pentru a limita extinderea pandemiei de coronavirus. În august și septembrie, aceștia au devenit mai activi, cerând micșorarea vârstei de pensionare în cazul lor și oferirea unei asigurări medicale gratuite pe viață. Acțiunile veteranilor din Moldova sunt deseori comparate cu protestele participanților la conflictul din Donbas, deveniți un factor important în politica ucraineană.

Probabil, orice comparații sunt convenționale. Însă activizarea acestei categorii a cetățenilor, implicați în conflict, nu în soluționarea lui, provoacă anumite temeri, cel puțin. Politizarea protestului combatanților este o realitate, de care trebuie să se țină cont. Nu este exclus că în alegeri aceștia vor aduce un rezultat scontat sau după alegeri, dacă va învinge actualul președinte, fapt care va nemulțumi oponenții lui. Însă, în plan strategic, orice încercare de a edifica o pace durabilă, mizând pe cei care au încercat să rezolve acest conflict prin forță, nu la masa de negocieri, nu e una din cele mai bune căi! Arată ca un deja vu!

Serghei Markedonov este expert al Institutului de Studii Internaționale ale al Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, redactorul șef al revistei “Analiza Internațională”.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

73
Tagurile:
Krasnoseliski, Dodon, Transnistria, Tiraspol, combatanți, alegeri


Загрузка...
Clinica Charite în Berlin

Unde e sticla din care a băut Navalnîi? Răspunsul Berlinului

0
(reînnoit 22:15 18.09.2020)
Reprezentantul guvernului de la Berlin a refuzat să spună dacă sticla din care a băut Navalnîi într-un hotel din Tomsk se află în Germania.

BUCUREȘTI, 18 sep – Sputnik. Purtătorul de cuvânt al guvernului Germaniei, Steffen Seibert, a refuzat să spună unde se află sticla din hotelul din Tomsk, unde a locuit Aleksei Navalnîi, sugerând să fie adresată această întrebare colegilor activistului rus.

Alexei Navalnîi
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Joi, pe contul oficial al lui Navalnîi din Instagram a fost publicată o declarație în care se afirmă că “Noviciok”, cu care ar fi fost otrăvit acesta, a fost descoperit în sticlele din camera din Xander Hotel din Tomsk. De asemenea, se anunță că după ce colaboratorii Fundației pentru Combaterea Corupției (FBK, organizația lui Navalnîi, n.r.) au aflat despre internarea lui Navalnîi, au chemat un avocat, au intrat în cameră, au strâns și au împachetat totul, inclusiv sticlele cu apă.

“Guvernul federal a luat act de înregistrarea video pe care echipa lui Navalnîi le-a publicat. În legătură cu acest video, adresați-vă echipei lui Navalnîi. Tot ce am vrut să spunem am exprimat în comunicatele de presă, în declarații, inclusiv ale cancelarului. Nu mai avem ce adăuga”, a declarat Seibert în cadrul unui briefing organizat vineri. 

Fiind întrebat dacă autoritățile Germaniei vor transmite Rusiei sticla în calitate de „potențială probă”, Seibert a declarat că “la ceea ce au declarat toxicologii din Germania, precum și cei din Franța și Suedia despre natura și originea toxinului nu mai are ce adăuga”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Aleksei Navalnîi, sticlă, Berlin
Tematic
Reacția Moscovei la ideea UE de a numi sancțiunile “Navalnîi”


Загрузка...