Drapele China și SUA

SUA planifică o astfel de răzbunare, încât China ajungă invidieze Rusia

376
(reînnoit 19:33 04.05.2020)
Ce urmări ar putea avea aplicarea ideii de lichidare a datoriei SUA față de China, drept “răsplata” pentru daunele aduse de pandemia coronavirusului.

Ideea unei pedepse demonstrative și umilitoare Chinei ”pentru coronavirus” prin exproprierea unui trilion de dolari din rezervele de aur chineze, despre care am mai scris, a ajuns până în cele mai înalte cabinete ale puterii americane. Acum două săptămâni o astfel de abordare exotică a fost discutată de senatorii republicani și moderatorii talk-show-urilor politice la posturile americane politice de televiziune, însă iată că ideea a ajuns și la Casa Albă, menționează Ivan Danilov în materialul său pentru RIA Novosti.

Potrivit The Washington Post, care face trimitere la surse din administrația Trump, chestiunea ”de a-și ierata singuri datoriile” pe care Washingtonul le are față de Beijing se discută în cadrul strategiei de a forța China să plătească compensații financiare pentru daunele provocate de coronavirus. “Iertarea cu de la sine putere a datoriilor” în acest caz ar putea fi prezentată publicului american ca o plată în avans a acestor compensații: Beijingul credea că a oferit Washingtonului bani cu împrumut, iar în realitate doar a achitat anticipat reparațiile pentru daunele provocate de pandemie. Probabil, potrivit codului moral al gentlemanilor de peste ocean, o astfel de abordare corespunde unor idealuri înalte ale moralității și dreptății, de respectarea cărora se mândresc politicienii americani și fanii lor din Rusia.

Dacă ar fi să credem declarațiilor oficiale ale conducerii americane, rolul de principal inamic al Chinei și de cel mai rațional gânditor în administrația lui Trump îl are, ca să vezi, însuși președintele. Acesta ar susține “penalizarea” materială a Chinei (pentru erorile comise de SUA în pregătirile de epidemie), însă, luând în considerare experiența în sfera afacerilor – se opune unor decizii extrem de riscante, care ar putea pune în pericol statutul valutei americane.

The Washington Post descrie întreaga gamă de măsuri discutate: “Potrivit surselor (familiarizate cu elaborarea măsurilor de răzbunare împotriva Chinei), în ultimele zile președintele Trump și-a manifestat furia de față cu consilierii lui în legătură cu acțiunile Chinei, acuzând această țară de ascunderea informațiilor despre virus și a discutat despre adoptarea unor măsuri serioase, care, probabil, vor fi urmate de niște acțiuni de răspuns din partea Beijingului.

În particular, Trump și consilierul lui au discutat despre problema lipsirii Chinei de “imunitate suverană” pentru a permite guvernului sau (victimelor epidemiei în SUA) să acționeze China în judecată. George Sorial, care a ocupat anterior o funcție de top-manager în compania Trump Organization și participă la o plângere colectivă împotriva Chinei, a declarat publicației The Washington Post că el și alți oficiali de la Casa Albă au discutat despre reducerea “imunității suverane” a Chinei. Experții pentru probleme juridice afirmă că tentativa de a limita această “imunitate suverană” a Chinei va fi extrem de complicată și în acest sens vor fi necesare niște acte juridice suplimentare din partea Congresului.

Unii reprezentanți ai administrației au discutat și despre modalitatea prin care SUA și-ar putea anula o parte a datoriilor față de China, au declarat două surse, familiare cu desfășurarea discuțiilor. Deocamdată nu se cunoaște dacă președintele a susținut această idee”.

Ceva mai târziu, președintele a comentat această situație într-o manieră destul de evazivă, menționând că dacă ”s-ar intra în aceste jocuri, totul va fi complicat” . Și și-a exprimat îngrijorarea pentru ”sanctitatea dolarului” (sanctity of the dollar), probabil, făcând o aluzie la faptul că un faliment selectiv din partea SUA ar putea să submineze utilizarea monedei în calitate de principala valută de schimb la nivel mondial. Pe de altă parte, Trump a căutat să-i consoleze pe jurnaliști, afirmând că va găsi neapărat o cale de a pedepsi China și a menționat o altă idee – instituirea unor tarife vamale extraordinari de mari la mărfurile chineze, pentru a obține din partea Chinei acel trilion de dolari. Probabil, anume la atât estimează liderul american daunele pe care le-a suferit economia americană și rating-ul lui personal de pe urma acțiunilor și inacțiunilor oficialităților de la Beijing în perioada epidemiei.

Toate aceste afirmații ar putea fi tratate ca un discurs preelectoral. Însă dacă acum 15 ani cineva i-ar fi spus unui expert în drept internațional și finanțe că SUA vor impune sancțiuni împotriva companiilor și băncilor rusești pentru că Rusia ar fi ”anexat un teritoriu străin” și că ”s-a implicat activ în alegerile americane”, iar aceste sancțiuni vor fi introduse chiar de președintele în favoarea căruia Rusia ar fi intervenit în procesul electoral – acest expert ar fi râs bine, considerând că e vorba de o satiră la politica americană.

Însă toate acestea au devenit o realitate destul de rapid, din punct de vedere al proceselor istorice. În perioada unor crize globale profunde (iar pandemia este într-adevăr o criză globală), istoria ar putea să se deruleze într-un astfel de tempou despre care un politician din secolul trecut spunea – există decenii în care nu se întâmplă nimic și există câteva săptămâni în care totul se întâmplă cât în decenii.

Merită să luăm în considerare că decizia de a jefui Republica Populară Chineză de 1,3 trilioane de dolari, anulând printr-o semnătură a președintelui obligațiile americane pe care le deține – nu este doar una economică, dar și politică. Urmărind camioanele cu cadavre în piețele din New York și îndeplinind cererea (probabil, pentru prima dată în viață) pentru ajutor de șomaj, având o perspectivă neclară în privința capacității de achita plățile pentru serviciile comunale și ipotecă, zeci de milioane de alegători americani, care vor participa în toamnă la alegerile prezidențiale, trăieasc acum emoții negative puternice.

Dacă președintele va spune că a anulat datoria față de țara care, potrivit versiunii lui Trump și multor jurnaliștii americani, este responsabilă de epidemie, iar banii economisiți îi va împărți muncitorilor din sfera petrolieră care și-au pierdut locurile de muncă, acest gest politic puternic va fi urmat de niște beneficii electorale solide.

Din punct de vedere al gestionării riscurilor, inclusiv a celor politice, acum ar putea demara o retragere lentă (pentru a nu atrage atenția Casei Albe) a rezervelor valutare chineze din instrumentele americane sau, cel puțin, reducerea ponderii acestora în rezerve, pentru că Trump (și ultimii ani sunt dovadă în acest sens) își poate schimba poziția politică oficială în orice moment.

Așa cum anunță The Washington Post, “pedepsirea Chinei este ceea spre ce înclină președintele, a declarat unul dintre consilierii superiori”.

Distrugerea unei treimi din rezervele de aur ale Chinei este o penalitate destul de serioasă, mai ales că prima reacție la un posibil faliment în legătură cu “datoria chineză” a fost slăbirea yuanului în schimburile interbancare. Dacă această ștergere forțată a datoriilor va avea loc, atunci presiunea asupra valutei chineze va deveni una incomparabil de mare.

În cele din urmă, lui Trump i-ar putea părea o idee excelentă sacrificarea statutului dolarului de dragul obținerii unui nou mandat. În plus, la Casa Albă s-ar putea înrădăcina idea că dacă Rezerva Federală cumpără obligațiile americane de pe piață, atunci SUA nu mai au nevoie de creditori externi: tiparul și bugetul îi vor salva, vor acoperi datoria de stat și vor asigura dolarul. Anume o astfel de certitudine, chiar dacă ea nu corespunde realităților economice, le-au educat-o americanii aliații lor externi și nimic (în afară de bunul simț, care se află astăzi în deficit), nu-i împiedică și pe ei să creadă în asta.

În acest context, ar merita să ne amintit de proverbul “tot răul e spre bine”: sancțiunile antirusești au determinat Rusia să se îngrijească de propria stabilitate financiară, de sporirea ponderii aurului în rezervele valutare și să minimalizeze vulnerabilitățile în fața finanțărilor valutare externă. Luând în considerare riscurile și catastrofele care ar putea avea loc în sistemul financiar mondial, dacă Washingtonul într-adevăr va declanșa împotriva Beijingului un război comercial și financiar, toate măsurile de precauție ale Rusiei se vor dovedi cât se poate de oportune.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

376
Tagurile:
coronavirus, pandemie, răzbunare, China, SUA
Tematic
Trump, decizie șoc în privința OMS în plină pandemie: ONU reacționează
Учения НАТО в Грузии

Noul „manifest” antirusesc al NATO amenință toate țările CSI

84
Summitul din iunie al Alianței Nord-Atlantice diferă de celelalte prin felul în care au fost stabilite prioritățile și prin amenințările de securitate imaginare.

În sistemul de coordonate distorsionat din comunicatul final NATO, Rusia s-a dovedit a fi, în mod previzibil, principala „amenințare la adresa păcii”, Coreea de Nord și Iranul s-au situat pe locul doi - cu o marjă mare, pașnica Republică Belarus a fost „desemnată” drept a treia cea mai importantă amenințare la adresa securității, iar China a fost menționată doar pe locul patru.

Nimeni din lume nu a autorizat NATO să împartă state care au drepturi egale și care sunt independente pe categorii. Cu atât mai inadecvată este argumentarea „acuzației” a alianței, care reprezintă interesele a doar aproximativ zece la sută din populația lumii.

Comunicatul summit-ului de la Bruxelles din 14 iunie este în esență un „manifest” antirusesc - stufos, extravagant, periculos pentru țările CSI și umanitatea în ansamblu. Peste zece articole din „rechizitoriu” sunt dedicate „amenințării rusești” (9-15, 25, 46, 50, 54). Pentru comparație, RPDC și Iranul au obținut câte un punct fiecare (51 și 52), „amenințarea chineză” este desemnată prin două puncte (55 - 56). Documentul este un paradox.

În ultimul sfert de secol, Alianța a bombardat activ Iranul, Afganistanul, Libia, Iugoslavia, Siria și nu are dreptul la declarații de genul: „Acțiunile agresive ale Rusiei reprezintă o amenințare la adresa securității euroatlantice”. Cu toate acestea, comunicatul a menționat că blocul construiește un parteneriat cu Federația Rusă de mai bine de 25 de ani, îndeplinindu-și obligațiile internaționale, iar Rusia „continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și obligațiile”.

„Partenerii” nu vor să revină la realitate. După lovitura de stat sponsorizată de SUA-UE la Kiev, revenirea Crimeii la Federația Rusă și summitul NATO din Țara Galilor din 2014, alianța a suspendat „practic orice cooperare civilă și militară cu Rusia”. În același timp, Moscova se presupune că ar trebui și ar trebui să se pocăiască și să se întoarcă la „situația de altădată”.

Adică să cedăm „teritoriile ocupate”: Crimeea Ucrainei, Abhazia și Osetia de Sud Georgia, Transnistria Moldova. În caz contrar, Bruxellesul promite să „răspundă la deteriorarea mediului de securitate ... inclusiv printr-o prezență în viitor în partea de est a Alianței”. Raționamentul reflectă o percepție distorsionată a lumii și aduce în minte concluzia recentă a președintelui francez Emmanuel Macron cu privire la „moartea cerebrală” a NATO. Ascunzându-se în spatele cuvintelor despre pace și securitate, Statele Unite și aliații săi se pregătesc pentru o bătălie cu Rusia, ignorând soarta țărilor și popoarelor vecine.

Acuzații nefondate

Alianța Nord-Atlantică este îngrijorată de creșterea puterii militare a Rusiei în diferite sfere. Potențial militar nou, „activități provocatoare, inclusiv în apropierea granițelor NATO”, exerciții de surpriză la scară largă desfășurate fără notificare prealabilă, continuarea concentrării puterii militare în Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublă utilizare în regiunea Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus. Trebuie amintit aici că nu Rusia s-a apropiat de granițele alianței, ci NATO s-a extins la granițele rusești. Și de mult timp practică războaie hibride în formatul „revoluțiilor culorate” în spațiul CSI.

NATO nu este o organizație umanitară și reprezintă o amenințare potențială pentru securitatea Federației Ruse. Reacția Moscovei și Minskului este destul de naturală, ei nu au uitat „corecțiile” geopolitice ale alianței din Europa (Iugoslavia), Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), Africa (Libia) și multe altele.

În absența unor „dovezi” reale, NATO atribuie Rusiei „încercările de a interveni în alegerile din țările aliate și procesele democratice”, „campaniile de dezinformare pe scară largă”, „acțiunile ilegale și distructive ale serviciilor speciale rusești” pe teritoriul alianță și solicită Rusiei să renunțe la definiția dată Republicii Cehe și Statelor Unite de „țări neprietenoase”.

Că chipurile Rusia își diversifică arsenalul nuclear prin desfășurarea unui număr de complexe de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune pentru a „constrânge NATO”. Pentru a constrânge la ce? Ce înseamnă fraze goale precum „o politică agresivă de intimidare strategică” dacă țările NATO, pur și simplu, nu au susținut o propunere concretă rusească privind un moratoriu asupra desfășurării INF în Europa?

"Rusia continuă să folosească o retorică agresivă și iresponsabilă în domeniul nuclear, acordând o tot mai mare atenție pe destabilizarea exercițiilor militare convenționale". Scuzați-mă, toate țările lumii efectuează manevre militare pe teritoriul lor și doar membrii NATO practică majoritatea exercițiilor pe teritoriul străin - iresponsabil și agresiv.

Oare Moscova amenință direct pe cineva cu utilizarea armelor nucleare sau își transferă în mod deschis trupele peste ocean pentru a efectua manevre militare în nordul Mexicului, în sudul Canadei? Similar cu ceea ce face Pentagonul în Europa. Sunt exercițiile rusești „prea de proporții”? Deci, la urma urmei, teritoriul Federației Ruse nu are analogi în lume (de două ori mai mare decât SUA), pentru a asigura capacitatea de apărare, sunt necesare instrumente proporționale.

Evident, acuzațiile nefondate aduse Rusiei, care este acuzată de toate „păcatele de moarte” sunt concepute pentru a masca sau a justifica pregătirea reală a Statelor Unite și NATO pentru operațiuni militare împotriva Federației Ruse și a aliaților săi. Sporirea prezenței infrastructurii militare și a trupelor străine ale alianței în România și statele baltice este un exemplu viu de transformare treptată a regiunilor și mărilor pașnice într-o zonă de conflict armat. Pentru demontarea și jefuirea ulterioară a spațiului post-sovietic situat la est. Nu vom aprofunda specificul acaparării (furtului) de către americani a petrolului iranian, irakian sau sirian, dar hidrocarburile siberiene și zăcămintele minerale din Asia Centrală prezintă un „trofeu” cu nimic mai puțin important.

Demontarea CSI-ului pașnic

Comunicatul NATO afirmă: „Conflictul din Ucraina și din împrejurimi în circumstanțele actuale este primul subiect de pe agenda noastră”. Este atașată o listă a „defecțiunilor” Moscovei.

Dar Rusia nu este parte a conflictului din războiul civil din Ucraina. Și nu a fost oare interferența brută (hibridă) a SUA și a UE în procesul electoral din Ucraina care a provocat conflictul armat din Donbass în 2014 și revenirea Crimeii la Rusia? Faptele pot fi negate sau pot fi inventate noi interpretări, dar este imposibil de schimbat. În urma rezultatelor referendumului, Crimeea - în mod pașnic și legitim - a devenit parte a Federației Ruse, iar ireversibilitatea acestui eveniment istoric este statuată în Constituția Rusiei. Cei care doresc să demonstreze în mod agresiv contrariul Rusiei o vor "lua la moacă", dar aceasta nu este o amenințare, ci o reacție la situația creată.

Alianța își reiterează sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova „în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional” și solicită Rusiei „să retragă trupele pe care le-a desfășurat în toate cele trei țări fără acordul lor”. Lumea s-a schimbat. URSS și RDG nu mai sunt pe hartă. Datorită participării active a NATO, Iugoslavia a dispărut. Ca un ecou al „revoluției trandafirilor” pro-occidentale din Georgia, au apărut Abhazia și Osetia de Sud care sunt independente de facto, iar Rusia le-a recunoscut de jure în urmă cu mai bine de 12 ani. Într-o zi Georgia și „partenerii” săi vor recunoaște în mod adecvat noua realitate. În acest domeniu, orice discuție despre „ocupație temporară” sau anexare este neconstructivă și periculoasă, cum ar fi 8 august 2008.

Despre inviolabilitatea frontierelor. Conflictul armat din Moldova a apărut din cauza reticenței locuitorilor de limbă rusă din Transnistria de a se integra cu întreaga Republică Moldova în România. Apoi, în 1992, Rusia a propus să trimită un contingent de menținere a păcii al ONU în Transnistria, dar Occidentul a considerat că este prea scump. După o astfel de „consultare”, trupele rusești au primit statutul internațional de menținere a păcii și în Transnistria s-a încetat focul. În istoria modernă a omenirii, aceasta este singura experiență de succes în stabilirea păcii. Aici, în spațiul CSI, Alianța Atlanticului de Nord ar trebui să învețe cum să rezolve efectiv și eficient conflictele și să nu construiască blocuri militare virtuale precum „Georgia - Moldova - Ucraina” cu o orientare deschis antirusească.

Un alt paragraf din comunicat care atrage atenția: „Statele membre NATO rămân profund îngrijorate de evoluțiile din Belarus începând din august 2020. Politicile și acțiunile din Belarus au implicații asupra stabilității regionale". Acesta este un exemplu de ipocrizie politică incredibilă. Despre ce evenimente care destabilizează regiunea vorbim? Din anumite motive, alianța nu este îngrijorată de mitingurile mult mai numeroase și mai de durată ale „vestelor galbene” din Franța sau de asaltul Capitolului de către protestatarii din Statele Unite - cu arestarea ulterioară a peste 400 de persoane. Este altceva?

Voluminosul text al comunicatului NATO din 14 iunie este disponibil pe site-ul oficial în trei limbi și toată lumea poate găsi mai multe neconcordanțe cu realitatea. În concluzie, aș dori să remarc: după 20 de ani de război și rușinosul acord de pace dintre Statele Unite și NATO cu teroriștii talibani, într-o situație de fugă efectivă a trupelor străine din Afganistan, „partenerii” nu ar trebui să fluture în mod atât de activ „bâta” din Europa sau Arctica. S-ar putea produce un ricoșeu, mai ales că într-un conflict ipotetic cu cea mai mare putere nucleară de cea mai înaltă tehnologie ei sunt condamnați. Într-un proces de negocieri între părți egale, sunt posibile compromisuri rezonabile și o coexistență pașnică.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

84
Tagurile:
SUA, summit, NATO, Rusia


Загрузка...
Генерал морской пехоты Фрэнк Маккензи, верховный командующий США на Ближнем Востоке (слева), прибывает в Эр-Рияд, Саудовская Аравия

Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic