Producția de petrol

Revoluția de șist a SUA împotriva forței ruso-arabe a fost îngenunchiată

459
(reînnoit 09:24 28.04.2020)
Analiștii americani încearcă să convingă opinia publică că pentru sectorul producției petrolului de șist este posibil și un scenariu pozitiv, însă realitatea din teren deocamdată nu este una dintre cele mai optimiste.

MOSCOVA, 29 apr – Sputnik, Ivan Danilov. Publicația britanică Financial Times, specializată pe o promovare a agendei elitei financiare globale, este nevoită să caute cel puțin un aspect pozitiv în situația creată în jurul pieței petrolului.

Totodată, luând în considerație particularitățile audienței, nu e suficient să declare că economia rusă are de suferit de pe urma prețurilor mici la petrol – e rău, însă e insuficient, pentru că cititorii înstăriți de pe ambele țărmuri ale Oceanului Atlantic sunt interesați de aspectele geopolitice doar atunci când nu suferă propriile lor buzunare.

Drept urmare, chiar și amatorii “jingoismului umanitar” din redacția instituției media londoneze sunt nevoiți să recunoască că deocamdată nu totul este chiar atât de rău, însă America în sectorul extracțiilor de șist american, în special, se va răzbuna cândva pe Rusia și Arabia Saudită. Deocamdată, situația, în versiunea Financial Times, arată aproximativ în felul următor: sectorul american al extracțiilor de șist se află într-o mare suferință și trece printr-o umilință profundă, însă visează la o măreție în viitor.

“Sectorul petrolului de șist, care îi va permite lui Trump să se laude cu reducerea dependenței SUA de petrolul din Orientul Apropiat și i-ar dezlega mâinile pentru introducerea sancțiunilor împotriva exportatorilor de resurse energetice din Iran și Rusia, acum este îngenunchiat”, subliniază analiștii publicației britanice. În continuare, ei țin să diminueze din entuziasmul celor care speră că ajutorul de stat din partea Washingtonului ar putea schimba radical situația, notând că “un sprijin (din partea statului n.r.) este azi inevitabil, însă, indiferent cum ar arăta el, reducerea sectorului petrolier al SUA, probabil, va fi la fel de spectaculos precum a fost și creșterea lui în ultimii ani”.

Aprecierea jurnaliștilor ar putea fi pusă pe seama ispitei instituțiilor media de a hiperbolica și accentua panica, însă reprezentanții companiilor internaționale de producție și vânzare a petrolului utilizează și ei expresii destul de emoționale pentru a descrie viitorul pieței petrolului.

Agenția Bloomberg anunță: “Luni (ziua în care prețurile la petrolul american au devenit negative pe bursele americane, n.r.) într-adevăr a concentrat mințile oamenilor pe idea încetinirii creșterii producției”, a declarat Ben Luckock, copreședintele departamentului comerțului cu petrol în Trafigura Group, adăugând că “e o lovitură frontală dată pieței, de care era nevoie pentru a înțelege că totul este destul de serios”.

În sumă se creionează un peisaj britanico-american destul de cuprinzător: industria extracțiilor de șist a fost pusă în genunchi și este lovită în față. Cum am putea fi optimiști într-o astfel de situație? Pentru optimism există experți speciali la centrul analitic de frunte din SUA – Council on Foreign Relation. Financial Times citează poziția expertului acestei organizații:

“Dacă Rusia și Arabia Saudită cred că vor reușit să lichideze șistul (american n.r.), greșesc amarnic”, declară Amy Myers Jaffe. – Singurul lucru pe care îl pot face este să schimbe proprietarii (companiilor de șist, n.r.).

E o poziție foarte populară, care reduce la idea că falimentul companiilor extracțiilor de șist nu are nicio importanță pentru că ele doar își vor schimba proprietarii, iar noii proprietari deja nu vor avea povara vechilor datorii și vor continua cu mare plăcere să inunde piața cu petrol ieftin în numele promovării intereselor geopolitice ale SUA. Problema acestei teorii constă în faptul că noii proprietari vor fi anume acei creditori (începând cu băncile sau companiile de investiții, terminând cu fondurile de pensii), din contul cărora a și avut loc “revoluția de șist”. Anume banii acestor creditori au fost irosiți într-o producție absolut ineficientă din punct de vedere financiar, chiar și în condițiile unor prețuri înalte la petrol. Acum acestor creditori le vor reveni niște câmpuri petroliere falimentare și o perspectivă, în cazul continuării activității lor, de a pierde mai mulți bani, adică a-și adăuga la pierderile suferite altele noi, suplimentare, cu fiecare butoi de petrol.

Ar putea încerca să identifice pe piețele de capital o nouă tranșă din partea unor investitori mai puțin deștepți, care vor credita continuarea activității companiilor de șist, însă va fi o întreprindere destul de dificilă: toți investitorii mai puțin inteligenți, care au crezut în perspectivele șistului, au investit deja în acest sector – tocmai ei urmează să devină deținătorii rămășițelor acestor active ale companiilor petroliere în procesul falimentării în masă. Dacă proprietarii acestor rămășițe, ruinelor “imperiilor de șist” vor deveni marile companii petroliere, indiferent dacă vor fi americane sau internaționale, e puțin probabil să recurgă la majorarea producției, pentru că anume din cauza sporirii ei s-au prăbușit acțiunile companiilor lor, fiind micșorare și dividentele acționarilor lor.

Potrivit aprecierilor agenției americane de informații a Ministerului Energeticii (EIA), SUA vor reveni la statutul de importator net de petrol până la sfârșitul anului 2020.

Totuși, jurnaliștii de la FT prezintă în calitate de scenariu optimist o creștere a prețurilor la petrol până la 80 de dolari pentru un baril și o reînviere a sectorului extracțiilor de șist în SUA. Trebuie să recunoaștem că e un scenariu destul de probabil, însă acesta nu trebuie să fie interpretat ca o înfrângere a Riadului sau Moscovei, pentru că 80 de dolari pentru un baril este un preț destul de interesant și profitabil atât pentru Rusia, cât și pentru Arabia Saudită, precum și pentru alte state din OPEC. Participanții la OPEC+ nu și-au propus niciodată să “distrugă” acest sector al industriei petroliere americane. Sarcina a constat doar în predarea unei lecții (nu să-i elimine de pe piață), care practicau domping din contul banilor altora și provocau daune altor producători, inclusiv unor companii mari americane, care nu s-au implicat în jocurile cu șistul. Într-un anumit sens, varianta cu “a învăța minte” nu s-a reușit, însă variant “eliminării”, în sensul cel mai direct, decurge destul de reușit. Potrivit ziarului din Texas, Houston Chronicle, “Marea deconectare a sondelor petroliere din Texas a început”.

Totuși experiența arată că în cazul în care actuala criză va fi una insuficientă, atunci piața ar putea să repete lovitura frontală de grație asupra companiilor de șist. A devenit evident că toate capacităților lor de a rezista nu corespund deloc declarațiilor făcute acum o lună.

Cel mai probabil, șistul american va fi nevoit să ia o pauză în revoluția lor pentru a reveni pe piață doar atunci când pe ea se vor fixa cu totul alte prețuri, mult mai acceptabile pentru ceilalți producători de petrol.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

459
Tagurile:
Arabia Saudita, Arabia Saudită, Rusia, Petrol, SUA, Șist
Учения НАТО в Грузии

Noul „manifest” antirusesc al NATO amenință toate țările CSI

76
Summitul din iunie al Alianței Nord-Atlantice diferă de celelalte prin felul în care au fost stabilite prioritățile și prin amenințările de securitate imaginare.

În sistemul de coordonate distorsionat din comunicatul final NATO, Rusia s-a dovedit a fi, în mod previzibil, principala „amenințare la adresa păcii”, Coreea de Nord și Iranul s-au situat pe locul doi - cu o marjă mare, pașnica Republică Belarus a fost „desemnată” drept a treia cea mai importantă amenințare la adresa securității, iar China a fost menționată doar pe locul patru.

Nimeni din lume nu a autorizat NATO să împartă state care au drepturi egale și care sunt independente pe categorii. Cu atât mai inadecvată este argumentarea „acuzației” a alianței, care reprezintă interesele a doar aproximativ zece la sută din populația lumii.

Comunicatul summit-ului de la Bruxelles din 14 iunie este în esență un „manifest” antirusesc - stufos, extravagant, periculos pentru țările CSI și umanitatea în ansamblu. Peste zece articole din „rechizitoriu” sunt dedicate „amenințării rusești” (9-15, 25, 46, 50, 54). Pentru comparație, RPDC și Iranul au obținut câte un punct fiecare (51 și 52), „amenințarea chineză” este desemnată prin două puncte (55 - 56). Documentul este un paradox.

În ultimul sfert de secol, Alianța a bombardat activ Iranul, Afganistanul, Libia, Iugoslavia, Siria și nu are dreptul la declarații de genul: „Acțiunile agresive ale Rusiei reprezintă o amenințare la adresa securității euroatlantice”. Cu toate acestea, comunicatul a menționat că blocul construiește un parteneriat cu Federația Rusă de mai bine de 25 de ani, îndeplinindu-și obligațiile internaționale, iar Rusia „continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și obligațiile”.

„Partenerii” nu vor să revină la realitate. După lovitura de stat sponsorizată de SUA-UE la Kiev, revenirea Crimeii la Federația Rusă și summitul NATO din Țara Galilor din 2014, alianța a suspendat „practic orice cooperare civilă și militară cu Rusia”. În același timp, Moscova se presupune că ar trebui și ar trebui să se pocăiască și să se întoarcă la „situația de altădată”.

Adică să cedăm „teritoriile ocupate”: Crimeea Ucrainei, Abhazia și Osetia de Sud Georgia, Transnistria Moldova. În caz contrar, Bruxellesul promite să „răspundă la deteriorarea mediului de securitate ... inclusiv printr-o prezență în viitor în partea de est a Alianței”. Raționamentul reflectă o percepție distorsionată a lumii și aduce în minte concluzia recentă a președintelui francez Emmanuel Macron cu privire la „moartea cerebrală” a NATO. Ascunzându-se în spatele cuvintelor despre pace și securitate, Statele Unite și aliații săi se pregătesc pentru o bătălie cu Rusia, ignorând soarta țărilor și popoarelor vecine.

Acuzații nefondate

Alianța Nord-Atlantică este îngrijorată de creșterea puterii militare a Rusiei în diferite sfere. Potențial militar nou, „activități provocatoare, inclusiv în apropierea granițelor NATO”, exerciții de surpriză la scară largă desfășurate fără notificare prealabilă, continuarea concentrării puterii militare în Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublă utilizare în regiunea Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus. Trebuie amintit aici că nu Rusia s-a apropiat de granițele alianței, ci NATO s-a extins la granițele rusești. Și de mult timp practică războaie hibride în formatul „revoluțiilor culorate” în spațiul CSI.

NATO nu este o organizație umanitară și reprezintă o amenințare potențială pentru securitatea Federației Ruse. Reacția Moscovei și Minskului este destul de naturală, ei nu au uitat „corecțiile” geopolitice ale alianței din Europa (Iugoslavia), Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), Africa (Libia) și multe altele.

În absența unor „dovezi” reale, NATO atribuie Rusiei „încercările de a interveni în alegerile din țările aliate și procesele democratice”, „campaniile de dezinformare pe scară largă”, „acțiunile ilegale și distructive ale serviciilor speciale rusești” pe teritoriul alianță și solicită Rusiei să renunțe la definiția dată Republicii Cehe și Statelor Unite de „țări neprietenoase”.

Că chipurile Rusia își diversifică arsenalul nuclear prin desfășurarea unui număr de complexe de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune pentru a „constrânge NATO”. Pentru a constrânge la ce? Ce înseamnă fraze goale precum „o politică agresivă de intimidare strategică” dacă țările NATO, pur și simplu, nu au susținut o propunere concretă rusească privind un moratoriu asupra desfășurării INF în Europa?

"Rusia continuă să folosească o retorică agresivă și iresponsabilă în domeniul nuclear, acordând o tot mai mare atenție pe destabilizarea exercițiilor militare convenționale". Scuzați-mă, toate țările lumii efectuează manevre militare pe teritoriul lor și doar membrii NATO practică majoritatea exercițiilor pe teritoriul străin - iresponsabil și agresiv.

Oare Moscova amenință direct pe cineva cu utilizarea armelor nucleare sau își transferă în mod deschis trupele peste ocean pentru a efectua manevre militare în nordul Mexicului, în sudul Canadei? Similar cu ceea ce face Pentagonul în Europa. Sunt exercițiile rusești „prea de proporții”? Deci, la urma urmei, teritoriul Federației Ruse nu are analogi în lume (de două ori mai mare decât SUA), pentru a asigura capacitatea de apărare, sunt necesare instrumente proporționale.

Evident, acuzațiile nefondate aduse Rusiei, care este acuzată de toate „păcatele de moarte” sunt concepute pentru a masca sau a justifica pregătirea reală a Statelor Unite și NATO pentru operațiuni militare împotriva Federației Ruse și a aliaților săi. Sporirea prezenței infrastructurii militare și a trupelor străine ale alianței în România și statele baltice este un exemplu viu de transformare treptată a regiunilor și mărilor pașnice într-o zonă de conflict armat. Pentru demontarea și jefuirea ulterioară a spațiului post-sovietic situat la est. Nu vom aprofunda specificul acaparării (furtului) de către americani a petrolului iranian, irakian sau sirian, dar hidrocarburile siberiene și zăcămintele minerale din Asia Centrală prezintă un „trofeu” cu nimic mai puțin important.

Demontarea CSI-ului pașnic

Comunicatul NATO afirmă: „Conflictul din Ucraina și din împrejurimi în circumstanțele actuale este primul subiect de pe agenda noastră”. Este atașată o listă a „defecțiunilor” Moscovei.

Dar Rusia nu este parte a conflictului din războiul civil din Ucraina. Și nu a fost oare interferența brută (hibridă) a SUA și a UE în procesul electoral din Ucraina care a provocat conflictul armat din Donbass în 2014 și revenirea Crimeii la Rusia? Faptele pot fi negate sau pot fi inventate noi interpretări, dar este imposibil de schimbat. În urma rezultatelor referendumului, Crimeea - în mod pașnic și legitim - a devenit parte a Federației Ruse, iar ireversibilitatea acestui eveniment istoric este statuată în Constituția Rusiei. Cei care doresc să demonstreze în mod agresiv contrariul Rusiei o vor "lua la moacă", dar aceasta nu este o amenințare, ci o reacție la situația creată.

Alianța își reiterează sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova „în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional” și solicită Rusiei „să retragă trupele pe care le-a desfășurat în toate cele trei țări fără acordul lor”. Lumea s-a schimbat. URSS și RDG nu mai sunt pe hartă. Datorită participării active a NATO, Iugoslavia a dispărut. Ca un ecou al „revoluției trandafirilor” pro-occidentale din Georgia, au apărut Abhazia și Osetia de Sud care sunt independente de facto, iar Rusia le-a recunoscut de jure în urmă cu mai bine de 12 ani. Într-o zi Georgia și „partenerii” săi vor recunoaște în mod adecvat noua realitate. În acest domeniu, orice discuție despre „ocupație temporară” sau anexare este neconstructivă și periculoasă, cum ar fi 8 august 2008.

Despre inviolabilitatea frontierelor. Conflictul armat din Moldova a apărut din cauza reticenței locuitorilor de limbă rusă din Transnistria de a se integra cu întreaga Republică Moldova în România. Apoi, în 1992, Rusia a propus să trimită un contingent de menținere a păcii al ONU în Transnistria, dar Occidentul a considerat că este prea scump. După o astfel de „consultare”, trupele rusești au primit statutul internațional de menținere a păcii și în Transnistria s-a încetat focul. În istoria modernă a omenirii, aceasta este singura experiență de succes în stabilirea păcii. Aici, în spațiul CSI, Alianța Atlanticului de Nord ar trebui să învețe cum să rezolve efectiv și eficient conflictele și să nu construiască blocuri militare virtuale precum „Georgia - Moldova - Ucraina” cu o orientare deschis antirusească.

Un alt paragraf din comunicat care atrage atenția: „Statele membre NATO rămân profund îngrijorate de evoluțiile din Belarus începând din august 2020. Politicile și acțiunile din Belarus au implicații asupra stabilității regionale". Acesta este un exemplu de ipocrizie politică incredibilă. Despre ce evenimente care destabilizează regiunea vorbim? Din anumite motive, alianța nu este îngrijorată de mitingurile mult mai numeroase și mai de durată ale „vestelor galbene” din Franța sau de asaltul Capitolului de către protestatarii din Statele Unite - cu arestarea ulterioară a peste 400 de persoane. Este altceva?

Voluminosul text al comunicatului NATO din 14 iunie este disponibil pe site-ul oficial în trei limbi și toată lumea poate găsi mai multe neconcordanțe cu realitatea. În concluzie, aș dori să remarc: după 20 de ani de război și rușinosul acord de pace dintre Statele Unite și NATO cu teroriștii talibani, într-o situație de fugă efectivă a trupelor străine din Afganistan, „partenerii” nu ar trebui să fluture în mod atât de activ „bâta” din Europa sau Arctica. S-ar putea produce un ricoșeu, mai ales că într-un conflict ipotetic cu cea mai mare putere nucleară de cea mai înaltă tehnologie ei sunt condamnați. Într-un proces de negocieri între părți egale, sunt posibile compromisuri rezonabile și o coexistență pașnică.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

76
Tagurile:
SUA, summit, NATO, Rusia


Загрузка...
Генерал морской пехоты Фрэнк Маккензи, верховный командующий США на Ближнем Востоке (слева), прибывает в Эр-Рияд, Саудовская Аравия

Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic