Soarta UE

Coronavirusul va forța Europa plătească pentru suveranitatea politică

113
(reînnoit 16:26 21.04.2020)
Va exista sau nu Europa Unită în lumea post-coronavirus? Editorialistul Piotr Akopov încearcă să arate care sunt factorii interni și externi de care va depinde supraviețuirea Uniunii Europene ca subiect al relațiilor Internaționale.

editorial de Piotr Akopov

Joi va avea loc un summit video al Uniunii Europene - despre viitorul trist despre care vorbește tot mai des o persoană care a pretins în ultimii trei ani să devină liderul acesteia. În ajunul summitului, Emmanuel Macron o spune pe șleau - UE trebuie să decidă dacă este un proiect economic sau unul politic. Dacă e să alegem prima opțiune, atunci Europa unită se va destrăma, spune președintele francez.

”Am ajuns la momentul adevărului, când trebuie să decidem dacă Uniunea Europeană este un proiect politic sau doar un proiect de piață. Cred că Uniunea Europeană este un proiect politic... Dacă este un proiect politic, factorul uman este o prioritate și conceptele de solidaritate intră în joc... Economia urmează acest lucru și să nu uităm că economia este o știință morală. Trebuie să oferim asistență financiară și să dăm dovadă de solidaritate pentru ca Europa să-și mențină unitatea”, a declarat Macron pentru Financial Times. Adică, țările bogate ar trebui să îi ajute pe săraci, în timp ce cele din nord ar trebui să manifeste solidaritate față de cele din sud, care sunt cele mai afectate de pandemia coronavirusului:

”Nu poți avea o piață unică în care unii sunt sacrificați, ar fi o greșeală istorică să spui din nou că „păcătoșii trebuie să plătească”.

Adică, Germania ar trebui să înceteze să se opună creării unui fond special care să ofere asistență financiară țărilor UE în conformitate cu nevoile lor - și nu cu dimensiunea economiei lor. Țările din sudul Europei, începând cu Italia, cele mai afectate de coronavirus, insistă pe acest aspect, nu numai din punct de vedere al numărului de victime, ci și din punct de vedere economic.

Dacă Germania refuză să ofere acest ajutor, nu numai zona euro va fi în pericol. Uniunea Europeană, ca proiect politic, poate să nu supraviețuiască crizei actuale, „trebuie să spunem clar că acest lucru duce la prăbușirea ideii europene”.

Apărându-și poziția, Macron a amintit chiar de „greșeala colosală și fatală” a Franței în solicitarea reparațiilor Germaniei după Primul Război Mondial - plățile imense au slăbit germanii, au provocat o „reacție populistă” în Germania și catastrofa care a urmat. "Aceasta este o greșeală pe care nu am admis-o la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial", a spus Macron, amintind de planul Marshall, adică de asistență la scară largă pentru economia europeană. De faptul că ajutorul era extern și deloc gratuit - răsplata a fost subjugarea Europei față de atlantiști - Macron nu a pomenit. El este mai degrabă preocupat de viitorul în care s-ar putea să nu existe o Europă unită:

”Dacă nu o vom putea face astăzi, vă spun că vor câștiga populiștii - astăzi, mâine, poimâine, în Italia, în Spania, poate și în Franța și în altă parte... Acest lucru este evident, deoarece oamenii vor spune: ”Ce fel de viata ne oferiți de fapt? Acești oameni nu vă vor proteja nici în momentul crizei, nici de consecințele acesteia. "Ei nu simt nicio solidaritate cu voi... Nu sunt pentru o Europă unită când vine vorba de greutățile comune”.

Așa este - Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză din istoria sa. Dar va putea oare supraviețui?

Da, va putea. Pentru că, în pofida cuvintelor lui Macron, UE a fost întotdeauna doar un proiect politic - chiar și atunci când nu era, când ideea pan-europeană a apărut la începutul secolului trecut. Problemele economice nu pot distruge Uniunea Europeană - doar provocările politice: interne sau externe o pot distruge.

Totul este mai simplu cu factorii externi - eforturile actorilor externi care vizează slăbirea și prăbușirea UE au o bază complet pragmatică. Nimeni nu are nevoie de un rival puternic pe scena mondială - iar Europa, integrată până la stadiul unui singur stat (federație), este în orice caz o forță globală puternică. Desigur, nu la fel ca în epoca europeană a istoriei mondiale din secolele XVI-XIX - dar totuși. Nici SUA, nici China, nici Rusia nu au nevoie de o Europă puternică unită din diferite motive, dar acest lucru nu este principial pentru Europa însăși. Este mai ușor pentru toți să negocieze și să aibă de a face (și, dacă este necesar, să se confrunte) cu puteri europene aparte sau cu blocuri de țări europene. Cu toate acestea, principalul dușman al Europei unite nu se află în afară - ci în interiorul ei.

Europa a tins mereu spre unitate - ne putem aminti de Roma, de imperiul Carolingian, de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, de Napoleon sau Hitler. Principiile unificării ar putea fi diferite - dar esența este întotdeauna aceeași: europenii trebuie să fie împreună și sub aceeași conducere vor deveni mai puternici și mai de succes. Penultimele două proiecte s-au năruit din cauza Rusiei, țară absolut de neînțeles pentru Europa, pe care doreau să o împingă spre Asia.

Dar ultimul proiect, Uniunea Europeană, ca idee a apărut imediat după cea mai grandioasă victorie a Rusiei asupra unei Europe unite, deși naziste - când Moscova a obținut controlul asupra Europei de Est, iar SUA și Marea Britanie asupra părții occidentale. Europa și-a pierdut calitatea de subiect al relațiilor internaționale - dar a început să se integreze sub controlul strict al fratelui mai mare anglo-saxon. În primul rând, partea sa de vest - și de la începutul anilor 90, după prăbușirea URSS, și cea estică.

Drept consecință, avem acum un imens imperiu nefinalizat, neintegrat - cu cea mai mare economie din lume, cu exporturi gigantice, cu monedă proprie și sistem financiar. Însă, cu o voință foarte slabă - cu o politică externă neclară, inconsecventă și dependentă, cu lipsa unei politici de apărare independente. Gigantul economic nu are suveranitate geopolitică - rămâne totuși parte a Occidentului, sau, mai degrabă, a proiectului de globalizare atlantist, care combină o parte din elitele europene și americane ce vizează dominarea mondială. Dar cursul istoriei spune, chiar strigă că este timpul să vă gândiți la suflet - nu pentru a vă agăța de liderism global (deja pierdut), ci de a vă construi propria casă. Ce împiedică acest lucru? Coronavirusul?

Nu, există două obstacole principale în calea transformării Uniunii Europene într-un singur stat suveran. Obstacolul extern - reticența anglo-saxonilor și a elitelor europene, adepte ale atlantismului, care nu lăsa nava europeană să plutească autonom. ”Europa trebuie să-și asume responsabilitatea pentru viitorul său”, spun Merkel și Macron, dar dorințele noastre trebuie să coincidă cu capacitățile noastre. În acest caz - cel puțin prezența voinței politice și a gândirii strategice este necesară, adică persoanele care declară acest lucru ar trebui să creadă într-adevăr într-o Europă independentă și vor să o construiască. Există mari îndoieli cu privire la faptul că actualii lideri ai Germaniei și Franței (și, mai pe larg, grupurile de conducere) își fixează scopuri atât de serioase.

Al doilea obstacol pentru o Europă unită este unul intern. Într-adevăr, popoarele nu doresc o Europă atât de unită - Uniunea Europeană este nepopulară, iar actuala criză îi va produce o lovitură teribilă. Dar cine a spus că o Europă unită ar trebui să fie exact așa cum este acum? Mulți dintre eurosceptici, cei pe care Macron și integratorii europeni îi numesc cu dispreț populiști, nu sunt cu adevărat împotriva unei Europe unite ca atare - sunt împotriva unei UE așa cum este aceasta acum.

Cu o ideologie care erodează identitatea națională, cu valori anti-tradiționale, cu dictatele elitelor supranaționale, atât slabe în spirit, cât și puternice din punct de vedere birocratic. La fel, pe mulți europeni îi sperie liderismul inevitabil german aflat în continuă creștere - dar, orice ar fi, germanii sunt baza și fundamentul oricărei integrări europene, singura întrebare este dacă actuala elită germană este independentă în acțiunile sale?

Multe lucruri le sperie pe diferite națiuni europene, dar există ceva care le unește mai mult decât toate diferențele. Aceasta este înțelegerea faptului că împreună sunt mai puternice decât separat, iar în lumea globalizată actuală acesta este un motiv foarte important. Europenii înțeleg acest lucru chiar mai bine decât alții - pentru că ei au fost cei care au fost principalii constructori ai acestei ordini mondiale. Ei doreau (în special rudele lor anglo-saxone) să-i conducă complet - nu a mers, acum este timpul să-și ia revanșa, să se pregătească pentru luptele dintre centrele de putere regionale și dintre civilizații.

Să consolidezi, adică să termini construcția, cetatea ta europeană - pentru a concura, a se certa, a negocia cu alții în numele unei Europe puternice unite. Pentru a obține acest lucru, nu este necesar să fie unificat totul și toate, de la Lisabona la Helsinki - trebuie doar să fie asumată responsabilitatea pentru un viitor independent și să existe frică de alternativă, adică de prăbușire.

”Acum frica este în prim plan - nu de coronavirus, ci de faptul că consecințele coronacrisisului vor distruge UE. Și acesta este un bun stimulent pentru acțiuni de sporire a încrederii în aceasta în rândul popoarele europene. În esență, nu există nicio alternativă la propunerile lui Macron - desigur, se poate spune despre Italia „ei bine, unde vor fugi ei aflându-se în submarin”, oricum nu vor părăsi zona euro și UE. Într-adevăr, nu cred că vor fugi în Rusia.

Nu, nu direct la Moscova - ci în Asia. Beijingul va veni cu plăcere în ajutorul Romei - și, dacă Italia va părăsi UE, atunci o cruce îndrăzneață poate fi pusă pe visul unei Europe unite. Acest lucru este bine înțeles la Berlin (ca să nu mai vorbim de capitalele anglo-saxone) - așa că germanii vor plăti, nu există nicio îndoială. UE a fost întotdeauna un proiect politic - și pentru Germania asta continuă să fie important. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

113
Tagurile:
Europa unită, suveranitate
Тема:
Coronavirusul, știri de ultima oră (1087)
Tematic
Italia avertizează: Uniunea Europeană ar putea să nu reziste epidemiei
Premierul Italiei: Uniunea Europeană ar putea eșua din cauza pandemiei
Igor Dodon la întâlnirea cu alegătorii din or. Fălești

Adevărata miză a altercației dintre Usatîi și Dodon

382
(reînnoit 09:10 26.10.2020)
De ce Usatîi a decis să se ia de piept cu Dodon, nu la figurat, ci la propriu? Ca să se mai dezmorțească. E în spiritul lui. Dar și urmărește ceva. Inclusiv pentru perioada de după alegeri.

Incidentul care a avut loc ieri în palatul de cultură din orașul Fălești, provocat de liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, care a venit nepoftit la întâlnirea președintelui Igor Dodon cu alegătorii și care i-a creat un evident disconfort șefului statului, deci, acest incident, în pofida așteptărilor, nu are cum să-i prejudicieze șansele electorale lui Dodon.

Admit că acest incident îi poate consolida nițel poziția lui Renato Usatîi, dar nu din contul electoratului lui Dodon, ci al altui concurent electoral.

O zicală populară spune că atunci când doi se bat, al treilea câștigă. În cazul nostru este invers: când doi se bat, al treilea pierde.

O altercație la club nu din cauza, ci în detrimentul unei domnișoare

Altercația care a avut loc la Fălești nu are cum să determine nici măcar o parte minusculă din electoratul lui Dodon să voteze pentru Usatîi, chiar dacă în îmbrâncelile de acolo Usatîi a ieșit aparent victorios, reușind să-i strice lui Dodon discuția cu alegătorii. Judecând după sondajele care au fost făcute, dacă putem să avem măcar puțintică încredere în sondaje, alegătorul lui Dodon este unul matur, chiar preponderent în vârstă, unul care optează pentru stabilitate, previzibilitatea, adică unul care sub nicio formă nu este dominat de un spirit războinic, revoluționar. Respectiv nu are cum să migreze de la Dodon la Usatîi, atunci când ultimul transformă o întâlnire electorală într-o probă de sumo.

Renato Usatîi, la întâlnirea lui Igor Dodon cu alegătorii din orașul Fălești
© Photo : Miroslav Rotari
Renato Usatîi, la întâlnirea lui Igor Dodon cu alegătorii din orașul Fălești

Și nici nu a fost asta miza gestului făcut de Usatîi.

Miza a fost alta: să arate că dintre toți contracandidații electorali ai șefului statului, doar el poate să-l confrunte pe Dodon. Usatîi este cel care are curajul să se ia de piept cu Dodon, nu Maia Sandu. Și dacă ținem cont de faptul că sondajele ne dau următorul clasament pentru votul de duminică: pe primul loc Dodon, pe locul doi Sandu și pe locul trei Usatîi, atunci publicul trebuie să înțeleagă că cel care trebuie să se confrunte în turul doi cu Dodon este Usatîi, nu Maia Sandu. Asta este adevărata miză a scandalului de ieri, din clubul din Fălești.

Acum este greu de spus dacă îmbrânceala de la Fălești îl va face pe Renato Usatîi mai simpatic decât Maia Sandu în ochii electoratului PAS. Chiar nu știu ce să cred.  

Se prefigurează conturul unui lider protestatar pentru perioada de după alegeri

Dar ieșirea de ieri a lui Renato Usatîi mai poate avea o miză. O miză gândită pentru perioada post-alegeri și pentru situația în care Igor Dodon va ieși câștigător și va obține un nou mandat de președinte.

Este știut faptul că aproape toți contracandidații lui Dodon au lăsat să se înțeleagă că, dacă șeful statului câștigă alegerile, atunci înseamnă că alegerile au fost fraudate și că ei, opoziția, sunt gată să iasă în stradă, să reediteze în Republica Moldova situația din Kîrgîzstan și Belarus, adică să ceară abdicarea lui Dodon prin proteste masive și posibil violente.

Până și liderul PCRM, Vladimir Voronin, care este deja un om în etate și care nu candidează la postul de șef al statului, a declarat că, dacă câștigă Dodon, înseamnă că alegerile au fost fraudate și el personal va ieși în stradă să protesteze cu tot poporul.

Păi dacă e așa și dacă în turul doi de scrutin Maia Sandu va pierde în fața lui Igor Dodon, vă imaginați că nu liderul PAS va merge în fruntea coloanei protestatarilor hotărâți să-l dea jos pe "dictatorul Dodon".

Maia Sandu pentru asta nu se potrivește. Nu are sânge de lider, și mai ales de unul stradal, protestatar. Cu așa lider, nici la un flashmob nu-ți vine a merge, mite la proteste, la vreo revoluție colorată. Din alt aluat este creat Renato Usatîi. Posibil că el își revendică rolul de lider protestatar de pe acum. Este adevărat că, dacă va dori să devină liderul protestatarilor nemulțumiți sau, mai bine, revoltați de victoria lui Dodon, atunci trebuie să se aștepte la o concurență acerbă din partea președintelui PPDA, Andrei Năstase, care, la 1 noiembrie, va înregistra un rezultat extrem de prost, dar care va privi protestele împotriva lui Dodon ca pe o nouă șansă de urca pe creasta valului politic. Pe care a stat o vreme cocoțat prin 2016, înainte de prezidențiale, dar pe care l-a descălecat de bună voie, permițându-i Maiei Sandu să-l încalece, după care el nu l-a mai prins. Așa-i când vrei să fii gentelman și, mai ales, cavaler în politică.  

Cel puțin, un pic de dezmorțeală

Acum ar mai fi de remarcat un aspect al gâlcevii de ieri din casa de cultură din Fălești. De dragul adevărului, trebuie să recunoaștem că aceasta campanie electorală este o tristețe, o plictiseală care provoacă chiar repulsie față de alegeri și față de politică. Nicio confruntare de idei, doar promisiuni, adică vorbe.

Apoi iată, în acest ocean de vorbe, Usatîi a produs ceva valuri, puțină mișcare. Nu intelectuală, ci fizică. Dar oricum și asta înseamnă un pic de dezmorțeală.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

382
Tagurile:
altercație, altercatie, Andrei Năstase, Maia Sandu, Dodon, Usatîi, Andrei Usatâi, Usatâi


Загрузка...
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

214
(reînnoit 08:21 25.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existenței unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea pentru titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depind de ea, cât și propriii lideri, care au niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko a declarat că pe măsura expirării ternului dat în nota ultimativă, care prin minune s-a transformat în una “populară”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și imbatabilă pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintire că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

214
Tagurile:
revoluție colorată, revoluţii colorate, revolutie, belarus


Загрузка...
Exoschelet din titan

Superarma unică pe care Rusia o va obține în curând - detalii

0
(reînnoit 23:27 26.10.2020)
Superarma rusească urmează să ajungă în dotarea unităților forțelor speciale până în 2025, iar până în 2030 - să fie disponibilă întreaga Armată rusă.

CHIȘINĂU, 26 oct - Sputnik. Revista americană The National Interest a relatat despre ultimele realizări rusești menite să sporească capacitatea infanteriștilor, informează RIA Novisti.

Potrivit publicației, Armata rusească dezvoltă tehnologii care vor spori gradul de informare a soldatului privind situația de luptă, vor minimiza eforturile fizice ale  acestuia și vor reduce riscul pentru viață.

Vorbim despre echipamentul de luptă ”Sotnik”, de nouă generație, dezvoltat de Rostec, care va înlocui actualul costum ”Ratnik” al soldaților. Promisorul exoschelet va fi dotat cu un număr mare de componente de înaltă tehnologie, dintre care unele au fost deja elaborate.

Acestea includ, între altele, încălțări antimină, costum anti-radar și o țesătură specială datorită căreia soldatul nu poate fi detectat în lumină infraroșie.

Astfel de echipamente pot fi integrate cu microdrone care vor oferi informații despre câmpul de luptă, de la camerele de bord la panoul de pe casca soldatului sau ochelari asemănători cu Google Glass, scrie publicația.

„În prezent <...> se formează și se constituie profilul unui echipament de luptă de perspectivă pentru militari, care prevăd introducerea de elemente ce sporesc capacitățile fizice ale ostașului”, îl citează revista pe comandantul-șef al Forțelor Terestre, generalul Oleg Saliukov.

Dezvoltarea echipamentelor pentru exoscheletul de nouă generație va dura din 2020 până în 2023.

Este planificat ca unitățile forțelor speciale rusești să fie dotate cu echipamente ultramoderne până în 2025, iar până în 2030 - întreaga armată rusă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Rusia, arma
Tematic
Dezvăluiri despre super-arma rusească Avangard: Niciun sistem de apărare n-o poate detecta
Cum a revenit pe pământ echipajul care pilota nava spațială Soyuz MC-13 - Video


Загрузка...