Strâmtoarea Kerci

Pentru ce-i trebuie Ucrainei o nouă bază navală în Marea Azov?

479
Autoritățile din Ucraina nu renunță la vechile planuri ale Flotei Maritime. Expertul militar Alexandr Hroleko explică cui servește de fapt decizia de a crea o nouă bază navală în Marea Azov.

Construcția unei bazei navale a Ucrainei în Marea Azov este o încercare a Occidentului de a crea artificial (indirect) o nouă problemă internațională și o zonă de tensiune militară în apropierea granițelor rusești. Marina ucraineană acționează aici ca un instrument pentru realizarea planurilor Statelor Unite și ale NATO. Responsabilitatea pentru escaladarea conflictelor legate de militarizarea unilaterală a Mării Azov, internă pentru Rusia și Ucraina, va revenit în egală măsură Kievului, Bruxellesului și Washingtonului.

Președintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, a vizitat sâmbătă locul unde urmează să fie construită viitoarea bază navală (marină) pentru 12 nave în Berdiansk. În timpul prezentării proiectului, Zelenski a declarat: „Este foarte important să aveți propriile nave în acest loc. Într-adevăr, în acest fel ne vom proteja porturile, comerțul. Acesta este un ajutor direct pentru economie”.

Evident, în afară de un alt maidan sau default, nimic nu amenință economia ucraineană. Iar construcția unei baze navale va necesita o investiție de peste 20 de milioane de dolari din bugetul țării. Construcția a trei dane de acostare noi și dragarea va începe imediat după aprobarea proiectului, iar în 2021 Forțele Maritime vor transfera din regiunea Mikolaiv două divizii de bărci ”Ghiurza” și o divizie a bărcilor de patrulare Mark VI (asistență militară americană). Administrația portuară din Berdiansk a menționat că baza militară nu va afecta munca și nici nu va reduce din capacitatea portului comercial - este absolut evident că există o înțelegere clară a inutilității bazei navale.

Obiectiv, în Marea Azov nu există amenințări militare, nu au fost stabilite granițe de stat. Statutul juridic internațional al Mării Azov constituie apele interne ale Rusiei și Ucrainei. Reamintesc că Moscova și Kievul în 2003 au încheiat un acord (ratificat în 2004) privind utilizarea în comun a Mării Azov, iar în 2012 a apărut un acord suplimentar cu privire la măsurile pentru a garantarea siguranței navigației. Apariția podului Crimeei nu a schimbat fundamental nimic. Măsurile pentru protejarea podului sunt rezonabile, suficiente și nu împiedică transportul civil pe Marea Azov și în strâmtoarea Kerci. Intriga constă în faptul că acordul din 2003 interzice intrarea navelor forțelor navale ale țărilor străine în Marea Azov, fără acordul ambelor părți - rusă și ucraineană.

Libertatea de acțiune

Astăzi, Ucraina are două baze navale - în regiunile Odesa și Nikolaev. Aceste puncte de desfășurare permit navelor (când apar) în orice moment să intre în Mările Neagră și Mediterană (și mai departe în - Oceanul Mondial), fără a se reține stând în rândul lung de la podul îngust al strâmtorii Kerci (a fost întotdeauna așa). Pentru trecerea pe sub podul Crimeei, bărcile Ghiurza și Mark VI vor avea nevoie de permisiunea părții ruse. Distanța strâmtorii Kerci dintre Crimeea și Taman are o lățime de aproximativ 5 kilometri, iar pasa de navigație are o lungime de 500 de metri de la coasta rusă și este controlată nemijlocit de Federația Rusă. Așa că orice s-ar face tot iese pe de-a-ndoaselea.

Transferul uneia dintre cele două baze navale ucrainene la Berdiansk este un proiect ambigu de pe vremea președintelui Petro Poroșenko, iar „continuitatea” observată astăzi în construcția militară demonstrează, în primul rând, lipsa de independență a deciziilor strategice luate de Kiev. În opinia mea, aceasta nu este Ucraina, dar Alianța Nord-Atlantică încearcă să controleze Marea Azov. Inaccesibilitatea zonei de apă din Azov este o provocare geopolitică dureroasă. Însă posibilitatea prezenței specialiștilor (dar nu a navelor) ale alianței la baza militară ucraineană de lângă granițele rusești arată ca un avantaj strategic într-o regiune în care chiar timpul petrecut de navele de război ale țărilor din Marea Neagră este limitat. În acest sens, portul Berdiansk este o alegere excelentă, deoarece baza marinei ucrainene va fi situată la doar 70 de kilometri de coasta rusă (teritoriul Krasnodar), la 150 de kilometri de Kerci și la 220 de kilometri de Rostov-pe-Don, unde se află cartierul general al districtului militar sudic. Forțele armate ale Federației Ruse.

Alianța ar putea slăbi „sistemele de blocare a accesului”, ale sistemelor de apărare aeriană, doar prin amplasarea propriilor sisteme de atac, sisteme de recunoaștere la sol și sisteme electronice de război în apropierea granițelor Federației Ruse. Nu există și nu poate să existe o strategie navală în Berdiansk. Dominanța flotei Mării Negre în regiune este absolută și de nezdruncinat. O duzină de bărci ”Giurza” și Mark VI nu pot provoca decât o altă criză în Marea Azov sau în strâmtoarea Kerci, cu consecințe destul de previzibile pentru Marina Ucrainei. Cu o mare probabilitate, baza navală, Berdiansk, cu o duzină de bărci de 25 de metri fără arme cu tunuri de rachete, este doar un obiect de acoperire pentru înaintarea unor instrumente ale NATO pentru a avansa spre est.

Fantomele puterii

Noul președinte al Ucrainei, Vladimir Zelensky, nu a schimbat vechile planuri ale Flotei Maritime, iar la sfârșitul anului 2019, a fost creată divizia navelor de suprafață Azov cu bazare în Berdiansk și Mariupol.

Este vorba și de bărcile Berdiansk și Nikopol, remorcherele Yana Kapu și Koreț, precum și nava de căutare și salvare Donbass și alte unități relativ gata de luptă care au fost implicate în ”criza din Kerci” din 2018. Aceste forțe nu sunt suficiente pentru a crea o nouă bază navală. Kiev intenționează să construiască 20 de bărci "Ghiurza" cu o lungime de 23 de metri, dar până la începutul anului 2020 în dotare sunt doar șapte.

Nu se va descurca fără sprijinul acordat de Washington. În martie, Pentagonul a notificat Congresului SUA intenția de a oferi asistență forțelor armate ucrainene în sumă de 125 milioane de dolari. Barca de patrulare Mark VI se afla în pachetul de asistență militară. Publicația americană The National Interest nu a indicat numărul exact de bărci, dar a menționat că echipamentele americane vor fi un pas înainte pentru Ucraina. Se presupune că noul Mark VI este bine dotat și dispune de echipament electronic avansat.

În configurația de bază, echipajul bărci americane de 26 de metri (10 persoane) este dotat doar cu patru mitraliere de 12,7 mm și două tunuri de 25 mm. Comunicații de înaltă frecvență și prin satelit, o viteză de 30 de noduri și scaune rezistente la șocuri în timonerie - de asemenea nu garantează o victorie.

Oricum, agenția Stratfor prognozează o creștere inevitabilă a activității Pentagonului și NATO în regiunile limitrofe cu Rusia. Forțele și bunurile Flotei Mării Negre se află în continuă pregătire, iar pe 13 aprilie au urcat la bord distrugătorul de rachete american Porter, care a intrat în Marea Neagră. Acest distrugător și alte nave de război ale SUA și NATO nu vor putea intra niciodată în Marea Azov, acestea sunt apele interne ale Federației Ruse și ale Ucrainei, unde doar nave civile rusești și ucrainene (cargo și comerciale) se bucură de libertatea de navigație. Strâmtoarea Kerci nu a fost niciodată internațională în sensul Convenției ONU din 1982, iar afirmațiile fantomă despre dreptul de ”tranzit sau pasaj pașnic pentru navele străine” nu i se pot aplica. Ministerul rus de Externe a subliniat în mod repetat că toată responsabilitatea pentru o posibilă agravare a situației din regiunea Azov îi revine autorităților ucrainene și țărilor care le susțin. În același timp, Moscova este încă pregătită pentru un dialog constructiv.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

479
Tagurile:
Ucraina, Kerci, Azov
Tematic
Expert militar: România se transformă într-o bază aeriană a Pentagonului
Cum va reacționa Rusia la exercițiile NATO din Marea Neagră
Societatea civilă din Republica Moldova

ONGocupație sub pretextul alegerilor în Moldova

39
Implicarea grosolană în campania electorală scoate la iveală capturarea statului Republica Moldova de către organizațiile finanțate din afară.

Pe măsură ce se apropie data alegerilor, războiul informațiilor compromițătoare între putere și opoziție devine tot mai virulent. “Grantofagii” occidentali îl acuză pe actualul președinte al țării, Igor Dodon, de colaborare cu Rusia. Dacă e adevărat, poate e un lucru rău, însă râde ciobul de oala spartă.

Cine invită fata la cină, acela dansează cu ea

Influența enormă a ONG-urilor occidentale asupra agendei politice interne și externe din Moldova, desigur, era un «Le secret de Polichinelle», însă cartea, lansată recent de deputatul PSRM Bogdan Țîrdea “Societatea civilă în R. Moldova: Sponsori. ONGcrație. Războaie culturale”, în care pe 800 de pagini sunt culese date despre volumele și beneficiarii „asistenței” străine, impresionează. După “euromaidanul” din Ucraina, Secretarul de Stat al SUA, Victoria Nuland, a anunțat că resursele alocate pentru “construcția democrației” într-o țară cu o populație de 45 de milioane vor constitui 5 miliarde de dolari. Iar în mica Moldova suma totală a injecțiilor a ajuns la 1,05 milioarde de euro.

Un astfel de belșug financiar nu revine tuturor celor 13670 de ONG-uri înregistrate în țară, printre care, indiscutabil, există multe structuri utile și oneste, care apără interesele membrilor săi și rezolvă multe probleme ale vieții sociale, nu servesc interesele a sute de “baroni”, cum s-a exprimat Țîrdea. Nu vom obosi cititorul cu cifrele prezentate pe larg de Bogdan Țîrdea la lansarea lucrării lui. Vom menționa doar că, în cazul în care aceste miliarde ar fi ajuns în economia reală a țării, acum o parte a populației Moldovei nu ar visa să se contopească cu România, ci invers. Ar fi suficient să remarcăm că fluxurile străine depășesc bugetele unor instituții de stat, inclusiv cele ale Ministerul Justiției și Ministerului Apărării și depășeasc sumele alocate de stat medicinei, învățământului, asistență social, ecologie etc.

Aici ne vine în minte întrebarea retorică din piesa lui Vladimir Vîsoțki “Unde-s banii, Zino?” Răspunsul e unul simplu: în ONG-uri. În toată lumea acestea reprezintă “un lucru în sine”, cu un contur de finanțare închis și o echipă de “grantofagi”, care consumă milioanele primite fără a oferi nimic în schimb celor din jur.

Drept exemplu ar putea servi “milionul lui Soros”, oferit, cică, pentru învățământ. Din această sumă 115 mii de dolari au ajuns la Institutul pentru Politici Publice (IPP), care ulterior a devenit “un centru de idei și resurse umane” pentru PAS și PPDA, la asociația “Catalactica” – 100 mii de dolari, la “Pro Didactica” – 34 de mii dolari, iar celor 140 de experți care lucrau asupra “reformei programelor de învățământ” – 270 de mii dolari. Rezultatul acestor “reforme” în perioada Maiei Sandu a fost lichidarea a 113 școli.

În schimb, pentru lupta politică, “promovarea democrației”, “dezvoltarea jurnalismului independent”, “egalitatea de gen” și alte „valori europene” se găsesc foarte ușoir sute de mii de dolari. Suntem cu toții niște oameni maturi, iată de ce înțelegem foarte bine că un astfel val financiar nu poate exista fără o masă de condiții și angajamente, pe care beneficiarul de asistență străină sunt obligați să o respecte. De fapt, nimeni nici nu ascunde acest fapt.

“Valori” de import

Sarcinile pe care și le propun ONG-urile sunt destul de simple. Pentru toate statele lumii e vorba de un set standard al unor abordări economice ultraliberale sau chiar libertariene, globalism, secularizarea și protecția „minorităților”, mai exact a celor sexuale.

Ce înseamnă ONG-crația la putere cetățenii Moldovei ar putea înțelege cu ușurință, dacă ar analiza modelul țării vecine Ucraină, unde triumfează ideile promovate de ONG-uri. Odată cu schimbarea puterii în 2019, național-patrioții bine cunoscutului în Moldova Petro Porșenko au fost înlocuiți cu “puii din cuibarul lui Soros”, care finalizează reformele lansate în conformitate cu recomandările FMI și dispozițiile Acordului de Asociere cu UE. Reamintim că acestea au dus la majorarea vârstei de pensionare, majorarea tarifelor la serviciile comunale, reducerea numărului școlilor și universităților. Sistemul medical a fost transformat în unul cu trei nivele, în care doar primul este gratuit. Vladimir Zelenski a realizat promisiunea de a anula moratoriul la vânzarea terenurilor agricole, pas pe care îl evita predecesorul său. Iar în cadrul alegerilor locale, care au avut loc pe 25 octombrie, partidul pro-prezidențial “Slujitorul Poporului” a organizat un sondaj în care propune legalizarea drogurilor ușoare.

De fapt, toate acestea nu reprezintă o noutate nici pentru moldoveni, pentru că și în perioada guvernărilor proeuropene au fost reduse cheltuielile în sfera socială, fermierii au fost abandonați (exact așa cum s-a întâmplat în Ucraina acum câțiva ani), au crescut tarifele la serviciile comunale, a încetat construcția drumurilor, a fost suspendat programul “Un doctor pentru tine” etc. În ceea ce privește vânzarea terenurilor agricole, din 2019 Moldova a primit din partea “investitorilor străini” o “Carte albă a reformelor”, în care se solicită oferirea dreptului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole pentru persoanele juridice cu un capital social parțial sau total străin.

Destul de multe mijloace ONG-urile primesc pentru promovarea LGBT. Astfel, GenderDoc-M a primit din partea fundațiilor străine 427,3 mii de dolari, iar Centrul de Drept al Femeilor – 544,1 mii. Dreapta face activ lobby pentru ratificarea Convenției de la Istanbul, care sub pretextul combaterii violenței în familie promovează ideea genului în calitate de contruct social (adică, dreptul de a alege identitatea de gen) și a sancționării atitudinilor critice față de LGBT.

Dacă considerați că Moldova a fost ocolită de propaganda consumului de droguri, atunci vă înșelați amarnic. Necesitatea narcotizării populației este extrem de profitabilă pentru marile companii farmaceutice. Potrivit Barclays Bank, anul trecut volumul pieței legale de canabis a constituit 28 de miliarde de dolari, iar potrivit prognozelor Grand View Research, piața mondială de canabis, un produs din cânepă, precum și tehnologiile de producere și răspândire a lui spre anul 2025 va ajunge la 66 de miliarde de dolari.

Realizarea acestor mofturi ale sponsorilor ONG-urilor nu sunt deloc voluntare. De realizarea acestui program depind ajutoarele financiare oferite Moldovei din partea SUA și UE, precum și creditele FMI. Așa cum a declarat deschis eurodeputatul român Dragoș Tudorache, “cei care determină soarta Republicii Moldova la nivel de președinte și guvern au responsabilitatea deplină pentru ceea ce fac în Moldova în schimbul creditelor pe care le contractează, pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor, pentru atitudinea față de partenerii externi, pentru că Republica Moldova este reprezentată de acești actori politici”.

Vrei, nu vrei – bea, Grigore, aghiazmă

Nu este un secret că principalii beneficiari ai asistenței externe sunt partidele de dreapta, care primesc din partea ONG-urilor un sprijin informațional, financiar și resurse umane. Nu vom arăta cu degetul, însă un șir de funcționari ai partidelor politice, deputați, miniștri, procurori etc. și-au început cariera în ONG-uri și invers: atunci când rămân fără un loc de muncă, se angajează în structurile fundațiilor internaționale și presa „independentă”. Practic, e imposibil să faci o separare între reprezentanții partidelor liberale și de dreapta și personalul ONG-urilor, pentru că sponsorii lor tratează eșecurile partenerilor lor la nivelul politicii interne drept un eșec propriu. Iată de ce se face o agitație directă pentru un anumit candidat în alegeri.

Pentru obținerea victoriei de către cei de dreapta au fost mobilizate toate forțele „armatei postmoderniste”, așa cum numește Țîrdea această alianță. E vorba nu doar de o activitate coordonată a unei armate numeroase de jurnaliști ai “imperiului Soros”. Europa este dispusă, la nevoie, să recurgă la forță. În decembrie 2017, Departamentul de Stat al SUA a anunțat un concurs pentru organizarea și desfășurarea în Moldova a programului de “susținere a presei independente”. În martie 2018, a fost lansat un program de granturi pentru ONG-uri, al Departamentului de Stat al SUA, sarcina căruia este “restabilirea încrederii în parcursul european al Moldovei”. Centrul de Documentare NATO a inițiat programul “Jurnalismul în domeniul protecției și securității”.

Așa cum nota Sputnik, între 24 și 27 octombrie 2019, la Chișinău a avut loc conferința CampCamp2019, oganizată de Centrul Societății Civile de la Praga (Prague Civil Society Centre, PCSC). Centrul beneficiază de finanțare din bugetul de stat al SUA, alocat în cadrul legii “Cu privire la contracararea inamicilor Americii prin intermediul sancțiunilor” (CAATSA). La evenimentul organizat în condițiile unei conspirații totale, unde au reușit să ajungă jurnaliștii Sputnik Moldova, profesioniștii din Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Georgia, Armenia și alte zeci de state din Europa de Est și-au împărtășit experiența răsturnării puterii în țările lor și a contracarării “influenței rusești”. Pentru astfel de schimburi de experiență, între 2018-2019 au fost alocați 250 de mii de dolari.

Dar nu se limitează totul la activiști de stradă. Potrivit șefului Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Serghei Narîșkin, americanii pregătesc un scenariu “revoluționar” și pentru Moldova, care în noiembrie urmează să-și aleagă președintele… Există informații despre pregătirea expedierii în Moldova a unui grup de specialiști americani în “revoluții colorate”, care trebuie să îndeplinească niște sarcini concrete.

E destul de verosimil, dacă ar fi să ne amintim de implicarea deschisă în campania electorală a lui Donald Tusk și Annegret Kramp-Karrenbauer. Corului de agitatori s-a alăturat și România. Potrivit declarației MAE al României, după întrevederea dintre șeful diplomației române și secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, “ministrul Bogdan Aurescu a prezentat evaluarea cu privire la situația din Republica Moldova și a reiterat poziția consecventă a României de susținător al parcursului european al Republicii Moldova, aceasta fiind singura opțiune în măsură să asigure dezvoltarea economică și socială a acesteia în beneficiul direct al cetățenilor săi. Cei doi oficiali au agreat ca SUA și România să păstreze o coordonare apropiată pe această temă”.

Poporul Moldovei a fost privat de dreptul de a alege.

Ce-i este permis lui Jupiter...

Lansarea studiului amplu al lui Bogdan Țîrdea a fost tratat ca o amenințare în adresa propriei „armate” de către reprezentanții UE. Potrivit ambasadorului UE la Chișinău, Peter Mihalko, “pentru orice stat care se consideră democratic și modern, o societate civilă puternică și vibrantă, precum și mass-media independente sunt elemente necesare, care asigură progresul, dezvoltarea și transparența și oferă mai multe împuterniciri cetățenilor”. Diplomatul a pus la îndoială dorința Moldovei de a respecta Acordul de asociere. E adevărat că secretarul de stat al Departamentului pentru Relații cu Republica Moldova, Ana Guțu, a fost mult mai sinceră, declarând că singura sarcină a ONG-urilor este “contracararea amenințării rusești”.

Însă ONG-urile își distrag atenția de la misiunea lor principală și se ocupă, de pildă, de combaterea corupției, ceea ce este important, “însă nu trebuie să se preocupe de ea în dauna geopoliticii, în timp ce societatea moldovenească este divizată pe criterii geopolitice: unii își văd viitorul cu Rusia, alții – cu Europa”. Totuși, cum rămâne cu progresul, democrația și oportunitățile cetățenilor??? Nu cumva Europa dă dovadă de ipocrizie aici?

Să ne amintim că anume sub presiunea UE în Moldova a fost adoptată legea cu privire la ONG-uri, care nu limitează în niciun fel finanțarea lor externă. Mai mult, ONG-crația a primit dreptul de a oferi servicii partidelor politice, iar partidele politice își pot înființa proprii ONG-uri. Recent, Curtea Constituțională a permis organizațiilor neguvernamentale să ofere partidelor servicii contra cost, ceea ce, în esență, va deveni un transfer de granturi dintr-un buzuran în altul. Adică, țara și-a deschis larg porțile influenței și manipulării din afară, imixtiunilor externe în problemele interne și finanțării externe a proceselor politice. Pentru orice tentative de a apăra suveranitatea țării, Moldova este amenințată cu “revoluții”.

Pe de altă parte, statele care sponsorizează ONG-urile se protejează activ de orice imixtiune. În anul 1939, în SUA a fost adoptată legea cu privire la agenții străini (Foreign Agents Registration Act, FARA), care cere înregistrarea și dezvăluirea informațiilor de către “agentul principalului străin” (foreign principal) fie direct, fie prin altă persoană implicată în activități politice, care servește în calitate de consultant în relații cu publicul, agent de publicitate, colaborator al agenției de informații sau consultant politic, solicită, colectează, plătește sau distribuie cotizații, împrumuturi, bani sau alte obiecte de valoare pentru principalul strain sau în interesele lui, reprezintă interesele principalului strain în fața oricărei agenții sau a demnitarului guvernului SUA.

Informația care se răspândește din partea unei surse străine trebuie să fie marcată, iar agenții străini se înregistrează în mod obligatoriu. Pentru nerespectarea legii este prevăzută privarea de libertate până la cinci ani, o amendă de 250 de mii de dolari. Așa cum precizează site-ul Ministerului Justiției din SUA, “FARA este adoptată pentru asigurarea transparenței influenței străine în Statele Unite prin asigurarea faptului că guvernul SUA și societatea cunosc sursa unei informații a agenților străini, destinată influențării opiniei publice americane, politicii și legislației”. Anume cu astfel de activități se ocupă ONG-urile din Moldova.

Legea cu privire la agenții străini a fost adoptată și în Israel. Toate ONG-urile sunt obligate de raporteze simestrial sumele primite din afara țării. Organizațiile sunt obligate să informeze publicul cu privire la producția informațională, elaborată în cadrul proiectelor realizate cu finanțare străină. Ignorarea acestor cerințe este penalizată. În Australia agenții străini, persoanele care activează sub controlul guvernelor străine, trebuie să-și introducă informații cu privire la activitățile lor într-un registru public. Încălcarea acestei reguli este sancționată cu o amendă sau privațiune de libertate de până la cinci ani. În Ungaria parlamentul țării a adoptat o lege care înăsprește controlul asupra ONG-urilor cu finanțare străină în valoare de peste 24 de mii de euro pe an. ONG-urile trebuie să se înregistreze în calitate de “organizații care beneficiază de finanțare străină”, să indice acest fapt la toate evenimentele și publicațiile, să prezinde un raport anual cu privire la activitatea sa. În Germania, organizațiile care beneficiază de finanțare străină și care au cetățeni străini în organele de conducere trebuie să ofere rapoarte suplimentare.

Inclusiv Marea Britanie intenționează să se apere de imixtiuni străine, fapt care nu a împiedicat-o deloc să-și construiască o rețea de influențare a altor state “Inițiativa onestității”, controlată de serviciile de informații britanice, care activează inclusiv în Moldova.

Oare nu este vorba de niște standarde duble? Resursele financiare enorme ale ONG-urilor, influența lor, protejarea “artileriei grele” în persoana guvernelor occidentale și organizațiilor internaționale, pătrunderea în structurile de stat și paridele politice ne permite să vorbim despre o capturare a Moldovei de către ONG-uri. Oare au nevoie cetățenii țării de acești ocupanți? Cred că întrebarea este una retorică.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

39
Tagurile:
Moldova, alegeri, ONG
Tematic
Legea cu privire la ONG-uri, care a generat scandal, a fost votată de Parlament


Загрузка...
Orașul Ganja, Azerbaidjan

“Un caz ușor”: De ce SUA nu au reușit împace Baku și Erevan

45
De ce Statele Unite s-au arătat interesate de reglementarea conflictului din Nagorno-Karabah și cât va dura această implicare.

MOSCOVA, 27 oct – Sputnik. Galia Ibraghimova. Acțiunile militare în Nagorno-Karabah continuă de o lună, trei tentative ale încheierii unui armistițiu umanitar au eșuat. Regimul de încetare a focului, asupra căruia s-a convenit cu medierea SUA, a fost compromis imediat. Americanii promit să facă ordine în regiune, însă nimeni nu-i mai crede pe cuvânt.

Deșteptare americană

„SUA au contribuit la niște negocieri productive între miniștrii Afacerilor Externe ai Armeniei și Azerbaidjanului și copreședinții grupului OSCE de la Misnk. Eforturile noastre sunt îndreptate spre soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah”, a anunțat Departamentul de Stat cea de-a treia tentativă de armistițiu.

Luând în considerare cele două acorduri precedente, încheiate cu medierea Rusiei, Mike Pompeo garanta personal: “Zohrab Mnatsakanyan și Jeyhun Bayramov (miniștrii de Externe ai Armeniei și Azerbaidjanului n.r.) ne-au asigurat că vor respecta condițiile armistițiului”.

Implicarea în reglementarea conflictului din Nagorno-Karabah și-a manifestat-o și Donald Trump. Într-un discurs rostit în fața susținătorilor din statul New Hampshire, președintele a promis că “va rezolva” războiul din Caucaz. “De ce nu? Cred că e un caz simplu, dacă știi ce trebuie să faci”, a spus șeful Casei Albe.

New Hampshire face parte din așa-numitele state oscilante, unde nu toți alegătorii s-au determinat cui să ofere votul. Pentru a atrage voturile numeroase ale diasporei armene din regiune, Trump i s-a adresat direct.

“Priviți-i pe armeni, sunt niște oameni minunați. Au luptat infernal. E un popor foarte muncitor. Îi vom ajuta. Am ajutat Serbia și Kosovo să-și rezolve problemele. Vom ajuta și în cazul Nagorno-Karabah. Scopul nostru este salvarea vieților umane”, a declarat liderul SUA, fiind aplaudat de mulțime.

Tentativele americanilor de a așeza Armenia și Azerbaidjanul la masa de negocieri au fost susținute și de președintele rus. “Sper că Washingtonul va acționa în unison cu noi, va ajuta în reglementare”, a subliniat Vladimir Putin.

Compromiterea armistițiului

Armistițiul umanitar a intrat în vigoare pe 26 octombrie, la ora opt dimineața (ora locală). Însă nu a trecut nici jumătate de oră și adversarii au început să vorbească despre încălcarea înțelegerilor.

Partea azeră a acuzat forțele armate ale Armeniei de atacarea orașului Tartar și a unei localități aflate în apropiere cu Nagorno-Karabah. În scurt timp, a urmat și o declarație a ministerului Apărării al Armeniei. În aceasta se afirmă că militarii azeri au tras focuri de artilerie “în direcția Nord-Est a liniei de contact”.

Republica nerecunoscută a declarat că “mesajele despre încălcarea armistițiului, dar și informațiile despre atacurile asupra pozițiilor azere din Sud” reprezintă o dezinformare. Însă spre amiază au recunoscut: cel de-al treilea armistițiu a fost încălcat. Stepanakert a acuzat Baku de atacuri cu rachetă asupra unui sat din raionul Martuni al Karabahului.

Între timp, și prim-ministrul Armeniei, Nikola Pașinean, și liderul republicii Nagorno-Karabah, Araik Arutiunean, și-au exprimat dispobilinitatea de a respecta armistițiul.

Nici președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, nu a avut nimic împotriva unui răgaz temporar. Totodată, el a îndemnat toți mediatorii internaționali să-și păstreze neutralitatea.

“Dacă vor o încetare a foctului, să spună Armeniei să se retragă de pe teritoriul nostru. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, vom merge până la capăt”, a avertizat liderul azer.

Asupra implicării unor jucători din afară în reglementarea conflictului din Nagorno-Karabah a atras atenția și Serghei Lavrov. În special, el a recomandat Turciei să profite de influența pe care o are în Caucaz. “Am avut o serie de discuții telefonice pe subiectul Nagorno-Karabah cu ministrul Afacerilor Externe al Turciei, Çavuşoğlu. Încercăm să convingem Ankara să susțină direcția de reglementare pe cale pașnică”, a anunțat șeful diplomației ruse.

Jocurile turcești

Grupul OSCE de la Minsk nu renunță la tentativele de a împăca adversarii. Joi, 29 octombrie, copreședinții se vor întâlni la Geneva cu miniștrii de Externe ai Armeniei și Azerbaidjanului. Experții, solicitați de RIA Novosti, s-au pronunțat sceptic în această privință.

“E important ca părțile în conflict să fie interesate. Deocamdată nu observăm o astfel de predispoziție. De fiecare dată partea azeră reia atacurile asupra Nagorno-Karabah. Pe teritoriul Armeniei pătrund regulat drone. Acest lucru arată că Baku nu are de gând să se oprească”, consideră expertul Centrului de Studii Regionale al Academiei de Administrare Publică a Armeniei, Johnny Melikyan.

Acesta menționează că Erevanul susține eforturile grupului OSCE de la Minsk, însă Turcia pune piedici acestui proces, plasându-se de partea Azerbaidjanului în acest conflict.

“Moscova, Washingtonul, Parisul îndeamnă la încetarea focului. Ankara se opune și incită Baku la o confruntare militară. Totodată, partea turcă nici nu-și ascunde intenția de a deveni copreședinte al grupului OSCE de la Minsk. Dacă acest lucru se va întâmpla, formatul va fi distrus”, consideră expertul.

Inițiativa americanilor

Expertul rus în problemele Caucazului Nurlan Gasîmov consideră că medierea SUA în conflictul din Karabah a fost condamnată la eșec de la bun început. Ambele tabere, potrivit lui, profită de armistițiu pentru a atrage resurse suplimentare și pentru a-și consolida pozițiile în zona conflictului.

“Au loc lupte dure pentru coridorul Lacin. Dacă Azerbaidjan îl va ocupa, va fi întreruptă comunicarea între Armenia și Nagorno-Karabah. Acest lucru va schimba radical situația. Baku va expedia mai multe forțe în Lacin, acum Azerbaidjanului nu-i convine armistițiul”, spune Gasîmov.

Expertul consideră că participarea activă a Washingtonului este legată de campania electorală. Cu toate acestea, el este convins că noua administrație a SUA își va pierde foarte rapid interesul față de Caucazul de Sud.

“O singură dată inițiativa a venit din partea Washingtonului în 2001. Atunci, la o întrevedere din Key West, negociatorul din partea SUA, Paul A. Goble, a propus un plan de schimb de teritorii: șapte raioane din jurul Nagorno-Karabah să revină Azerbaidjanului, iar Baku îi transmite Armeniei republica Nagorno-Karabah și coridorul Lacin, obținând coridorul Meghri, un teritoriu îngust la frontiera armeano-azeră. Însă Erevan a refuzat – frontiera cu Iranul leagă țara de restul lumii. Pentru Baku planul lui Goble presupunea pierderea Karabagului, respectiv, Heydar Aliyev a respins propunerea”, povestește Gasîmov.

Acesta explică acțiunile SUA în reglementarea conflictului din Karabah în anii 90 nu atât de dorința de a împăca părțile, cât dorința de a “securiza propriile investiții în sectorul de petrol și gaze din Caucaz”.

“Occidentul a investit mijloace mari în construcția conductelor de gaz și petrol în Caucazul de Sud. Petrolul azer era tratat ca o alernativă la resursele energetice în Europa și americanii au susținut prin toate mijloacele acest lucru. Războiul a împiedicat realizarea acestor proiecte. Însă, după eșuarea planului Goble, Washingtonul a lăsat în totalitate pe seama Rusiei inițiativa de pace”, reamintește Gasîmov.

Consensul cu Moscova

Expertul Institutului SUA și Canadei, Pavel Koșkin, de asemenea consideră că implicarea SUA în reglementarea conflictului este determinată de alegerile prezidențiale.

“Pentru Trump e foarte important să obțină voturile numeroasei diaspore armene în statele oscilante. Acesta este motivul promisiunilor de a reglementa conflictul. După alegeri, Washingtonul va uita din nou de Caucaz”, prognozează expertul.

Koșkin explică înstrăinarea îndelungată a americanilor de reglementarea conflictului din Karabah prin faptul că aceștia considerau conflictul unul controlabil. “Spre deosebire de situația din Ucraina sau Georgia, SUA considerau că această problemă nu este una complicată. În acest caz exista un consens cu Moscova, spre deosebire de alte conflicte înghețate”.

Oricine va deveni noul șef la Casa Albă, interesul față de Nagorno-Karabah va rămâne unul marginal, se arată convins Koșkin. Însă cel mai important este că e unul din puținele subiecte în care Washingtonul susține poziția Moscovei.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

45
Tagurile:
Erevan, Baku, împăcare, SUA
Tematic
“Aici mor oameni”. Cine îi așteaptă pe pacificatorii ruși în Karabah


Загрузка...
hampions League - Group A - Lokomotiv Moscow v Bayern Munich

VIDEO: Victorie cu emoții pentru Bayern la Moscova

36
Deținătoarea în exercițiu a Ligii Campionilor, Bayern Munchen, a învins-o cu emoții pe Lokomotiv Moscova. Germanii au smuls victoria în minutul 79.

CHIȘINĂU, 27 oct – Sputnik. Bayern a deschis scorul în minutul 13, prin Leon Goretzka, care a marcat cu o lovitură de cap din interiorul careului.

În minutul 70, Anton Miranchuk a egalat în urma unui contraatac. Anul trecut, fratele său, Alexei Miranchuk, a înscris de două ori contra lui Juventus și apoi a făcut pasul spre Serie A, după transferul de la Atalanta.

Bayern a revenit în avantaj în minutul 79, după golul lui Joshua Kimmich. Mijlocașul de 25 de ani a înscris cu un șut superb, din afara careului. Campioana Germaniei ajunge la 6 puncte în grupa A. În celălalt meci, se întâlnesc de la ora 22:00 Atletico și Salzburg.

Lokomotiv: Guillherme - Corluka (Rajkovic 46), Rybus, Zhivoglyadov, Cerqueira - Ignatjev (Zhemaletdinov 76), Kulikov (Lisakovich 76), Miranchuk - Krychowiak, Smolov (Rybchinskiy 75) - Ze Luis.

Bayern: Neuer - Pavard, Sule, Alaba, Hernandez - Kimmich, Goretzka (Martinez 46) - Muller (Gnabry 46), Tolisso, Coman (Douglas Costa 69) - Lewandowski.

Un alt meci care s-a disputat în Estul Europei, din cauza temperaturilor scăzute, a fost cel dintre Șahtior și Internazionale Milano. După 3-2 cu Real Madrid, campioana Ucrainei a scos o remiză contra lui Inter, scor 0-0. Cele mai mari șanse de a înscrie le-a avut atacantul oaspeților, Romelu Lukaku.

De la ora 22:00 se dispută alte 6 partide din cadrul Ligii Campionilor. Prime va transmite meciul dintre Olympique Marseille și Manchester City.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

36
Tagurile:
Moscova, fotbal, Victorie
Tematic
Artur Ioniță, interviu exclusiv: ”Obiectivul meu era să rămân în Italia”


Загрузка...