Petrol, imagine de arhivă

Marea împăcare petrolieră: Ce va urma de acum încolo

159
(reînnoit 16:53 13.04.2020)
Țările OPEC+ au ajuns la o înțelegere privind reducerea producției de petrol pe plan global. Și totuși aceasta rămâne a fi una fragilă. Editorialistul Ivan Danilov explică ce ar putea să se întâmple în continuare.

Acordul privind reducerea producției de petrol încheiat la summit-ul OPEC+ nu va putea compensa scăderea cererii de petrol din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă că capacitatea acestuia de a influența recuperarea prețurilor va fi, de asemenea, limitată. Cu toate acestea, fără acest acord, situația pe piețele petroliere ar fi fost și mai gravă.

Potrivit influentei bănci americane Goldman Sachs, citată de britanicul ”The Guardian”, „criza coronavirusului va reduce cererea cu 19 milioane de barili pe zi în aprilie și mai”, prin urmare, chiar dacă reducerile de producție ”vor fi convenite mâine, acestea vor fi în continuare prea mici și prea tardive pentru a preveni reducerile de preț în săptămânile următoare când capacitatea de stocare va fi practic atinsă”.

Este de remarcat că evaluarea bancherilor americani a fost relativ optimistă: au făcut calculele de mai sus bazate pe o scădere a producției cu 15 milioane de barili și pe presupunerea că măsurile dure de carantină „taie” doar 19 milioane de barili din cerere, deși, conform altor estimări, ar putea fi vorba de aproximativ 20-25 de milioane de barili.

Acordul OPEC+, în pofida dimensiunii și a locului pe care îl ocupă în buletinele de știri, reprezintă atât sprijin pentru prețurile de astăzi și veniturile bugetare ale țărilor exportatoare de petrol, cât și un compromis foarte complex care vizează viitorul, adică perioada de recuperare economică după sfârșitul epidemiei.

Anume această ”perspectivă pentru viitor” poate explica reacția rezervată a piețelor și așteptările moderate cu privire la eficacitatea rapidă a măsurilor convenite în cadrul OPEC+ și susținute la summit-ul G20: ”Planul (OPEC+) poate fi suficient pentru a preveni prăbușirea suplimentară a prețurilor, dar nu este suficient pentru a începe creșterea lor", a declarat Marshall Steves, un analist al pieței energiei la IHS Markit. Potrivit opiniei acestuia, care a fost publicată în revista financiară americană MarketWatch, acest acord nu este un eșec, dar nici „un panaceu”.

Faptul că domeniul de aplicare al acordului OPEC+ ține de viitor, și nu de săptămânile sau lunile următoare, indică punctul principal al declarației oficiale făcute după încheierea summitului virtual.

”Participanții la ședință au convenit să ajusteze producția totală de petrol în descendență cu ​​10,0 milioane de barili pe zi începând cu 1 mai 2020, în perioada inițială de două luni, care se încheie pe 30 iunie 2020. În următoarea perioadă de șase luni, începând cu 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020, ajustarea totală convenită va fi de 8,0 milioane de barili pe zi, urmată de o ajustare de 6,0 milioane de barili pe zi pentru o perioadă de 16 luni, de la 1 ianuarie 2021 la 30 aprilie 2022.

Indicatorul inițial pentru calcularea ajustărilor este producția de petrol din octombrie 2018, cu excepția Regatului Arabiei Saudite și a Federației Ruse, cu același nivel de bază de 11,0 milioane de barili pe zi. Acordul va fi valabil până la 30 aprilie 2022, dar prelungirea acestuia va fi examinată în decembrie 2021".

Se încearcă ca jucătorii de pe piața petrolieră să fie convinși că nu se confruntă cu un „declin brusc”, care are drept scop salvarea producătorilor de probleme pe termen scurt, și anume crearea unui deficit pe termen lung pe piața petrolului. Dar deficitul se va „activa” abia după ce nivelul de consum se va apropia de cel de până la epidemie.

Este important să subliniem faptul că înțelegerea ar putea fi încă întreruptă, deoarece poziția de principiu a OPEC+ este că nimeni nu poate obține un „bilet gratuit” pentru un viitor luminos. De aceea, rezoluția finală a summitului prevede că toate reducerile de producție vor intra în vigoare numai dacă Mexicul (singura țară care nu a susținut acordul) se va înscrie pentru o reducere a producției cu 400 de mii de barili de petrol pe zi. Aceasta este tocmai o chestiune de principiu, întrucât dacă măcar unul, chiar dacă nu e cel mai mare producător de petrol, nu va participa, atunci înțelegerea se va destrăma: Arabia Saudită și Rusia controlează împreună puțin mai mult de 20 la sută din producția mondială de petrol și nu poate suporta toate ”reducerile” de unele singure și chiar dacă să fie împărțită cantitatea necesară de diminuare a producției și cu Statele Unite, tot se dovedește că doar o treime din producția mondială va trebui „redusă”.

Acest lucru este înțeles de majoritatea țărilor exportatoare de petrol, inclusiv de cele pentru care este absolut inacceptabil să semneze oficial acordul OPEC+ din punctul de vedere al considerațiilor politice interne. De exemplu, Reuters anunță poziția exprimată de Oslo în cadrul acordului de petrol: „Norvegia, cel mai mare producător de petrol din Europa de Vest, a declarat sâmbătă că țara încă are în vedere reducerea producției de petrol dacă OPEC+ își pune în aplicare planul”.

”La întâlnire, am spus că Norvegia va lua în considerare o reducere unilaterală a producției de petrol, cu condiția să se ajungă la un acord între țările OPEC+ pentru a reduce producția”, a declarat (ministrul petrolului și energiei Tina) Bru".

Mexicul își poate permite să saboteze acordul OPEC+, deoarece această țară este unică în felul său printre exportatorii de petrol: în fiecare an (și acest lucru necesită anumite costuri) Mexicul „își asigură” exporturile anuale de petrol pe piețele financiare și, prin urmare, poate ignora situația prețurilor, legat de epidemia și războiul prețurilor altor producători până la sfârșitul acestui an.

Dar Mexico City nu-l poate ignora pe Donald Trump, care este extrem de interesat de înțelegerea care are loc. Mai mult, după cum subliniază BBC, președintele Statelor Unite este gata (și acesta este un caz rar) să-și asume temporar pierderile financiare pe care le va suferi vecinul din sud din cauza producției reduse de petrol: „Președintele american Donald Trump a declarat că s-a oferit să „ajute Mexicul să facă față”. El a spus că Statele Unite vor reduce producția de petrol și Mexicul o va „rambursa” mai târziu, adăugând că nu este sigur că acordul va fi acceptat. „Lucrăm la asta. Cred că până la urmă totul va funcționa", a spus el.

Acordul OPEC+ ar putea să se prăbușească și în cazul în care „propunerea mexicană”, făcută de Casa Albă, se dovedește inacceptabilă fie pentru conducerea mexicană, fie pentru restul membrilor OPEC+.

Este de remarcat faptul că neparticiparea SUA la acordul oficial OPEC+ nu va ajuta companiile americane de șist și tocmai pentru că mărimea reducerii producției de către OPEC+ este aleasă astfel încât să păstreze prețurile dintr-o cădere complet catastrofală, dar să le lase la nivelul la care companiile americane de șist vor da faliment. După cum a recunoscut vineri secretarul pentru energie al Statelor Unite, Dan Bruyett: "Estimăm că până la sfârșitul acestui an, producția americană va scădea cu aproape două milioane de barili pe zi. Unele estimări arată cifre și mai impresionante, de exemplu, până la trei milioane de barili pe zi".

Poate că americanilor le va fi mai ușor, trăind cu iluzia că această reducere a fost făcută de „piață” și nu de acordul OPEC+, dar consecințele acestui lucru nu se vor schimba. Cu toate acestea, în mare, evoluția suplimentară a prețurilor petrolului este în mâinile celor care se luptă acum cu epidemia: cu cât se termină mai repede, cu atât mai repede se vor recupera prețurile, deși încăpățânarea conducerii mexicane poate juca un rol determinant. Dar ceea ce ar putea face reprezentanții unei mari alianțe petroliere în format OPEC+, s-a făcut deja, iar rezultatul poate fi deja considerat o mare realizare a diplomației petroliere mondiale.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

159
Tagurile:
OPEC, petrol
Tematic
Discuție Trump – Putin, temă crucială: ”Conversația, foarte bună! Se apropie o înțelegere”
“Mai persistă anumite riscuri” – Expert rus, despre negocierile OPEC+
Nav[ de transportare a GNL

Anul 2020: Uraganele și bandele determină prețul global la gaze

57
(reînnoit 16:53 21.09.2020)
Piața gazelor își revine treptat: prețurile de piață din Europa și regiunea Asia-Pacific (pentru piața GNL) sunt de 130 de dolari și respectiv 150 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Există motive pentru creșterea prețurilor atât din partea cererii, cât și din partea ofertei. Pe parcursul a opt luni ale acestui an, importurile sumare de GNL s-au dovedit a fi, chiar dacă cu 1,3 la sută, dar totuși mai mari decât în ​​aceeași perioadă a anului precedent. India și China arată o creștere accentuată a importurilor de GNL în iulie și august, scrie Alexandr Sobko pentru RIA Novosti.

Adică, dacă facem o simplă evaluare, cererea globală de GNL este acum la nivelul anului trecut, în ciuda faptului că cererea de gaz din conducte este mai mică (acest lucru se poate observa și din exporturile rusești către Europa, iar China reduce importurile de gaze din Asia Centrală). Dar piața GNL are de asemenea un exces de capacitate, deoarece au fost finalizate și au fost lansate în contextul actual uzinele din valul anterior de investiții (în principal SUA).

Prin urmare, și eșecurile din partea ofertei au contribuit la stabilizarea prețurilor: uzina plutitoare Prelude din Australia încă nu funcționează (există probleme tehnice acolo), în aceeași țară una dintre liniile de Gorgon LNG a fost oprită. Despre SUA s-a discutat mult.

Din cauza recentelor prețuri extrem de mici, care nu acopereau nici măcar costurile de exploatare, transporturile de GNL în vară au fost reduse la jumătate sau sub capacitatea planificată a centralelor, acum exporturile își revin treptat odată cu creșterea prețurilor globale, dar sezonul uraganelor împiedică o revenire rapidă la normal. Creșterea exporturilor din SUA va exercita din nou presiuni asupra prețurilor în următoarele luni.

Adică, recuperarea cotațiilor încă nu pare a fi sustenabilă (să adăugăm la aceasta și depozitele pline) deși, potrivit unor prognoze, prețurile spot din Asia pot chiar să depășească 200 USD la mia de metri cubi în timpul sezonului de încălzire. Aceste cifre corespund deja unui preț acceptabil pe termen lung pentru toți producătorii. Însă există o reținere: un astfel de nivel al prețului ar trebui să fie mediu anual și nu numai ”pe timp de iarnă”.

Dar anul este dificil, atipic, nu se pot trage concluzii pe termen lung. Toată lumea este interesată de perspective. Și iată cel mai interesant lucru: anul acesta, pentru prima dată în douăzeci de ani, nu a fost luată nicio decizie nouă de investiție privind construcția de noi instalații de lichefiere.

Previziunile pentru rezultatul acestui an sunt de la zero la una sau două decizii. Reamintim că un număr record de decizii de investiții au fost luate anul trecut, iar acest lucru s-a întâmplat, la rândul său, după o pauză lungă de trei ani (2016-2018, un număr mic de decizii) din cauza reinvestirii în ciclul anterior (2011-2015).

De ce se întâmplă asta? Răspunsul este unul simplu: toate companiile petroliere și de gaze și-au pierdut o mare parte din venituri și, prin urmare, își reduc programele de investiții. Dar, după cum știți, investițiile au scăzut doar cu o treime, așa că s-ar părea că ceva ar trebui să revină și pentru GNL.

O parte din răspuns este că, în ultimii ani, piața GNL s-a dezvoltat în mod paradoxal. Pe de o parte, vedem surplusul actual de gaze, precum și concurența intensă în viitor (Qatar, SUA, Rusia, Africa de Est), toate acestea nu contribuie la prețuri ridicate și nici nu trimit suficiente semnale de piață pentru investiții în proiecte noi.

În același timp, piața este considerată una promițătoare (cererea de gaze va crește indiferent de scenariile posibile, chiar și în cele mai ecologice). Unul dintre factorii determinanți ai dezvoltării pieței a fost participarea CTN-urilor de petrol și gaze, care treptat au început să treacă de la petrolul „care bate în retragere” la promițătorul GNL.

Acum, odată cu scăderea prețului petrolului, companiilor transnaționale petroliere nu le arde de asta. În plus, unii dintre petrolieri sunt nervoși și anunță o „ecologizare” bruscă a planurilor lor de investiții. La rândul lor, giganții petrolieri care doresc să rămână dedicați combustibililor fosili se află de asemenea în situații dificile. Acest lucru poate fi văzut în exemplul ExxonMobil, a cărui poziție financiară se află acum într-o situație dificilă.

Această companie avea planuri (și, așa cum era de așteptat încă anul trecut, cu decizii ”rapide” de investiții), două proiecte majore și mari de GNL: Golden Pass LNG în SUA (împreună cu Qatar Petroleum) și Rovuma LNG în Mozambic. Ambele au fost lăsate pentru vremuri mai bune, luarea deciziilor privind uzina americană se va reține cu cel puțin un an, în Mozambic - până în 2023. Planurile de extindere a fabricii de GNL existente în Papua Noua Guinee sunt de asemenea respinse, pentru vremuri mai bune.

Bineînțeles că și restul fabricilor americane nu se grăbesc să ia noi decizii, deoarece acum este dificil să garantezi construcției contracte pe termen lung pentru vânzarea de GNL. Situația din Africa de Est în ansamblu stagnează. Reamintim că defileul acestei regiuni (Mozambic, Tanzania) a fost considerat unul dintre noile centre de producție promițătoare. Despre amânările proiectului Exxon a fost deja amintit.

Dar iată uzina de GNL, asupra căreia s-a luat deja decizia anul trecut, GNL Mozambic (controlată de Total), este împiedicată cu regularitate de grupurile extremiste care operează în regiune, ceea ce pune sub semnul întrebării finalizarea acesteia în termen. Iar despre planurile privind uzinele din Tanzania aproape că nu-și mai amintește nimeni în ultima vreme.

Din toate acestea s-ar putea concluziona că, pe termen mediu, vom vedea un deficit de aprovizionare. Ar fi fost așa dacă nu ar fi fost planurile Qatarului de creare a mai multe fabrici noi. Încă nu există o decizie oficială de investiții, dar sunt în curs lucrări preliminare. Iar prețul de cost redus al GNL va permite Qatarului să construiască fără ca să țină cont prea mult de costuri.

În cele din urmă, un alt factor care creează incertitudini: mecanismele de stabilire a prețurilor. În ciuda dezvoltării pieței spot, până de curând, prețul la petrol a permis producătorilor de GNL să garanteze rambursarea. În același timp, pe fondul petrolului scump și al concurenței în creștere a GNL, coeficientul acestei legături în contractele noi a scăzut continuu în ultimii ani.

Acum petrolul este mai mic, dar este puțin probabil ca cumpărătorii să dorească să revină la coeficienții vechi și înalți. Iar la un preț al petrolului de 45 de dolari și un factor de referință recent de 0,11, GNL va costa doar aproximativ 5 dolari pentru un milion de BTU, sau aproximativ 180 de dolari pentru o mie de metri cubi. Și cumpărătorii sunt din ce în ce mai interesați de gaz la prețuri spot, mai ales că odată cu încheierea treptată a contractelor pe termen lung pentru Qatar, tot mai mult GNL din această țară va intra pe piața de schimb.

Să reamintim, de asemenea, că țările în curs de dezvoltare din regiunea Asia-Pacific sunt capabile să „digere” volume mari de gaze (care este motivul prognozelor unei dublări a pieței GNL în 15 ani), dar numai la prețuri mici, maxim 200 de dolari pentru o mie de metri cubi, sau mai bine mai puțin.

Toți acești factori duc la incertitudini și la un anumit paradox al dezvoltării pieței. Gazul natural în general și GNL în special rămâne un combustibil foarte promițător, dar pe o piață extrem de competitivă, cererea pentru care, la rândul său, va crește constant doar la prețuri suficient de mici.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

57
Tagurile:
gaze, uragan, 2020
Tematic
Bloomberg: o mare putere petrolieră rămâne cu visteria goală
Rusia nu are cu ce să-i ajute Germaniei


Загрузка...
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

286
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

286
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Lei

Curs valutar 23 septembrie: Leul își întărește poziția

0
(reînnoit 20:36 22.09.2020)
Leul se apreciază astăzi în raport cu moneda unică europeană. Euro a pierdut 6 bani în cotațiile oficiale, comparativ cu ziua de marți. Celelalte principale valute de referință își mențin valoarea.

CHIȘINĂU, 23 sept - Sputnik. La cursul valutar anunțat de Banca Națională a Moldovei (BNM) pentru miercuri, 23 septembrie, un dolar american echivalează cu 16,66 lei, un euro – cu 19,60 lei, o hrivnă ucraineană – cu 59 de bani, un leu românesc – cu 4,03 lei moldovenești, o rublă rusească – cu 21 de bani.

Cursul valutar BNM pentru 23 septembrie
Cursul valutar BNM pentru 23 septembrie

Astfel, euro a scăzut cu șase bani, iar leul românesc cu un ban. În schimb, rubla rusească s-a întărit cu un ban. În rest, celelalte valute își mențin valoarea de marți. 

Fluctuațiile de pe piața valutară a Republicii Moldova sunt determinate de cotația euro-dolar pe plan mondial, dar și de raportul dintre cererea și oferta de valută pe piața internă. 

Rezervele valutare ale BNM au constituit 3 miliarde și 391 de milioane de dolari americani (3 391,02 mil. dolari SUA) la sfârșitul lunii august curent. Pe parcursul lunii august, rezervele valutare ale BNM au crescut cu 105 milioane și 510 mii de dolari americani. Valuta cumpărată de BNM pe piața valutară internă pe parcursul lunii august a fost echivalentă cu 46 de milioane de dolari SUA.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
cursul afișat de BNM, cursul de schimb valutar, euro, dolar, leu, curs
Tematic
Curs valutar pentru 17 septembrie: Ce se întâmplă cu euro
Curs valutar pentru 21 septembrie: Ce se întâmplă cu euro


Загрузка...