Mină de cărbuni

Următorul război va fi cu Polonia - unul energetic

248
(reînnoit 17:47 10.02.2020)
Polonia a declarat că nu va mai cumpăra cărbune din Federația Rusă - de ce se întâmplă acest lucru și care este situația din sectorul energetic al Poloniei aflați din editorialul lui Serghei Savciuk.

Un editorial de Serghei Savciuk

Dacă eliminăm tensionarea artificială în raport cu coronavirusul din China, principalele știri din această săptămână au vizat fricțiunile dintre Rusia și Belarus în privința livrărilor de gaze și tranzitul petrolului. Încă de la începutul anului, Minskul a luat o poziție controversată, negociind preferințe suplimentare și refuzând să accepte rezultatele reformei fiscale care s-au răsfrânt anume asupra sectorului petrolier rus. În urma întâlnirii de la Soci, mai multe neînțelegeri, chiar dacă nu au fost soluționate, atunci au fost discutate și scoase parțial de pe ordinea de zi.

În același timp, vin vești din Polonia, despărțită de noi (de Rusia) de același Belarus. În special, viceprim-ministrul Jacek Sasin, într-un interviu acordat publicației poloneze RFM24, a declarat că țara nu va mai cumpăra cărbune din Rusia. Această decizie a fost luată după ce reprezentanții Uniunii Poloneze a Minerilor ”August 80” au blocat calea ferată din apropierea centralei Laziska din orașul cu același nume din Voievodatul Silezia. Organizatorii acțiunii au anunțat că, dacă statul nu renunță să cumpere cărbune rusesc, atunci pe 17 februarie va începe o grevă de avertizare a celor din industrie, iar dacă acest lucru nu va produce efect, pe 28 februarie minerii vor veni în capitală și se vor merge să protesteze la Seim.

Pentru a înțelege premisele situației actuale, trebuie să înțelegeți structura sectorului energetic din Polonia, în general, și relația acesteia cu industria de extragere a cărbunelui, în special.

Întreaga istorie a Poloniei, dezvoltarea și devenirea sa modernă este legată de cărbune. Subsolul țării este extrem de bogat în această fosilă, de aceea nu este surprinzător faptul că accentul din sectorul energetic a fost pus pe tipul de combustibil care se află în apropiere și este ieftin. Și dacă, de exemplu, în Germania predomină cărbunele brun (lignitele), atunci subsolul Poloniei oferă cărbuni negri. Acest tip de cărbuni se găsește în două bazine: Silezia și Lublin, și 67% din rezerve fiind cărbuni de energie, iar restul este clasificat drept cărbune de cocs. Cărbunele brun poate fi găsit în toată țara, iar astăzi polonezii exploatează aproximativ treizeci de mine. Cele mai mari sunt situate în orașele Adamow, Konin, Belchatow, Turuv și Legnica.

Într-o perioadă în care țările din Lumea Veche se află sub presiunea școlarilor preocupați de mediu să renunțe la extragerea și utilizarea cărbunelui, Polonia nici măcar nu încearcă să imite aceasta.

Gazprom
© Sputnik / Максим Блинов

La summitul ONU din decembrie privind problemele de mediu, Varșovia, prin intervenția lui Mateusz Moravecki, și-a anunțat ferm poziția. Cărbunele stă la baza securității energetice a țării și nu există nici cea mai mică posibilitate de a renunța la acesta: nici financiar, nici pur tehnic.

Iar pentru a-și demonstra fermitatea poziției sale, cu puțin timp înainte de începerea summitului din orașul Zloczew, a fost deschis solemn un nou sector de extragere a cărbunelui brun, atât de mare încât a fost nevoie să strămute trei mii de familii pentru a-l deschide.

Alegerea Varșoviei este absolut clară. Începând cu 2018, „aurul negru” constituia aproximativ 50 la sută din sectorul energetic, iar în sectorul energiei electrice, din cele 825 de terawatt/oră produse anual, rata utilizării cărbunelui este de tocmai 80%.

Și încă câteva date. Conform celor mai recente date oferite de Eurostat, în 2017, polonezii au ars 73,8 milioane de tone de cărbune în cuptoarele caselor și uzinelor lor, care este cu douăzeci de milioane mai mult decât Germania, care s-a poziționat pe locul doi. De asemenea, Polonia deține întâietatea și la extragere: 65,4 milioane de tone, ceea ce constituie 82% din toată producția europeană.

Acum doi ani, volumul importurilor și exporturilor de cărbune în Polonia era aproape egal. Companiile locale de exploatare a cărbunelui au vândut în medie aproximativ zece milioane de tone pe an și cam la fel au ajuns în țară din străinătate - din Rusia, Australia, Mozambic și, desigur, din SUA. O astfel de schemă a asigurat simultan activitatea minerilor polonezi și a acoperit deficitul anumitor tipuri de cărbune necesare anumitor ramuri din industrie.

În 2018, însă, guvernul polonez și-a mărit brusc achizițiile de cărbune din străinătate, importând aproximativ 20 de milioane de tone. Conform rezultatelor celor nouă luni din 2019, au fost achiziționate 12,3 milioane tone, dintre care opt au reprezentat livrări din Rusia. Astfel, guvernul s-a asigurat de temperaturile reci de durată. Dar toamna s-a terminat, iar în locul acesteia a venit o iarnă anormal de caldă. Și în depozitele centralelor termice pe cărbune s-au acumulat o cantitate imensă de combustibil nefolosit. Desigur, nimeni în străinătate nu avea nevoie de cărbune polonez. Adică, minerii din Silezia au rămas fără muncă. Acum ghiciți cine a fost numit vinovat de această situație.

Desigur - Rusia. Polonia este fidelă vectorului ales nu numai în chestiunile legate de istoria secolului XX.

Partidul de guvernământ „Dreptate și Justiție” se temea de o luptă deschisă cu reprezentanții puternicii uniuni sindicale a minerilor și, cu toată puterea aparatului de stat, a atacat companiile de stat PGE și Tauron, care s-au ocupat de importurile de cărbune. Li s-a interzis să cumpere în general combustibil din Rusia. Este de remarcat faptul că interdicția privea numai cărbunele rusesc și nu s-a spus niciun cuvânt despre livrările din America și Australia.

Această veste, desigur, nu îi va face fericiți pe minerii ruși, mai ales dacă amintim că anul trecut au s-a încheiat cu o tendință negativă la producere și comercializare. Dar, poate, acest lucru va deveni punctul de plecare pentru o restructurare calitativă a industriei cărbunelui din Rusia, având ca scop prelucrarea mai profundă a cărbunelui, îmbogățirea și producerea metanului din straturile de cărbune.

Și încă un lucru. Vorba noastră de astăzi ar fi incompletă dacă nu am fi amintit încă de un eveniment cheie în relațiile dintre cele două țări. Pe 18 mai, contractul de furnizare a gazelor naturale către Polonia prin conducta de gaz Yamal expiră. Varșovia a declarat în mod repetat că nu are nevoie de un nou contract, deoarece intenționează să-și acopere toate nevoile cu ajutorul GNL-ului american.

De asemenea, și Gazpromul rusesc menține tăcerea în această chestiune, fără a face măcar niște declarații prealabile. Este puțin probabil ca părțile pur și simplu să pună capăt unei conducte de gaz cu o capacitate de 32 de miliarde de metri cubi. Și, prin urmare, această tăcere, precum și declarațiile făcute intenționat cu voce tare de Polonia, pot fi considerate o acalmie înainte de luptă, în care fiecare parte acumulează rezerve și calculează posibilele mișcări ale adversarului.

Și abia de va uita lumea de Belarus, că Polonia îi va lua imediat locul. Iar tensiunea sambo-ului diplomatic va fi deja mult mai mare.

248
Tagurile:
Polonia
Tematic
Prima fabrică de producere a cărbunelui activat va fi deschisă în RM
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19

Distrugerea vaccinului rusesc: Un mic gheșeft al marii politici

136
(reînnoit 16:27 18.09.2020)
Occidentul a folosit scrisoarea deschisă a lui Bucci pentru a aplica o lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider. Iar profesorul însuși s-a ales cu un PR de asemenea nivel la care nici nu putea să viseze.

Liderismul rusesc în domeniul dezvoltării unui vaccin împotriva coronavirusului a devenit pentru Occident nu doar o surpriză neplăcută, ci o provocare revoltătoare - atât din motive politice, cât și financiare, scrie Irina Alksnis în articolul său pentru RIA Novosti.

Pe de o parte, Rusia înapoiată și profund nedemocratică pur și simplu nu are dreptul să facă astfel de descoperiri în domenii științifice complexe și tehnologic avansate.

Pe de altă parte, este în joc un jackpot de asemenea proporții astronomice, încât simplul gând că ar putea trece pe lângă concernele farmaceutice occidentale le provoace arsuri la stomac. De exemplu, doar știrea despre acordul privind furnizarea a o sută de milioane de doze în India cât face.

Nu este surprinzător faptul că Rusia s-a confruntat cu numeroase tentative de discreditare a rezultatelor muncii oamenilor de știință ruși: politică mare, bani mari.

Cu toate acestea, pe lângă rechini, există întotdeauna loc și pentru peștii-ferestrău, care obțin în mod constant ceva de la masa stăpânului.

Anume o astfel de istorie s-a desfășurat în jurul publicării rezultatelor testărilor ”Sputnik-V” într-una dintre cele mai vechi și mai influente reviste medicale din lume, The Lancet.

Articolul a fost criticat fulgerător. Vestea cea mare, răspândită de mass-media globală, a fost o scrisoare deschisă în care profesorul de biologie de la Universitatea American Temple Enrico Bucci și-a exprimat temerile cu privire la „posibilele greșeli comise de cercetătorii ruși”. Acesta a fost susținut de alți câțiva zeci de savanți occidentali.

The Lancet a propus ca dezvoltatorii ruși să răspundă la întrebările puse, ceea ce a și fost făcut. Centrul Gamalei i-a prezentat publicației un protocol clinic complet pentru studiul vaccinului ”Sputnik-V”. Șeful Fondului rus de investiții directe, Kirill Dmitriev, a publicat un editorial în care a comentat în detaliu principalele afirmații ale criticilor, în același timp sfătuindu-i pe aceștia să caute bârna din în ochiul lor și să risipească deja  îndoielile rusești în privința studiilor lor aflate în derulare.

Între timp, problema în acest caz nu este doar o chestiune pur științifică, asupra cărora s-au concentrat cercetătorii ruși.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vorb e că însuși autorul scrisorii scandaloase este o personalitate remarcabilă. În materialul BBC, Enrico M. Bucci este numit „un luptător celebru împotriva pseudoștiinței”. Totuși, ar fi mai corect să folosim caracteristica „om de afaceri din domeniul științei”.

În 2016, Bucci a fondat ”Resis Srl”, o companie specializată în verificarea, validarea și validarea lucrărilor științifice.

Acesta este un subiect la modă în știința modernă. În ultimii ani, cercetătorii au fost prinși prea des cu erori, inclusiv dintre cele grave, apărute în articolele publicate. Nu vorbim neapărat despre abuzuri sau fraude, adesea există erori oneste, care, atunci când sunt anunțate, afectează totuși reputația oamenilor de știință și chiar a unor întregi instituții științifice.

Tocmai pentru a evita astfel de probleme, autorii și structurile de cercetare apelează adesea la firme specializate în astfel de lucrări pentru un audit independent al propriilor texte - înainte de publicare. În special, compania lui Bucci a fost angajată pentru această activitate de către Institutul german Fritz Lipmann, în jurul căruia a izbucnit un scandal puternic în urmă cu ceva timp doar din cauza unor erori inadmisibile în lucrările publicate. Această poveste a fost descrisă în detaliu în urmă cu un an de revista Nature.

Subtilitatea constă în faptul că o astfel de afacere impune anumite restricții etice pe care, apropo, profesorul Bucci le cunoaște foarte bine. În aceeași Nature, în decembrie 2019, a fost publicat un material despre puritatea și conștiinciozitatea muncii științifice, la vare a fost co-autor. Și acolo a fost indicat sincer că Enrico N. Bucci a avut un conflict de interese.

Sau mai simplu fiind spus, atunci când proprietarul unei companii comerciale vorbește public despre activitatea în care este specializat, devine în esență o reclamă pentru compania sa.

Rusia a devenit prima țară care a înregistrat un vaccin împotriva COVID-19
© Ruptly / РФПИ / WHO / Дмитрий Куракин/Пресс-служба Минздрава России

Dar, evident, atunci când vine vorba de „demascarea” vaccinului rusesc astfel de fleacuri nu mai sunt importante.

Occidentul a folosit scrisoarea deschisă (și, prin definiție este o auto-promovare) a lui Bucci pentru a aplica o nouă lovitură elaborărilor rusești în speranța că vor submina sau diminua calitatea lor de lider Ei bine, profesorul însuși s-a ales cu un PR de un asemenea nivel la care pur și simplu nici nu putea visa în nicio altă situație. Aceasta, de fapt, se numește „să prinzi valul”, de acest principiu se ghidează sute și mii de personalități media.

Fără îndoială, acest lucru i se va întoarce sub forma unor noi contracte comerciale foarte atractive. Să prinzi valul în apele tulburi ale politicii mari poate fi o chestiune extrem de profitabilă.

Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu știința în general, cu medicina în special și cu salvarea a sute de mii de vieți în întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

136
Tagurile:
Rusia, COVID-19, vaccin
Tematic
După vaccinul „Sputnik V”, Rusia anunță încă o veste mare
Vaccinul rusesc împotriva COVID-19 este testat și în Belarus


Загрузка...
Protestul combatanților în fața Guvernului

Transnistria și combatanții cum vor influența alegerile?

62
(reînnoit 14:38 18.09.2020)
Viitoarele alegeri ale președintelui Republicii Moldova au intensificat dezbaterile pe toată gama de probleme socio-ecnomice și politice ale țării.

Adică, de la posibila reformă constituțională, până la alegerea celei mai optime strategii de combatere a pandemiei de coronavirus. Printre acestea, fără exagerări, pe primele locuri se află problema transnistreană.

Conflictul armat de pe Nistru s-a încheiat prin semnarea pe 21 iulie 1992 a Acordul privind principiile reglementării paşnice. Acest conflict este numit, de regulă, unul “înghețat”. În toată această perioadă acolo nu au existat niciun fel de acțiuni, însă un oarecare acord, care ar conveni tuturor părților, așa și nu a fost semnat. Procesul de negocieri pentru soluționarea celei mai dificile probleme politice a trecut prin perioade de ascensiune și prăbușire. Astăzi, deocamdată, ar fi problematic să vorbim despre o apropiere de o soluție de compromise.

E posibilă o “dezghețare”? 

Să spunem din start: conflictul nu mai este demult unul “înghețat” (dacă prin el presupunem nu doar aspectul militar). Multe din condițiile economice, în privința cărora s-a ajuns la anumite înțelegeri în diverse etape ale reglementării, au fost supuse unor anumite revizuiri. Nu există o unitate de opinii a tuturor jucătorilor implicați asupra prezenței Grupului operativ al forțelor armate rusești pe Nistru, asupra instalării punctelor de control comune moldo-ucrainene. S-au schimbat semnificativ și pozițiilor unor părți la negocieri (în primul rând, e vorba de unul din statele garante - Ucraina). În ce măsură alegerile ar putea schimba situația din Transnistria și din jurul ei? Nu cumva cele mai importante forțe politice de la Chișinău vor juca “cartea transnistreană” și vor abandona problema în acel punct în care aceasta se află acum?

Două maluri – două sisteme

Aici ar trebuie să avem în vedere un detaliu destul de important, care a rămas pe ultimul plan în spațiul informational moldovenesc. Da, pe 1 noiembrie vor avea loc alegeri prezidențiale. Însă, mai târziu, pe 29 noiembrie, în autoproclamata republică moldovenească nistreană vor avea loc alegeri generale, în cadrul cărora vor fi aleși deputații Sovietului Suprem, consilierii raionali și locali. Desigur, cele două campanii au niște diferențe esențiale. În cazul celei dintâi, e vorba de un stat membru al ONU, în cazul celui din urmă – despre o formațiune nerecunoscută.

Indiferent de modul în care este perceput astăzi statutul Transnistriei, reprezentanței acesteia, alături de oficialii moldoveni, participă la formatul de negocieri “5+2”, în cadrul căruia părțile în conflict (anume în această calitate!) sunt egale. Mai întâi de toate, din punct de vedere al responsabilității pentru deciziile îndreptate spre reglementarea conflictului.

În contextul electoral ne-am putea aminti și de evenimentele de acum patru ani. În 2016, în Moldova și în formațiunea de facto, care este partea ei componentă, s-au schimbat președinții. Igor Dodon și Vadim Krasnoselski au învins în alegeri. Imediat, ca dintr-un corn al ambundenței au curs comentarii despre oportunitățile de „consolidare a încrederii reciproce”. Cele două sisteme politice, cea din interiorul Moldova și cea din RMN, în ultimii patru ani, probabil, au devenit mult mai diferite decât în 2016.

Directorului de programe a Institutului de Studii Socio-Politice și Dezvoltării Regionale din Tiraspol, Vera Tabac, a oferit o apreciere destul de exactă a tendințelor din Transnistria: “S-a încheiat lupta între puterea legislativă, pe de o parte, și cea executivă și președinte, pe de altă parte. Energia politică s-a concentrat la nivelul relațiilor lucrative dintre președinte și guvern, Sovietul Suprem și președinte”.

Vadim Krasnoselski, în perioada primului său mandat, și-a consolidat, nu și-a pierdut pozițiile. Însă nu toți din Tiraspol sunt dispuși (public sau neoficial) să accepte această tendință. Se aud voci care se plâng de lipsa unei concurențe politice în Transnistria, parlamentul a încetat să mai fie o platformă de dezbateri, iar partidul “Obnovlenie”, dimpotrivă, s-a transformat într-o forță dominantă. Însă faptele rămân a fi fapte. Parlamentul și-a pierdut rolul de altădată, a fost redus numărul deputaților și a consilierilor de toate nivelurilor, a fost coborât pragul de validare a alegerilor.

Alegerile din 2020 în Transnistria sunt privite ca o repetiție generală pentru campania prezidențială din anul viitor. Aceasta urmează să formeze un Soviet Suprem și niște consilii locale loiale liderului autoproclamatei republici, sporind șansele lui Krasnoselski de a fi reales. În acest fel, procesele din politica moldovenească nu vor influența nicidecum situația de la Tiraspol.

O vocea sau mai multe voci?

Dacă ar fi să vorbim despre Moldova, în cei patru ani, Igor Dodon, în pofida tuturor eforturilor depuse spre consolidarea propriei puteri, nu a reușit să devină “șeful cel mare”, care ar fi putut, fără a lua în considerație o multitudine de factori (guvernul, parlamentul, Curtea Constituțională, Procuratura Generală și factorul extern) să poarte un dialog cu Tiraspolul.

Până în 2019 am putea vorbi chiar de niște politicieni “transnistreni” (precum și “externi”) la Chișinău. Desigur, toți politicienii moldoveni, indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, susțin integritatea teritorială a țării. Însă dincolo de acest principiu de bază încep divergențele, care blochează orice decizie legată de Transnistria. Practic, orice decizie! Pașii spre o ipotetică „federalizare”, precum și o ipotetică „restabilire a ordinii” și „descurajarea separatiștilor”, nu se vor bucura de o susținere socio-politică unanimă. Dimpotrivă, ar putea provoca noi divergențe. Alegerile prezidențiale din 2020 nu vor schimba nimic în acest sens, indiferent cine va învinge.

În acest context merită să atragem atenție la o întrevedere recentă a lui Vadim Krasnoselnki și ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Unele publicații au apreciat aceste negocieri ca o adevărată răsturnare în politica din Tiraspol. Între timp, într-adevăr, RMN, în pofida statutului său nerecunoscut, este implicată în toate întrevederile care vizează procesul de reglementare a conflictului. E vorba nu doar de oficialii care reprezintă SUA, dar și Rusia, UE, OSCE. În cazul lui Hogan, Krasnoselski a încercat să arate că este un partener de dialog mai de încredere decât cei de la Chișinău. Iată de ce face trimiteri la “peripețiile partidelor” și “ciclurile electorale” din Moldova, care încetinesc negocierile și, prin urmare, orice avansare spre scopul final – instaurarea păcii.

Într-un viitor fără trecut?

Care este cauza absența unor prognoze optimiste? Mai întâi de toate, la Chișinău problema transnistrează este instrumentalizată mereu în rezolvarea unor probleme de conjunctură. Oponenții lui Dodon critică politicele președintelui, acuzându-l de „privatizarea” problemei transnistrene și de promovarea proiectului de federalizare. Dacă ar fi să ne amintit de istoria alegerilor parlamentare din 2019, atunci una din problemele centrale a fost utilizarea așa-numitor „voturi transnistrene” (la secțiile de vot, deschise pentru transnistrenii cu drept de vot). E adevărat că atunci principalul beneficiar al acestei combinații era oligarhul Vladimir Plahotniuc. Astăzi, oponenții lui Dodon vorbesc despre el ca despre unul din principalii beneficiari ai “factorului transnistrean”.

Merită să atragem atenția că actualul an politic din Moldova decurge sub acompanimentul protestelor combatanților, participanții la conflictul de la Nistru și a veteranilor structurilor de forță. Pe 2 martie (28 de ani de la operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Transnistria), aceștia s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, cerând demisia guvernului, îmbunătățirea situației socio-economice participanților la conflict, retragerea grupului operativ al forțelor armate rusești. Drept pretext formal pentru aceste proteste a devenit aprecierea făcută de ministrul Afacerilor Externe, Aurel Ciocoi, față de rolul Rusiei în reglementarea conflictului din 1992. Însă motivele activizării socio-politice ale veteranilor sunt mult mai adânci.

Aceștia se poziționează ca adevărați patrioți, apărători ai „integrității teritoriale”. În această calitate, probabil, aceștia își vor găsi aliați printre forțele de opoziție. În iulie 2020, combatanții au protestat împotriva posturilor de carantină ale “separatiștilor”, instaurate, potrivit Tiraspolului, pentru a limita extinderea pandemiei de coronavirus. În august și septembrie, aceștia au devenit mai activi, cerând micșorarea vârstei de pensionare în cazul lor și oferirea unei asigurări medicale gratuite pe viață. Acțiunile veteranilor din Moldova sunt deseori comparate cu protestele participanților la conflictul din Donbas, deveniți un factor important în politica ucraineană.

Probabil, orice comparații sunt convenționale. Însă activizarea acestei categorii a cetățenilor, implicați în conflict, nu în soluționarea lui, provoacă anumite temeri, cel puțin. Politizarea protestului combatanților este o realitate, de care trebuie să se țină cont. Nu este exclus că în alegeri aceștia vor aduce un rezultat scontat sau după alegeri, dacă va învinge actualul președinte, fapt care va nemulțumi oponenții lui. Însă, în plan strategic, orice încercare de a edifica o pace durabilă, mizând pe cei care au încercat să rezolve acest conflict prin forță, nu la masa de negocieri, nu e una din cele mai bune căi! Arată ca un deja vu!

Serghei Markedonov este expert al Institutului de Studii Internaționale ale al Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, redactorul șef al revistei “Analiza Internațională”.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

62
Tagurile:
Krasnoseliski, Dodon, Transnistria, Tiraspol, combatanți, alegeri


Загрузка...
Vama Palanca

Vor plăti amendă! Îi vizează pe moldovenii din zona roșie

0
(reînnoit 20:31 18.09.2020)
,
Moldovenii sosiți din țările incluse în zona roșie, care au fost plasați în carantină și vor să iasă din țară până la expirarea celor 14 zile, o pot face, dar trebuie să știe că nu sunt scutiți de amendă.

CHIȘINĂU, 18 sept - Sputnik. Deși din 15 septembrie moldovenilor sosiți din zona roșie li s-a permis să iasă din țară înainte de expirarea celor 14 zile de carantină, puțini cunosc că sunt pasibili de sancțiuni dacă sfidează regimul de autoizolare.

Oficial, după decizia Comisiei Naționale Extraordinare pentru Sănătate Publică din 11 septembrie, ei pot părăsi teritoriul Republicii Moldova începând cu 15 septembrie fără să aștepte expirarea termenului de 14 zile. Dar trebuie să țină cont de un lucru foarte important pe care puțini îl cunosc sau îl descoperă stupefiați abia când ajung la frontieră - nu sunt scutiți de amendă! 

„În punctul de trecere când ajunge cetățeanul și are o urgență și trebuie să plece - poftim! Nicio problemă! Achită amenda pentru încălcarea termenului de autoizolare și polițiștii de frontieră îi autorizează trecerea”, a declarat pentru Sputnik Moldova ofițerul de presă al Poliției de Frontieră Olesea Dunas.

De altfel, și până pe 15 septembrie moldovenii care încălcau regimul de autoizolare erau amendați când încercau să iasă din țară. Șefa Serviciului de presă a Poliției de Frontieră, Raisa Novițchi, a explicat într-un comentariu pentru Sputnik Moldova ce s-a schimbat după decizia Comisiei Naționale Extraordinare pentru Sănătate Publică. 

„Diferența e numai în faptul că noi înainte nu le permiteam ieșirea din țară, dar acum le permitem - nu-i mai întoarcem și nu-i mai obligăm să meargă acasă ca să stea izolați până la expirarea celor 14 zile”, a spus Raisa Novițchi. 

Amenda pe care o plătesc cei care vor cu tot dinadinsul să iasă din țară, chiar dacă nu a expirat termenul de 14 zile de autoizolare, nu este una fixă, ci poate varia. 

„Până la urmă decizia o ia inspectorul sau agentul constator. Amenda este de la o unitate convențională, adică de la 50 de lei, până la 500 de unități convenționale sau 25 de mii de lei. Depinde... Dacă pleacă la muncă cetățeanul, a apărut ceva urgent pe parcurs - el trebuie să plece, dar el nu poate confirma acest fapt, noi suntem obligați să-l documentăm oricum și în cazul dat se decide. Amenda poate să fie până la 1000 de lei”, a mai declarat Raisa Novițchi pentru Sputnik. 

Amintim că la începutul acestei luni moldovenii stabiliți la Paris și la Nisa le-au cerut autorităților de la Chișinău să-i scutească de carantina de 14 zile la întoarcerea în țară. Ei au solicitat să li se permită acest lucru în cazul în care prezintă testul pentru despistarea COVID-19 făcut în Franța.

Președintele Asociației Moldovenilor din Nisa "Moldavița", Tatiana Zemba, și președintele Asociației „Papillon Dor” din Paris, Viorica Țîmbalari, au făcut un demers în acest sens către Guvern.

Deocamdată nu s-a dat curs solicitării. În schimb, câteva zile mai târziu Comisia Națională Extraordinară pentru Sănătate Publică a anulat interdicția de a părăsi teritoriul Republicii Moldova în cazul în care nu a expirat încă termenul de 14 zile de autoizolare. Lista cu statele incluse în zona roșie, la întoarcerea din care moldoveni sunt obligați să completeze fișa epidemiologică și să respecte regimul de autoizolare de 14 zile este actualizată odată la 14 zile. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Moldova, ieșire, moldoveni, amendă


Загрузка...