Vladimir Plahotniuc

Plahotniuc nu a fugit, el este prezent în Moldova: Cazul Adunarea Generală a Judecătorilor

4685
(reînnoit 13:21 29.09.2019)
Vladimir Plahotniuc a fost extrem de abil atunci când s-a aflat în țară și continuă să fie la fel, chiar dacă se află la mii de kilometri depărtare.

Ceea ce s-a întâmplat vineri, 27 septembrie, la Adunarea Generală a Judecătorilor, care a debarcat noua componență a Consiliului Superior al Magistraturii, loială Guvernului Sandu, arată clar că, deși a plecat din Republica Moldova, fostul lider al PDM Vladimir Plahotniuc continuă să aibă o influență mare asupra puterilor, instituțiilor statului și, în special, asupra Justiției.

Cred că nu voi mira pe nimeni dacă afirm acest lucru. Vladimir Plahotniuc a fost extrem de abil atunci când s-a aflat în țară și continuă să fie la fel, chiar dacă se află la mii de kilometri depărtare.

Însă acum pentru noi nu este așa de important dacă mai este sau nu mai este influent Plahotniuc în Moldova. Pentru toți este clar că epoca lui a trecut (și să dea Dumnezeu ca aceasta să fie cea mai neagră perioadă – așa cum încearcă să ne convingă Sandu și Năstase - prin care a trecut cel mai sărac stat din Europa, să nu vină altele mult mai sumbre). Și nici nu mai există vreo șansă ca Plahotniuc se revină în Republica Moldova, să devină un fel de Napoleon moldovean.

Altceva contează în situația noastră. Și anume: tentativa (care a reușit, cel puțin în acest moment) a celor 160 de magistrați din cadrul Adunării Generale a Judecătorilor de a instala în Consiliul Superior al Magistraturii o componență loială fostului regim și ostilă actualului înseamnă un singur lucru: noii guvernanți de la Chișinău nu controlează situația, ei nu dețin frâiele puterii decât la modul formal, ei nu cunosc și nu controlează ce se întâmplă în instituțiile din stat la nivelurile de jos și medii.

Și am să mă explic de ce cred asta. Pentru nimeni nu este un secret că în Republica Moldova judecătorii au un statut privilegiat, ei fac parte din casta brahmanilor. Ei, alături de procurori și de alte câteva categorii profesionale, își pot permite să dețină averi de milioane și de multe milioane, având un salariu modest. Și nimeni nu-i atinge, nimeni nu-i dă la socoteală. Dacă ajunge un judecător sau un procuror pe banca acuzaților sau după gratii (un lucru nu rar, ci rarisim), asta în niciun caz nu înseamnă că în Republica Moldova magistrații răspund pentru faptele lor. Categoric nu. Cei ajunși să fie condamnați de colegii lor sunt victimele reglărilor de conturi și ale războaielor intestine, dintre clanurile și grupările din Justiție. 

Apoi dacă așa stau lucrurile, dacă judecătorii au un statut atât de privilegiat, cum se explică faptul că cei 160 de judecători care au răsturnat conducerea CSM loială Guvernului au ieșit împotriva puterii, și-au pus în pericol statutul lor privilegiat? Cum, că n-or fi niște sinucigași?

Răspunsul este simplu: puterea politică și administrativă este atât de slabă, încât ei și-au permis să-i aducă un astfel de afront, să o umilească și să o fenteze cu multă îndrăzneală, cu multă semeție fără a se expune unui risc.

Acum știu că cei de la Guvernare au să spună că nu este adevărat că puterea administrativă și politică este slabă, că Guvernul Maiei Sandu este slab, ci că ea, această putere, acest Guvern respectă principiul separării puterilor în stat, că respectă normala legală care asigură independența sistemului judecătoresc și dreptul la autoadministrare.

Fals. În Republica Moldova, niciodată sistemul judecătoresc nu a fost independent de puterea politică, iar atunci când a ieșit de sub controlul puterii politice – tot nu a devenit independent, ci a fost controlat de clanurile din interiorul acestui sistem.

S-ar putea ca acum exact acest lucru se întâmplă în Justiția noastră.

Pe final, sunt obligat să fac o precizare. Bineînțeles că nu toți judecătorii sunt neonești, corupți, fac parte din grupuri de interese, din clanuri, servesc interesele și răspund comenzilor oligarhilor. Sunt mulți oameni corecți și onești în rândurile lor. Sunt dintre cei care pot să-și justifice averile. Și nu doar ei pot să-și justifice averile, ci și rudele lor.

Problema autorităților politice și administrative, a Guvernului Maiei Sandu este că nu știe, nu poate sau nu vrea să-i identifice pe acești judecători, să-i susțină, să-i promoveze, ca prin ei să desfășoare curățarea, reformarea sistemului judecătoresc, asigurând totodată buna funcționare a lui.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

4685
Tagurile:
judecator, prezenta, Moldova, fugit, Plahotniuc
Sistemul HIMARS

De ce sistemul HIMARS este un pericol pentru România, dar nu Rusia

32
(reînnoit 16:33 26.11.2020)
Statele Unite și aliații lor din NATO nu deține arme care cu adevărat și în mod ultimativ ar amenința Rusia în peninsula Crimeea și regiunea Kaliningrad, menționează analistul militar.

Numărul aliaților NATO nu poate fi convertită în calitatea operațiunilor militare, măcar și în Afganistan (talibanii nu sunt adversarul vel mai dotat cu tehnologii).

Americanii nu sunt deranjați de rămânerea în urmă față de Rusia la capitolul tehnologiilor militare (rachete hipersonice, sisteme de apărare antiaeriană și luptă radioelectronică, sisteme submarine robotizate). Exersând tactica “desfășurării războiului hi-tech”, trupele terestre ale SUA au transferat, săptămâna trecută, în câteva ore, pe calea aerului din Germania în România două sisteme de lansare multiplă a rachetelor HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), au efectuat câteva lansări de rachetă de antrenament în direcția Mării Negre și, operativ, au readus lansatoarele la baza Ramstein.

Potrivit publicației Forbes, scurta misiune cu lansări de rachetă în România s-a dorit o demonstrare de forță a armatei americane, „un mesaj pentru Moscova” și o „surpriză cu rachete” pentru grupul de forțe ale armatei rusești din Crimeea. Altfel nici nu se putea, pentru că Marea Neagră „se transformă rapid într-un lac rusesc”, fapt care amenință interesele Statelor Unite.

Evident, două lansatoare HIMARS nu schimbă mult lucrurile în regiune, însă în 2018 în Germania a revenit brigada americană 41 de artilerie, în dotarea căreia sunt două baterii ale HIMARS (36 de lansatoare cu o sumă de 216 salve cu rachete de 227 milimetri).

Americanii consideră că vitează mare de desfășurare a HIMARS va complica contraatacul inamicului: “E dificil să lovești un lansator care se află la sol doar câteva ore” și efectuează atacuri asupra câtorva puncte.

Exerciții similare Rail Gunner Rush, cu sistemul HIMARS, au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de 110 de kilometric de frontiera rusă. În acest fel, în septembrie 2020, SUA și-au demonstrate “adeziunea față de securitatea regiunii Baltice”. Moscova, la rândul ei, a calificat Rail Gunner Rush drept “provocatoare și extrem de periculoasă pentru stabilitatea regională”.

Spectacol pentru Europa

Armata SUA din Europa are tendința de a ignora interesele aliaților și chiar geografia. Publicația Forbes menționează: “De la țărmul românesc, până în Crimeea sunt doar 250 de mile (400 kilometri) pe Marea Neagră. Sistemele HIMARS, transferate în România reprezintă o amenințare serioasă și imprevizibilă pentru trupele rusești din regiune”.

Comandantul trupelor terestre ale României, generalul maior Iulian Berdilă, confirmă: “Forța fatală demonstrată astăzi la distanță, utilizată în exercițiile de la Marea Neagră, vorbește de la sine înțeles”. De altfel, România se află în plin proces de achiziționare din SUA a propriilor sisteme HIMARS și planifică să încheie procesul de pregătire a exploatării armei în 2022.

S-ar părea că în România a avut loc o demonstrație reușită a compatibilității operative cu sistemele românești, NATO și-a format un mediu operațional și a exersat o variantă eficientă a unei descurajări în teatrul de acțiuni militare. În realitate, personalul american al două M142 High Mobility Artillery Rocket (HIMARS) din cadrul brigăzii 41 de artilerie s-a ambarcat în avioanele MC-130J, a sosit pe baza aeriană românească Kogălniceanu, au interacționat formal cu militarii unității 352 a operațiunilor speciale ale SUA și cu unitățile trupelor terestre ale României. Au tras în gol în Marea Neagră și au revenit în Germania.

Probabil, observăm doar exersarea logisticii, iar într-o luptă reală, brigada de artilerie 41 a armatei SUA va ateriza în Georgia sau Ucraina, mai aproape de inamic.

Chiar și în acest caz, sistemele HIMARS pot fi distruse în aer sau în aerodromuri, în timpul descărcării, mijloacele rusești de spionaj spațial, sistemele de apărare antiaeriene S-400 și sisteme operativ-tactice de rachetă “Iskander-M” nu vor permite acest lucru.

În orice situație, astfel de operațiuni (spectacole) ale armatei SUA în Europa amenință nu atât Rusia, cât România, Statele Baltice și alte platforme de amplasare temporară sau permanentă a sistemelor HIMARS, ale căror muniții reactive și rachete pot fi dotate cu focoase tactice nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, elaborând măsuri de răspuns.

Posibilitățile reale

În condiții de război, sistemul american HIMARS a fost testat pentru prima dată în februarie 2010, în Afganistan. Au fost efectuate două lansări de rachete, care s-au abătut semnificativ de la traiectoria stabilită și au căzut departe de țintă (fapt care a provocat decese în rândul civililor).

Pe perioada de anchetă, exploatarea HIMARS a fost suspendată, însă astăzi armata SUA are în dotare peste 400 de lansatoare.

În Irak, sistemele HIMARS au fost utilizat în luptele cu teroriștii începând cu noiembrie 2015. Au fost efectuate câteva sute de lansări de rachete de diverse tipuri asupra mai multor obiective. Nu există informații cu privire la eficiența acestor acțiuni.

High-Mobility Artillery Rocket System reprezintă un sistem de artilerie cu rachetă de o mobilitate înaltă a armatei SUA, plasat pe șasiurile FMTV, poate transporta șase proiectile reactive de 227 milimetri (similare sistemelor rusești „Uragan” și „Smerch”) sau o rachetă operativ-tactică ATACMS (similară rachetei rusești “Tocika-U”). Poate fi transportat cu avionul C-130 Hercules.

Lipsa propriilor dispozitive de orientare mașina o compensează cu un spectru de containere cu proiectile reactive de diverse tipuri și calibre. Sistemul autopropulsat de lansare poate purta rachete cu diverse caracteristici (neghidate și ghidate). La întreprinderile producătoare, proiectilele și rachetele sunt amplasate în containere de transportare și lansare ermetice, deservirea tehnică nu este prevăzută până la tragere.

Masa de luptă a sistemului autopropulsat de lansare cu setul de muniții este de aproximativ 11 tone. Mașina are capacitatea să atingă o viteză de până la 85 kilometri pe oră, să parcurgă până la un punct de alimentare până la 480 de kilometri. Sistemul este dirijat de un echipaj din trei persoane care se află în interiorul cabinei. Tragerea este posibilă în orice direcție, din unghiuri de până la +60 de grade.

32
Tagurile:
Crimeea, NATO, pericol, SUA, România, rachete
Tematic
România: Rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți?


Загрузка...
Biden va transforma SUA într-o marionetă a Europei

Biden va transforma SUA într-o marionetă a Europei

103
(reînnoit 12:50 25.11.2020)
UE, reprezentată de șeful Consiliului Europei, Charles Michel, i-a propus lui Joe Biden să restabilească o „alianță transatlantică puternică”.

Dacă Biden va intra în Casa Albă (și judecând după evoluția evenimentelor, acest lucru devine din ce în ce mai evident), această dorință are toate motivele să se împlinească. Este simbolică candidatura probabilului secretar de stat al SUA în persoana lui Anthony Blinken, care este un produs rafinat al „mlaștinii de la Washington” și „apărător al alianțelor globale”, scrie Irina Alksnis într-un editorial pentru RIA Novosti.

Faptul că Europa Occidentală ar fi fericită să-l vadă pe Joe Biden în rolul de președinte al SUA a devenit clar imediat - atunci când liderii săi s-au grăbit să-l felicite pentru victoria în alegeri, iar Germania a recunoscut că nu avea chef să „colaboreze cu Trump încă patru ani”.

Este mult mai puțin clar de ce, pentru Europa, globaliștii sunt de preferat în fruntea SUA - aceiași globaliști care sunt obsedați de ideea menținerii status quo-ului sub forma unei lumi unipolare, cu rolul necondiționat de lider al Washingtonului. La urma urmei, procesele de suveranizare și eliberare de dependența semi-vasală de stăpânul transatlantic, câștigând constant forță în Lumea Veche, par să contrazică aceste aspirații.

S-ar putea presupune că și în Europa au învins forțele pro-americane, gata să-și sacrifice statele naționale în favoarea SUA. Cu toate acestea, faptele indică contrariul. De exemplu, Guvernul german și-a reafirmat încă o dată poziția cu privire la inadmisibilitatea sancțiunilor extrateritoriale care sunt elaborate în Statele Unite împotriva ”Nord Stream-2”.

Astfel, Europa continuă să-și promoveze linia de protejare a intereselor sale și de consolidare a propriului rol geopolitic, dar, în același timp, susține cu înflăcărare revenirea la putere la Washington a forțelor pentru care asta - în teorie - ar trebui să fie categoric inacceptabil.

Soluția la această ciudată contradicție ar trebui căutată în evenimentele de acum patru ani.

Venind la Casa Albă, Donald Trump a renunțat la multe acorduri internaționale pregătite și chiar semnate cu participarea Statelor Unite. Aceeași soartă a avut-o și faimosul parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții, care atunci avea deja o reputație dea-dreptul sinistră. Alarmiștii au avertizat că, cu ajutorul lui, America pur și simplu va scoate toate resurse din Europa în favoarea sa.

Putin a explicat de ce nu l-a felicitat pe Biden
© Video : Ruptly / "Москва. Кремль. Путин", Россия-1

Cu toate acestea, Trump, care în anii președinției sale a profitat cu orice ocazie pentru a trage foloase economice pentru țara sa, nu a ezitat să abandoneze „găina” care, se pare, ar fi trebuit să facă ouă de aur pentru America timp de mulți ani. Mai mult ca atât, el a afirmat în repetate rânduri că toate aceste acorduri sunt de fapt profund dezavantajoase pentru Statele Unite. Există suspiciunea că îl putem crede pe înflăcăratul patriot american cu o vastă experiență în afaceri.

Principala greșeală ar fi să presupunem că globaliștii (inclusiv cei americani) ar avea interese orientate la nivel național. Pentru ei, Statele Unite pot fi extrem de importante ca centru de bază de emisii și cea mai puternică armată de pe glob. Dar o țară imensă, cu aproape 330 de milioane de locuitor,i este mai degrabă o povară, de care ar fi mai ușor să scapi, decât să investi în ea și de a-i rezolva problemele.

În schimb adevăratele interese și sentimente ale globaliștilor ca cetățeni ai lumii pot fi asociate cu locuri complet diferite. În cazul aceluiași Anthony Blinken, o parte semnificativă a copilăriei a petrecut-o la Paris, iar formarea personalității sale a fost puternic influențată de tatăl său vitreg european. Așadar, îndoielile cu privire la măsura în care va fi ghidat exclusiv de interesele naționale ale SUA în calitate de secretar de stat sunt destul de firești.

Într-un astfel de peisaj, poziția Europei capătă sens. În ultimele decenii, a învățat să-și atingă scopurile prin interacțiunea cu statul profund american detașat de rădăcinile sale - îndeplinind în același timp toată curtoazia formală față de „liderul lumii libere” și singura superputere. Să luăm doar acordul nuclear iranian, care este adesea numit unul dintre triumfurile președinției Obama, dar în care UE era mult mai interesată decât Statele Unite.

Mai mult, UE are încă nevoie de SUA în multe privințe. În special, încercările europene de a-și crea propria armată - nu imitația care există astăzi, ci o adevărată forță militară - arată neserios. Nu există nicio alternativă la americani în acest sens și nu se prevede în viitorul previzibil. Însă Trump a fost hotărât să facă Lumea Veche să plătească pentru „umbrela” militară la cea mai mare rată, iar Bruxelles sau Berlin au șansa de a se înțelege cu „mlaștina de la Washington” într-un mod amiabil.

Da, și de o contrabalanță pentru Rusia - geopolitică, economică și aceeași armată - UE mai are încă nevoie. Altfel pentru Moscova apar condiții prea favorabile pe direcția occidentală, ceea ce nu poate plăcea capitalelor vest-europene.

Drept urmare, apare o situație paradoxală: în timp ce în ochii majorității, Europa pare un consumabil pentru Statele Unite, de fapt este timpul să ne fie milă de americani, care au șanse crescânde de a ajunge victimă a vicleniei europene și a trădării din partea propriilor elite.

Opinia autorilor ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

103
Tagurile:
SUA, Europa, Joe Biden
Tematic
De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah
Adevăratul „naționalism vaccinal” din Israel și Ungaria


Загрузка...
Economie

„O minune economică” în Moldova? Răspunsul ministrului

0
(reînnoit 17:00 26.11.2020)
Ministrul Economiei și Infrastructurii, Anatol Usatîi, invitat în studioul Sputnik Moldova, a vorbit despre impactul COVID-19 asupra economiei și despre potențialul ce poate fi valorificat.

CHIȘINĂU, 26 nov – Sputnik. Pe fundalul crizei economice din Europa provocate de COVID-19, situația din Republica Moldova nu este chiar așa de proastă, a menționat ministrul Economiei și Infrastructurii, Anatol Usatîi, invitat astăzi la emisiunea „Expertiza” de la Sputnik Moldova.

Анатолий Усатый
© Sputnik / Mihai Caraus
Anatol Usatîi

Ministrul Economiei a precizat că în prima jumătate de an Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova scăzuse dramatic - cu 14%. În lunile ulterioare însă situația s-a redresat într-o anumită măsură.

„Către finalul anului, conform estimărilor experților moldoveni și străini, descreșterea PIB va fi de 6,5%”, a spus Anatol Usatîi.

Situația nu este ușoară, dar în alte țări europene criza este mult mai accentuată, a spus ministrul: în Marea Britanie descreșterea PIB-ului a constituit 24%, în Spania – 21%, în Franța – 18%.

Moderatorul emisiunii, Andrei Petrik, l-a întrebat pe ministru dacă este „posibilă o minune economică” în Moldova.

„Credem în minuni, dar mai ales în cele făcute de mâna omului”, a răspuns Anatol Usatîi.

Ministrul a spus că responsabilii moldoveni de economie analizează cum se dezvoltă țările din jur, își canalizează atenția către sectoarele cu cel mai mare potențial de creștere.

Un exemplu de „minune economică” pentru Moldova este sectorul IT.

„În ultimi patru ani, sectorul IT s-a dezvoltat atât de mult, încât exporturile acestuia depășesc volumul exporturilor de vinuri”, a spus ministrul.

Acest lucru a fost realizat datorită faptului că „s-au luat măsuri la timp, a fost valorificat potențialul”, a adăugat invitatul.

Potențialul IT încă nu este valorificat pe deplin în Moldova, încă mai este un „câmp nearat”, a apreciat ministrul.

„Ați fi uimiți de capacitățile și ideile tinerilor implicați în sectorul IT”, a spus Anatol Usatîi.

În prezent, autoritățile din economie sunt preocupate de dezvoltarea comerțului electronic. Dacă acest domeniu ar fi fost dezvoltat până la pandemie, ar fi existat instrumentele necesare, tuturor „le-ar fi fost mai ușor”, a spus ministrul.

Drapelul Republicii Moldova pe clădirea Guvernului
© Sputnik / Мирослав Ротарь

„Pe cât de sănătos și atractiv este climatul investițional din Moldova?”, a mai fost întrebat Anatol Usatîi.  

„Aș vrea să spun că climatul investițional este foarte bun și atractiv, dar nu purtăm ochelari roz. Există anumite probleme”, a răspuns ministrul.

Aspectele problematice, din câte semnalează oamenii de afaceri din străinătate, țin de riscurile pentru investitorii străini, protejarea investițiilor, potrivit ministrului, inclusiv sub aspect juridic.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Moldova, criza economica, minune
Tematic
Cine este Anatol Usatîi, noul ministru al Economiei
Leul moldovenesc puternic pune cătușe economiei
Se salvează cine poate: Transportatorii - captivii crizei


Загрузка...