Maria Dimineț

Ce trec sub tăcere organizațiile de caritate din Republica Moldova

582
(reînnoit 16:13 17.12.2017)
Incontestabil, caritatea este o activitate nobilă. În orice țară există oameni care au nevoie de suportul semenilor pentru a face față dificultăților

Maria Dimineț, pentru Sputnik Moldova

Caritatea înseamnă manifestarea solidarității de către societate față de oamenii săraci sau bolnavi. Sărăcia sau boala reprezintă, în cele din urmă, o consecință a inechității sociale. Ca urmare, o societate nu trebuie să fie indiferentă față de necesitățile persoanelor vulnerabile.

În Republica Moldova sunt mulți oameni solidari și generoși, și asta este îmbucurător. Și avem, în același timp, organizații de caritate care interpretează eronat activitatea de caritate. Tot mai frecvent, organizațiile de caritate îndeamnă cetățenii din țară și de peste hotare să doneze bani pentru a salva vieți. De obicei, este vorba despre pacienți cu maladii oncologice sau cardiologice congenitale grave, în preponderent minori. De menționat, autoritățile din sănătate nu dețin informații cu privire la copiii tratați în străinătate prin intermediul organizațiilor de caritate, ceea ce nu este normal. Nu se cunoaște cine sunt medicii străini care îi operează şi cât de calificați sunt. De asemenea, nimeni nu monitorizează starea de sănătate a acestor pacienți după intervenții, aşa cum se întâmplă în cazul bolnavilor tratați în instituțiile medicale internaționale cu suportul Ministerului Sănătății sau a spitalelor din țara noastră, care cooperează cu doctori sau clinici de peste hotare.

La începutul anului 2017, Ministerul Sănătății a constatat că mai mulți copii bolnavi, pentru care organizațiile de caritate adunau fonduri, puteau fi tratați gratuit în țară. În același timp, unii dintre pacienți aveau boli incompatibile cu viața. Din păcate, medicina nu poate oferi soluții pentru toate maladiile existente. Ca urmare, medicii nu pot face minuni, inclusiv cei din afara țării. Însă unele organizații de caritate inoculează moldovenilor ideea că în state cum ar fi Israel, Germania sau Turcia orice maladie poate fi tratată, ceea ce este fals.

Organizațiile de caritate demarează colectarea fondurilor, fără a verifica dacă tratamentul ce se impune este posibil de efectuat în țară. În același timp, nu evaluează șansele de supraviețuire a bolnavilor, care urmează să beneficieze de intervenții costisitoare în străinătate, din banii donatorilor. În acest scop este suficient ca specialiștii să analizeze rezultatele examenelor medicale efectuate sau să investigheze repetat pacientul. Din păcate, există maladii care nu pot fi tratate nici în țară, nici peste hotare. De aceea, moldovenii dispuși să doneze bani au dreptul să cunoască adevărul. Este dificil să comunici unui părinte că medicina nu-i poate salva copilul. În același timp, este josnic să afirmi, în cazul unui pacient fără șanse de supraviețuire, că viața lui depinde de o intervenție costisitoare care poate fi realizată doar în Israel, Germania sau Turcia.

De ce organizațiile de caritate adună bani pentru pacienții cu boli incompatibile cu viața sau cu afecțiuni care pot fi tratate gratuit în Republica Moldova? Este o inadvertență, sau o acțiune bine intenționată? Pe rețelele de socializare se discută despre faptul că mai mulți părinți au apelat la ajutorul avocaților și presei, după ce copiii tratați peste hotare, prin intermediul organizațiilor de caritate, au murit subit. Nu este exclus, dacă pacienții nu au avut șanse de vindecare.

Pentru a face claritate în acest domeniu, fosta conducere a Ministerului Sănătății i-a invitat la dialog pe reprezentanții organizațiilor de caritate. Ei au fost rugați să coopereze cu autoritățile din sănătate, în procesul de selectare a beneficiarilor actelor de caritate. Colaborarea prevedea ca ministerul să fie anunțat despre diagnosticele copiilor înainte de lansarea acțiunii de colectare a fondurilor. Măsura era necesară pentru a putea stabili dacă tratamentul poate fi efectuat în țară. În același timp, ministerul își asuma responsabilitatea să ofere suport pacienților care necesită intervenții peste hotare. Organizațiile de caritate urmau să contribuie la elaborarea unui regulament, care să reglementeze procedura de cooperare cu Ministerul Sănătății. Un feedback însă din partea organizațiilor respective nu a urmat.

În același timp, moldovenii continuă să doneze bani pentru tratamente care pot fi realizate în spitalele din țară. De asemenea, ei contribuie la colectarea fondurilor pentru pacienții fără șanse de supraviețuire. Cât de bine intenționați sunt medicii de peste hotare care tratează copiii bolnavi din țara noastră, pe banii donați de cetățenii de rând, să ne spună organizațiile de caritate. Cert este că atitudinea acestor organizații afectează grav imaginea sistemului de sănătate din țară. Şi nu în ultimul rând, limitează accesul unor pacienți la tratamente performante şi gratuite, disponibile în țară.

582
Tagurile:
actiuni de caritate, Sistem de sănătate, rețele de socializare, Maria Dimineț
Tematic
Sputnik a lansat rubrica socială "Caritate"
”Târgul de caritate iarna-2015” va fi inaugurat în curând la Chișinău
Acţiune de caritate pentru o familie din Orhei
Nagorno-Karabah

Miturile despre eficiența dronelor turcești în Karabah

59
În ce măsură e adevărat că Azerbaidjanul a reușit să învingă Armenia cu ajutorul dronelor turcești? Care au fost vulnerabilitățile forțelor armate armene? Răspunsurile la aceste întrebări le aflați din materialul Sputnik.

MOSCOVA, 27 nov – Sputnik. Acțiunile militare în secolul 21 nu pot fi “ieftine și bune”, cu toate acestea, unele atuuri, precum dronele de asalt, nu reprezintă o garanție a succesului.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России
Un rol determinat îl joacă întregul sistem al organizării militare a statului, inclusiv potențialul industriei de apărare, arsenalele și capacitățile logisitice. Conflictul din Karabah a arătat, mai întâi de toate, nu supremația Bayraktar TB2 în aer, ci supraaprecierea propriilor forțe de către partea armeană și proasta organizare a apărării la sol.

După încetarea focului în Nagorno-Karabah, în spațiul media au părut mai multe articole de analiză, care pot fi rezumate la două afirmații simple:

  • Azerbaidjan a învins pentru că dispunea de drone turcești, iar Armenia nu le avea;
  • Sistemele rusești de apărare antiaeriană devin inutile într-un război contemporan al dronelor.

O astfel de abordare simplistă poate fi explicată prin cunoștințe tehnico-militare abstracte ale experților, precum și prin numărul mare de exemple ale înfrângerilor suferite de tehnica militară și personalul armean. Cu toate acestea, realitatea este întotdeauna mai complexă decât percepția noastră.

Nu există minuni, orice film este o expresie a regizorului. Imaginile video, realizate de Bayraktar și alte drone ale armatei azere în Karabah, din start au servit pentru demoralizarea inamicului și pentru promovarea dronelor turcești pe piața internațională. Totodată, în spatele camerei video au rămas “raidurile inutile” și eșecurile, distrugerea a zeci de drone cu mijloacele apărării antiaeriene și lupta radioelectronică.

Nagorno-Karabah
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Instrumentul de bază al nimicirii trupelor și tehnicii pe câmpul de luptă rămâne artileria, sistemele de lansare multiplă a rachetelor, care sunt capabile să “lucreze” hectare întregi din prima linie și din spatele liniei inamice.

Forțele armate dispun de mai multă artilerie cu tunuri și reactive, decât de drone, dar și puterea de luptă a artileriei este incomparabil mai mare.

Spre exemplu, Bayraktar, cu o valoare de peste 1 milion de dolari, poate ridica și transporta până la țintă peste 150 de kilograme de muniții, iar un lansator multiplu de rachete relativ ieftin poate trimite dintr-un foc o tonă de metal fatal. În acest fel, artileria diminuează considerabil costul de producere al distrugerii țintelor.

Bugetul apărării nu garantează succesul. Spre exemplu, dominația îndelungată a Pentagonului în spațiul aerian al Afganistanului nu a condus la o victorie asupra talibanilor la sol.

O încredere în sine neglijentă

Un sistem de apărare antiaeriană eșalonat, bine organizat, este capabil să neutralizeze orice roi de drone al inamicului, iar mijloacele de spionaj radioelectronic oferă în câteva secunde coordonatele punctelor de comandă. Cu toate acestea, sistemele solitare de apărare antiaeriană ale trupelor armene desfășurate în Karabah nu au asigurat o acoperire nu doar din cauza unor caracteristici “învechite”. Un efect l-a avut și gradul de organizare a serviciului, lipsa unui sistem.

A se observa că „Strela-10” și „Osa-AKM” sunt niște sisteme de rachete antiaeriene din anii 60, care nu reușesc să atingă dronele Bayraktar la o altitudine de 8 kilometri. Sistemele moderne “Tor-M2KM” (cu rază scurtă de acțiune) și “Buk-M2E” (cu rază medie de acțiune) apărau exclusiv Erevanul și Centrala Nucleară Mețamor.

O altă problemă a fost ignorarea mijloacelor de camuflaj pe teren, unele obiective militare parcă ar fi îndemnat: “Distruge-mă!” (o lovitură directă asupra cortului cartierului general cu un steag pe catarg poate priva de orice coordonare câteva unități, ceea ce înseamnă sute și chiar mii de militari pe câmpul de luptă).

Pe de altă parte, atunci când dronele turcești pătrundeau “accidental” din Karabah în zona de frontieră cu Armenia, acolo sistemele antiaeriene și radioelectronice distrugeau dronele fără niciun fel de probleme. Mai târziu, dronele au încetat să mai zboare (probabil, au fost afectate și punctele de control).

Victoria militară din 1994 a format pe parcursul anilor un mit despre invincibilitatea forțelor armate în chestiunea Karabahului. Doar așa poate fi explicată lipsa unor construcții inginerești pe linia de 100 de kilometri de la râul Araks până la lanțul montan Mrava.

Tranșeele și punctele de foc descoperite, adăposturile separate în tranșee – sunt modele ale unor fortificații de la începutul secolului trecut.

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah
© Sputnik / Максим Блинов

Partea armeană nu s-a îngrijit nici de puncte de foc (din beton armat) și nici de rețele de telecomunicații subterane, chiar dacă a avut timp berechet – peste 25 de ani (să se amintim de tunelurile teroriștilor din Siria, construite în niște condiții tehnice modeste). În acest context, în anul 2019 premierul armean Nikola Pașinean a declarat: “Karabahul e Armenia” (însă nu a recunoscut autoproclamata republică), iar ministrul Apărării, David Tonoyan, a formulat în felul următor concepția: “Noi teritorii în cazul unui război”.

Pe 27 septembrie, potențialul militar al părții armene era de câteva ori mai mic decât al părții azere. Cu toate acestea, adversarii au suferit pierderi egale în rândul militarilor și tehnicii militare. În direcția sud, la o anumită etapă, forțele azere și-au asigurat o supremație de 10 ori mai mare, însă au reușit să înainteze timp de o lună cu doar 30-40 de kilometri. Blitzkriegul celor de la Baku a eșuat. În mare parte asta se datorează rezistenței și curajului militarilor și voluntarilor armeni care au fost nevoiți să acționeze în ciuda tuturor condițiilor, în afara unui sistem centralizat de dirijare militară, fără o susținere aeriană.

Experiența siriană și libiană

Revenind la subiectul competițiilor între sistemele rusești de apărare antiaeriană și dronele turcești, ne-am putea aduce aminte de “cascada de drone” în spațiul aerian al Siriei și Libiei – în rezultatul utilizării sistemelor de rachete antiaeriene „Tor-M2KM”, „Buk-M2E” și „Sosna”. O eficiență la fel de mare a demonstrat sistemul “Panțir-S1”. Dacă aceste sistem ar fi fost desfășurate la timp în Nagorno-Karabah, nu ar fi lăsat nicio șansă dronelor turcești “Bayraktar”.

Sistemul de rachete antiariene “Tor-M2KM” este dotat cu opt rachete cu o rază de acțiune de până la 15 kilometri și o altitudine de interceptare de până la 10 kilometri, fiind capabil să detecteze și să doboare ținte cu o vizibilitate redusă. Totodată, poate detecta simultan până la 48 de ținte, însoțește 10 și distruge patru.

Raza maximă de acțiune a “Buk-M2E” este de 45 de kilometri. Altitudinea de interceptare este de la 15 la 25 de kilometri. Are capacitatea de a doborî ținte aerodinamice care au o viteză de până la 2,5 Mach și ținte balistice cu o viteză de până la 4 Mach. Lovește simultan până la 24 de ținte (inclusiv cele cu o vizibilitate redusă).

Muncă de durată: Geniștii ruși în Nagorno-Karabah
© Ruptly / Минобороны России

Sistemul “Sosna” observă rachetele de croazieră și dronele de la o distanță de până la 12 kilometri, zona unei distrugeri garantate: de la o distanță de 1,3 – 10 kilometri, altitudine de la 2 metri până la 5 kilometri. Sistemul optic și electronic de control al focului nu se dă de gol prin nicio radiere. Sistemul poate în orice perioada a zilei și în orice condiții meteo să funcționeze în regim autonom, fără participarea echipajului.

În raza de acțiune sunt și țintele terestre, inclusiv tancurile (există elemente de distrugere a blindajului), tancul este detectat de la o distanță de până la opt kilometri.

În cadrul misiunii de menținere a păcii, Rusia a transferat în Nagorno-Karabah cele mai noi sisteme de luptă radioelectronice „Leer-3”. Sarcina de bază a acestuia este bruierea semnalelor GSM, blocarea rețelelor 3G și 4G. Sistemul constă dintr-un automobil KaMAZ și două-trei drone “Orlan-10”, cu o rază de acțiune de 120 de kilometri (capacitatea de aflare în aer la o înălțime de până la 5 km este de 10 ore). De asemenea, drona poate identifica telefoanele, tabletele, poate desfășura acțiuni de recunoaștere, poate transmite datele pe unitățile de stocare și poate să le transmită trupelor de artilerie pentru efectuarea loviturilor. Conflictul din Karabah a fost înghețat, nu rezolvat, iată de ce mijloacele de recunoaștere și sistemele antiaeriene continuă să fie importante.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

59
Tagurile:
Nagorno-Karabah, drone, eficiență, Mituri
Tematic
Calea spre pace: Cum ajută Rusia locuitorii din Nagorno-Karabah


Загрузка...
Maia Sandu

Politica Maiei Sandu ar putea aduce daune ireparabile reglementării transnistrene

122
(reînnoit 11:57 01.12.2020)
Președintele ales al Moldovei își concentrează atenția pe „eliminarea prezenței militare rusești” fără să spună vreun cuvânt despre soluționarea politică a diferendului.

La prima sa conferință de presă de după alegeri, Maia Sandu s-a pronunțat din nou în favoarea retragerii contingentului militar rus din Transnistria. Președintele ales amiintește despre acest lucru în fiecare discurs public al său - și, judecând după intensitatea declarațiilor, subiectul prezenței militare a Rusiei în Transnistria va deveni unul dintre subiectele cheie în timpul președinției sale.

Nu există nimic nou în tema contingentului militar rus pentru Chișinău. De exemplu, fiecare președinte nou al Moldovei este obligat să se ocupe de problema scoaterii sau nimicirii, sau a altui mod de a rezolva problema cu stocurile uriașe de muniție ale armatei a 14-a sovietice, care se află în depozitele din Cobasna. Aceste depozite sunt păzite de armata rusă din cadrul Grupului Operațional al Forțelor Ruse din Transnistria (OGRV). Și mulțumesc lui Dumnezeu că sunt păzite, pentru că în caz de ceva Beirutul ne va părea o petardă copilărească în comparație cu ceea ce se poate întâmpla la aceste depozite.

Totuși, judecând după declarațiile pe care Maia Sandu a reușit să le facă, noul președinte ales al Moldovei arată aici o abordare exotică și foarte îngrijorătoare.

"Când vorbim despre prezența rusească în Moldova, trebuie să o împărțim în două componente. Prima este Grupul Operațional al Forțelor Militare. Nu avem un acord cu privire la localizarea acestor trupe, iar poziția Moldovei este că acestea ar trebui retrase, precum și armele", a spus Sandu.

De asemenea, potrivit președintelui ales al Moldovei, ea va pleda și pentru retragerea forțelor de menținere a păcii.

"Cealaltă parte este misiunea de menținere a păcii. Avem un acord din 1992 privind desfășurarea forțelor de menținere a păcii. Moldova consideră că, deoarece nu există amenințări militare, această misiune ar trebui transformată într-o misiune civilă sub auspiciile OSCE", a spus ea.

Rețineți doar pentru viitor că o situație în care „nu există amenințări militare”, așa cum a arătat practica ultimelor decenii de mai multe ori, se poate transforma într-o astfel de amenințare militară timp de 24 de ore, iar drept consecință are de suferit nu doar întregul continent european, ci și este o bătaie de cap pentru întreaga lume.

Să subliniem un alt punct important: pentru prima dată, problema retragerii militarilor ruși, în discursul primei persoane în stat, (pe care Sandu îl va ocupa pe 24 decembrie) nu a fost legată de o reglementare politică.

Adică, carul nu se pune, pur și simplu, înaintea carului. Este instalat separat și anume pe acesta se propune să-l împingem.

Poate că Sandu crede că aduce o notă inovatoare afirmând că „poziția ei este că ”trupele” ar trebui retrase, precum și armamentul”. Dacă este așa, atunci președintele ales al Moldovei se înșală grav. Nu este suficient doar să „ai o poziție” - poate, așteptând să apară parteneri externi care vor implementa această poziție.

De exemplu, al treilea președinte al Moldovei, Vladimir Voronin, sub care a început procesul de scoatere a muniției din depozitele din Cobasna, îi poate reaminti lui Sandu cât de dificil este acest lucru. După negocieri îndelungate, dificile și detaliate, primul eșalon a fost pregătit pentru expediere acum 19 ani, pe 30 noiembrie 2001 - primele 500 de tone din 42.000 (!) de tone.

Dacă Sandu nu-și amintește ce a urmat, atunci să ceară sfatul unui expert reputat. Acesta vă va spune că s-a reușit scoaterea a 42 de eșaloane de muniție, după care totul s-a oprit în loc. Și nu pentru că au intervenit „forțe externe” necunoscute, încercând să intervină în proces. Ci pentru că în Transnistria au început proteste de masă, când oamenii s-au întins literalmente pe șine, obstrucționând mișcarea trenurilor militare care scoteau obuzele. Situația din procesul de negociere s-a schimbat. Procesul a devenit mai complicat, iar apoi scoaterea acestora s-a oprit de tot.

Din această experiență, Maia Sandu - dacă intenționează să rezolve probleme reale și să nu se angajeze în exprimarea agendei politice a altcuiva - ar trebui să învețe o lecție importantă: problema scoaterii armamentului (și retragerea militarilor care păzesc depozitele) nu poate fi rezolvată fără acordul, în primul rând, al transnistrenilor înșiși. Și, în general, fără a lua în considerare opinia locuitorilor de pe malul stâng, este imposibil să se rezolve oricare dintre problemele legate de ei.

Adică, apucându-se de soluționarea acestei probleme, un politician responsabil ajunge instantaneu și inevitabil la concluzia corectă: în primul rând, este necesar dialogul. Acesta este chiar calul care trebuie să scoată carul greu al problemei, să-l miște din loc.

Cu toate acestea, Maia Sandu nu a spus niciun cuvânt despre intenția sa de a iniția un dialog cu Transnistria. Mai mult, ea a declarat că nu a planificat nicio întâlnire cu Vadim Krasnoselski în viitorul apropiat și a văzut rolul ei în procesul de negociere doar ca facilitând activitatea formatului „5 + 2”. Dar înainte de a face ceva în cadrul formatului internațional, poate pentru început merită măcar să dai mâna cu cei cu care urmează să negociezi?

Imediat a devenit clar că atunci când a mers la conferința de presă cu declarații importante despre problema reglementării transnistrene, Sandu nici măcar nu a încercat să se consulte cu aceiași participanți în formatul 5 + 2.

Comentând declarațiile lui Sandu, secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, a spus că Moldova „nu a discutat anterior cu Rusia propunerea de retragere a forțelor rusești de menținere a păcii din Transnistria și dislocarea observatorilor civili aici sub auspiciile OSCE”, care a fost exprimată de Maia Sandu.

Apropo, propunerea de a transforma misiunea de menținere a păcii într-una civilă nu este nici ea nouă. Conversații similare au avut loc deja pe marginea procesului de negociere din 2007. Și această experiență Sandu trebuie, de asemenea, să o studieze înainte de a formula maxime care nu promit altceva decât să destabilizeze situația în care Sandu (cel puțin din vorbe) intenționează să obțină progres.

Se pare că președintele ales al Moldovei va trebui să învețe multe lucruri înainte de a încerca să dezlege nodurile care nu se dezleagă cu amenințări.

Per ansamblu, putem concluziona că procesul propriu-zis de reglementare nu este interesant pentru administrația Sandu. Accentul este pus pe eliminarea prezenței militare rusești. Cel puțin aceasta este tocmai concluzia care trebuie trasă din cele spuse de șeful ales al statului moldovenesc.

Nu mai întâi „să se ajungă la o formulă solidă și stabilă pentru asigurarea integrității teritoriale a Moldovei, cu condiția respectării intereselor tuturor cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului” și abia apoi să se decide asupra retragerii forțelor de menținere a păcii. Ci să fie retrași soldații de menținere a păcii, și atât. Problemele care vor urma inevitabil unei astfel de acțiuni, aparent, sunt planificate a fi soluționate expromt, pe măsură ce vor apărea.

O astfel de abordare nu poate fi numită serioasă. Dar poate fi numit cu încredere periculoasă și destabilizatoare. Practica unui sfert de veac a reglementării conflictului de pe Nistru a arătat că intransigența și lipsa de flexibilitate sunt instrumente inutile. Desigur, când vine vorba de interesele naționale ale Republicii Moldova și de reunificarea țării. Și nu despre îndeplinirea ordinelor altor persoane de a expulza Rusia din regiune - cu orice preț. Prețul în acest caz ar putea fi unul greu de suportat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

122
Tagurile:
retragere, Rusia, trupe de menținere a păcii, Transnistria, Maia Sandu
Tematic
Maia Sandu insistă ca Rusia să-și retragă trupele din Transnistria
Maia Sandu: Eu îmi doresc relații bune cu Rusia


Загрузка...
Test pentru detectarea HIV

Crește numărul celor infectați cu HIV: Câți sunt confirmați pozitiv

0
(reînnoit 18:05 01.12.2020)
De la începutul acestui an, aproape 600 de moldoveni au fost confirmați pozitiv cu HIV. Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, majoritatea celor infectați sunt tineri cu o viață sexuală activă. 

CHIȘINĂU 1 dec - Sputnik. Virusul imunodeficienței umane nu ocolește țara noastră. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate peste 14 mii de cazuri de infectare. Datele Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP) arată că infecția cu HIV se menține în rândul oamenilor vulnerabili în fața virusului, adică în rândul persoanelor ce folosesc droguri injectabile, prostituatelor etc.

Conform datelor de laborator, în perioada 1 ianuarie –  31 octombrie 2020 au fost confirmate 568 de cazuri noi de infectare cu HIV, inclusiv 120 în regiunea transnistreană. Datele ANSP mai arată că majoritatea persoanelor la care s-a confirmat infecţia HIV sunt tinere, de vârstă reproductivă și au o viață sexuală activă. Predomină calea de transmitere heterosexuală.

Republica Moldova a aderat la agenda Organizației Națiunilor Unite și s-a angajat să pună capăt epidemiei de HIV-SIDA până în 2030. Astăzi, pe 1 decembrie, este marcată Ziua Mondială de combatere a HIV-SIDA cu sloganul „E în puterea ta să oprești epidemia HIV!”, în cadrul campaniei sociale „Nedetectabil = Netransmisibil”. Autoritățile din domeniul și-au propus un șir de activități precum: 

  • Promovarea testării la HIV, atât în rândul populației generale, cât și în grupurile-cheie;
  • Scăderea nivelului de discriminare a persoanelor care trăiesc cu HIV și alte grupuri-cheie vulnerabile la HIV;
  • Asigurarea unei finanțări sustenabile a complexului de servicii, drept măsuri de răspuns la epidemia HIV cu organizarea dialogului la nivel național și local privind asigurarea finanțării sustenabile a măsurilor de răspuns la HIV;
  • Creșterea eficacității interacțiunilor multidisciplinare la nivel național și local prin organizarea ședințelor de lucru privind planificarea acțiunilor comune cu societatea civilă pentru anul 2021.

Conform datelor oficiale, în 2019, în lume erau 38 de milioane de persoane cu HIV, dintre care 36,2 milioane erau adulți și 1,8 milioane copii. Anul trecut, cazurile noi de infecție cu HIV s-au redus cu un milion, comparativ cu cifrele din anul 2000. Și numărul deceselor provocate de SIDA s-a diminuat până la 690 de mii. În 2019, peste 25 de milioane de oameni infectați cu HIV au recurs la tratamentul antiretroviral. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
ANSP, combatere, HIV/SIDA


Загрузка...