Sergiu Praporșcic

Președintele Igor Dodon, în fața dilemei: război sau pace cu PDM

739
(reînnoit 15:27 14.12.2016)
Cel mai probabil, Partidul Democrat vrea să conlucreze cu Igor Dodon. Dar își dorește oare acest lucru și președintele ales? El este acum în fața unei răscruci, urmează să decidă pe ce cale să meargă. Dodon are argumente și pentru pace, și pentru război.

Oficialitățile de la Chișinău au recunoscut, în sfârșit!, victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale și acesta este noul președinte al Republicii Moldova. Procedura legală a fost respectată cu tot dichisul, chiar dacă nițel tergiversată. Nu cu mult a fost tergiversată. S-a tras de timp doar nițel, cât a fost necesar să fie numit în funcția de procuror general Eduard Harunjen, pe care Dodon ar fi refuzat să-l confirme dacă era el președinte.

Ce urmează? O nouă filă în istoria până acum prea puțin glorioasă a Republicii Moldova, vine epoca lui Igor Dodon? Și dacă vine, cum va fi aceasta?

Temerea mea este că nimic spectaculos nu se va întâmpla, nicio schimbare importantă nu va periclita mersul searbăd al lucrurilor în țara noastră, care o duce din rău în mai rău. Și nu pentru că Dodon nu ar dori să facă ceva. Nu, pur și simplu, el este pus în situația să nu poată face nimic. Așa cum a fost ocolit delicat în chestiunea instalării procurorului general. Acum urmează reducerea împuternicirilor de care se mai bucură șeful statului, astfel că, odată ajuns în fotoliul prezidențial, el va fi doar o figură simbolică.

Igor Dodon, la răscruce

Acum Igor Dodon are de ales nu atât ce va face în funcția de șef de stat, ci cum își construiește relațiile sale cu Partidul Democrat, adică cu Guvernul lui Pavel Filip și majoritatea parlamentară care a instalat acest Executiv.

Avantajele pe care i le poate aduce războiul politic cu PDM

Și aici președintele nou ales are două opțiuni. Prima: să continue retorica antioligarhică și atacurile la adresa Partidului Democrat și a lui Vladimir Plahotniuc. Sunt sigur că Igor Dodon este tentat să meargă pe această cale pentru că ea îi aduce Partidul Socialiștilor într-o poziție extrem de favorabilă în alegerile parlamentare din 2018. Dacă Igor Dodon și socialiștii săi rămân a fi la fel de incisivi, de bătăioși ca în campania electorală pentru fotoliul prezidențial, distanțându-se clar de actuala guvernare, atunci PSDM are șanse să câștige în parlamentarele din 2018 mai bine de jumătatea locurilor din Legislativ.

Să nu credeți că exagerez. Dacă Renato Usatâi nu-și rezolvă problemele cu justiția moldoveană până la anunțarea viitoarelor alegeri parlamentare, atunci tot electoratul Partidului Nostru va trece la PSDM. Și electoratul PCRM se va orienta spre PSRM, care, odată cu instalarea lui Dodon în Palatul prezidențial, devine mult mai atractiv.

Această cale este bună pentru socialiști și pentru Igor Dodon, care își va putea face o majoritate parlamentară în Parlament, repetând performanța lui Vladimir Voronin în două legislaturi, dar proastă pentru societate. Pentru că asta va însemna continuarea perioadei de instabilitate politică. Mai rău, confruntarea dintre guvernare și opoziția parlamentare va lua o nouă formă: confruntarea între instituțiile statului, pe de o parte șeful statului cu aparatul prezidențial și fracțiunea socialiștilor din Parlament, iar pe de altă parte PDM cu majoritatea parlamentară și Cabinetul de Miniștri.

Avantajele păcii politice

Cea de-a doua cale pe care Igor Dodon poate să meargă este cea a încheierii unui acord de pace cu liderii democrați sau, cel puțin, a unui armistițiu până în campania electorală din 2018. Și să conlucreze cu Executivul și Legislativul, așa cum, de altfel, îl obligă și Constituția.

Marian Lupu
© Sputnik / Miroslav Rotari

Dacă va merge pe acest drum, atunci beneficiile pe care cele două entități politice le vor aduce societății ar putea fi semnificative.

În primul rând, în ceea ce ține de lupta cu corupția. Orice ar spune oponenții și dușmanii democraților, cât ar vorbi aceștia de justiție selectivă, campania declanșată de Procuratura Generală și de Centrul Național Anticorupție, care este o premieră și e de anvergură, vizează niște demnitari și funcționari care cu adevărat sunt corupți și fapte de corupție reale, nu imaginare.

În al doilea rând, în cazul unei colaborări cu PDM, Igor Dodon ar putea interveni cu unele corectări într-un șir de politici administrative și economice în care acum guvernarea calcă prin străchini. Cum ar fi, spre exemplu, protecția pieței de mărfuri interne, a producătorului autohton. Sau în domeniul politicii externe. Sau a protecției și promovării valorilor naționale și spirituale. Și multe altele.

Acum urmează să vedem ce vrea să facă Igor Dodon cu democrații: război sau pace. Nu știu de ce inclin să cred că PDM vrea să facă pace cu președintele nou ales.

Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.

Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>

Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>

739
Tagurile:
președinte, alegeri prezidențiale, alegeri, PSDM, PCRM, Procuratura Anticorupţie, Procuratura Generală, Renato Usatâi, Pavel Filip, Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon
Tematic
EXCLUSIV: Ce a discutat Igor Dodon cu europarlamentarul român Laurențiu Rebega
Portretul psihologic al lui Dodon: încăpățânat, sceptic și un lider înnăscut
Ce șanse are SIS să ajungă arma lui Dodon împotriva oponenților săi
Protestul părinților, ipocrizia șefilor din Educație

Protestul părinților, ipocrizia șefilor din Educație și tăcerea Maiei Sandu

49
Zeci de părinți au manifestat vineri în fața Guvernului în semn de protest față de decizia autorităților de a în închide școlile și de a trece procesul de instruire la distanță în scopul de a împiedica răspândirea coronavirusului.

Dacă e să generalizăm raționamentele din care părinții sunt revoltați de închiderea școlilor, acestea sunt, în mare, două.

Primul - procesul de instruire online este necalitativ, copiii nu obțin cunoștințele pe care le obțin, în mod normal, atunci când merg la școală. Sau procesul de instruire, în general, nu are loc, dat fiind că nu toți copiii au acces la internet, au computere, planșete sau alte dispozitive care le-ar permite să participe la orele online. Situația este și mai complicată în familiile în care sunt doi - trei și mai mulți copii.

Al doilea - părinții, care sunt obligați să meargă la muncă ca să poată întreține familia, să le pună o bucată de pâine pe masă copiilor, respectiv, nu au cu cine să-i lase acasă. Nici nu pot să-i ia cu ei la muncă și nici să-i lase singuri acasă, ambele cazuri comportând mai multe riscuri.  

Este mai mult decât evident că părinții au dreptate atunci când cer redeschiderea școlilor. Argumentele lor sunt imbatabile: cu cine să lase copiii acasă și cine o să ajungă acești copii dacă nu merg la școală?

Spre marea mea surprindere, în fața acestor părinți a ieșit un secretar de stat al Ministerului Educației, mai exact, Natalia Grîu, care le-a spus pe un ton mai mult decât obraznic că Ministerul Educației nu are nicio treabă cu închiderea școlilor, că respectiva decizie de închidere a școlilor aparține Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică.

"Eu pot să mă expun pe domeniul Educației. Eu nu sunt medic, eu nu sunt președintele Comisiei Naționale, eu răspund de asigurarea accesului la educație în școală", a spus doamna secretar de stat.

Halucinant, nu? Părinții sunt revoltați că copiii lor nu au acces la educație, iar ea le spune că asta nu o privește pe ea pentru că răspunde de asigurarea accesului la educație în școală. Nu sesizați că este alogic?

Când o mamă i-a spus că nu are cu cine să lase copilul acasă, doamna Natalia Grîu i-a răspuns la fel: "Dacă îmi permiteți să mă expun. Eu cred că trebuie să facem o delimitare între competențele Ministrului Educației…". Deci, faptul că copiii nu merg la școală, iarăși, nu ține de competențele Ministerului Educației! Exact ca în procesul lui Kafka.

Și tot în cadrul acestui dialog, răspunzând părinților care spuneau ceva de genul că nu au bani pentru computere și planșete ca odraslele lor să participe online la ore, doamna secretar de stat a venit din nou cu același argument neghiob - asta nu este treaba Ministerului Educației.  

"Ministerul Educației se va expune pe domeniul de competență. Vreau să vă spun următorul lucru: la pachet cu anumite decizii care se iau pentru asigurarea dreptului la educație, sunt și anumite aspecte care vizează… care țin de protecția socială, anumite suporturi care trebuie să fie acordate părinților…", a declarat Natalia Grîu.

Alo! Ce-i cu tâmpenia asta? Adică de ceea ce li se întâmplă copiilor sunt vinovați părinții lor pentru că sunt săraci și nu au bani pentru computere și planșete sau cei de la Protecția Socială că nu le dau ajutoare financiare pentru asta, iar Ministerul Educației nu are nicio responsabilitate?

Dacă este așa, dacă nu Ministerul Educației a închis școlile, ci Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, de ce atunci în fața părinților a ieșit un secretar de stat de la Educație, ca să le povestească ce? Că Ministerul nu are nicio responsabilitate?

Nici nu știam că avem secretari de stat atât de impertinenți, obraznici și… agramați.  

Am transcris fragmentele de mai sus din discursul ei ca să arăt că doamna secretar de stat din Ministerul Educației nu prea cunoaște sensul cuvintelor de care face uz. Avem în cazul ei folosirea total improprie a verbului "a expune" la reflexiv: "pot să mă expun", "dacă îmi permiteți să mă expun", "Ministerul Educației se va expune".

La reflexiv, verbul "a expune" înseamnă a se pune, se afla într-o situație periculoasă, neplăcută. Corect ar fi fost să spună "să mă pronunț" sau "să-mi expun poziția, părerea". Dar așa doamna secretar chiar că s-a expus pe ea și întreg Ministerul Educației de a văzut o țară întreagă cine lucrează acolo.

Cam atât despre protestul părinților și poziția Ministerului Educației. Deși ar mai fi câteva chestiuni.

De ce tace avocatul poporului pentru problemele copilului, Maia Bănărescu, tace chitic, nu sare în apărarea drepturilor copiilor sau nici pe ea, ca și pe Ministerul Educației, nu o privește faptul că copiii nu sunt lăsați să meargă la școală.

Și de ce tace cealaltă Maie - Maia Sandu, care este ditamai președinte de țară și care anterior a fost și ministru al Educației? Ea de ce nu se implică în acest conflict sau nici pe ea nu o vizează, nu o privește faptul că sunt închise școlile și riscăm să avem o generație de analfabeți.

Bănuiesc că Maia Sandu nici nu a observat că au fost închise școlile și părinții protestează. Și cum ar observa în condițiile în care ea luptă vârtos cu corupția și corupții din Parlament, iar altceva nu o mai interesează. Închiderea școlilor e o chestie prea măruntă, nu se ostenește ea să se aplece asupra unui lucru atât de insignifiant.

NOTĂ: Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacției Sputnik Moldova.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

49
Tagurile:
școli închise, școli, parinti, parinți, protest


Загрузка...
Decolarea avionului An-124 Ruslan

An-124 "Ruslan": De ce-i trebuie Rusiei reînvie producția gigantului avia

67
(reînnoit 15:39 05.03.2021)
Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației militare de transport pentru transferul operativ de trupe, arme și mijloace materiale, notează expertul militar.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi de serie din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reia producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, uzina de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției în serie a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant.

Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele.

Ministerul Industriei și Comerțului al Federației Ruse a considerat că nu exista o nevoie urgentă de producere a avioanelor An-124 deoarece repararea flotei existente permitea exploatarea aeronavelor "Ruslan"  până la sfârșitul anilor 2040 (durat alor  de viață este 50000 de ore, 10000 de  zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție admite producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Военно-транспортный самолет Ан-124-100 Руслан
© Sputnik / Павел Лисицын
Zbor nocturn

 

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației militare de transport pentru transferul operativ de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 de tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de transportare a încărcăturilor. Însă în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politic-militară rămâne dificilă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe pământul sirian.

Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost extinsă până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și foarte încărcate An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii în Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor este perfecționarea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

© Sputnik / Ministry of Defence of the Russian Federation
Încărcarea forțelor de menținere a păcii și a tehnicii militare

Într-o situație de conflict militar neașteptat, trupele dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, cu siguranță va fi mai mult de muncă la uzina de avioane din Ulianovsk.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de încărcătură (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt exploatate în diverse structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Evident, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar cu un nume diferit.

De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reluarea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, însă anterior Ministerul Industriei și Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) .

Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele actuale ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, prin cooperarea întreprinderilor de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat transportării pe calea aerului a lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este întâmplător faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV.

Starea în care se află industria aeronautică ucraineană îi permite doar să viseze la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. De altfel, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

67
Tematic
Lukașenko i-a cerut lui Putin avioane de vânătoare suplimentare


Загрузка...