Армянское кладбище

Incitant: Cimitirele ar putea deveni o atracție turistică în Republica Moldova

380
(reînnoit 13:59 23.12.2019)
Premieră absolută pentru Republica Moldova: prima carte despre cimitirele ortodoxe a fost lansată la Chișinău.

CHIȘINĂU, 23 dec – Sputnik. Starea cimitirelor din Republica Moldova a fost cercetată minuțios, iar detaliile au fost adunate în prima carte din țară care reflectă problema cimitirelor ortodoxe din acest spațiu.

Volumul semnat de protoiereul mitrofor Manole Brihuneț, „Cimitirele ortodoxe din Republica Moldova. Istorie. Arhitectură. Sculptură”, este mai degrabă o analiză a vestigiilor, care a durat mai bine de două decenii. Două decenii în care autorul a încercat să descifreze tainele pietrelor funerare, dar și să sape adânc în istoricul bisericilor de lemn și de piatră care se regăsesc pe teritoriile cimitirelor. În lucrarea sa, părintele Manole Brihuneţ, doctor în studiul artelor şi culturologie, scoate în evidență problema cimitirelor şi monumentelor funerare, dar și atitudinea comunității față de acest spațiu.

Un accent deosebit în cadrul acestei cercetări se pune pe valorificarea, conservarea și păstrarea acestor elemente ale artei funebre.

„În pofida faptului că primele circulare privind punerea în valoare a acestor „antichități” sunt documentate prin anii 1820 și, ulterior, prin 1837, interesul față de pietrele funerare și descrierea lor a stagnat o bună perioadă de timp”, scrie autorul la pagina 218.

Cel mai vechi cimitir din Republica Moldova - în satul Gordinești, raionul Edineț

O altă curiozitate pentru cititori ar fi vechimea cimitirelor din țară. Lucrarea scoate în evidență cel mai vechi cimitir creștin-ortodox din țară, descoperit în satul Gordinești, raionul Edineț.

O descoperire interesantă ține de specificul amenajării spațiilor funebre și apariția bisericilor anume în perimetrul cimitirelor. Autorul spune că „în secolele XVI-XVII, spațiile cimitirelor au devenit cele mai insalubre locuri nesupravegheate, cu cadavre dezgropate de căutătorii de comori, cu un miros insuportabil. Defuncții erau înhumați în aceași zi, gropile erau săpate la o adâncime de 40 de centimetri, iar în timpul ploilor, cimitirele prezentau imagini cutremurătoare. Amenajarea acestora devenise o necesitate stringentă”, povestește părintele Brihuneț.

  • Crucea lui Iacov Ciornenco - 1552, Gordinești, Edineț
    Crucea lui Iacov Ciornenco - 1552, Gordinești, Edineț
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Piatră funerară Catrina, 1630 - Gordinești, Edinet
    Piatră funerară Catrina, 1630 - Gordinești, Edinet
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Biserica Sf. Nicolae - 1810, s. Ișnovăț, Criuleni
    Biserica Sf. Nicolae - 1810, s. Ișnovăț, Criuleni
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Biserica Schimbarea la Faţă (1820-1822), s. Cobâlea, Șoldănești
    Biserica Schimbarea la Faţă (1820-1822), s. Cobâlea, Șoldănești
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Pașcani, Criuleni, Mihalcea Hîncu - Gheorghe Duca - 1672
    Pașcani, Criuleni, Mihalcea Hîncu - Gheorghe Duca - 1672
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Piatră funerară, Rogojeni
    Piatră funerară, Rogojeni
    © Photo : Manole Brihuneț
  • Petre funerare - Speia, Anenii Noi
    Petre funerare - Speia, Anenii Noi
    © Photo : Manole Brihuneț
1 / 7
© Photo : Manole Brihuneț
Crucea lui Iacov Ciornenco - 1552, Gordinești, Edineț

Cimitirele - o arhivă neexplorată despre istoria locală, națională și genealogia neamurilor

În cadrul evenimentului de lansare a monografiei, autorul ne-a mai povestit că cimitirele, un spaţiu cultural, rămân în continuare o arhivă neexplorată despre istoria locală, naţională şi genealogia neamurilor. Această carte este ca un testament lăsat mediului academic în special, or, cum spuneam este prima lucrare de acest fel din Republica Moldova, dar și printre puținele din spațiul european.

„Este o carte mult așteptată, în special în mediul academic. Astfel de cercetări sunt foarte puține în spațiul european. La noi, cartea este unică”, a precizat doctorul habilitat Mariana Șlapac, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

Lucrarea semnată de părintele Manole Brihuneț este foarte importantă nu doar pentru mediul științific, dar și pentru reprezentanții bisericii ortodoxe.

„Pentru noi, cimitirele sunt locuri sfinte. Din păcate, cimitirele, ca și multe alte vestigii importante care fac parte din patrimoniul cultural, au fost lăsate uitării. Majoritatea sunt într-o stare puternic avariată. Iar monografia la care colegul nostru, părintele Manole Brihuneț a lucrat cu atâta dăruire, atât de mult timp, vine să aducă puțină lumină și chiar disciplină în acest domeniu. Trebuie să recunoaștem că nu au mai existat persoane care să atragă atâta atenție cimitirelor din spațiul în care trăim”, a conchis preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan.

Monografia „Cimitirele ortodoxe din Republica Moldova” a fost expusă în această săptămână la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

380
Tagurile:
Moldova, atractie turistica, cimitir
Микрофон в студии радио Sputnik

 „Concertino” speră la vremuri mai bune: Ce planuri au artiștii

33
(reînnoit 13:13 24.11.2020)
Anul 2020 este pe ultima sută de metri, dar artiștii deja au planuri grandioase pentru 2021. Despre proiectele de viitor ale Ansamblului de Acordeonişti „Concertino” am aflat de la conducătorul formației, Eugen Negruță.
 „Concertino” speră la vremuri mai bune: Ce planuri au artiștii

Proiectele Ansamblul de Acordeoniști „Concertino”, la fel ca și ale multor formații și artiști din țara noastră, au avut de mult de suferit din cauza pandemiei COVID-19. Conducătorul și fondatorul Ansamblului, Eugen Negruță, a declarat într-un interviu pentru Sputnik Moldova că, din cele 40 de concerte pe care planificau să le organizeze în Moldova și România din primăvara acestui an, doar patru au fost susținute.

Cu toate acestea, Eugen Negruță a menționat că situația pare să se amelioreze câte puțin în acest domeniu. În ultimele două luni „Concertino” a susținut opt concerte în aer liber, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranță.

"A fost o perioadă dificilă pentru toată lumea de la începutul pandemiei. Multe concerte au avut loc online, însă nicio cameră, niciun fel de tehnică performantă nu va înlocui acel fior și energia pe care o simțim și o transmitem spectatorilor. Sperăm la vremuri mai bune", a menționat Eugen Negruță.

Mai mult, Ansamblul de Acordeonişti „Concertino” are planuri mari pentru 2021. Artiștii speră că în luna martie va fi organizat Festivalul Internațional "Mărțișor", vor reîncepe turneele și spectacolele, chiar dacă numărul de spectator va trebui să fie unul limitat.

"Sper că 2021 va fi unul mai bun și se va ameliora situația cu această pandemie. Ne dorim să nu mai sufere lumea, să fim cu toții sănătoși. Suntem optimiști. Ne pregătim chiar și de o lansare de CD și de un spectacol inedit, care nu s-a mai jucat niciodată pe scenele din țara noastră", a conchis el.

De menționat este că în luna octombrie 2020, Ansamblul de Acordeonişti „Concertino” a împlinit 17 ani de la fondare. Cei zece artiști din formație au primit pe parcursul anilor Grand Prix-uri la concursuri internaționale și multe alte premii importante.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

33
Tagurile:
artiști, acordeon
Tematic
Concert online pe timp de carantină: Iată câți oameni au vizionat spectacolul


Загрузка...
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

Dinastia lutierilor din Gura Galbenei: „Întineresc cu cobzele mele”

1491
(reînnoit 20:52 20.11.2020)
La 50 de kilometri de Chișinău, în satul Gura Galbenei din raionul Cimișlia, locuiește ultimul lutier care confecționează cobze din Republica Moldova. Nicolae Dron, omul care face lemnul să cânte, are 11 copii, iar cinci dintre ei i-au călcat pe urme.

CHIȘINĂU, 19 nov - Sputnik. Există în satul Gura Galbenei o familie de lutieri, faima căreia a ajuns în întreaga lume. În fruntea ei se află Nicolae Dron - ultimul meșter popular care mai confecționează cobze în Republica Moldova.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Nicolae Dron ține în mâini o cobză confecționată de el

S-ar părea că această meserie este pe cale de dispariție în țara noastră, dar nu este așa. Nicolae Dron știe sigur că are cine să continue îndeletnicirea nobilă căreia i-a consacrat ultimele decenii din viață. Meșterul are 11 copii, iar cinci dintre ei - Mihai, Igor, Eugen, Ștefan și Nicolae - i-au călcat pe urme. Cu toții știu să creeze instrumente muzicale cu coarde. Și nu doar cobze, ci și viori, viole, domre și violoncele. 

„De aceea Dumnezeu mi-a dat atâția fii, ca să-i fac pe toți lutieri”, spune zâmbind Nicolae Dron. 

Unul dintre fii, Mihai, a confecționat prima vioară când avea doar 12 ani, iar cel dintâi care a testat-o a fost tot un mare maestru.

„Nicolae Botgros a cântat la primele două viori ale lui Mihai. Era la o expoziție unde erau și „Lăutarii”. Era Mihai cu viorile sale și profesorul lui, regretatul Vladimir Dodon. Am luat viorile și le-am dus lui Botgros să le testeze. Botgros a început să cânte la ele și i-a plăcut”, își amintește Nicolae Dron.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

Un alt instrument muzical de-al lui Mihai a făcut furori chiar și în anturajul celor cu „sânge albastru”.

„La o vioară confecționată de Mihai cântă o fată a căror părinți lucrează în anturajul prințului Charles din Marea Britanie. Fata fiind acolo cânta la vioară și regina a întrebat de unde e. Muzica moldovenească a fost pe placul reginei”, povestește meșterul. 

Mihai a ajuns să studieze această meserie rară la prestigioasa școală de lutieri din Brienz, Elveția. În 2010, este declarat cel mai bun elev din cadrul instituției, iar datorită talentului său a ajuns să fie cunoscut în foarte multe țări ale lumii. Nu în zadar a fost numit „Stradivari de Moldova”. Chiar și după ce a revenit acasă, Mihai este invitat deseori peste hotare ca să repare viorile celebrului creator italian de instrumente muzicale cu coarde.

„Mihai se duce periodic în Elveția și repară viorile lui Stradivari. A devenit copil legendă. (...) Mihai are darul sensibilității, el simte lemnul. Simte că de aici se poate lua, dar de aici nu”, susține meșterul popular.

De altfel, pe la Școala din Brienz s-a perindat însuși Nicolae Dron.

„Fiul a învățat 4 ani, dar mie mi-a fost de ajuns mai puțin. A fost o stagiere”, mărturisește meșterul.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Meșterul Nicolae Dron cântă la mandolină

Ulterior, Nicolae Dron l-a însoțit pe un alt fiu de-al său la Moscova. Ambii au „furat” meseria de la cei mai buni meșteri lutieri din Rusia. 

„Am mers la școala de lutieri. Acolo a fost fabrică și au mai rămas puțini meșteri care mai sunt în viață și cunosc tainele. Am întâlnit cei mai mari meșteri din Rusia – Elistratov, Makeev, Șabanov și mulți alții. Dacă rușii au o experiență de 200 de ani în confecționarea instrumentelor, eu am ce învăța de la ei”, a remarcat meșterul popular. 

A învățat meserie și la fabrica de instrumente muzicale ”Hora” din orașul românesc Reghin - cea mai mare din toată Europa.  

Cum și-a descoperit vocația Nicolae Dron

Nicolae Dron nu a fost însă meșter lutier din fragedă tinerețe. Mai întâi a fost muzician - a cântat la vioară, mandolină, chitară, la balalaică și domră.

La un moment dat însă a înțeles că și-ar dori să renunțe la instrumentele muzicale produse de fabrici. 

„Am văzut că nu-mi dă intrumentul de fabrică aceea ce eu vreau. Parcă s-ar cere ceva mai profesionist. Și atunci am început să le fac eu singur”, mărturisește lutierul. 

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Nicolae Dron cu un calup pentru confecționarea cobzelor

Diferența dintre un instrument făcut manual și altul de fabrică nu se vede cu ochiul liber, dar cu siguranță o resimt cei care știu să le mânuiască.

„Am întrebat pe cineva de la fabrică: „Dumneavoastră pentru ce faceți cobze? – Să le vindem! – Iar eu le fac să cânte”. Sigur că sunt specialiști buni și la fabrică, dar pe ei îi interesează numărul, seria. Mă refer la cantitate. Eu însă depun multă muncă ca să nu se cunoască unde e încleiat lemnul”, explică Nicolae Dron.

Calea parcursă de o bucată de lemn până devine cobză

De la începutul confecționării unei cobze și până la finisare e o cale lungă de parcurs. Pentru asta e nevoie de cel puțin două luni de zile. De altfel, meseria de lutier se consideră nobilă tocmai pentru că meșterul trebuie să aibă foarte multe cunoștințe și să înțeleagă cum trebuie prelucrat lemnul astfel încât să producă sunete armonioase.

„Trebuie să se țină cont de distanță, de lățime și atunci rezonanța e mai puternică. Aici este aerodinamică, acustică, sunt noțiuni multe. (...) Când cunoștințele sunt în cap, ele trec prin inimă și ajung la mâini și mâinile trebuie să execute”, a remarcat meșterul. 

Pe lângă abilitățile de a prelucra lemnul, este important ca lutierul să aibă și auz muzical, iar dacă nu îl are - există o soluție.  

„Trebuie să colaborezi cu muzicieni. Dacă nu ai tu muzica – o găsești la altcineva. La mine a fost întâi muzica și după asta a venit lutierismul”, susține Nicolae Dron.

El a explicat care sunt principalele etape de confecționare a unei cobze. 

  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
1 / 9
© Sputnik / Mihai Caraus
Etapele confecționării unei cobze

„Se curbează lemnul, stă o perioadă lungă, apoi îl scoatem și îl punem pe calup. Calupul trebuie să-l faci. Faci poate zece cobze până faci un calup, dar nu poți face cobză, dacă nu ai calupul ăsta. De aici totul pornește. (...) Acum fac o formă nouă, care îmi place mai mult. Eu am făcut o tehnologie și aici ne-a ajutat școala rusă”, a declarat interlocutorul.

Dificultățile meseriei

Nicolae Dron susține că este dificil să găsești lemnul potrivit pentru un instrument muzical. În Moldova el practic nu există. A folosit până acum lemn din Ucraina, Brazilia, Africa și chiar din Papua Noua Guinee. Uneori prietenii lui din alte țări îi aduc materia primă, iar alteori este nevoit să călătorească pentru a face rost de ea. Nu de puține ori s-a confruntat cu situații amuzante în timpul deplasărilor. 

„Adeseori la vamă mă opresc și mă pun să cânt ca să se asigure că nu e contrabandă (cobzele). Zic nu, domnule, sunt cobzar. Și poliția m-a oprit pe drum și m-a pus să cânt. Și chiar mafia m-a oprit odată: „Da nouă ne cântați?” Zic „cum să nu vă cânt, domnilor!”, râde meșterul.

Meșterul a dezvăluit care sunt prețurile instrumentelor muzicale confecționate manual.

„O cobză costă 500-600 de euro, dar munca e mult mai mare. Vioara e mult mai scumpă. Vioara în Moldova este 2000 și ceva de euro - un preț de meșter. Dar sunt meșteri care pot lua și mai mult de 2000. Cea de la fabrică e mult mai ieftină, dar acolo nu ai pretenții. E ca și cum ți-ai cumpăra un fast food de la magazin. E ca și diferența dintre prețurile de la ospătărie și cele de la restaurant”, a spus interlocutorul.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Cobză creată de Nicolae Dron

Nicolae Dron a povestit și despre ciclul de viață al instrumentelor muzicale cu coarde.

„În prezent la Academia de Arte din Chișinău numai cobzele mele cântă, pentru că celelalte au încetat – au obosit. Are cobza un veac. Vioara cu vremea devine mai bună, dar cobza, fiindcă în interior barele sunt altele, ele se usucă și slăbesc. Barele acestea de rezonanță și de rezistență trebuie desfăcute și refăcute. Asta poate să facă un meșter cel puțin de talia celui care a confecționat-o”, susține lutierul.

Secretele meseriei de lutier

Nicolae Dron mărturisește că în meseria de lutier există multe secrete pe care nu toți meșterii doresc să le divulge. Ele se împărtășesc doar în cercul restrâns al lutierilor și tot nu întotdeauna.

„Dumnezeu nu le dă daruri la toți și la toate. Unuia îi dă un dar, altuia îi dă altul și noi avem nevoie de conlucrare. Noi, lutierii, conlucrăm cu toții, dar e mare lucru să capeți încrederea omului. Și când omul vede că tu nu ai interes real – mormântul e cel mai bun prieten cu secretele. Și noi, meșterii, nu vrem să le punem în negoț. Nu știu de ce, dar le dăm mai mult mormântului. Eu nu mai spun chiar totul. Și chiar dacă vă spun totul, trebuie niște mâini care să poată face. Noi nu suntem pe pământul acesta veșnic, dar n-aș vrea ca taina porțelanului negru să plece în mormânt”, mărturisește Nicolae Dron. 

Pasiune incurabilă

Nicolae Dron nu numai că muncește cu pasiune, ci are grijă să-și îmbogățească constant colecția de viori, violoncele, mandoline, domre și alte instrumente. În ea se regăsesc exemplare din Japonia, Italia, Germania, Israel, Suedia și alte țări.

„Noi, lutierii, mereu suntem în căutare. Căutăm lemn, căutăm noi tehnologii, căutăm instrumente vechi. Am de 100 de ani, am de 50. Asta este doar o parte. Am de vreo 10 ori mai mult decât atât, dar nu am unde să le plasez”.

Îndrăgostit cobzele sale, meșterul afirmă că va continua să facă asta cât va mai trăi pe acest pământ.

„Eu trăiesc cu asta. Mulți îmi reproșează că am expus la vedere instrumentele. Păi eu, când intru, întineresc cu cobzele mele. Și e mai bine să fii tânăr. Și atunci îmi vin și gânduri bune... Eu îs bolnav de cobză și nu știu dacă am să mă lecuiesc vreodată”, mărturisește lutierul. 
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

La ai săi 66 de ani, Nicolae Dron are la activ aproape 100 de cobze confecționate. Se consideră un om fericit, mai ales că, pe lângă cei 11 copii, are și 21 de nepoți. El speră că și aceștia vor însuși meseria de lutier și o vor transmite altor generații.

„Eu aș dori, când vom trece și noi la cele veșnice, arta să meargă mai departe”, susține lutierul.

Totuși, ca să se simtă pe deplin împlinit, vrea să i se îndeplinească câteva vise. Își dorește foarte mult un muzeu al cobzelor în Gura Galbenei. Și asta nu e tot:

„Muzica a fost izgonită din biserici. Dar eu aș dori să fie orchestră de cobzari, care să cânte așa ca Dumnezeu să asculte cu mare plăcere cobzele în biserică. În Biblie scrie că chiar în cer vor fi 24 de bătrâni care vor cânta la 24 de lăute, adică de cobze. Aș vrea și eu să ajung în cer, dar nu știu cine o să le facă cobze. Visul meu este, dacă nu în cer, măcar în biserici cobzele să cânte...”

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1491
Tagurile:
meșter popular, Cimișlia, instrument muzical, cobză
Tematic
Gala excelenței muzicale: Cine sunt laureații din acest an


Загрузка...
Coronavirus

Iată care este cel mai frecvent simptom al coronavirusului - studiu

0
Datele Biroului Național de Statistică din Marea Britanie, colectate între august și octombrie 2020, au dezvăluit care este cel mai frecvent simptom al Covid-19. Contrar concepţiei obişnuite, cele mai frecvente simptome nu sunt febra și tusea uscată.

BUCUREŞTI, 25 nov – Sputnik, Doina Crainic. Cele mai recente date colectate de cercetătorii de la Oficiul Național de Statistică din Marea Britanie au arătat că pierderea gustului și a mirosului (anosmia) a fost cel mai frecvent simptom raportat al Covid-19 în rândul celor care au fost testați pozitiv din august până în octombrie.

Dintre cei de peste 35 de ani, între 20 și 40% au suferit de anosmie, comparativ cu aproximativ 15-25% care au avut febră și 13-18%, care au fost cu tuse.

Diferența a fost și mai pronunțată în rândul tinerilor, până la 60% dintre cei sub 35 de ani suferind de anosmie față de 15 până la 25% care au avut febră și mai puțin de 10% tuse

Imaginea generală reflectată de date arată că, în perioada 15 august - 26 octombrie, numărul persoanelor care au fost testate pozitiv cu simptome precum pierderea gustului şi a mirosului a crescut la toate grupele de vârstă.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, numărul cazurilor pe glob se apropie de 59 de milioane și peste 1,38 milioane de oameni au murit. Țările cele mai afectate sunt Statele Unite, India și Brazilia. De asemenea, Franța, Rusia, Spania, Marea Britanie, Italia, Argentina și Columbia sunt printre zece țări cele mai afectate.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
COVID-19, coronavirus, simptome
Тема:
Coronavirusul, știri de ultima oră
Tematic
Ne va salva sau nu de coronavirus vaccinarea - expert
Aceste produse, periculoase pentru persoanele cu coronavirus


Загрузка...