Carla's Dreams

Carla's Dreams a luat cele mai multe premii la Media Music Awards

122
(reînnoit 14:20 16.09.2016)
Băieţii de la Carla's Dreams din Moldova au fost recunoscuţi drept cei mai bună la câteva nominalizări în cadrul prestigioasei gale a premiilor muzicale din România.

CHIȘINĂU, 16 sept — Sputnik. Formația Carla's Dreams din Moldova a câștigat cele mai multe premii la gala Media Music Awards.

Ceremonia de înmânare a premiilor a avut loc la Sibiu.

Formația din Republica Moldova a reușit să obțină premii la categoriile „Cel mai bun grup", „Cel mai dorit artist", patru premii pentru hit-ul „Te rog" („Cel mai bun cântec", „Cel mai bun videoclip", premiul „Media Forest", „Hitul iernii") și premiul „Best Youtube" pentru piesa „Sub pielea mea".

122
Tagurile:
câștigat 7 premii, gala premiilor, interpreți deghizați, Formația Carla's Dreams, România
Tematic
Carla’s Dreams vorbeşte despre identitatea sa
Mass-media: se ştie deja cine se ascunde sub masca „Carla's Dreams”
Urgant a cântat împreună cu băieţii de la Carla's Dreams
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

Dinastia lutierilor din Gura Galbenei: „Întineresc cu cobzele mele”

1447
(reînnoit 20:52 20.11.2020)
La 50 de kilometri de Chișinău, în satul Gura Galbenei din raionul Cimișlia, locuiește ultimul lutier care confecționează cobze din Republica Moldova. Nicolae Dron, omul care face lemnul să cânte, are 11 copii, iar cinci dintre ei i-au călcat pe urme.

CHIȘINĂU, 19 nov - Sputnik. Există în satul Gura Galbenei o familie de lutieri, faima căreia a ajuns în întreaga lume. În fruntea ei se află Nicolae Dron - ultimul meșter popular care mai confecționează cobze în Republica Moldova.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Nicolae Dron ține în mâini o cobză confecționată de el

S-ar părea că această meserie este pe cale de dispariție în țara noastră, dar nu este așa. Nicolae Dron știe sigur că are cine să continue îndeletnicirea nobilă căreia i-a consacrat ultimele decenii din viață. Meșterul are 11 copii, iar cinci dintre ei - Mihai, Igor, Eugen, Ștefan și Nicolae - i-au călcat pe urme. Cu toții știu să creeze instrumente muzicale cu coarde. Și nu doar cobze, ci și viori, viole, domre și violoncele. 

„De aceea Dumnezeu mi-a dat atâția fii, ca să-i fac pe toți lutieri”, spune zâmbind Nicolae Dron. 

Unul dintre fii, Mihai, a confecționat prima vioară când avea doar 12 ani, iar cel dintâi care a testat-o a fost tot un mare maestru.

„Nicolae Botgros a cântat la primele două viori ale lui Mihai. Era la o expoziție unde erau și „Lăutarii”. Era Mihai cu viorile sale și profesorul lui, regretatul Vladimir Dodon. Am luat viorile și le-am dus lui Botgros să le testeze. Botgros a început să cânte la ele și i-a plăcut”, își amintește Nicolae Dron.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

Un alt instrument muzical de-al lui Mihai a făcut furori chiar și în anturajul celor cu „sânge albastru”.

„La o vioară confecționată de Mihai cântă o fată a căror părinți lucrează în anturajul prințului Charles din Marea Britanie. Fata fiind acolo cânta la vioară și regina a întrebat de unde e. Muzica moldovenească a fost pe placul reginei”, povestește meșterul. 

Mihai a ajuns să studieze această meserie rară la prestigioasa școală de lutieri din Brienz, Elveția. În 2010, este declarat cel mai bun elev din cadrul instituției, iar datorită talentului său a ajuns să fie cunoscut în foarte multe țări ale lumii. Nu în zadar a fost numit „Stradivari de Moldova”. Chiar și după ce a revenit acasă, Mihai este invitat deseori peste hotare ca să repare viorile celebrului creator italian de instrumente muzicale cu coarde.

„Mihai se duce periodic în Elveția și repară viorile lui Stradivari. A devenit copil legendă. (...) Mihai are darul sensibilității, el simte lemnul. Simte că de aici se poate lua, dar de aici nu”, susține meșterul popular.

De altfel, pe la Școala din Brienz s-a perindat însuși Nicolae Dron.

„Fiul a învățat 4 ani, dar mie mi-a fost de ajuns mai puțin. A fost o stagiere”, mărturisește meșterul.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Meșterul Nicolae Dron cântă la mandolină

Ulterior, Nicolae Dron l-a însoțit pe un alt fiu de-al său la Moscova. Ambii au „furat” meseria de la cei mai buni meșteri lutieri din Rusia. 

„Am mers la școala de lutieri. Acolo a fost fabrică și au mai rămas puțini meșteri care mai sunt în viață și cunosc tainele. Am întâlnit cei mai mari meșteri din Rusia – Elistratov, Makeev, Șabanov și mulți alții. Dacă rușii au o experiență de 200 de ani în confecționarea instrumentelor, eu am ce învăța de la ei”, a remarcat meșterul popular. 

A învățat meserie și la fabrica de instrumente muzicale ”Hora” din orașul românesc Reghin - cea mai mare din toată Europa.  

Cum și-a descoperit vocația Nicolae Dron

Nicolae Dron nu a fost însă meșter lutier din fragedă tinerețe. Mai întâi a fost muzician - a cântat la vioară, mandolină, chitară, la balalaică și domră.

La un moment dat însă a înțeles că și-ar dori să renunțe la instrumentele muzicale produse de fabrici. 

„Am văzut că nu-mi dă intrumentul de fabrică aceea ce eu vreau. Parcă s-ar cere ceva mai profesionist. Și atunci am început să le fac eu singur”, mărturisește lutierul. 

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Nicolae Dron cu un calup pentru confecționarea cobzelor

Diferența dintre un instrument făcut manual și altul de fabrică nu se vede cu ochiul liber, dar cu siguranță o resimt cei care știu să le mânuiască.

„Am întrebat pe cineva de la fabrică: „Dumneavoastră pentru ce faceți cobze? – Să le vindem! – Iar eu le fac să cânte”. Sigur că sunt specialiști buni și la fabrică, dar pe ei îi interesează numărul, seria. Mă refer la cantitate. Eu însă depun multă muncă ca să nu se cunoască unde e încleiat lemnul”, explică Nicolae Dron.

Calea parcursă de o bucată de lemn până devine cobză

De la începutul confecționării unei cobze și până la finisare e o cale lungă de parcurs. Pentru asta e nevoie de cel puțin două luni de zile. De altfel, meseria de lutier se consideră nobilă tocmai pentru că meșterul trebuie să aibă foarte multe cunoștințe și să înțeleagă cum trebuie prelucrat lemnul astfel încât să producă sunete armonioase.

„Trebuie să se țină cont de distanță, de lățime și atunci rezonanța e mai puternică. Aici este aerodinamică, acustică, sunt noțiuni multe. (...) Când cunoștințele sunt în cap, ele trec prin inimă și ajung la mâini și mâinile trebuie să execute”, a remarcat meșterul. 

Pe lângă abilitățile de a prelucra lemnul, este important ca lutierul să aibă și auz muzical, iar dacă nu îl are - există o soluție.  

„Trebuie să colaborezi cu muzicieni. Dacă nu ai tu muzica – o găsești la altcineva. La mine a fost întâi muzica și după asta a venit lutierismul”, susține Nicolae Dron.

El a explicat care sunt principalele etape de confecționare a unei cobze. 

  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Etapele confecționării unei cobze
    Etapele confecționării unei cobze
    © Sputnik / Mihai Caraus
1 / 9
© Sputnik / Mihai Caraus
Etapele confecționării unei cobze

„Se curbează lemnul, stă o perioadă lungă, apoi îl scoatem și îl punem pe calup. Calupul trebuie să-l faci. Faci poate zece cobze până faci un calup, dar nu poți face cobză, dacă nu ai calupul ăsta. De aici totul pornește. (...) Acum fac o formă nouă, care îmi place mai mult. Eu am făcut o tehnologie și aici ne-a ajutat școala rusă”, a declarat interlocutorul.

Dificultățile meseriei

Nicolae Dron susține că este dificil să găsești lemnul potrivit pentru un instrument muzical. În Moldova el practic nu există. A folosit până acum lemn din Ucraina, Brazilia, Africa și chiar din Papua Noua Guinee. Uneori prietenii lui din alte țări îi aduc materia primă, iar alteori este nevoit să călătorească pentru a face rost de ea. Nu de puține ori s-a confruntat cu situații amuzante în timpul deplasărilor. 

„Adeseori la vamă mă opresc și mă pun să cânt ca să se asigure că nu e contrabandă (cobzele). Zic nu, domnule, sunt cobzar. Și poliția m-a oprit pe drum și m-a pus să cânt. Și chiar mafia m-a oprit odată: „Da nouă ne cântați?” Zic „cum să nu vă cânt, domnilor!”, râde meșterul.

Meșterul a dezvăluit care sunt prețurile instrumentelor muzicale confecționate manual.

„O cobză costă 500-600 de euro, dar munca e mult mai mare. Vioara e mult mai scumpă. Vioara în Moldova este 2000 și ceva de euro - un preț de meșter. Dar sunt meșteri care pot lua și mai mult de 2000. Cea de la fabrică e mult mai ieftină, dar acolo nu ai pretenții. E ca și cum ți-ai cumpăra un fast food de la magazin. E ca și diferența dintre prețurile de la ospătărie și cele de la restaurant”, a spus interlocutorul.

Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Cobză creată de Nicolae Dron

Nicolae Dron a povestit și despre ciclul de viață al instrumentelor muzicale cu coarde.

„În prezent la Academia de Arte din Chișinău numai cobzele mele cântă, pentru că celelalte au încetat – au obosit. Are cobza un veac. Vioara cu vremea devine mai bună, dar cobza, fiindcă în interior barele sunt altele, ele se usucă și slăbesc. Barele acestea de rezonanță și de rezistență trebuie desfăcute și refăcute. Asta poate să facă un meșter cel puțin de talia celui care a confecționat-o”, susține lutierul.

Secretele meseriei de lutier

Nicolae Dron mărturisește că în meseria de lutier există multe secrete pe care nu toți meșterii doresc să le divulge. Ele se împărtășesc doar în cercul restrâns al lutierilor și tot nu întotdeauna.

„Dumnezeu nu le dă daruri la toți și la toate. Unuia îi dă un dar, altuia îi dă altul și noi avem nevoie de conlucrare. Noi, lutierii, conlucrăm cu toții, dar e mare lucru să capeți încrederea omului. Și când omul vede că tu nu ai interes real – mormântul e cel mai bun prieten cu secretele. Și noi, meșterii, nu vrem să le punem în negoț. Nu știu de ce, dar le dăm mai mult mormântului. Eu nu mai spun chiar totul. Și chiar dacă vă spun totul, trebuie niște mâini care să poată face. Noi nu suntem pe pământul acesta veșnic, dar n-aș vrea ca taina porțelanului negru să plece în mormânt”, mărturisește Nicolae Dron. 

Pasiune incurabilă

Nicolae Dron nu numai că muncește cu pasiune, ci are grijă să-și îmbogățească constant colecția de viori, violoncele, mandoline, domre și alte instrumente. În ea se regăsesc exemplare din Japonia, Italia, Germania, Israel, Suedia și alte țări.

„Noi, lutierii, mereu suntem în căutare. Căutăm lemn, căutăm noi tehnologii, căutăm instrumente vechi. Am de 100 de ani, am de 50. Asta este doar o parte. Am de vreo 10 ori mai mult decât atât, dar nu am unde să le plasez”.

Îndrăgostit cobzele sale, meșterul afirmă că va continua să facă asta cât va mai trăi pe acest pământ.

„Eu trăiesc cu asta. Mulți îmi reproșează că am expus la vedere instrumentele. Păi eu, când intru, întineresc cu cobzele mele. Și e mai bine să fii tânăr. Și atunci îmi vin și gânduri bune... Eu îs bolnav de cobză și nu știu dacă am să mă lecuiesc vreodată”, mărturisește lutierul. 
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei
© Sputnik / Mihai Caraus
Atelierul lutierului Nicolae Dron din satul Gura Galbenei

La ai săi 66 de ani, Nicolae Dron are la activ aproape 100 de cobze confecționate. Se consideră un om fericit, mai ales că, pe lângă cei 11 copii, are și 21 de nepoți. El speră că și aceștia vor însuși meseria de lutier și o vor transmite altor generații.

„Eu aș dori, când vom trece și noi la cele veșnice, arta să meargă mai departe”, susține lutierul.

Totuși, ca să se simtă pe deplin împlinit, vrea să i se îndeplinească câteva vise. Își dorește foarte mult un muzeu al cobzelor în Gura Galbenei. Și asta nu e tot:

„Muzica a fost izgonită din biserici. Dar eu aș dori să fie orchestră de cobzari, care să cânte așa ca Dumnezeu să asculte cu mare plăcere cobzele în biserică. În Biblie scrie că chiar în cer vor fi 24 de bătrâni care vor cânta la 24 de lăute, adică de cobze. Aș vrea și eu să ajung în cer, dar nu știu cine o să le facă cobze. Visul meu este, dacă nu în cer, măcar în biserici cobzele să cânte...”

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1447
Tagurile:
meșter popular, Cimișlia, instrument muzical, cobză
Tematic
Gala excelenței muzicale: Cine sunt laureații din acest an


Загрузка...
Анна Иоанновна

O femeie în fruntea Moldovei, cu mult până la Maia Sandu

680
(reînnoit 10:03 19.11.2020)
Maia Sandu a devenit prima femeie președinte al Republicii Moldova și prima reprezentantă a sexului frumos în fruntea statului moldovenesc. Acest lucru este menționat în mesajele de felicitare adresate politicianului, în legătură cu victoria în alegerile prezidențiale.

Fără a pune la îndoială semnificația evenimentului produs, vom relata cum era condusă Țara Moldovei acum 280 de ani în numele unei alte femei.

A se observa că principatul Moldovei se deosebea printr-un caracter patriarhal exclusiv. În fruntea acestui stat nu s-a aflat nicio femeie: de facto, favoritele care își exercitau puterea erau regentele domnitorilor minori, dar domnitori oficiali -  nu. Posibil, acest lucru poate fi explicat prin lupta geopolitică acută pentru Moldova în Evul Mediu, instaurarea suzeranității otomane și a jugului tătar.

Probabil, primul caz în care elita moldovenească și-a declarat disponibilitatea de a depune jurământul în fața unei femei a avut loc în 1739. Era vorba de împărăteasa Anna Ioannovna, nepoata lui Petru I.

Acest lucru s-a întâmplat în timpul războiului ruso-turc din 1735-1739. În cursul acestuia, oștile rusești au reușit să pună stăpânire pe cetatea Hotinului, asaltului căreia Lomonosov i-a dedicat o odă.

Transferul funcției de președinte: Maia Sandu va purta un diamant>>>

Totodată, rușii au cucerit pentru prima dată Oceakov și au intrat în peninsula Crimeea. Conflictul a fost declanșat la inițiativa Turciei. Fiind nemulțumită de ascensiunea influenței rusești în Polonia și Caucazul de Sud, sultanul a recurs la o declarație de război.

Битва при Ставучанах
© Public Domain
Bătălia de la Stăuceni

Acțiunile militare de succes ale oștilor rusești în primul an de război au activizat partida prorusă a boierilor  la Iași. În vara anului 1738, în numele acesteia, la Petersburg a sosit în mare taină vornicul Preda Drugănescu. Acesta a îndemnat guvernul rus să-și îndrepte trupele în principatele Dunărene pentru a-i alunga pe otomani, promițând susținere din partea populației și autorităților.

Armata rusă a intrat pe teritoriul principatului Moldove în 1739, fiind condusă de feldmareșalul Burkhard Christoph von Münnich. Într-o mare bătălie de la Stăuceni, în nordul principatului, numeroasa armată otomană a fost zdrobită și pusă pe fugă.

Христофор Антонович Миних
© Public Domain
Christoph von Münnich

La începutul lui septembrie, un detașament al trupelor ruse, alcătuit dintr-un număr semnificativ de moldoveni, condus de Constantin Cantemir (fiul fostului domnitor Antioh Cantemir) a intrat în Iași. Domnitorul numit de turci a fugit din Capitală, iar puterea se afla de facto în mâinile mitropolitului Antonie, care cu mare fast a primit compatrioții și frații întru credință.

În scurt timp, în capitala Moldovei au sosit principalele forțe ale armatei ruse, în frunte cu Münnich. În prealabil, acesta s-a întâlnit la Ștefănești cu delegația boierilor moldoveni care solicita primirea principatului sub oblăduirea Rusiei. Pe 5 septembrie, la Iași a fost încheiată convenția moldo-rusă.

În conformitate cu acest document, moldovenii se angajau s-o recunoască pe Anna Ioanovna “preamilostivă și adevărată stăpânitoare”. Alăturându-se Imperiului Rus, principatul urma să-și păstreze autonomia în problemele interne. În timpul războiului, autoritățile moldovene s-au angajat să ofere produse pentru cei 20 de mii de soldați și ofițeri ruși, să întrețină din contul lor spitalele militare, să ofere brațe de muncă pentru lucrările de fortificare.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Pentru ratificarea convenției, la Petersburg urma să plece o delegație de boieri moldoveni. Însă Münnich a pus-o imediat în aplicare printr-un ordin al său. Feldmareșalul a purces la planificarea acțiunilor militare împotriva turcilor, însă pe 12 septembrie acesta a primit un mesaj despre încheierea de către Austria (aliata Rusiei) a unei păci separate cu Imperiul Otoman.

În acea perioadă, Rusia nu era în stare să poarte război cu turcii de una singură în zona balcanică. În a doua jumătate a lui septembrie 1739, între Petersburg și Istanbul a fost încheiat un tratat de pace, iar trupele rusești s-au retras din Moldova. În acest fel, conducerea principatului Moldovei în numele împărătesei Anna Ioanovna a dura mai puțin de o lună.

Cu toate acestea, schițele operațiunilor militare de expulzare a otomanilor din Moldova, elaborate în perioada lui Münnich, au fost utilizate în timpul altor campanii militare, mult mai reușite.

Împărăteasa Anna a reușit să aibă o influență pe termen lung asupra întregii regiuni a bazinului Mării Negre, inclusiv Moldova. Politica ei a creat premise pentru popularea malului stâng al Nistrului cu ruși.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Chestiunea este că la începutul anilor 30 ai secolului XVIII, de-a lungul frontierelor sudice ale Rusiei se ridicau activ câteva linii de apărare: de la Nipru, până la Baikal. Erau construite cetățeni de hotar, redute, avanposturi, erau săpate șanțuri, ridicate valuri. De dirijarea acestor lucrări dificile se ocupa nemijlocit șeful Direcției de Fortificații, inginerul militar Münnich.

Cea mai apropiată linie de fortificare din Moldova (”Ucraineană”) era edificată pe segmentul de frontieră Poltava-Ekaterinoslavsk și partea de sud a regiunii Harkov pentru a combate raidurile hoardelor hanatului din Crimeea. Lungimea totală a acesteia constituia aproximativ 300 de kilometri. În scopul amenajării zonei de fortificații și asigurării apărării, aici au fost strămutați odnodvorții ruși din guberniile Belgorod și Voronej.

Odnodvorții reprezintă o pătură socială militară, care slujea la pază hotarelor încă din perioada formării statului rus (secolele XV-XVI). Acest serviciu era răsplătit cu pământ, soldă, facilități fiscale și putea fi îmbunată cu agricultura.

În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, pe Linia Ucraineană erau desfășurate 9 regimente ale land-miliției, formate în mare parte din odnodvorți ruși. Atunci când guvernator al Malorosiei (Ucraina de pe malul stâng) a devenit Piotr Rumeanțev, regimentele land-miliției au fost trecute la statutul de cavalerie permanentă, participând la respingerea ultimei năvăliri a tătarilor din Crimeea asupra Rusia (1768), la a doua ocupare a Hotinului de către ruși și faimosul asalt al Benderului (1770).

În 1787, guvernatorul Novorosiei, Potiomkin, a inclus urmașii odnodvorților ruși în trupele de cazaci din Ekaterinoslavsk. În componența acesteia, ei s-au evidențiat în operațiunea de pe Dunărea de Jos (1789-1790) împotriva Turciei, care s-a încununat cu legendarul asalt asupra Ismailului.

 Григорий Александрович Потёмкин-Таврический
© Sputnik / РИА Новости
Grigory Aleksandrovich Potemkin-Tauricheski

După încheierea războaielor ruso-turce în secolul XVIII, cazacii din Ekaterinoslav au rămas să păzească noua frontieră a Rusiei – pe Nistru. Mulți au rămas să locuiască aici, alăturându-se comunităților din Tiraspol, Grigoropol, Ovidiopol și Dubăsarii Noi.

Ar fi de menționat că pe moșiile care adineauri aparținuseră hoardelor de pe malul stâng al Nistrului, alături de cazacii ruși se instalau confrații lor ucraineni și moldoveni. Erau preponderent ucrainene trupele cazacilor de la Marea Neagră, care au staționat în Transnistria între 1790-1792. Mulți dintre urmașii arnăuților moldoveni au servit în trupele căzăcești de pe Bug, care au asigurat paza frontierei pe Nistru, până a fi mutat pe Prut și Dunăre.

Așa în îndepărtatul secol al XVIII s-au format contururile societății noastre moderne.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

680
Tagurile:
Maia Sandu, președinte, conducere, domnitor, Moldova, femeie
Tematic
Sandu, la întrevederea cu Vasnețov: Să dezvoltăm relații bune cu Rusia
Sandu la întâlnirea cu Ioniță: Vom învăța din experiența României
Lukașenko o felicită pe Sandu: Belarus rămâne un partener responsabil


Загрузка...
Anatolie Prohnițchi

Arderea frunzelor - pericol pentru sănătate: Amenzi usturătoare

0
(reînnoit 22:10 23.11.2020)
Specialiștii atenționează: nivelul poluării aerului atmosferic în urma arderii frunzelor ajunge la cote critice și poate avea efecte negative asupra sănătăţii populaţiei. Persoanele care vor recurge la acest proces vor plăti amenzi.
Arderea frunzelor - pericol pentru sănătate: Amenzi usturătoare

Odată cu venirea toamnei, tot mai des oamenii dau foc frunzelor uscate: atât în orașe, cât și în localitățile rurale. Substanţele nocive rezultate din arderea frunzelor se acumulează în stratul de aer de la suprafaţa solului, fiind emanate diferite substanţe toxice, precum monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, funinginea, oxizii de azot, hidrocarburile şi dioxinele - cei mai toxici şi periculoşi compuşi organici de compoziţie complexă.

Aceste substanţe chimice pot cauza intoxicaţii, afecţiuni ale căilor respiratorii și sistemului nervos central, ale mucoasei ochiului sau unele maladii severe.

"Aceste sunt niște deprinderi și obiceiuri ale oamenilor de a aduna frunzele și a le da foc, iar mai apoi respirăm acest aer poluat. Soluția corectă ar fi ca frunzele să fie adunate și ulterior să fie folosite pentru îngrășăminte. Cumpărăm adesea diverși compuși chimici, însă nu folosim ce ne oferă natura", a relatat într-un interviu pentru Sputnik ecologistul Anatolie Prohnițchi.

Mai mult, legislația în vigoare prevede amenzi pentru arderea resturilor vegetale. Conform Codului Contravențional al Republicii Moldova, art.154, persoanele fizice se sancţionează cu amendă de la 12 la 24 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 60 de ore, iar persoanele juridice cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
amenzi pentru arderea frunzelor, frunze uscate, toamnă


Загрузка...