Ioan Aurel Pop

Ioan Aurel Pop - o lecție românească în locul ”înrăirii prin corectitudinea politică”

91
(reînnoit 08:16 02.05.2021)
Un mesaj inspirat și curajos de Paști transmis de președintele Academiei Române, o reacție la valul anti-religios, la înrăirea și înverșunarea generate de ”corectitudinea politică”, neomarxism și anarhie.

BUCUREȘTI, 2 mai – Sputnik. Văzut pe drept cuvânt ca o speranță a renașterii României, președintele Academiei Române, istoricul și scriitorul Ioan Aurel Pop, transmite un mesaj emoționat de Paști, făcând apel al poetul firii românului ancestral, sau „poetul țăranilor”, George Coșbuc.

Este o antiteză între masajul curaj, creștin și firesc pentru români – și valul venit peste noi din Occident, al așa zisului ”progresism”, al înverșunării ”corectitudinii politice”, care a produs scene revoltătoare în SUA și în câteva state vestice.

La noi s-a simțit prin radicalismul cererilor de pedepsire, prin invectivele aruncate în spațiul public, dar și prin atacurile la Biserică – și la orice înseamnă ”național”!

”În loc să ne înrăim și să ne înverșunăm, în loc să trezim, prin „corectitudinea politică”, prin neomarxism, prin anarhism și anarhie, grave subiectivisme și să conducem la grave discriminări, la distrugeri de statui și la arderi de cărți, avem datoria de oameni să ne împărtășim din „lumina lină” a Învierii, urmând pilda înțelepților și îndemnul „Cuvântului care zidește”, scrie Ioan Aurel Pop.

Sigur, în lumina toleranței, marele om de cultură nu se referă și la alte aspecte aduce valul ”progresist” – de exemplu cele împotriva firii, ori acuzații la adresa istoriei, scoțând din context în cel mai semidoct și subiectiv mod personalități ale culturii și istoriei naționale. La fel, spălarea pe creier, demnă de epoci de tristă amintire, este alt ”beneficiu” adus de valul ”corectitudinii politice”.

Acestora le opune marele istoric și om de cultură patriot Lumina Învierii și spiritul arhaic românesc. Iată (integral) textul inspirat scris de Ioan Aurel Pop.

„La Paști”

Titlul de mai sus este preluat dintr-o poezie de George Coșbuc. Scrisă cu circa 125 de ani în urmă, unora li se va părea ciudată chiar și prin titlu, ca să nu mai vorbesc de numele volumului, apărut în 1896, din care compoziția face parte: „Fire de tort”. Mai întâi, odată cu pierderea simțului limbii române, unii se întreabă dacă nu ar fi fost corect „De Paște” în loc de „La Paști”. Ar fi fost corect poate, numai că în graiul ardelenesc sărbătoarea Învierii Domnului se cheamă „Paști” și nu „Paște”. Azi ni se spune că sunt corecte ambele forme, iar în limbile romanice avem corespondente pentru amândouă. În franceză se zice Pacques (la plural, adică „Paști”), iar în italiană se zice Pasqua (la singular, adică „Paște”). În românește, totuși, nu sună bine „Paște fericit!” fiindcă asocierea cu un verb fără legătură cu sărbătoarea este inevitabilă. În al doilea rând, un eveniment, în țara „binecuvântată între toate de Domnul pe pământ” (cum numea Bălcescu Țara Ardealului), nu se petrece „de” sau „pe”, ci „la” sau „în”. Prin urmare, se zicea demult și se mai zice încă astăzi „La Paști”, care cad în acest an „în” 2 mai și nu „pe” 2 mai. Iar volumul care găzduiește poezia devine pentru unii „Felii de tort”, fiindcă, în mintea lor, „Fire de tort” nu ar avea sens. Numai că tortul este o țesătură, o pânză de in ori de cânepă, lucrată în casă, la război și vine din latinescul tortus, legat de verbul torquere, din care am moștenit românescul „a toarce”. Astfel, „tortul” și „a toarce” sunt cuvinte ajunse în românește din limba latină, după aproape două milenii de folosire aici, la Dunăre și la Carpați.

Ce spun versurile lui Coșbuc? Vorbesc simplu despre venirea primăverii, cu ciripit de păsări, cu cer însorit, cu arbori în floare și cu pace în întreaga fire. După aceste „generalități”, vine particularizarea prin mijlocirea unui sat, animat de creștinii porniți din vale, câte doi, salutându-se creștinește, ca de Înviere, cu fețele lor arse de soarele muncii. Pe drumul acesta spre locașul sfânt, pomii își pleacă frunțile, iar oamenii aud în adierea vântului „glasul celor din morminte”, ridicați înspre „Duhul Sfânt” care se pogoară spre pământ. În liniștea solemnă de afară nu se aude decât cântarea „în stihuri” a preotului din altar și dangătul clopotelor, cântând și ele, dar nu oricum, fiindcă, de fapt, „râd a drag și plâng a jale” în același timp. Drumul din vale spre deal este unul inițiatic, el conducând înspre biserică, adică spre înalturi, de unde vine mântuirea, prin victoria vieții veșnice, „cu moartea pe moarte călcând”. Pe deal fiind, oamenii indefiniți, venind din vale, se individualizează, adică devin neveste tinere, fete, bătrâni, „câte-o bătrână cu micul ei nepot de mână”. Cea din urmă strofă este închinată maternității divine și umane, „mamei micilor copile”, adică Preacuratei sau „Vergurei Maria”, care-și plânge „copilul dorit” și care este îndemnată să râdă, fiindcă „la Paști” simțim cum viața învinge moartea.

Poezia a fost introdusă la un moment dat în programa școlară, la una dintre clasele mici, dar azi se aud ecouri de contestare, din moment ce „Occidentul nu mai are nevoie de religie” (?) – după cum pretind voci din înaltul puterii – și din moment ce George Coșbuc a fost un „poet minor și naționalist” – după cum pretind alte voci. Evident, năsăudeanul nu a scris aceste versuri cu intenția de a da la iveală „psalmi” teologico-filosofici, precum Vasile Voiculescu în volumul „În Grădina Ghetsemani” sau ca Tudor Arghezi, cel care oscila între „credință” și „tăgadă” sau care voia să urle „Este!”. Coșbuc publica „La Paști” în anul 1896, când peste 90% dintre români erau truditori ai pământului, țărani, oameni legați de agricultură și când, se pare, mai puțin de jumătate dintre români știau să scrie și să citească. George Coșbuc nu scria poezii pentru elita noastră intelectuală, nici pentru criticii literari și nici pentru a rămâne el celebru în posteritate. Coșbuc a fost un poet-luptător, un poeta vates, un fel de profet pentru poporul său, care se afla în epoca genezei unității sale politice, a construcției statului național unitar. Pentru a desăvârși educația aceasta a națiunii, la finele secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, preoții erau adevărați învățători, transmițători de mesaje duminicale, după terminarea slujbelor. Poezia „La Paști” era menită unui asemenea mesaj de îmbărbătare către poporeni, de transmitere a atmosferei de sărbătoare, de însuflețire întru rugăciune, armonie, iertare și speranță.

Altminteri, ar fi greșit să credem că „La Paști” este o poezie facilă, ocazională ori de conjunctură. Ea se altoiește bine pe tradiția poeziei românești mature, are elemente de pastel, de invocație și de rugăciune, dar și de meditație. Observația lui Lucian Blaga din „Spațiul mioritic”, privind apartenența românilor la „relieful” natural și sufletesc ponderat, la succesiunea deal-vale sau la alternanța dintre spațiul cosmic și spațiul teluric – ilustrată magistral de Mihai Eminescu în „Luceafărul” și în alte creații, dar adecvată și altora – nu-i este străină nici lui George Coșbuc. Oamenii din sat, din baștină, din legătura lor cu munca cotidiană și cu pământul pornesc spre deal, se duc dinspre vale spre deal, ca să ajungă în înaltul bisericii, la întâlnirea cu Dumnezeu, veghetor din ceruri și trimițător al Duhului Sfânt. La Paști, oamenii se ridică spre cer, iar Duhul Sfânt se pogoară spre pământ, adică spre oameni, într-o învăluire de trecător și de etern, de perisabil și de nemuritor, de trup și de duh, de moarte și de viață, întru biruința Învierii. Treimea cea nedespărțită este prezentă peste tot în această poezie a lui George Coșbuc, terminată cu o imagine de icoană țărănească pe sticlă a Fecioarei, care-și plânge cătinel Fiul răstignit și prinde a zâmbi de minunea Învierii Lui. Paștile lui George Coșbuc nu sunt pentru teologi din umbră de scriptorii, nici pentru filosofi sofisticați și nici pentru literați erudiți și pretențioși. Ele sunt pentru oameni între oameni, pentru truditorii gliei, cu mâini bătătorite de munca de peste săptămână, de coarnele plugului sau de secera făcătoare de snopi, dar pentru oameni cu fețe luminate de har duminica, la intrarea sfioasă pe ușa bisericii.

Se poate ca astăzi, în era digitală și cosmică, să credem că nu mai este nevoie de astfel de versuri simple, nici de înălțare, nici de curățenie sufletească, ca și cum noi, oamenii, am fi devenit demiurgi. Nu ar fi o noutate ca unii dintre noi să credem astfel. Au mai crezut și alții, amăgiți de măriri deșarte și de semeții bezmetice și s-au trezit ca Icar, cu aripile frânte, căzuți în genuni. Sfintele Paști înseamnă multă lumină, cea mai puternică lumină pe care o putem trăi noi, muritorii, în viața aceasta de „umbră și vis”, întru așteptarea obșteștii învieri. Lumina de Paști nu are legătură cu justiția, cu etica și nici cu politica oamenilor – pentru că acestea se schimbă și se pliază după voia puternicilor zilei – ci cu dreptatea, cu morala și cu voința divină, aflate sub semnul eternității. Iar în voința aceasta fără început și sfârșit nu este loc pentru invidie, vrajbă, corupție, ură, răzbunare, ci numai pentru iertare, bunătate, bunăvoință, generozitate și iubire. Poezia lui Coșbuc exprimă această armonie cerească plutind printre săteni și ne îndeamnă să o primim și să o trăim.

Cât de departe sunt aceste vorbe simple, sculptate parcă în marmură, ale poetului de deșertăciunile zilei, de prefăcătoria fariseilor din fruntea bucatelor, de orgoliul celor care se cred atoateștiutori, care emit sentințe, care se ocărăsc unii pe alții, care dau lecții de conduită, fără să fi construit nimic în viață! Poetul relevă pacea sufletelor simple, de la temelia țării, pacea ostenitorilor gliei, a protagoniștilor muncii tăcute. Este o pace trainică, nestrămutată, eternă, capabilă să ducă lumea înainte.

Deși poetul vorbește de timpuri arhaice, de țărani și de sate, de biserici pe dealuri, toate acestea nu sunt departe, ci sunt prezente în sufletele noastre, în toată experiența de viață a strămoșilor, depozitată în mințile și inimile noastre. Nu avem decât să știm s-o descifrăm, fiindcă ea există latent. În loc să ne înrăim și să ne înverșunăm, în loc să trezim, prin „corectitudinea politică”, prin neomarxism, prin anarhism și anarhie, grave subiectivisme și să conducem la grave discriminări, la distrugeri de statui și la arderi de cărți, avem datoria de oameni să ne împărtășim din „lumina lină” a Învierii, urmând pilda înțelepților și îndemnul „Cuvântului care zidește”.

Hristos a înviat!

91
Основатель WikiLeaks Джулиан Ассанж в полицейском автомобиле (11 апреля 2019). Лондон

Snowden și Zaharova, după moartea lui McAfee: “Assange ar putea fi următorul”

60
(reînnoit 18:45 24.06.2021)
Celebrul Edward Snowden intervine după moartea suspectă a lui John McAfee și prezice cine ar fi următoarea țintă! Maria Zaharova comentează afirmația

BUCUREȘTI, 25 iun – Sputnik. La scurt timp după anunțarea decesului lui John McAfee, Edward Snowden, celebrul specialist ex-NSA care a dezvăluit acțiunile ilegale a serviciilor secrete americane a comentat, anunțând posibila țintă a Sistemului ocult – Deep State.

”Europa nu ar trebui să-i extrădeze pe cei acuzați de infracțiuni non-violente către un sistem judiciar atât de nedrept (din SUA, n.n.) - și un sistem penitenciar atât de crud - încât inculpații nativi ar prefera să moară decât să devină supuși acestuia”, a scris Edward Snowden, aruncând ”nucleara”: ”Julian Assange ar putea fi următorul”.

În contextul actual, propunerea concretă a lui Snowden pentru statele europene, care primesc asemenea cereri de extrădare din parte SUA, este următoarea: ”Până la reformarea sistemului, un moratoriu ar fi necesar”.

​Reamintim că Julian Assange este jurnalistul australian care a dezvăluit, prin celebrele ”wikileaks”, documente și date despre acțiuni secrete din lumea întreagă, în primul rând ale liderilor americani - de la nenorocirile de la Guantanamo la implicarea liderilor SUA în conflictele din Orient și în terorism, dar și despre mega afacerea deșeurilor toxice depozitate în Africa. Assange a primit numeroase premii pentru jurnalism, dar a devenit o țintă pentru autoritățile SUA, care îi aduc acuzații extrem de grave.

Pentru eliberarea sa depun eforturi mai multe organizații de presă și ale societății civile.

Comentând mesajul lui Snowden, Maria Zaharova a scris: ”De acord cu Edward”.

”Assange a fost influențat, torturat și acum nu avem nicio idee despre ce îi fac”, scrie Marian Zaharova, completând – ”apoi, anglo-saxonii vor da o linie de comunicat de presă, spunând „sufletul poetului nu putea suporta rușinea insultelor meschine” și atât”.

Occidentul știe să efectueze astfel de operațiuni, scrie Zaharova, subliniind că istoricul lor este plin de asemenea cazuri.

Postare

Să mai menționăm că John McAfee anunța, printr-un mesaj pe Twitter:

”Am colectat dosare despre corupție în guverne. Pentru prima dată, numesc nume și specificități. Voi începe cu un agent corupt al CIA și doi oficiali din Bahamas. Vin astăzi. Dacă sunt arestat sau dispar, peste 31 de terrabiți de date incriminatoare vor fi eliberate presei”, a scris McAfee acum 2 ani.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

60
Tagurile:
Zaharova, Julian Assange, Eduard Snowden


Загрузка...
Vaccinul Sputnik V

Virolog: pentru tulpina indiană a COVID-19 e nevoie de mai mulți anticorpi

93
(reînnoit 19:27 24.06.2021)
Medicul infecționist Evgheni Timakov a explicat de ce este atât de periculoasă tulpina indiană a COVID-19, dacă există riscul îmbolnăvirii după vaccinarea deplină și când se va reuși oprirea pandemiei.

MOSCOVA, 24 iun – Sputnik. “Virusul mutează mai rapid decât se presupunea. Inițial virușii nu aveau capacitatea de a ocoli barierele imune. Da, erau patogene, provocau sindroame postcovid serioase, însă peste 30 la sută din populație erau imuni la el, în cazul unui contact cu virusul și chiar la un contact strâns cu bolnavii, nu se îmbolnăveau. Virusului nu i-a plăcut acest lucru și a decis să-și schimbe proprietățile, începând să se adapteze la ele”, a declarat agenției Sputnik infecționistul, candidat în științe medicale, medicul șef al centrului Lider-Medițina, Evgheni Timakov.

Acesta a explicat că tipul coronavirusului din Wuhan a început să se schimbe în toamna anului trecut. Inițial era vorba de tulpina britanică, mult mai periculoasă și agresivă, care s-a răspândit în toată lumea. Virusul a ajuns în condiții prielnice. Ulterior, în fiecare țară au apărut mutații particulare.

“Au existat mutații epidemiologice semnificative și în Rusia – au apărut tulpini siberiene și nord-vestice. Însă ele nu s-au răspândit, fiind insuficient de patogene. Iată tulpinile care au apărut în țările calde – braziliene, sud-africane, indiene s-au modificat într-atât, încât au devenit foarte periculoase. Cea mai patogenă este acum tulpina indiană, care a suferit cinci mutații”, a explicat infecționistul.

Cel mai teribil, potrivit doctorului Timakov, este că tulpina indiană reușește să ocolească barierele imune ale omului, să se ascundă de imunitate și să schimbe tabloul clinic al îmbolnăvirii. Virusul “simulează” un simplu RTI, însă provoacă niște procese mult mai serioase.

Fiind întrebat cu poate fi oprit acest lucru, Evgheni Timakov a răspuns că sarcina constă nu în oprirea lui, cât în prevenirea unei tulpini mult mai grave, care ajunge să ocolească barierele imune nepregătite în cazul unei densități mari ai populației, în special în condițiile confortabile pentru el.

“E vorba de oamenii cu o imunitate slăbită, oamenii pe care i-a contaminat repetat, care deja aveau o imunitate față de coronavirus. Cu toate acestea el a ocolit această imunitate și i-a infectat. Vedem că pe lângă tulpina delta în India se formează și tulpina delta+, care a devenit mult mai activă. Problema nu este cum să ne apărăm de ea, ci cum să pune capăt acestei pandemii, pentru a nu sta mai mulți ani în frică. Din acest motiv e nevoie de formarea în organism a unor anticorpi activi care vor neutraliza virusul”, consideră expertul.

Pentru a evita contaminarea cu versiunea indiană a COVID-19, e nevoie de o cantitate de anticorpi de cel puțin cinci ori mai multă decât norma, menționează Timakov. Totodată, vă sfătuim să vă vaccinați, fără a mai aștepta când numărul anticorpilor va începe să scadă. Potrivit lui, vaccinul poate fi administrat și în cazul unei cantități mari de anticorpi, studiile arată – în toate statele și pe toate platformele, că acest lucru este sigur.

Evgheni Timakov a menționat în mod aparte că Sputnik V este foarte eficient, acesta sporește cantitatea anticorpilor de câteva ori mai mult decât după trecerea prin boală.

“Toate vaccinurile, platformele, nu doar Sputnik, generează de 1,3 – 1,5 mai mulți anticorpi decât un organism care a fost bolnav. Vaccinul acționează asupra organismului mult mai eficient”, a explicat specialistul. “E groaznic nu doar să treci prin boală, să ajungi la ventilator, dar e groaznic și sindromul postcovid. Printre persoanele mai în vârstă de 50 de ani, la fiecare al doilea, într-o formă sau alta. El afectează sângele, celulele sangvine, endoteliul, vasele de sânge, sistemul nervos, în general toate organele noastre. Toate acestea din cauza COVID-ului. Iar pentru a nu ne îmbolnăvi, vaccinul este singura soluție”.

Vaccinul în sine nu este purtător de virus și nu este contagioasă pentru cei din jur, a adăugat Timakov. Însă persoane care s-au vaccinat ar putea să nu dobândească suficienți anticorpi între prima și a doua administrare. Acest lucru vizează o parte din cei vaccinați – de la 2 până la 30 la sută, însă e posibil, explică medicul.

“Îmbolnăvirea e posibilă și după administrarea ambelor componente, însă vaccinul ne protejează de complicații, în urma căreia bolnavul ajunge la spital. Anume la persoanele vaccinate simptomele au forme ușoare, încât uneori omul nici nu știe că are covid”, spune Evgheni Timakov. “Dar acest lucru nu înseamnă că virusul nu e prezent în organism. Chiar și persoana vaccinată care s-a infectat cu coronavirus poate reprezenta un pericol pentru cei din jur”.

Potrivit medicului, Rusia și un șir de state din fosta URSS rămân în urmă în campania de imunizare, sunt vaccinați mai puțin de 10 la sută.

Virologul consideră că măsurile de activizare a vaccinării, care se întreprind acum de către autoritățile unor state sunt justificate.

Pandemia poate fi luată sub control doar atunci când se va desfășura în mod stabil vaccinarea primară, consideră Evgheni Timakov. Iat ulterior vor menține nivelul de anticorpi prin doze singurale ale vaccinului. Însă pentru acest lucru va fi nevoie, în opinia lui, de cel puțin doi ani.

“Virusul va trebui să se adapteze în cele din urmă la noi, iar noi vom dispune de o imunitate colectivă bună”, a conchis doctorul Timakov.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

93


Загрузка...
Lei

Euro și dolarul cresc din nou: Ce curs anunță BNM