De ce se întâlnească cu Biden

217
(reînnoit 18:24 19.04.2021)
Ultima lună a relațiilor ruso-americane, și așa deja conflictuale, ar putea fi numită teatrul absurdului – în interpretarea actorilor de la Washington.

Mai întâi, Biden îl numește pe Putin ucigaș (drept răspuns, urmează urări de sănătate și rechemarea ambasadorului rus de la Washington), după - are loc escaladarea situației în jurul "amenințărilor invaziei rusești în Ucraina", apoi președintele SUA îl sună pe Putin și îi propune să se întâlnească în viitorul apropiat, iar a doua zi semnează decretul privind noile sancțiuni împotriva Rusiei. În continuare, participă la o conferință de presă și vorbește despre ne dorința sa "de a lansa un nou ciclu de vacci... escaladare și conflict cu Rusia", despre faptul că SUA este interesată de colaborarea cu Rusia și, în general, el dorește relații stabile, previzibile, pentru restabilirea cărora el cu "președintele Klutin... Putin" trebuie să se întâlnească vara, undeva în Europa. Cortină închisă.

© Sputnik / Алексей Витвицкий
Nu este amuzant? Desigur, dar, sincer vorbind, nu ai de ce râde aici, chiar și glumele pe seama greșelilor de exprimare ale lui Biden nu mai sunt interesante. Dar este incorect și să prezentăm problema în așa mod – Washingtonul nu știe ce să facă cu Rusia, iată că și încearcă mai întâi dulcele, apoi săratul, recurgând la metoda biciului și a turtei dulci. Nu, în Casa Albă și în împrejurimile acesteia nu stau persoane proaste – ele au o idee destul de clară despre ceea ce doresc să obțină, inclusiv pe direcția rusească. Dispun oare ele de capacitatea de a realiza acest lucru și cât de corectă este strategia din punctul de vedere al intereselor americane (iar acest lucru deja depinde direct de evaluarea adecvată a poziției SUA în lume)? Nu, dar înțelegerea acestui lucru este importantă pentru Kremlin din punct de vedere strategic, dar din punct de vedere tactic, acum este interesant alt lucru: cum să reacționeze Putin la cele întâmplate? Sau încă mai simplu – să meargă acum la întâlnirea cu Biden?

S-ar părea că americanii au nevoie acum de negocieri mai mult decât noi, de aici a apărut chiar sugestia că Biden, cu acțiunile sale multidirecționale, îl forțează pe Putin în mod deliberat să ia parte la întâlnire, "îl forțează la summit". Și, ca și când, din această cauză Putin nu trebuie să urmeze în niciun caz calea propusă de americani, ci să refuze și să mențină pauza.

Americanilor, într-adevăr, nu le place să fie refuzați, inclusiv nu acceptă să ia parte la negocieri. Și, uneori, această tactică este pe deplin justificată – așa se comportă de mult timp Iranul și Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC). Coreea de Nord, după alte acțiuni neprietenoase ale SUA (și lipsa oricăror mișcări din partea acestora privind relaxarea sancțiunilor), deja de un an nu merg la niciun contact cu americanii. Și nu datorită restricțiilor de carantină datorate coronavirusului. Iranienii au refuzat în repetate rânduri contacte directe cu americanii – inclusiv la nivel înalt. Aceasta este o linie de comportament demnă, rațională și, cel mai important, complet justificată – dar anume pentru aceste țări specifice în contextul relațiilor lor cu Statele Unite. În cazul Rusiei, scara și contextul sunt diferite.

Ideea nici măcar nu constă în faptul că Putin primul i-a propus lui Biden să se întâlnească, deși acest lucru s-a făcut sub forma unui răspuns la interviul scandalos și a inclus în sine propunerea de a organiza dezbateri în emisie directă. Putin este gata să vorbească cu oricine – nimic personal, doar interesele țării. Dar care sunt acum interesele Rusiei? Să se înțeleagă cu America privind atenuarea confruntației? Să găsească limbă comună în ceea ce privește unele probleme regionale importante – Orientul Mijlociu, Afganistan, acordul nuclear iranian, programul nuclear și de rachete al RPDC? Să denote liniile roșii pentru americani în direcția ucraineană?

Nu – toate acestea sunt sarcini locale. În direcția iraniană, Moscova a făcut maximul posibil pentru acordul cu participarea SUA încă în 2015 – și nu va exercita presiune în niciun mod supra iranienilor acum. În ceea ce privește problema coreeană, este imposibil de făcut ceva și nu este vorba doar de a-l convinge pe Kim să renunțe la programul nuclear și de rachete (acest lucru este în principiu ireal), ci despre cele mai simple lucruri – discuții-negocieri. Până când Statele Unite nu vor fi de acord să reducă presiunea de sancțiuni asupra Phenianului, nu va exista nicio posibilitate de negocieri cu participarea RPDC.

Să încerce să se înțeleagă cu americanii în ceea ce privește "Nord Stream – 2"? Este inutil, dar și pentru ce, dacă europenii se descurcă (și se vor descurca) destul de bine cu sarcina apărării propriilor interese.

Ucraina? Dar aici este imposibil să existe până când vreun acord, nici măcar relativ – până când Washingtonul nu va înțelege că tachinarea Rusiei cu atlantizarea Ucrainei este cea mai bună metodă de a pierde Ucraina mai repede.

Să vorbească cu Biden despre China? Să asculte poveștile sale despre faptul că China este periculoasă pentru Rusia și că Brejnev înțelegea acest lucru (Biden, care nu s-a întâlnit niciodată cu Brejnev, va fi capabil să-i povestească asta lui Putin?) Pentru ca apoi să râdă de asta împreună cu Xi Jinping.

Dar toate aceste probleme, cu toate că sunt importante, nu reprezintă un motiv pentru a se întâlni cu Biden. Este mult mai important interesul pur uman: totuși, pentru Putin, el este deja al cincilea președinte american, și toată cunoștința lor în prezență se reduce până când la o întâlnire, în urmă cu zece ani, nu foarte lungă (și foarte nereușită) pentru Biden. Și deși Biden i-a oferit atunci lui Putin o bună ocazie pentru a-i analiza personalitatea, nu există niciodată prea multe impresii de acest gen. Iar ele sunt foarte importante – nu pentru colecția caracterelor liderilor mondiali, ci pentru lucrul practic în arena mondială.

Strategia geopolitică a Rusiei, jocul nostru de politică externă – iată ce face întâlnirea recomandabilă la nivel înalt. Rusia nu pretinde, pur și simplu, să participe la formarea sistemului mondial al secolului XXI – ea se ocupă deja activ de acest lucru. Și nu prin respectarea regulilor americane (cum încă li se pare patrioților noștri, care se plâng în mod constant că autoritățile nu pot nici măcar să formuleze interesele noastre naționale, nemaivorbind de apărarea lor), ci prin construcția unei carcase principial noi a unei lumi multipolare. Da, noi lucrăm împreună cu China asupra acestui lucru – dar interesele noastre coincid complet aici. Da, analizăm foarte atent acțiunile SUA și reacționăm la ele – dar cum poate fi altfel în situația în care tocmai deconstrucția atentă a lumii americanizate și reprezintă sarcina cheie a tuturor puterilor revizioniste (din punct de vedere american)?

Biden are dreptate în ceea ce privește faptul că Rusia interferează în afacerile americane – doar că nu în alegeri. Apropo, este inutil să te cerți cu "mlaștina Washinton" la acest subiect: pentru locuitorii săi, acesta a devenit de mult timp principalul element atât al strategiei politice interne, cât și al celei externe. Mai mult, în general, această strategie este mult mai convenabilă pentru noi în ochii opiniei mondiale publice – doar Rusiei îi este creată o imagine de superputere super-influentă, nu doar de superputere care stingherește ex-hegemonul pe arena modială, dar și care îl subminează din interior.

Da, Rusia într-adevăr interferează și "încalcă interesele Statelor Unite" –  doar că este vorba despre interesele lor globale, despre dreptul lor autoproclamat de a "paște popoarele". Pe care Statele Unite nu îl mai pot exercita nu numai moral (nu este vorba de o neîncredere la adresa lor în lume – ei nu sunt interesați de acest lucru, este vorba de atitudinea americanilor înșiși față de misiunea lor globală), ci și fizic. Rusia, fiind mult mai slabă decât America din punct de vedere material (nu doar economic), are totuși un avantaj extrem de important.

Ea se află pe partea dreaptă a istoriei, adică își constuiește tactica ei pe baza tendințelor strategice predeterminate de dezvoltare a balanței globale a puterilor și a întregii arhitecturi globale. În esență, Rusia acționează ca un lider al schimbărilor, ca principalul ghid al întregului proces de dezmembrare a turnului babilonian neterminat al ordinii mondiale atlantice. Și, în acest rol, are sens să se întâlnească și cu Biden, și cu Kamala Harris, și cu orice reprezentant al celui mai puternic stat din lume, dar condamnat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

217
Tagurile:
vladimir putin, Joseph Biden, Joe Biden, sua, Rusia
Заброшенные здания Кишинева

Atunci când părinții pleacă peste hotare, iar copiii mor în locuri părăsite

75
(reînnoit 16:40 18.06.2021)
Ce se întâmplă cu țara în care un copil inconștient și cu traumatisme grave a stat în ploaie aproape 24 de ore lângă o clădire abandonată.

Poliția încă determină data exactă în care a avut loc tragedia. Dar fata de 13 ani a fost găsită abia pe 15 iunie, cu traumatisme grave și inconștientă, în mijlocul ruinelor Centrului de Tineret ʺIuri Gagarinʺ, construit în 1970. Poliția nu exclude faptul că ea se putea afla sub influența drogurilor- ʺsăruri de baieʺ, populare în rândul tinerilor datorită prețului redus.

Fata a zăcut în clădirea abandonată aproximativ 24 de ore, unde, pe perete, este încă prezent vechiul mozaic sovietic "Cuceritorilor spațiului cosmic". În ploaie, în lenjerie intimă, cu traumatism vertebro-medular. Nu se știe ce s-a mai întâmplat cu sărmanul copil printre ruinele de beton, care sunt favorizate de narcomani și de oamenii fără locuință.

Dacă respectăm cronologia, atunci ar fi mai corect să spunem că au găsit-o pe terenul clubului de noapte părăsit Mals. Acesta a fost deschis în clădirea fostului centru ʺGagarinʺ, când și-au șters de pe picioare cenușa trecutului sovietic blestemat, care a interferat atât de mult cu renașterea națională.

Cu toate acestea, în timpul procesul de renaștere, așa și nu au mai construit un alt centru de tineret, pe parcursul tuturor celor 30 de ani de independență. Au devenit inutile centrele de tineret și Gagarin. În schimb, au devenit necesare cluburile de noapte cu dansuri bețive, cu ʺdroguriʺ la prețuri accesibile și cu fete îmbrăcate indecent.

De asemenea, au avut nevoie urgent de noi monumente, care sunt atât de convenabile pentru a blestema era sovietică. Aceea, în cadrul căreia, pe teritoriul întregii țări, s-au construit centre de tineret, precum și școli și spitale, fabrici și ferme, sisteme de irigații și drumuri. Există chiar și un "monument al ocupației sovietice" (în limbajul comun – "piatra lui Ghimpu"), care se află lângă clădirea guvernului, legat cu grijă cu panglici tricolore.

La unul dintre aceste monumente, cu o zi înainte de tragedie, președintele Maia Sandu, însoțită de prim-ministrul interimar Aureliu Ciocoi a depus flori la monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist (așa se numește). La acela care a fost ridicat în scuarul gării feroviare atunci când Dorin Chirtoacă era primarul capitalei. De fapt, în Moldova, "Ziua Comemorării Victimelor Deportărilor Staliniste" este marcată pe 6 iulie, începând cu anul 2016. Dar trebuie să înțelegem că 6 iulie este exact înainte de alegeri, când campania preelectorală va fi foarte tensionată și vor exista multe alte pretexte. Iar aici o dată atât de convenabilă, începutul primului val de deportări.

Fata nu își va recăpăta niciodată cunoștința, nu va ieși din comă. Și va muri în spital, fără să fi ajuns în mica sa viață nici până la 14 ani. Dar viața va continua. Și campania electorală va continua, iar deputații vor continua să țină discursuri incendiare din tribune, fluturând steaguri și cerând deschiderea mai multor secții de votare în străinătate. De parcă totul este bine în țară, toată lumea este fericită, iar singura problemă este numărul de secții pentru cei care au reușit să scape de o asemenea fericire.

Și tatăl fetei decedate a plecat la timpul său la muncă în Italia. Familia ei a repetat soarta multor familii din Moldova, ruinate și distruse din cauza fenomenului ʺgastarbeiterilorʺ (la noi asta se numește ʺemigrare în scop de muncăʺ, ca și cum fuga noastră de sărăcie ar fi aceeași cu mutarea unui lucrător dintr-o țară UE în alta, mai prosperă).

Există multe astfel de destine în Moldova, prea multe. Statistica oficială, care ia în considerare mii de copii nesupravegheați, vagabonzi și social vulnerabili, reprezintă doar vârful aisbergului. Câți copii au rămas sub tutela unui singur părinte prin satele Moldovei? Și acest lucru este în cel mai bun caz, deoarece adesea atât mama, cât și tatăl pleacă la muncă, lăsându-și copiii cu bunicile în vârstă sau pur și simplu cu frații și surorile mai mari. Câți copii au rămas fără o copilărie normală? Calculați câți gastarbeiteri au părăsit Moldova și veți obține o cifră aproximativă.

Acum se scriu tot felul de lucruri despre fata decedată. Se scrie că a consumat droguri (ca mulți dintre copiii de vârsta ei). Că a fugit de acasă, că a trăit cu bărbați adulți la vârsta de 13 ani. Ca de obicei, pe rețelele de socializare se ceartă cu privire la cine este vinovat și cum ar trebui educați copiii.

Aș vrea să înțeleg cum cei care se ceartă au de gând să-și crească copii într-o țară în care trăiau aproape patru milioane de oameni în urmă cu treizeci de ani – iar acum au rămas 2,6 milioane? Într-o țară, din care oamenii pleacă unde văd cu ochii, doar că să găsească o altă viață, normală și prosperă.

Fotografiile de la scena tragediei – vechiul mozaic "Cuceritorilor spațiului cosmic", care s-a schimbat la culoare datorită timpului, iar alături – panoul ruginit "clubul de noapte Mals" – ilustrează perfect ceea ce se întâmplă în Moldova. Aceasta este esența timpului nostru, a tuturor schimbărilor pe care clasa politică a țării a reușit să le facă și a tuturor "reformelor" pe care le-a întreprins. Ei au avut la dispoziție trei decenii pentru asta și ce timp suplimentar mai vor? Ajunge să vorbiți inteligent despre integrarea europeană, gândiți-vă la ceva astfel încât copiii să nu moară în noroi, inconștienți, în cel mai întunecat moment al vieții lor scurte și nefericite.

Probabil că a venit timpul să vorbim nu despre educație, ci despre supraviețuirea copiilor într-un stat în care, în locul centrelor de tineret, se deschid doar cluburi de noapte.

Puteți spune orice doriți, să alegeți orice cuvinte doriți, dar în "blestematul trecut sovietic" copiii nu mureau, incapabili să facă față problemelor "adulte", cu care se confruntau prea devreme. Iar trupurile lor nu zăceau în ploaie zile întregi, în clădiri abandonate. Pentru că în acel îndepărtat 1970, când la Chișinău a fost construit Centrul de tineret ʺIuri Gagarinʺ, autoritățile dintr-o țară imensă nu puneau întrebări – cât costă construcția unei vieți sigure, calme și corecte pentru copii. Câți bani vor fi necesari, atâta și va costa, și gata. Și punct, aceasta era abordarea.

Au existat întotdeauna copii problematici. Nu a existat un sistem disfuncțional în care copiii sunt acum obligați să lupte pentru supraviețuire. Fata nefericită decedată nu ar fi putut să alunece în prăpastie în acel îndepărtat 1970. Undeva, dar ar fi prins-o, nu acasă, atunci la școală, nu la școală, atunci în camera copiilor a poliției. Și s-ar fi apucat de ea mașina gigantică a tutelei, care nu îi lasă pe copii fără supraveghere nicio secundă. Și dacă s-ar fi întâmplat ceva – capetele ar fi zburat cu o forță cumplită, de-a lungul întregii verticale, de la Chișinău până la Moscova.

"Droguri la școală", "vânzare de copii", "exploatare sexuală a minorilor"? În același 1970, ar fi sunat ca o fantasmagorie sălbatică, ca un produs al unei minți bolnave și pervertite. Viața era aranjată divers și chiar pentru crearea unei situații în care copiii puteau fi amenințați, făptașii erau pedepsiți imediat, în același moment, rapid și eficient.

Spun că trecutul nu poate fi întors. Nici nu trebuie, domnilor politicieni. Dar au promis că vor face mai bine decât a fost – de dragul acestui lucru, pentru toți cei treizeci de ani, continuă o luptă neîncetată, altruistă. Pentru aceasta, au început reformele și integrarea europeană, s-au stropit cu apă din carafe în parlament și au mers pe tractoare în jurul Chișinăului.

Cum, au reușit?

Încă câteva cuvinte despre monumente. Aș dori să văd – și nu numai la gara feroviară, ci și la aeroport și la fiecare punct de control vamal de la frontiera Moldovei – monumente pentru cele un milion și jumătate de victime ale "emigrării în scop de muncă". O serie nesfârșită de oameni care au fost de fapt expulzați din Moldova în anii de independență.

Construiți monumente familiilor distruse și speranțelor distruse, viitorului spulberat și dorului de patrie. Monumente copiilor morți, ale căror vieți mici au fost mototolite, distruse și aruncate în pustiu, sub ploaie, într-o grămadă murdară de gunoi – sub un panou ruginit "Club de noapte" și un mozaic estompat "Cuceritorilor spațiului cosmic".

Construiți astfel de monumente. Ar fi corect.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

75
Tagurile:
independent, Moldova


Загрузка...

Început promițător: Cum se va schimba politica mondială după întâlnirea Putin-Biden