Maia Sandu

Expert: Noul președinte Maia Sandu poate fi comparată cu Nikol Pashinyan

357
(reînnoit 19:42 14.01.2021)
Alexei Tokarev, cercetător științific superior la Institutul de Studii Internaționale al MGIMO, prognozează viitorul conflictelor post-sovietice și al relațiilor dintre Rusia și vecinii săi.

Analiștii MGIMO au o tradiție. În fiecare an, în ianuarie, eu și colegii mei publicăm un pronostic al «amenințărilor internaționale», în care încercăm să descriem tendințele cheie în relațiile internaționale. Nu lucrăm ca niște ”Vanga”, care vorbesc despre cotațiile exacte ale acțiunilor și pun diagnostice în baza fotografiilor. Această lucrare colectivă își propune să descrie viitorul sistemului internațional în linii mari.

Prognoza actuală vizează, desigur, analiza lumii post-covid. Deși cu prefixul «post» ne-am grăbit. Subtitlul raportului este «Amenințările internaționale – 2021» – «Geopolitica după pandemie». Deși nu există încă niciun «după». Noi trăim în cel «de-al doilea val», în Marea Britanie există o nouă versiune COVID-19, iar graficul zilnic al cazurilor nu tinde spre zero. Cu toate acestea, privim spre viitorul apropiat al planetei, înțelegând, rațional, că pandemia se va sfârși în cele din urmă. În versiunea actuală a prognozei, regiunii post-sovietice i se oferă un spațiu nejustificat de mic. Un motiv bun pentru a ne corecta.

Leitmotivul anului 2021: este nevoie de mai mult stat. În anii precedenți, globalizarea a încercat să elimine suveranitatea națională. Dar, în primul rând, instituțiile publice, și nu corporațiile private, sunt cele care poartă cea mai mare parte a luptei împotriva pandemiei; organizațiile supranaționale (OMS, de exemplu) sunt acum menționate ca neputincioase. În al doilea rând, 2020 nu a fost un an al păcii. Rusia, în diverse roluri (mediator, pacificator, participant direct), este implicată în conflictele internaționale și interne din Siria, Nagorno-Karabah, Donbas, Transnistria și Belarus. Intensitatea acestor conflicte variază. Un lucru este constant: o țară care duce o extinsă activitate internațională nu se poate închide în interiorul frontierelor naționale, chiar dacă lumea își închide granițele.

Caucaz și Turcia

Anul 2021 are șanse mari să devină un an revoluționar în ceea ce privește cel mai dificil conflict post-sovietic. Eforturile diplomatice ale Rusiei în Nagorno-Karabah sunt, desigur, mai puțin apreciate în Armenia decât în ​​Azerbaidjan. Se pare că și-au schimbat locurile în comparație cu 1994. Acum societatea armeană se simte ca un perdant. Acest fapt înseamnă că conflictul nu este soluționat. Și, în ciuda tuturor declarațiilor politice, conflictul poate escalada. Pe de o parte, forțele ruse de menținere a păcii între părțile care luptă de mai mulți ani reprezintă o garanție sigură a păcii. Pe de altă parte, mandatul lor este limitat la cinci ani, dar poate fi prelungit.

În plus, există un jucător extern activ în regiune. În fruntea Turciei se află un lider puternic și ambițios care încearcă să transforme lumea turcică în una turcă, care știe să manevreze atât crizele interne (să ne amintim de «revolta militară» din 2016), cât și crizele externe (de la proxy-ul din Siria și comerțul cu petrol cu ​​teroriștii până la agravarea relațiilor cu Rusia din cauza unui Su-24 distrus și a altercațiile constante cu președintele francez). Apartenența la NATO, care continuă în ciuda tuturor contradicțiilor deschise și non-publice cu Europa și Statele Unite, precum și dorința de a fi liderul mondial al musulmanilor, fac din Turcia o forță absolut reală, care va fi luată în considerare de către toți jucătorii din Caucaz.

Liderul ambițios decide să rezolve cu forța un conflict teritorial și etnic de lungă durată, ignorând forțele ruse de menținere a păcii și bazându-se pe sprijinul unei forțe externe – un caz din trecutul recent al spațiului post-sovietic. Să ne amintim – a fost doar în 2008. În opoziție cu un astfel de scenariu, președintele Azerbaidjanului, la 12 ianuarie, la Moscova, în cadrul unei întâlniri cu omologul său rus, a vorbit despre progresele infrastructurale și economice. Restabilirea comunicației feroviare de-a lungul graniței de sud a Azerbaidjanului și Armeniei, construirea unei autostrăzi spre Republica Nahicevan, iar de acolo spre Turcia, conectarea Erevanului la acest traseu și legătura Armeniei cu Iranul și Rusia – un succes economic pentru toată lumea. Desigur, relațiile politice armeano-azere nu se vor încălzi, dar economia, nevoia de a consolida infrastructura și de a rezolva reciproc problemele de transport pot amâna dorința de răzbunare a Erevanului și dezvoltarea succeselor ofensive a Baku-ului.

Și dacă Ilham Aliyev, în politica sa internă, se sprijină pe meritele de câștigător, care a reintegrat ținuturile pe care țara sa și comunitatea internațională le consideră ale lor, atunci omologul său armean are mari probleme. Criza politică internă din Armenia va continua din cauza faptului că ratingul lui Nikol Pashinyan scade după războiul pierdut, dar acum nu există o forță națională semnificativă în țară care să-i poată lua puterea. 17 partide de opoziție trag plapuma asupra lor și refuză alegerile anticipate, în timp ce Pashinyan rămâne prim-ministru. Cei care, în 2018, au participat cu entuziasm la mitingurile de sute de mii de oameni în sprijinul noului guvern, acum îl urăsc cu pasiune, acuzându-l de înfrângerea de pe front și de pierderea unei părți a Republicii Nagorno-Karabah.

În timp ce Azerbaidjanul va promova programele interne de reconstrucție a zonelor distruse, politica internă armeană în 2021 va reflecta asupra subiectului înfrângerii și va căuta responsabilii. Nu doar resentimente sau dezamăgiri, ci durere și furie – iată ce simte Armenia față de clasa sa politică. Țara, care mulți ani s-a simțit câștigătoare într-un conflict regional, a pierdut, acum fiind condamnată la o lungă reflecție și o acceptare a noului statut de către conștiința de masă.

Alte țări

În 2021, Georgia și Moldova vor fi unite de o creștere a influenței externe. Un eveniment semnificativ în 2020 a fost semnarea unui acord între guvern și opoziție la reședința ambasadorului american la Tbilisi. Zilele când miniștrii ruși, în calitate de arbitri invitați cu amabilitate, rezolvau cu succes disputele politice interne georgiene au trecut de mult. Acum, crizele politicii interne sunt reglementate de jure pe teritoriul unui alt stat. În acest context, declarația lui Bidzina Ivanishvili despre faptul că se retrage nu adaugă stabilitate sistemului politic. În politica publică, clasa politică georgiană va continua evident să dea vina pentru propriile greșeli pe comploturile «vecinului nordic». Articolele dezvăluitoare despre modul în care «Kremlinul conduce politicienii georgieni» vor continua. Și un stereotip de lungă durată va fi impus societății: participarea directă a politicienilor occidentali în afacerile interne este o binecuvântare; încercările Rusiei de a-i sprijini pe unii titularii de mandat individual este un rău teribil.

Schimbarea președintelui din Moldova va intensifica retorica anti-rusă, pro-occidentală și pro-română. Noul președinte, Maia Sandu, poate fi comparată cu Nikol Pashinyan. Un background occidental, la fel ca și valorile personale. Moscova și moravurile sale sunt mai puțin înțelese decât birocrația și networking-ul de la Bruxelles și Washington. La fel ca și Pashinyan, Sandu va repeta pasajele așteptate despre multivectorialitate  și despre necesitatea dezvoltării relațiilor cu toate centrele de putere. Diferența va consta în circumstanțele obiective ale geografiei. Pashinyan nu are cu cine să unească Armenia, dar Sandu îi reprezintă destul de bine pe unioniști – cei care nu recunosc drept independente statalitatea moldovenească, istoria și limba și vor să trăiască într-o Românie unită.

Prin intermediul tuturor canalelor, Moscova va transmite noii conduceri moldovenești o teză simplă: nu există o soluție militară la problema transnistreană, iar păstrarea Moldovei în spațiul lumii ruse, adică cu capitala suverană la Chișinău și nu la București și cu respectarea drepturilor majorității rusofone – reprezintă interesul național constant al Rusiei. Moscova nu va împiedica comerțul Transnistriei cu UE prin Moldova sau extinderea legăturilor proprii ale Moldovei cu Europa. Există linii roșii clare în ceea ce privește țara: retorica despre necesitatea retragerii contingentului rus de menținere a păcii nu este plăcută, dar este permisă, dar orice încercări reale de contracarare a lor, contrar acordurilor în formatul «5+2», nu va aduce pace. De fapt, aici merită reamintit cazul lui Mihail Saakașvili, care i-a crezut pe o parte din neoconservatorii americani și și-a pierdut propria țară.

Frații slavi

În sfârșit, frații slavi, care în ultimii ani nu sunt întotdeauna mulțumiți de frăție. În Belarus, Rusia este interesată de un transfer pașnic al puterii. Pe de o parte, Moscova înțelege măsura în care serviciile speciale ale Poloniei și Lituaniei sunt implicate în escaladarea protestelor după alegerea lui Alexandr Lukașenko. Pe de altă parte, a fost greu să nu observăm ceea ce făceau forțele de securitate cu protestatarii pașnici. Asistența reală acordată de Rusia sub forma câtorva autobuze cu luptătoti OMON în cadrul Uniunii Statale Rusia-Belarus (care, notez, nu a fost necesară) nu ar trebui considerată ca o îngăduință la organizarea activității izolatorului de pe strada Okrestina. Rusia nu este interesată să predispună generațiile de tineri bieloruși împotriva sa. Pregătirea domoală a transferului de putere ca urmare a adoptării unei noi constituții și, de exemplu, a alegerilor parlamentare și prezidențiale anticipate, când soarta țării este decisă nu în stradă și pe canalele de Telegram, ci la secțiile de votare, în conformitate cu procedurile competitive și deschise – este scenariul de care este interesată și Moscova.

Pentru Ucraina, anul 2021 nu va fi un an promițător. Desigur, «șoimii» și naționaliștii sunt încurajați de victoria Azerbaidjanului, sprijinit de Turcia.

Tactica militară de a suprima inițial artileria de apărare antiaeriană și forța forțelor de apărare cu ajutorul dronelor, precum și avansarea în continuare a propriilor forțe terestre pe teren muntos au adus succes. Livrările de arme din Statele Unite și Turcia îi creează la Kiev iluzia necesității de a «ataca la est». Dar Donbasul seamănă cu Transnistria, cel puțin prin prezența unui stat-patron puternic. Nu va exista nicio soluție militară.

În pofida a 450 de miliarde de grivne de datorii externe, a scăderii producției industriale, a riscului etern al politicii ucrainene – amenințarea cu demisia guvernului, eventuala imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile față de angajații din sectorul public, Ucraina va continua să crească cheltuielile militare (acum – 6% din PIB). La apariția în mass-media a unor informații despre construcția unei baze navale britanice la Nikolaev și a unei baze americane la Mariupol, politicienii ucraineni vor continua să explice societății că «agresiunea imperială» este de vină pentru toate necazurile. În plus, tendința de desuveranizare a Ucrainei se va intensifica. Au fost impuse deja sancțiuni împotriva unora dintre anchetatorii ucraineni care se ocupau de relația dintre compania Burisma și fiul președintelui Biden.

Kozak: Pentru Ucraina ar fi fost sinucigaș să reînceapă acțiunile militare în Donbas>>>

2021 nu va fi un an al păcii pentru spațiul post-sovietic. Pandemia nu s-a terminat, SUA are o nouă administrație care este mult mai ideologizată decât cea anterioară, conflictele nu sunt soluționate, guvernele naționale sunt slabe și suveranitatea națională este amenințată. Dorința partenerilor de peste ocean de a utiliza spațiul post-sovietic ca o zonă-tampon între Europa și Rusia și care trebuie să fie implicat permanent în noi și noi conflicte, nu slăbește. Dar eforturile Rusiei de menținere a păcii în Karabah, Transnistria și Donbas oferă o anumită speranță că, cel puțin în aceste teritorii, vor fi mai puține împușcături.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

357
Tagurile:
amenințări, 2021, Nikol Pashinyan, Maia Sandu
Tematic
Întrevederea Sandu-Zelenski: De la "șezătoarea prezidențială" la "Podul lui Manilov"
Negocieri Sandu-Zelenski: Ce ar putea pierde Moldova - îngrijorarea lui Chicu
Sandu a cerut la Kiev ca evaluarea de mediu a Nistrului să fie făcută de UE
Dolari SUA

Mișcare strategică: Rusia a investit un miliard în datoria publică a SUA

69
(reînnoit 16:41 24.02.2021)
În decembrie, Banca Centrală a Federației Ruse a majorat investițiile în obligațiunile de stat ale SUA – din start cu un miliard de dolari.

CHIȘINĂU, 24 feb – Sputnik, Natalia Dembinskaya. Deși, în ultimii ani, Moscova s-a debarasat sistematic de aceste valori mobiliare: ponderea lor în rezerve este puțin mai mare de un procent. De ce sunt necesare acum – în materialul Sputnik.

A cumpărat Treasurys

Potrivit datelor Ministerului de Finanțe al SUA, Rusia deține în prezent obligațiuni de stat americane în valoare de 6,011 miliarde: 1,2 miliarde pe termen lung și 4,8 miliarde pe termen scurt. În decembrie, stocul a fost suplinit cu un miliard.

Prin vânzarea acestor valori mobiliare, guvernul SUA acoperă deficitul bugetar și alte cheltuieli. Datoria națională a SUA a ajuns la aproape 28 de trilioane. În perioada 2010-2013, investițiile rusești au depășit 170 de miliarde. Moscova a fost unul dintre cei mai mari deținători de valori mobiliare de stat americane (Treasurys). Dar după ce Washingtonul a impus sancțiuni în aprilie 2014, a început să se debaraseze de ele.

În 2018, Banca Centrală a Federației Ruse a organizat o vânzare masivă, reducând portofoliul valorilor mobiliare de stat americane la jumătate deodată. Ponderea Treasurys în rezervele internaționale a fost redusă la minimum. Banca Centrală a redirecționat fondurile eliberate spre aur, precum și euro și yuani.

Diversificare

Datoria publică a SUA este reprezentată public de Treasurys (T-bills, T-notes, T-bonds, TIPS), emise de Departamentul de Trezorerie (Ministerul de Finanțe) al SUA. Persoanele fizice și juridice, autoritățile din anumite state ale SUA și din anumite țări pot cumpăra bonuri de trezorerie și obligațiuni de stat.

Cu toate acestea, ideea constă în altceva: obligațiunile de stat americane sunt considerate unul dintre cele mai fiabile și lichide instrumente din lume. Sunt ușor de cumpărat și vândut.

"Este profitabil să investim temporar surplusul de fonduri în datoria publică a SUA. Două-trei procente pe an reprezintă destul de mulți bani când vine vorba de miliarde. În acest caz, politica nu ar trebui să influențeze deciziile economice", subliniază într-o conversație cu agenția de presă RIA Novosti membrul Comitetului Dumei de Stat pentru piața financiară, Dmitrii Skrivanov.

Astfel, prin creșterea volumului de Treasurys, Moscova și-a marcat tehnic prezența pe piață. Acest lucru este necesar și pentru diversificarea rezervelor internaționale. Acum Rusia dispune de 590 de miliarde de dolari, dintre care șase miliarde sunt investite direct în datoria publică a SUA. Analiștii explică: Moscova urmează o tendință globală. Cererea pentru dolar este în creștere, deoarece această monedă este cea mai puțin expusă la volatilitate și inflație.

"Un miliard de dolari este o sumă destul de impresionantă. O astfel de sumă poate fi investită într-un set foarte limitat de active. Aurul este supraîncălzit, există deja o pondere mare de rezerve în euro și yuani. Achiziționarea datoriei publice americane este un element de diversificare", precizează Vitalii Mankevici, președintele Uniunii ruso-asiatice a industriașilor și antreprenorilor.

Versiunea chineză

La sfârșitul lunii decembrie, cel mai mare deținător de valori mobiliare de stat americane era Japonia (1,2 trilioane de dolari). Anterior, China era în frunte, dar acum Beijingul se află pe locul doi, cu 1,06 trilioane. Iar pe al treilea loc se află Marea Britanie – cu 428,9 miliarde.

Din cauza războiului comercial, chinezii s-au debarasat sistematic de aceste valori mobiliare, reducându-și investițiile cu peste 200 de miliarde. Cu toate acestea, imensa datorie americană făță de Beijing reprezintă un puternic instrument de presiune asupra Washingtonului.

Conflictul în curs alimentează temerile că cel de-al doilea cel mai mare creditor străin al economiei SUA va organiza o vânzare masivă a Treasurys. Consecințele vor fi dezastruoase. Dumpingul masiv al acestor valori mobiliare va provoca panică pe piață.

Totuși, acest lucru este dezavantajos pentru China însăși. În primul rând, vânzarea de obligațiuni în valoare de 100-200 miliarde într-o perioadă scurtă va reduce inevitabil prețurile acestora. Drept urmare, valoarea activelor și rezervelor externe ale Chinei însăși va scădea semnificativ, precum și veniturile din vânzarea valorilor mobiliare ieftinite.

În plus, dolarul se va prăbuși, iar Beijingul nu are nevoie de acest lucru. Slăbirea monedei americane va face ca exporturile Chinei să fie mai scumpe.

Rezerva de aur

Deja de câțiva ani, Banca Centrală a Federației Ruse mizează pe aur, debarasându-se de dolari. În 2020, ponderea metalului prețios în rezerve a depășit pentru prima dată volumul monedei americane, iar până în februarie valoarea rezervelor monetare de aur a ajuns la 136,7 miliarde. Într-un an, rezervele de aur ale țării au crescut cu aproape 28 de tone.

Metalul prețios – un echivalent monetar universal – devine mai atractiv decât activele care generează venituri din dobânzi și, în plus, asigură împotriva riscurilor de sancțiuni. După cum a remarcat Bloomberg, Rusia a demonstrat lumii întregi că o țară cu o economie mare și cu rezerve mari de aur poate scăpa de activele în dolari și se poate simți în continuare minunat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

69
Tagurile:
SUA, datorie, miliard, Rusia
Tematic
"Un bun pas simbolic": Rusia și SUA au convenit totuși să extindă Tratatul New START


Загрузка...
Rusia și UE

Rusia și Uniunea Europeană: Sfârșitul relațiilor?

244
(reînnoit 21:29 19.02.2021)
În ultimele zile, întreaga lume a vorbit despre declarațiile senzaționale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov.

Pavel Danilin

Când Lavrov a fost întrebat dacă Rusia se îndreaptă spre o ruptură în relația cu UE, el, vă reamintim, a răspuns cu o sinceritate surprinzătoare: "Plecăm de la presupunerea că suntem gata. Dacă vom vedea încă o dată, așa cum am resimțit deja de mai multe ori, că vor fi impuse sancțiuni în unele domenii, care creează riscuri pentru economia noastră, inclusiv în cele mai sensibile domenii – da". Potrivit oficialului, Rusia nu vrea să se izoleze "de viața mondială", dar trebuie să fie pregătită pentru asta. "Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război", a spus Lavrov.

Serghei Lavrov
© Sputnik / Le service de presse du ministère russe des Affaires étrangères

Șocul este în stilul Rusiei. Disponibilitatea Federației Ruse de a înceta relațiile cu Uniunea Europeană este o știre de nivel superior pe arena internațională. Desigur, în urma negocierilor cu ministrul finlandez de Externe, Pekka Haavisto, câteva zile mai târziu, Lavrov a concretizat și explicat poziția Rusiei, declarând: "Suntem pregătiți să discutăm despre diferite probleme. Atunci când acest lucru răspunde și intereselor Rusiei, interacționăm atât în ceea ce privește schimbările climatice, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător. Dar carcasa acestor relații a fost distrusă în mod deliberat la inițiativa Bruxelles-ului".

În plus, Lavrov a reamintit că Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, la revenirea de la Moscova, a făcut o serie de declarații neprietenoase. În special, potrivit lui Borrell, Rusia nu a fost la înălțimea așteptărilor, nu a reușit să devină o democrație modernă și se îndepărtează rapid de Europa.

De fapt, după cum a spus Lavrov, totul este exact invers: Bruxelles-ul a distrus în mod treptat toate mecanismele, fără excepție, care existau pe baza unui acord de parteneriat și cooperare, inclusiv summiturile, care aveau loc de două ori pe an, întâlnirile anuale ale guvernului rus cu comisarii europeni și președintele Comisiei Europene, proiectele privind formarea a patru spații comune, peste 20 de dialoguri sectoriale, reuniunile anuale ale Consiliului de parteneriat și cooperare cu participarea ministrului de Externe rus și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, Serghei Lavrov a insinuat: Rusia s-a săturat să joace rolul țapului ispășitor. Tangoul se dansează în doi. Nu poți forța să fii iubit. Și, după cum a remarcat pe bună dreptate ministrul de Externe al Federației Ruse, inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene. În același timp, chiar și ca urmare a contactelor sporadice a diplomaților ruși cu birocrații europeni, nu este posibil să se ajungă la o înțelegere reciprocă. În schimb, se fac noi amenințări la adresa Rusiei și un șantaj cu un nou pachet de sancțiuni. De fapt, exact așa s-a întâmplat după vizita menționată mai sus la Moscova a lui Josep Borrell. De îndată ce s-a întors la Bruxelles, a acuzat imediat Rusia de toate păcatele mortale și a cerut imediat noi sancțiuni împotriva Moscovei. Și se întreabă - de ce a venit în general?

Este clar că, decât să purtăm un dialog în acest format, mai bine să nu purtăm niciun dialog.

S-au adunat prea multe? Da, s-au adunat. Și acum nu este doar clar, ci și anunțat oficial că Uniunea Europeană nu mai este privită de Moscova ca un partener cu care se poate ajunge la un numitor comun. Ca partener demn de încredere. Ca partener, care merită ceva.

La urma urmei, ne amintim foarte bine că acordurile încheiate cu Uniunea Europeană nu reprezintă o garanție a respectării lor de către Bruxelles. Dacă oficialii europeni au promis ceva și chiar și-au fixat obligațiile pe hârtie, acest lucru nu înseamnă deloc că ceea ce și-au asumat va fi de fapt îndeplinit.

În practică, cuvântul unui birocrat european costă mult mai puțin decât hârtia pe care este scris. Și fostul președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, care la 21 februarie 2014 a semnat cu liderii Euromaidanului un "acord privind soluționarea crizei politice din Ucraina", se poate pronunța la acest subiect în detaliu. Un număr mare de înalți oficiali europeni au acționat ca garanți ai acordului, iar reprezentantul Rusiei, de altfel, a refuzat să semneze documentul.

Și a avut dreptate, deoarece garanțiile Uniunii Europene s-au dovedit a fi nevalabile: câteva zile mai târziu, mulțimea revoltată a luat cu asalt reședința președintelui ucrainean, opoziția din Rada Supremă a Ucrainei l-a îndepărtat pe Ianukovici de la putere, folosind drept pretext încălcarea Constituției ucrainene, iar președintele însuși a trebuit să fugă din țară. Toate acestea au avut loc sub aplauzele Varșoviei, Berlinului și Bruxelles-ului. Niciunul dintre semnatarii garanțiilor nu a încercat să le îndeplinească față de Ianukovici. Nimeni nici nu și-a cerut scuze și nici a spus "of, a ieșit cam jenant". Toată lumea s-a prefăcut că nu există deloc garanții. Ce poate fi asta dacă nu înșelăciune politică?

Mai există o nuanță importantă, pe care au observat-o puțini comentatori ai discursurilor lui Lavrov. Ministrul rus de Externe este unul dintre cei mai buni diplomați ai contemporaneității și, prin urmare, fiecare cuvânt pe care îl spune este important. Întrucât ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse este foarte bun în ceea ce privește selectarea cuvintelor, ar trebui să analizăm cu atenție nu numai semnificația generală a celor spuse, ci și nuanțele. De exemplu, faptul că Lavrov a vorbit despre încetarea relațiilor cu Uniunea Europeană, nu cu Europa în general. Și acesta este un mesaj foarte important din partea Rusiei. Distingem în mod clar cele două entități existente – o birocrație europeană supranațională și țări europene individuale. Suprastructura UE nu este fiabilă, este neprietenoasă, inadecvată și incompetentă, și Rusia preferă să nu aibă nicio legătură cu ea. În ceea ce privește statele și guvernele individuale ale Europei, Rusia nu are nicio intenție să rupă relațiile cu acestea din urmă. Chiar și în condițiile sancțiunilor, Rusia și aceste țări au proiecte comune, inclusiv cu aceeași Germanie, în beneficiul reciproc al ambelor țări.

Oficialii UE, precum Borrell, nu sunt deloc ghidați de interesele țărilor care intră în componența Uniunii Europene, ci sunt ghidați de propriile interese corporative, împreună cu dorințele persistente ale Washingtonului. Anume din această cauză, ei urmăresc o linie politică care contravine intereselor statelor membre ale UE. Mai exact, contravine intereselor majorității statelor europene care au legături economice puternice și de lungă durată cu Rusia. Este vorba nu numai despre jucătorii importanți – Franța, Germania, Italia, dar, desigur, aceste trei țări pierd mai mult decât altele din cauza poziției rusofobe a Uniunii Europene. În același timp, oficialii de la Bruxelles nu sunt nici măcar îngrijorați de faptul că salariile lor provin din impozitele acestor țări.

Cu toate acestea, revenind la declarațiile lui Serghei Lavrov, trebuie remarcat faptul că Rusia a decis să abandoneze contactele destul de inutile și chiar dăunătoare cu instituțiile europene supranaționale, care joacă în relațiile ruso-europene rolul celei de-a cincea roți a căruței.

Odată diplomatul american Henry Kissinger a pus faimoasa întrebare "pe cine ar trebui să sun pentru a vorbi cu Europa?". Kissinger a insinuat că orice problemă importantă pentru Statele Unite nu poate fi rezolvată la nivel european. Și trebuie să vorbească separat cu Londra, Berlin sau Paris. Au trecut ani, dar situația arată că, la scară geostrategică, dacă au și avut loc modificări, atunci acestea au fost doar cosmetice. Londra a părăsit recent "familia națiunilor". Berlinul și Parisul sunt din ce în ce mai împovărate de rolul "vacilor de muls" ale UE.  Și anume în acest moment Rusia declară lumii întregi că relațiile cu instituțiile Uniunii Europene și cu birocrații lor sunt neproductive și stupide. Mai bine să vorbești separat cu Germania sau cu Franța. Ceea ce poate să nu fie întotdeauna plăcut, dar cu siguranță mai util: interesele reciproce și punctele posibilelor compromisuri sunt clare. De acum înainte, Rusia va comunica cu ei, ocolind Bruxelles-ul, deoarece Europa unită a înșelat, în mod clar, așteptările tuturor.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

244
Tagurile:
relație, Uniunea Europeană, Rusia
Tematic
Data de la care Rusia ar putea furniza vaccinul ”Sputnik V” în UE


Загрузка...
Chișinău

Cum va fi vremea joi: Ce maxime anunță meteorologii

0
(reînnoit 21:22 24.02.2021)
Maxime de până la 13 grade Celsius se așteaptă pe parcursul zilei de joi, 25 februarie. Meteorologii prognozează cer variabil și fără precipitații.

CHIȘINĂU 25 feb - Sputnik. Joi, 25 februarie, vremea va fi determinată de influența unei zone de aer cu presiunea atmosferică înaltă. Potrivit meteorologilor, dimineața izolat se va forma ceața, iar vântul va sufla din Vest slab. 

Termometrele vor indica +8..+11 grade Celsius în nord, +9..+12 grade în centru și +10..+13 grade în sud. În Capitală se așteaptă +9..+11°С.

Prognoza meteo pentru 25 februarie - 03 martie 2021
© Screenshot / SHS
Prognoza meteo pentru 25 februarie - 03 martie 2021

În data de 26 februarie nu se prevăd schimbări esențiale ale vremii. 

Potrivit Serviciului Hidrometeorologic de Stat, pe 25 februarie 2008 a fost înregistrată temperatura de +18,1 grade Celsius, fiind consideră cea mai caldă zi de 25 februarie de la începutul măsurărilor termice, adică din 1886. Valoarea minimă din această zi a fost înregistrată în anul 1917 - atunci au fost -20,4 grade Celsius.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
SHS, februarie, prognoza meteo
Тема:
Meteo în Moldova: Prognoza exactă pentru fiecare zi


Загрузка...