Pacificator rus în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte

Ratingul operațiunii de pace din Karabah

108
(reînnoit 11:16 23.11.2020)
Misiunea de pace a forțelor rusești în Nagorno-Karabah se deosebește printr-un profesionalism înalt, datorat unei experiențe bogate a militarilor ruși care au participat la soluționarea mai multor conflicte.

MOSCOVA, 23 nov – Sputnik. Prezența militarilor ruși în Nagorno-Karabah reduce la zero șansele recurgerii la mijloace militare pentru soluționarea conflictului, permite conducerii Azerbaidjanului și Armeniei să revină la masa de negocieri, iar localnici să revină în propriile case. E o demonstrare a eficienței politicii externe rusești, a unei organizări perfecte și a unei pregătiri la nivel înalt al armatei rusești.

Prin acțiunile lor, forțele de menținere a păcii exclud reluarea confruntărilor între adversari în zona de conflict. Avioanele aviației militare de transport a Forțelor Aerospațiale ale Rusiei continuă să transfere trupele și tehnica celei de-a 15-a brigăzi de infanterie motorizată, care devine un garant sigur al stabilității în Caucazul de Sud. După demararea operațiunii în Stepanakert și alte localități din Nagorno-Karabah, de pe teritoriul Republicii Armenia au revenit peste patru mii de refugiați. Doar pe 19 noiembrie, cu 27 de autocare escortate de pacificatori, au sosit peste 1200 de oameni.

Pentru rezolvarea unui set de sarcini umanitare complicate, în Nagorno-Karabah activează o unitate a Ministerului pentru Situații Excepționale al Rusiei în cadrul Centrului interinstituțional de reacție, precum și cinci structuri specializate – de deminare umanitară, medicală, transport și aprovizionare, reconciliere a părților.

Posturile de observare, patrulare și de poliție în zonele de securitate „Nord” și „Sud” se observă cu ochiul liber. Forțele rusești de menținere a păcii asigură securitatea circulației autoturismelor civile prin coridorul Lacin, verifică mașini pentru a preveni transportarea armelor. Multe sarcini, structuri, mecanisme și algoritmul operațiunii ruse în Karabah nu sunt evidente. Situația din Karabah este fără precedent în istorie și înaintează cerințe dure militarilor brigăzii 15 a infanteriei motorizate.

FSB al Rusiei va efectua controlul asupra asigurării de către Armenia a transportului între districtele de Vest ale Azerbaidjanului și Republica Autonomă Naxçıvan (libera circulație a cetățenilor, mijloacelor de transport și a mărfurilor în ambele direcții).

Guvernul Federației Ruse va asigura toate cheltuielile financiare legate de activitatea forțelor de pacificare. Costul operațiunii se ridică la sute de milioane de dolari pe an (personalul, exploatarea tehnicii, consumul combustibilului), însă securitatea Caucazului de Sud nu poate fi apreciată cu bani.

Operațiunea are o însemnătate imensă, ratingul este cel mai înalt. Chiar dacă misiunea rusă din Karabah nu este din cele mai numeroase (la nivel de ONU), are o importanță extrem de mare pentru menținerea stabilității în Caucazul de Sud din regiunea Caspică.

Spațiul ex-sovietic

Forțele de menținere a păcii au făcut totul pentru consolidarea securității în spațiul ex-sovietic, în Abhazia, Oseția de Sud, Tadjikistan, Transnistria. Toate evenimentele tragice recente din Nagorno-Karabah demonstrează prezența unor riscuri potențiale pentru declanșarea conflictelor militare între statele CSI. Printre exemplele unei astfel de vulnerabilități este declarația programatică (sau de serviciu) a președintelui ales al Moldovei, Maia Sandu, despre necesitatea retragerii trupelor rusești din Transnistria. Probabil, a uitat că e vorba de singura regiune de pe teritoriul Europei de Est unde, după introducerea contingentului de menținere a păcii în 1992, în baza unui acord respectiv, acțiunile militare au încetat și nu au fost reluate în ultimii 28 de ani.

În Transnistria se află Grupul Operativ al Armatei Rusești. Una din sarcinile acesteia este paza unui arsenal enorm și extrem de periculos de muniții vechi (peste 20 de mii de tone), din apropierea localității Cobasna (la începutul anilor 90 aici au fost aduse munițiile trupelor sovietice din Germania, Ungaria, Polonia). Arsenalul nu poate fi distrus la fața locului, evacuarea lui este problematică – e nevoie de aproximativ 2500 de vagoane, însă 57 la sută din muniții nu sunt transportabile.

Dacă rușii vor pleca, situația din Moldova va deveni una explozibilă în sensul cel mai direct al cuvântului. Ne rămâne doar să punem speranțe într-o atitudine pragmatică.

Aș vrea să aduc un exemplu al eficienței pacificatorilor în zona Asiei Centrale. Reamintesc: în anul 1993, Rusia, Kazahstan, Uzbekistan și Kârgâzstan au semnat un acord cu privire la înființarea Forțelor Colective de Menținere a Păcii (KMS), care a devenit o bază a stabilității regionale. Atunci, în componența KMS au intrat divizia 201 a infanteriei motorizate a Forțelor Armate ale Rusiei, unitățile din Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan.

Prin eforturile forțelor de menținere a păcii, în acel an s-a reușit încetarea conflictului armat din Tadjikistan. În Republică a rămas grupul operativ al serviciul de frontieră al FSB al Rusiei, iar în 2005, în baza diviziei de infanterie motorizată 201 în Tadjikistan a fost creată baza militară 201, una de menținere a păcii, în esență.

Federația Rusă, în calitatea sa de membru al Consiliului de Securitate al ONU, împreună cu alți membri ai comunității internaționale, poartă o responsabilitate pentru pacea de pe întreaga planetă. Previne și lichidează conflictele internaționale și civile din spațiul post-sovietic și din alte state, în componența unor misiuni separate (autonome), forțe ale ONU și contingentul OTSC.

Din Iugoslavia, până în Angola

Forțele ruse de menținere a păcii dispun de o experiență vastă și nu în zadar Rusia intră în top 10 după numărul de observatori militari în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

Convențional, astfel de misiuni se împart în două tipuri: de menținere a păcii și constrângere prin forță la pace. În funcție de circumstanțele din zona de conflict, sarcinile prioritare și acțiunile forțelor de menținere a păcii, statutul operațiunilor pot fi modificate. Astfel, în august 2008, operațiunea de menținere a păcii în zona conflictului georgiano-osetin s-a transformat într-o operațiune de constrângere a Georgiei la pace (după declanșarea acțiunilor militare de către partea georgiană și atacurile asupra militarilor ruși din cadrul forțelor de menținere a păcii).

Militarii ruși au început să acumuleze experiență internațională din anul 1992, în operațiunile ONU de menținere a păcii în Iugoslavia (1992-2003), unde contingentul rus a ajuns la 1600 de persoane. Sarcini similare au fost realizate în Angola, Liberia, Mozambic, Coasta de Fildeș, Rwanda, Burundi, Etiopia, Sudan, Republica Ciad și Republica Centrală Africană.

Fiecare misiune are anumite particularități, determinate de gravitatea conflictului, riscul confruntărilor militare în zona de securitate, numărul forțelor implicate, specificul logisticii și al rotației, mentalitatea localnicilor și condițiile naturale și climaterice. Militarii trebuie să se adapteze rapid la situația unei “păci firave” într-o țară necunoscută și să fie mereu într-o capacitate de luptă pe întreaga durată a misiunii. Un ciclu obișnuit de rotație are o jumătate de an, care reprezintă un examen de rezistență morală și fizică a militarilor. Misiunile de observatori sunt, practic, fără arme, militarii care participă la operațiunile de menținere a păcii dispun doar arme ușoare.

Anul curent, forțele ruse de pacificare participă la nouă misiuni ale ONU: în Sahara de Vest (MINURSO), Republica Centrală Africană (MINUSCA), în Republica Democrată Congo (MONUSCO), în Cipru (UNFICYP), în Sudan (UNISFA), în Kosovo (UNMIK), în Sudanul de Sud (UNMISS), în Orientul Mijlociu (UNTSO), în Columbia (UNVMC). Cea mai mare operațiune de menținere a păcii a ONU și a Uniunii Africane se desfășoară în Sudan (peste 20 de mii de militari). În pofida unei geografii exotice, e o muncă dificilă, însoțită cu riscuri permanente pentru viață. Anual pe planetă mor aproximativ 100 de militari care participă la aceste misiuni, în cea mai mare parte, în urma unor atacuri premeditate.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

108
Tagurile:
Nagorno-Karabah, pace, operațiune
Tematic
Acord de pace în Karabah: Ce au convenit Azerbaidjanul, Armenia și Rusia
Заброшенные здания Кишинева

Atunci când părinții pleacă peste hotare, iar copiii mor în locuri părăsite

111
(reînnoit 16:40 18.06.2021)
Ce se întâmplă cu țara în care un copil inconștient și cu traumatisme grave a stat în ploaie aproape 24 de ore lângă o clădire abandonată.

Poliția încă determină data exactă în care a avut loc tragedia. Dar fata de 13 ani a fost găsită abia pe 15 iunie, cu traumatisme grave și inconștientă, în mijlocul ruinelor Centrului de Tineret ʺIuri Gagarinʺ, construit în 1970. Poliția nu exclude faptul că ea se putea afla sub influența drogurilor- ʺsăruri de baieʺ, populare în rândul tinerilor datorită prețului redus.

Fata a zăcut în clădirea abandonată aproximativ 24 de ore, unde, pe perete, este încă prezent vechiul mozaic sovietic "Cuceritorilor spațiului cosmic". În ploaie, în lenjerie intimă, cu traumatism vertebro-medular. Nu se știe ce s-a mai întâmplat cu sărmanul copil printre ruinele de beton, care sunt favorizate de narcomani și de oamenii fără locuință.

Dacă respectăm cronologia, atunci ar fi mai corect să spunem că au găsit-o pe terenul clubului de noapte părăsit Mals. Acesta a fost deschis în clădirea fostului centru ʺGagarinʺ, când și-au șters de pe picioare cenușa trecutului sovietic blestemat, care a interferat atât de mult cu renașterea națională.

Cu toate acestea, în timpul procesul de renaștere, așa și nu au mai construit un alt centru de tineret, pe parcursul tuturor celor 30 de ani de independență. Au devenit inutile centrele de tineret și Gagarin. În schimb, au devenit necesare cluburile de noapte cu dansuri bețive, cu ʺdroguriʺ la prețuri accesibile și cu fete îmbrăcate indecent.

De asemenea, au avut nevoie urgent de noi monumente, care sunt atât de convenabile pentru a blestema era sovietică. Aceea, în cadrul căreia, pe teritoriul întregii țări, s-au construit centre de tineret, precum și școli și spitale, fabrici și ferme, sisteme de irigații și drumuri. Există chiar și un "monument al ocupației sovietice" (în limbajul comun – "piatra lui Ghimpu"), care se află lângă clădirea guvernului, legat cu grijă cu panglici tricolore.

La unul dintre aceste monumente, cu o zi înainte de tragedie, președintele Maia Sandu, însoțită de prim-ministrul interimar Aureliu Ciocoi a depus flori la monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist (așa se numește). La acela care a fost ridicat în scuarul gării feroviare atunci când Dorin Chirtoacă era primarul capitalei. De fapt, în Moldova, "Ziua Comemorării Victimelor Deportărilor Staliniste" este marcată pe 6 iulie, începând cu anul 2016. Dar trebuie să înțelegem că 6 iulie este exact înainte de alegeri, când campania preelectorală va fi foarte tensionată și vor exista multe alte pretexte. Iar aici o dată atât de convenabilă, începutul primului val de deportări.

Fata nu își va recăpăta niciodată cunoștința, nu va ieși din comă. Și va muri în spital, fără să fi ajuns în mica sa viață nici până la 14 ani. Dar viața va continua. Și campania electorală va continua, iar deputații vor continua să țină discursuri incendiare din tribune, fluturând steaguri și cerând deschiderea mai multor secții de votare în străinătate. De parcă totul este bine în țară, toată lumea este fericită, iar singura problemă este numărul de secții pentru cei care au reușit să scape de o asemenea fericire.

Și tatăl fetei decedate a plecat la timpul său la muncă în Italia. Familia ei a repetat soarta multor familii din Moldova, ruinate și distruse din cauza fenomenului ʺgastarbeiterilorʺ (la noi asta se numește ʺemigrare în scop de muncăʺ, ca și cum fuga noastră de sărăcie ar fi aceeași cu mutarea unui lucrător dintr-o țară UE în alta, mai prosperă).

Există multe astfel de destine în Moldova, prea multe. Statistica oficială, care ia în considerare mii de copii nesupravegheați, vagabonzi și social vulnerabili, reprezintă doar vârful aisbergului. Câți copii au rămas sub tutela unui singur părinte prin satele Moldovei? Și acest lucru este în cel mai bun caz, deoarece adesea atât mama, cât și tatăl pleacă la muncă, lăsându-și copiii cu bunicile în vârstă sau pur și simplu cu frații și surorile mai mari. Câți copii au rămas fără o copilărie normală? Calculați câți gastarbeiteri au părăsit Moldova și veți obține o cifră aproximativă.

Acum se scriu tot felul de lucruri despre fata decedată. Se scrie că a consumat droguri (ca mulți dintre copiii de vârsta ei). Că a fugit de acasă, că a trăit cu bărbați adulți la vârsta de 13 ani. Ca de obicei, pe rețelele de socializare se ceartă cu privire la cine este vinovat și cum ar trebui educați copiii.

Aș vrea să înțeleg cum cei care se ceartă au de gând să-și crească copii într-o țară în care trăiau aproape patru milioane de oameni în urmă cu treizeci de ani – iar acum au rămas 2,6 milioane? Într-o țară, din care oamenii pleacă unde văd cu ochii, doar că să găsească o altă viață, normală și prosperă.

Fotografiile de la scena tragediei – vechiul mozaic "Cuceritorilor spațiului cosmic", care s-a schimbat la culoare datorită timpului, iar alături – panoul ruginit "clubul de noapte Mals" – ilustrează perfect ceea ce se întâmplă în Moldova. Aceasta este esența timpului nostru, a tuturor schimbărilor pe care clasa politică a țării a reușit să le facă și a tuturor "reformelor" pe care le-a întreprins. Ei au avut la dispoziție trei decenii pentru asta și ce timp suplimentar mai vor? Ajunge să vorbiți inteligent despre integrarea europeană, gândiți-vă la ceva astfel încât copiii să nu moară în noroi, inconștienți, în cel mai întunecat moment al vieții lor scurte și nefericite.

Probabil că a venit timpul să vorbim nu despre educație, ci despre supraviețuirea copiilor într-un stat în care, în locul centrelor de tineret, se deschid doar cluburi de noapte.

Puteți spune orice doriți, să alegeți orice cuvinte doriți, dar în "blestematul trecut sovietic" copiii nu mureau, incapabili să facă față problemelor "adulte", cu care se confruntau prea devreme. Iar trupurile lor nu zăceau în ploaie zile întregi, în clădiri abandonate. Pentru că în acel îndepărtat 1970, când la Chișinău a fost construit Centrul de tineret ʺIuri Gagarinʺ, autoritățile dintr-o țară imensă nu puneau întrebări – cât costă construcția unei vieți sigure, calme și corecte pentru copii. Câți bani vor fi necesari, atâta și va costa, și gata. Și punct, aceasta era abordarea.

Au existat întotdeauna copii problematici. Nu a existat un sistem disfuncțional în care copiii sunt acum obligați să lupte pentru supraviețuire. Fata nefericită decedată nu ar fi putut să alunece în prăpastie în acel îndepărtat 1970. Undeva, dar ar fi prins-o, nu acasă, atunci la școală, nu la școală, atunci în camera copiilor a poliției. Și s-ar fi apucat de ea mașina gigantică a tutelei, care nu îi lasă pe copii fără supraveghere nicio secundă. Și dacă s-ar fi întâmplat ceva – capetele ar fi zburat cu o forță cumplită, de-a lungul întregii verticale, de la Chișinău până la Moscova.

"Droguri la școală", "vânzare de copii", "exploatare sexuală a minorilor"? În același 1970, ar fi sunat ca o fantasmagorie sălbatică, ca un produs al unei minți bolnave și pervertite. Viața era aranjată divers și chiar pentru crearea unei situații în care copiii puteau fi amenințați, făptașii erau pedepsiți imediat, în același moment, rapid și eficient.

Spun că trecutul nu poate fi întors. Nici nu trebuie, domnilor politicieni. Dar au promis că vor face mai bine decât a fost – de dragul acestui lucru, pentru toți cei treizeci de ani, continuă o luptă neîncetată, altruistă. Pentru aceasta, au început reformele și integrarea europeană, s-au stropit cu apă din carafe în parlament și au mers pe tractoare în jurul Chișinăului.

Cum, au reușit?

Încă câteva cuvinte despre monumente. Aș dori să văd – și nu numai la gara feroviară, ci și la aeroport și la fiecare punct de control vamal de la frontiera Moldovei – monumente pentru cele un milion și jumătate de victime ale "emigrării în scop de muncă". O serie nesfârșită de oameni care au fost de fapt expulzați din Moldova în anii de independență.

Construiți monumente familiilor distruse și speranțelor distruse, viitorului spulberat și dorului de patrie. Monumente copiilor morți, ale căror vieți mici au fost mototolite, distruse și aruncate în pustiu, sub ploaie, într-o grămadă murdară de gunoi – sub un panou ruginit "Club de noapte" și un mozaic estompat "Cuceritorilor spațiului cosmic".

Construiți astfel de monumente. Ar fi corect.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

111
Tagurile:
independent, Moldova


Загрузка...

Început promițător: Cum se va schimba politica mondială după întâlnirea Putin-Biden