Locuitorii orașului Gandja, Azerbaidjan

“Aici mor oameni”. Cine îi așteaptă pe pacificatorii ruși în Karabah

163
(reînnoit 21:23 16.10.2020)
În ce măsură este posibilă introducerea unei misiuni de menținerea a păcii în Karabah și ce dificultăți ar putea întâmpina militarii și observatorii.

MOSCOVA, 16 oct – Sputnik, Anton Lisițîn. Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat: în Nagorno-Karabah trebuie să existe observatori militari ruși, însă decizia finală în această privință aparține părților în conflict. Ce dificultăți ar putea întâmpina o misiune de menținere a păcii și cum s-a încercat prevenirea conflictului de la începutul anilor 90, aflați în materialul RIA Novosti.

Nu au auzit răspunsul

În privința “căștilor albastre”, mai întâi de toate, trebuie să convină Azerbaidjanul și Armenia. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a subliniat: “Orice desfășurare a trupelor de menținere a păcii, observatorilor, indiferent din partea cui, este posibilă doar cu acordul ambelor părți”. Și a adăugat: “Deocamdată, nu am auzit niciun răspuns la această chestiune”.

Nagorno-Karabah
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Cu o zi mai înainte, pe 14 octombrie, președintele Azrbaidjanului, Ilham Aliev, a spus următoarele într-un inteviu oferit postului turc de televiziune Haber Turk: “Dacă una din părți va folosi veto, atunci va fi imposibil. Al doilea moment – fiecare trebuie să înțeleagă că este vorba de un teritoriu suveran azer. Fără acceptul nostru nimeni nu poate trimite acolo pe cineva. E o încălcare a dreptului internațional”.

Liderul azer a reamintit: expedierea observatorilor este prevăzută de principiile de bază ale reglementării pașnice. “Dar cel mai din urmă punct. Deocamdată, problema e la o etapă de discuții, pentru că nu există niște progrese serioase”, a specificat Aliev.

Acesta consideră necesară implicarea Turciei în negocieri și are îndoieli cu privire la eficiența așa-numitului grup de la Minsk al OSCE, care se ocupă de conflictul din Karabah din anul 1992. Copreședinții ei sunt Rusia, Franța și SUA, iar membrii, pe lângă Armenia și Azerbaidjan, sunt Belarus, Germania, Italia, Suedia, Finlanda și Turcia.

“În acest grup există state care nu au niciun acces în această regiune și nu au nicio influență”, a explicat Aliev. “Dacă vrem să rezolvăm conflictul, avem nevoie de state care sunt capabile să servească unei împăcări reale. Desigur, considerăm că un astfel de rol ar putea avea Turcia”, a mai adăugat el.

Prim-ministrul Armeniei, Nikola Pașinean, a menționat că varianta trupelor rusești de menținere a păcii merită să fie examinată. “Însă astfel de probleme trebuie să fie discutate într-un context mai larg în cadrul grupului de la Minsk al OSCE”, a declarat liderul armean postului de televiziune Al Jazeera.

Secretarul general al Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă (OTSC), Stanislav Zas, a informat despre primirea de către consiliul permanent al OTSC a unei adresări din partea prim-ministrul Armeniei, Nikola Pașinean, și ministrului Afacerilor Externe al Armeniei, Zograb Mnațakanean, despre situația din Nagorno-Karabah.

“Au loc discuții active despre o misiune de menținere a păcii”, a menționat Zas și a specificat: “Salutăm participarea statelor care fac parte din grupul de la Minsk al OSCE și doar în cadrul atribuțiilor pe care le dețin”.

Pe 9 octombrie, miniștrii Afacerilor Externe ai Armeniei și Azerbaidjanului, Zograb Mnațakanean și Jeyhun Bayramov, cu medierea lui Serghei Lavrov, au convenit la Moscova asupra unui armistițiu. Focul urma să înceteze din amiaza următoarei zile. Însă acțiunile militare au fost reluate.

Prăpastia dintre două puncte devedere

Expertul rus în problemele Caucazului Artur Ataev a relatat despre dificultățile pe care le-ar putea întâmpina pacificatorii: “Din punct de vedere geografic, regiunea nu este deloc una simplă. Deocamdată, nu există o claritate unde trebuie să fie trasată linia de contact. O parte consideră că regiunea Karabahului de Munte și șapte raioane aparțin autoproclamatei republici Nagorno-Karabah”. Pentru alții, Karabahul și pământurile reprezintă teritoriul Azerbaidjanului. Între aceste două puncte de vedere e o mare prăpastie”, spune el.

Vladimir Putin
© Sputnik / Алексей Дружинин

Potrivit politologului, nu există premise obiective pentru discuțiile serioase despre o misiune de menținere a păcii, atâta timp cât au loc acțiuni militare. “Iar pentru o nouă escaladare există. Este evident, în zona conflictului acționează membrii unor formațiuni paramilitare, care sunt gata să dea peste cap orice înțelegeri. Despre faptul că în Caucaz au fost redislocați teroriști din Orientul Mijlociu a menționat și șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîșkin. Nimeni nu face astfel de afirmații în zadar”, subliniază Ataev.

Pe de o parte, Rusia dispune de o experiență în desfășurarea trupelor de menținere a păcii în Caucaz – în Osetia de Sud și Abhazia. Acolo această misiune a fost facilitată de un anumit dialog stabilit între părți. Însă atacurile armatei georgiene asupra observatorilor ruși în Țhinvale au discreditat în mare parte ideea separării părților în conflict de către o parte terță.

"Militarii, care îndeplinesc astfel de misiuni, sunt instruiți ca în orice situație să recurgă la negocieri. În Osetia de Sud și Abhazia era în vigoare acordul cu privire la linia de foc, zona fără contact și altele. Însă de pe urma loviturii din spate au decedat 68 de soldați și ofițeri ruși. Iată de ce Moscova va cântări pozițiile pro și contra în chestiunea introducerii contingentului militar într-o zonă fierbinte”, consideră expertul.

O posibilă soluție ar fi participarea forțelor OTSC în separarea părților. “Acest lucru ar servi dezvoltării organizației în sine”, presupune Ataev.

În anii 80-90, părțile în conflict erau separate de unitățile armatei sovietice și trupelor interne ale MAI al URSS. Însă nu toți i-au perceput ca pacificatori – armenii și azerii le reproșau militarilor că ar oferi sprijin inamicului.

Serghei Șatko și-a îndeplinit misiunea în Nagorno-Karabah în regiunea autonomă în cadrul unei unități a detașamentului comunicațiilor guvernamentale. Nu se consideră un veteran al acțiunilor militare – militarii care au servit în Karabah nu au niciun statut. Acesta face o paralelă între statutul juridic vag al “pacificatorilor” din acea perioadă și situația politică încurcată de la începutul anilor 90.

“Tratam părțile în conflict ca pe niște compatrioți, care trebuie să fie împăcați și protejați de violență”, își amintește Șatko. “Precum spunea ofițerul batalionului combinat al cadeților școlii MAI a URSS în Sumqayıt: “Au loc pogromuri, sunt uciși oameni, iar sarcina noastră este să arătăm că puterea sovietică a fost, este și va fi”. Însă nu s-a reușit. Se pare că cei de la Centru nu știau cum poate fi reglementată situația. Pe atunci erau oameni diferiți, mulți cu scaun la cap, însă erau și de acei care ne scuipau din spate, ne acuzau că susținem partea adversă. Nu aveau nevoie de pace, ci de automatele noastre, pentru a putea împușca unul în altul”.

Ultimele unități militare au părăsit Stepanakertul în primăvarea anului 1992, părțile desfășurau acțiuni militare, iată de ce pentru retragerea trupelor unui stat dispărut a fost nevoie de organizarea unei operațiuni militare.

“Politicienii de pe ambele părți nu-și doreau pacea, ci puterea. La putere, pe valul războiului, au venit atunci naționaliștii”, continua Șatko. “Singurul lucru pe care și l-au dorit era obținerea victoriei în condițiile lor. Nimic mai mult. Karabahul a fost abandonat de trupele interne, unitățile armatei sovietice și totul s-a prăbușit. Nimeni nu a mai încercat să separe cele două tabere. După împărțirea propietăților districtului militar Transcaucazian al Steagului Roșu, părțile au obținut arme și tehnica militară. S-a declanșat un război de proporții”.

Generalul maior al serviciul intern Vladimir Vorojțov a fost detașat temporar în Caucazul de Sud. Acum, acesta își amintește cu o ironie amară: camarazii lui au ajuns fie “eroi ai Armeniei”, fie “eroi ai Azerbaidjanului”, în dependență unde și-au îndeplinit misiunea. “Existau cazuri în care militarii, aflându-se pe teritoriul armean sau azer, îmbibau atât de mult atmosfera localnicilor, încât ajungeau să se perceapă ca parte a conflictului”, recunoaște el. “De aici vin acuzațiile că armata sovietică a susținut pe unii sau pe alții. Însă soldații protejau populația pașnică. Unii și-au sacrificat viața”.

Potrivit lui Vorojțov, Rusia dispune de experiență și cadre pentru misiuni de menținere a păcii. “Tehnologiile au fost exersate. Cea mai eficientă, însă dificilă în procesul de realizare, este patrularea comună: militarii părților în conflict și un mediator inspectează linia de contact. În primul rând, există contacte personale, în al doilea rând, nimeni nu va trage asupra propriilor oameni”, explică acesta.

Cine vor fi pacificatorii, în opinia lui Vorojțov, depinde nu doar de atitudinile localnicilor. “Încrederea se cucerește prin acțiuni. Însă condiția de bază este acceptul părților în conflict asupra prezenței acestor militari”, spune generalul. Iar această problemă este una politică. Introducerea unui contingent militar are un sens doar atunci când sunt clare obiectivele. Acest lucru îl înțeleg cei de la Baku, Erevan și Moscova.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

163
Tagurile:
Nagorno-Karabah, ruși, pacificatori
Tematic
Soluționarea conflictului din Karabah: Detalii din culisele discuțiilor de la Moscova
Генерал морской пехоты Фрэнк Маккензи, верховный командующий США на Ближнем Востоке (слева), прибывает в Эр-Рияд, Саудовская Аравия

Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic

138
În ce măsură Rusia și China pot ocupa pozițiile SUA în Orientul Mijlociu, așa cum avertizează militarii americani.

MOSCOVA, 15 iun – Sputnik, Sofia Melniciuk. “China a pus ochiul pe Orientul Mijlociu”, “Contractul de 400 de miliarde de dolari îi sporește influența”, “Rușii și chinezii vor pune mâna pe prânzul nostru” – astfel de titluri apar în ziarele americane. Militarii sunt îngrijorați că Beijingul și Moscova le vor ocupa locul în regiune, în cazul în care își vor relaxa pozițiile De altfel, există motive de îngrijorare: China este principalul cumpărător al petrolului din Orientul Mijlociu și cel mai mare partener economic al multor țări, iar fără Rusia este imposibilă soluționarea problemelor politice. Cine cu adevărat este capabil să elimine SUA din regiune, aflați într-o analiză RIA Novosti.

Un vid al ajutoarelor

Șefului comandamentului central, generalul Frank Mckenzie, în timpul unui turneu recent prin Orientul Mijlociu prognoza: “Vidul format după plecarea noastră va fi umplut de ruși și chinezi”.

Washingtonul vrea să-și redirecționeze atenția spre Asia de Est. Acest lucru contravine intereselor saudiților, care mizează pe Washington în lupta cu insurgenții husiți, menționase Mckenzie.

Beijingul, în opinia generalului, are niște obiective pe termen lung de extindere a forței economice și de creare a unui baze militare în regiune. Rusia, la rândul ei, este dispusă să vândă mijloace de apărare antiaeriană și alte arme.

“Sunt deplin de acord că China reprezintă o amenințare, pe care ar trebui să ne concentrăm”, a menționat Mckenzie. “În același timp, noi suntem o putere globală și trebuie să gândim global”. Generalul a recunoscut că în timpul deplasării a fost întrebat frecvent din partea localnicilor: rămân Statele Unite angajate în parteneriat și pe ce ajutoare pot miza.

Parteneriat suspect

Probabil, militarii sunt îngrijorați de recentul turneu al ministrului chinez de Externe în Orientul Mijlociu, Wang Yi. În aprilie acesta a vizitat Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Bahrain, Iran și Turcia. A discutat acolo despre conflictul palestino-israelian, despre Siria, Libia, Yemen, despre divergențele dintre statele din Golful Persic.

Ministrul a înaintate inclusiv niște propuneri concrete – ceea ce nu a existat în trecut. Spre exemplu, China este dispusă să devină o platformă pentru un dialog multilateral cu privire la mecanismele de asigurare a securității obiectelor petroliere și a căilor maritime. În afară de aceasta, Wang Yi a mulțumit statelor arabe pentru neimplicarea în problemele interne ale Chinei și pentru susținerea “măsurilor antiteroriste” în regiunea autonomă Uygur din Xinjiang (operațiune considerată de Casa Albă un genocide al populației musulmane).

Cu Teheran a fost semnat un acord de livrare a petrolului pentru o perioadă de 25 de ani. Detaliile nu au fost făcute publice, însă intenția Chinei de a investi în infrastructura energetică și de transport în Iran, în valoare de 400 de miliarde de dolari, a devenit cunoscută acum un an, datorită unei scurgeri a drafturilor documentului.

Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о всеобъемлющем стратегическом партнерстве в Тегеране
© AP Photo / Ebrahim Noroozi
Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о "всеобъемлющем стратегическом партнерстве" в Тегеране

Observatorii menționează că Beijingul încearcă să fie “discret” atunci când e vorba de proiectele din Orientul Mijlociu. Contractele în cadrul inițiativei “Noul Drum al Mătăsii” sunt prezentate adesea în alte regiuni cu mare fast. Cu toate acestea, majoritatea documentelor cu privire la cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu nu sunt publicate nici în limba chineză, nici în engleză, nici în cea locală.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre investițiile fondului bunăstării naționale Abu Dabi în compania chineză care studiază inteligența artificială, SenseTime, care dezvoltă inclusiv sistemul de identificare facială. Cooperarea cu China în astfel de domenii îi îngrijorează pe americani, care au temeri că în acest fel Beijingul plantează “elemente de autoritarism”.

Totuși, Iranul nu este nici pe departe cel mai important partener al Chinei în regiune. Arabia Saudită și Irakul întrec Teheranul în livrarea petrolului, volumul schimburilor comerciale, investiții directe și achiziții de arme. Vânzările de arme chinezești în Orientul Mijlociu, chiar dacă nu ajung la nivelul celor americane, au crescut puternic în ultimii ani.

Responsabili pentru securitate

Chinezii au reușit să pătrundă și pe piețele tradițional americane, remarcă într-o discuția cu RIA Novosti șeful sectorului Centrului de studii europene și internaționale complexe, Vasili Kașin.

“Arabia Saudită a devenit un cumpărător major al armelor chineze, mai întâi de toate, ale dronelor militare, au lansat chiar și un proiect al unei uzine de asamblare. Au existat niște livrări limitate ale rachetelor balistice. Le vând artilerie și tehnică blindată”.

Și chiar dacă Beijing este principalul partener economic al multor state din regiune și dispune de o bază în Djibouti, China nu joacă deocamdată un rol militar atât de puternic precum SUA și Rusia.

Dar și cooperarea chinezilor cu Orientul Apropiat este mai dificilă decât cu Africa, menționează interlocutorul agenției. “Aici știu cum să-și apere dur pozițiile. Chiar și Iran, care se află într-o izolare, a întrerupt niște acorduri când Beijingul nu și-a respectat angajamentele”, specifică expertul.

Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе
© AFP 2021 / STR
Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе

Expansiunea economică a Chinei îi irită pe americani, însă ei nu sunt în stare să schimbe mersul lucrurilor, menționează managerul proiectelor pentru Orientul Mijlociu al Consiliului Rusesc pentru Afaceri Internaționale, Ruslan Mamedov. “În realitatea creată, toți sunt nevoiți să accepte compromisuri într-o ordine regională și mondială în transformare”, a declarat acesta într-un interviu oferit RIA Novosti.

“Modul în care este percepută China în statele din Orientul Mijlociu este mai curând pozitivă. Cei de acolo înțeleg că în decursul deceniilor hegemonul erau Statele Unite, fapt care îi lega pe mulți de mâini: actorul extern își promova politica, iar cei de la nivel regional erau nevoiți să se supună”, reflectă Mamedov. “Tentativele de a opune orice rezistență erau sortite eșecului. Un exemplu în acest sens sunt Irakul, care dispunea de una din cele mai puternice armate din regiune, însă SUA au băgat această țară în haos”, mai adaugă el.

Pe de altă parte, declarațiile reprezentanților Pentagonului nu pot fi tratate ca un îndemn la acțiuni serioase, cu atât mai mult că americanii cooperează deocamdată cu Rusia în oriental Mijlociu, adaugă expertul.

Mckenzie nu a spus nimic nou, consideră Maxim Sucikov, directorul Centrului de Studii Americane de Perspectivă. “Prezența în Orientul Mijlociu în proporțiile precum cele din trecut devenise o povară pentru Washington, însă tentativele lui Barack Obama și Donald Trump de a o optimiza au întâmpinat o rezistență din partea militarilor, amintește el. Aici e și o chestie profesională și personală: comandamentul central s-a aflat de obicei în epicentrul celor mai mari operațiuni militare ale SUA și șefii lui nu-și doreau să cedeze întâietatea internă comandamentului din Pacific, dictată de logica descurajării Chinei. De aici vin tentativele de a arăta conducerii importanța Orientului Mijlociu prin prisma problemei de o importanță strategică a confruntării cu China și Rusia”.

În realitate, nici Beijingul, nici Moscova nu au ambiții, nici resurse pentru a domina “în stil american”, consideră interlocutorul. “În lumea actuală nici nu e nevoie de acest lucru: experiența americană, propriu-zisă, arată că o prezență militară de proporții nu se convertește automat într-un succes politic extern”, explică Sucikov.

În același timp, nu putem susține teza slăbirii toate a influenței americane în regiune, specific el. SUA dispun în continuare de suficiente resurse. Iată de ce militarii americani nu sunt sinceri atunci când încearcă să convingă propriul public din Washington că Rusia și China “le fură prânzul”.

138
Tagurile:
China, Rusia, SUA


Загрузка...

Rezultatul se știe din timp. Ce nu se va întâmpla după summitul de la Geneva

59
(reînnoit 17:37 15.06.2021)
Deja mâine, la Geneva, Vladimir Putin se va întâlni cu președintele Statelor Unite și Joe Biden va deveni al cincilea interlocutor pentru președintele Rusiei din numărul stăpânilor de la Casa Albă.

Timp de mai bine de două decenii, Putin a avut zeci de întâlniri cu președinții americani (cel mai adesea cu George W. Bush), dar cu fiecare schimbare a liderului SUA, relațiile dintre cele două țări doar se înrăutățesc.

Da, Bush spunea că a văzut sufletul lui Vladimir Putin, pe când Biden îl dezumanizează pe președintele rus: nu văd niciun suflet, văd un ucigaș – dar atitudinea față de țara noastră s-a deteriorat indiferent de schimbarea numelui președinților americani (cazul lui Trump, care urma să "se înțeleagă cu Putin", a subliniat doar acest lucru). Pentru că, după ce a intrat în șanțul de pe marginera drumului, Rusia a revenit – și puternicul și independendentul stat, care a influențat puternic afacerile mondiale în ultimele trei secole, nu este trebuincioasă celora care se consideră arhitecții și constructorii ordinii mondiale globale.

Mai ales în condițiile în care competența și autoritatea arhitectului autodesemnat sunt puse sub semnul întrebării tot mai des, nu numai în lume, ci și acasă la el. Iar arhitectul însuși a ales, drept una dintre modalitățile de a-și menține autoritatea, să demonizeze inamicul – adică pe Rusia și pe Putin personal. După 2013 (fuga lui Snowden și refuzul americanilor de a ataca Siria), Occidentul l-a transformat pe Putin în principalul răufăcător mondial – Ucraina și familia Skripal, atacurile cibernetice și Navalnîi au servit drept noi elemente la imaginea "principalei amenințări la adresa democrației". Povestea fantasmagorică despre "conexiunile rusești" ale lui Trump și despre "interferența în alegerile americane" ilustrează cel mai bine lipsa de adecvare a ideilor establishmentului american despre el însuși și despre lume, despre Rusia și Putin. Ce poate da o reuniune la nivel înalt în aceste condiții?

Dialog de dragul dialogului? Da, acest lucru este deja ceva – în condițiile în care relațiile dintre cele două țări au fost demontate aproape până la nivelul începutului anilor 1980, adică ultimelor, după timp, înghețuri al Războiului Rece. Există, într-adevăr, un deficit banal de comunicare – adică de conversații și negocieri – iar reluarea dialogului nu poate fi decât binevenită. Da, va fi un dialog foarte dificil și neproductiv. Dar, cum se spune, este mai bine decât nimic.

Atât Kremlinul, cât și Casa Albă au subliniat în repetate rânduri că nu nutresc iluzii sau speranțe în legătură cu summitul de la Geneva – și acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, astfel de așteptări scăzute contribuie involuntar la declararea ulterioară a rezultatelor, chiar și foarte modeste, drept un succes. Dar aici este deja vorba, în primul rând, despre specificul situației politice interne americane. În ultimii ani, prea multe lucruri s-au inventat în SUA în jurul Rusiei și a lui Putin de dragul luptei politice interne, iar acum administrația lui Biden va prezenta în mod avantajos rezultatele summitului de la Geneva drept propriul său succes. Iar conținutul real și rezultatul negocierilor nu vor avea nicio importanță – vor rămâne în continuare un secret, astfel încât administrația americană va putea să le interpreteze în favoarea sa. Este clar că exclusiv pentru publicul intern – pentru ca să contracareze ridiculizarea lui Trump, care nu ratează nicio ocazia să ridiculizeze slăbiciunea și lipsa de adecvație a lui "Joe somnoros" (de asemenea, fără nici o legătură cu realitatea).

Prin urmare, este important nu ceea ce poate da cu adevărat summitul de la Geneva, ci ceea ce cu siguranță nu se va întâmpla la acesta. Ce nu va fi la Geneva?

Nu va exista nicio speranță de schimbări fundamentale în relațiile dintre cele două țări, deoarece atât contradicțiile obiective și cele geopolitice în continuă creștere, cât și criza politică internă din Statele Unite (în timpul căreia, prea multe au fost legate de Rusia) exclud orice încălzire vizibilă. Nu există nicio speranță acum și nici nu va apărea după Geneva. Revenirea ambasadorilor și anularea unor restricții privind activitatea misiunilor diplomatice este singura schimbare pozitivă în relațiile bilaterale care poate fi așteptată la finalul summitului.

Nu există iluzii cu privire la schimbarea liniei strategice a inamicului – Rusia cu siguranță nu le are, iar Statele Unite mai degrabă se prefac decât cred cu adevărat în capacitatea lor nici măcar de a schimba, ci de a corecta semnificativ cursul Moscovei. În special în ceea ce privește echilibrul puterilor în triunghiul Moscova – Washington – Beijing. Mai ales că aici Statele Unite continuă ʺsă-și împuște propriul piciorʺ cu o persistență maniacă, încercând să construiască un "front unit al democrațiilor" împotriva Rusiei și Chinei.

Nu există iluzii nici cu privire la bătălia pentru Ucraina – aici, pur și simplu, nu există nicio oportunitate pentru compromis. Elita americană globalistă va folosi până la urmă factorul ucrainean pentru a exercita presiune asupra Rusiei, pentru a ne descuraja țara, adică vor încerca să ne șantajeze și să ne șicaneze cu intrarea Ucrainei în NATO și cu schimbarea afilierii geopolitice a teritoriilor istorice rusești.

Înțelegerea imposibilității unei atlantizări reale a Ucrainei nu privează Washingtonul de entuziasm, ci doar face jocul american mai riscant. Faptul că la un moment dat acest lucru poate duce la lichidarea statalității ucrainene ca atare, nu îi îngrijorează prea mult pe americani. În primul rând, ei nu prea cred în așa ceva, iar, în al doilea rând, beneficiile tactice ale utilizării Ucrainei împotriva Rusiei le eclipsează posibilele pierderi strategice.

Și cel mai important - ce nu va fi la Geneva. Nu va exista încredere, iar fără ea, niciun acord nu este posibil. Mai mult, nu va exista încredere din partea niciuneia dintre părți – adică este un sentiment reciproc foarte puternic. Nici principiul "să nu ai încredere, să verifici" nu funcționează aici – contradicțiile asupra mai multor aspecte (nu numai în ceea ce privește aspectul ucrainean sau relațiile ruso-europene) sunt de natură fundamentală și sunt cauzate de idei complet diferite despre ordinea mondială și locul Rusiei și a Statelor Unite în ordinea mondială emergentă.

Este imposibil să construiești relații fără încredere, iluzii și speranțe? De ce – tocmai în astfel de condiții se naște lumea nouă. Avantajul lui Putin față de Biden este că el lucrează asupra acestei chestiuni, făcând un pariu strategic pe contururile deja emergente ale viitorului, în timp ce somnorosul Joe încearcă să prelungească viața ordinii mondiale actuale.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

59
Tagurile:
Joseph Biden, Joe Biden, Vladimir Putin, Putin, Geneva


Загрузка...
Vladimir Putin

Citatele cheie ale lui Putin din cadrul interviului dinaintea summitului cu Biden

110
Înainte de summitul cu președintele american Joe Biden, Vladimir Putin a acordat un interviu extins jurnalistului telecompaniei americane NBC Keir Simmons. Declarațiile cheie ale liderului rus – în materialul RIA Novosti.

Despre NATO

"Am spus de multe ori: este un vestigiu al Războiului Rece. NATO s-a născut în era Războiului Rece, dar motivul pentru care există astăzi nu este foarte clar. A existat un moment în care se vorbea despre faptul că ea, această organizație, se transformă, dar acum s-a uitat despre asta. Noi pornim de la presupunerea că aceasta este o organizație militară, dar aceștia sunt aliații Statelor Unite, iar, din când în când, cu aliații este necesar să te întâlnești. Deși îmi pot imagina cum merge discuția acolo. Este clar că totul este decis prin consens, dar există totuși o singură opinie corectă, iar toate celelalte nu sunt prea corecte – să spunem așa".

Vladimir Putin

De ce a fost necesară extinderea NATO spre est, aducând infrastructura mai aproape de granițele noastre? Și dvs. spuneți că noi ne comportăm agresiv. Pe baza cărui motiv? Rusia, chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice, a reprezentat un fel de amenințare pentru Statele Unite și pentru alte țări europene? Noi ne-am retras voluntar toate trupele din Europa de Est pe câmp deschis. Oamenii au suferit la noi, timp de zeci de ani, acolo au trăit familiile militarilor, fără a avea condiții normale de viață, inclusiv pentru copiii lor. Noi am plătit un preț foarte mare. Și ce am primit în schimb? Infrastructura este aici, la granițele noastre. Iar dvs. spuneți despre faptul că noi amenințăm pe cineva? Da, noi desfășurăm exerciții în mod regulat, inclusiv neașteptate pentru Forțele noastre Armate. De ce acest lucru ar trebui să preocupe partenerii NATO? Pur și simplu nu înțeleg.

Vladimir Putin

Despre relațiile cu SUA

"Relațiile noastre bilaterale au degradat până la cel mai scăzut nivel din ultimii ani, dar totuși există probleme care necesită o sincronizare, o determinare a unor poziții reciproce, astfel încât problemele de interes reciproc să fie rezolvate mai eficient atât în interesele Statelor Unite, cât și în interesele Rusiei. Din această cauza, nu există nimic ieșit din comun aici. De fapt, noi, în ciuda unei astfel de retorici aparent dure, ne așteptam la astfel de propuneri, deoarece agenda politică internă a SUA nu ne oferea posibilitatea de a restabili relațiile la un nivel acceptabil. Acest lucru trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu".

Vladimir Putin

Despre imprevizibilitatea SUA

"Cea mai importantă valoare în relațiile internaționale – stabilitatea și previzibilitatea. Noi, din partea, așa cum cred, partenerilor noștri americani nu am văzut tocmai aceste valori în anii precedenți. Ce fel de stabilitate și previzibilitate, dacă ne reamintim de evenimentele din Libia din 2011, când țara a fost distrusă? Ei bine, ce fel de stabilitate și predictibilitate a existat aici? Tot timpul s-a vorbit despre faptul că trupele vor rămâne în Afganistan. Apoi, dintr-odată – boom, și trupele sunt retrase din Afganistan. Aceasta este stabilitate, previzibilitate?"

Vladimir Putin

Despre acuzațiile nefondate

"Relațiile ruso-americane au fost sacrificate tot timpul acutei lupte politice interne din SUA. Noi vedem acest lucru, noi știm bine, numai de ce nu am fost acuzați: de interferență în alegeri, de atacuri cibernetice și așa mai departe. Dar niciodată nu s-au deranjat să prezinte ceva dovezi, doar acuzații nefondate. Mă mir de ce până acum nu am fost acuzați de faptul că am provocat mișcarea Black Lives Matter – ar fi fost, de asemenea, o linie bună de atac. Dar noi nu am făcut asta".

Vladimir Putin

Despre legea privind agenții străini

"Când vorbesc despre aceste legi, despre neinterferență sau încercări de inteferență, ce vreau să spun în legătură cu Rusia? Multe structuri ale așa-numitei societăți civile... De ce spun "așa-numitei"? Ele sunt finanțate din străinătate, sunt pregătite programe de acțiune corespunzătoare, activiștii sunt instruiți în străinătate și, atunci când structurile noastre oficiale văd acest lucru, pentru a preveni o astfel de interferență în treburile noastre interne, noi luăm decizii și legi corespunzătoare și ele sunt mai relaxate decât a voastre".

Vladimir Putin

Despre închiderea lui Navalnîi

"Oamenii pe care i-ați menționat – da, ei au fost condamnați pentru încălcarea regimului. Oameni, care au fost condamnați condiționat. De două ori persoana a fost condamnată condiționat. De fapt, a fost pur și simplu avertizat să nu încalce legislația în vigoare în Rusia. Nu, o ignorare completă a cerințelor legii. În cele din urmă, instanța a luat o decizie corespunzătoare, schimbând măsura de supraveghere judiciară în detenție preventivă. Vă pot spune că, în Rusia, există mii de astfel de persoane pe an, care încalcă regimul de detenție condiționată, nu se prezintă la secțiile de poliție, ignoră cerințele legii. Mii! Și ei nu au nimic de-a face cu activitatea politică. Iar dacă cineva se ascunde în spatele activității politice pentru a-și rezolva propriile probleme, inclusiv comerciale, atunci este necesar să răspundă în mod corespunzător".

Vladimir Putin

În ceea ce privește sănătatea, toate persoanele, care se află în locuri de deținere, se află sub răspunderea administrației instituției respective. Probabil că există, instituții medicale situate în locuri de deținere, în instituții de acest gen, nu în cele mai bune condiții. Instituțiile urmăresc și acest lucru. Eu sper că așa cum se cuvine.

Vladimir Putin

Despre avionul Ryanair la Minsk

Eu nu știam despre niciun avion comercial și despre oamenii care au fost arestați acolo, de asemenea, nu am auzit nimic. Am aflat despre asta din presă. Nu știam despre deținuți, habar n-am. Acest lucru nu ne interesează. <...> Așa s-a întâmplat. Am relatat recent, într-una din conversațiile mele cu un coleg european, versiunea domnului Lukașenko, pe care el mi-a spus-o și care constă în faptul că ei înșiși au primit informații că la bord exista un dispozitiv exploziv. Ei l-au informat pe pilot, nu l-au forțat să aterizeze, iar pilotul a decis să aterizeze la Minsk. Asta tot.

Vladimir Putin

Despre debarcarea trupelor

Am efectuat exerciții planificate pe teritoriul nostru și nu numai la sudul Federației Ruse, ci și în Orientul Îndepărtat și la nord, în Arctica. În același timp, au avut loc exerciții în mai multe regiuni ale Federației Ruse. Concomitent, Statele Unite efectuau exerciții în Alaska, așa, printre altele. Dvs. știi ceva despre asta? Nu? Probabil că nu. Iar eu vă voi spune, eu știu. Aceste exerciții au avut loc, de asemenea, în imediata vecinătate a granițelor noastre, dar pe teritoriul vostru. Noi nici măcar nu am atras atenția la ele. Iată ce se întâmplă acum: acum, la granițele nostre sudice se desfășoară exercițiile Defender Europe. Patruzeci de mii de persoane, 15 mii de unități de vehicule militare, unele dintre ele au fost dislocate de pe continentul american direct la frontierele noastre. Noi ne-am transferat echipamentele la frontierele americane? Nu. De ce sunteți îngrijorat?

Vladimir Putin

Despre China

"În ultimii ani, noi am dezvoltat cu China o relație de parteneriat strategic, la care nu am ajuns niciodată în istoria statelor noastre. Un nivel ridicat de încredere și cooperare în toate domeniile: în politică, în economie, în sfera tehnologiilor, în cooperarea tehnico-militară. Noi nu considerăm că China reprezintă o amenințare pentru noi. Este o țară prietenoasă. Ea nu ne-a declarat dușmani, așa cum au făcut Statele Unite".

Vladimir Putin

Despre cooperarea în spațiul cosmic

"Stația Spațială Internațională, din motive tehnice, își finisează treptat resursele și, probabil, în acest sens, "Roskosmos" nici nu intenționează să-și continue activitatea. Dar, din ceea ce am auzit de la partenerii americani, ei, la fel, privesc într-un mod particular cooperarea viitoare în acest domeniu. Dar, în general, cooperarea cu Statele Unite în spațiul cosmic, mi se pare, reprezintă un bun exemplu, unde noi, în ciuda problemelor din relațiile politice din ultimii ani, am reușit să menținem parteneriatul și să-l prețuim".

Vladimir Putin

Despre susținerea Siriei

"Partenerii noștri din Occident, din Vestul agregat – atât Statele Unite, cât și europenii – spun că nu vor oferi asistență lui Assad. Dar ce legătură are Assad cu asta? Ajutați oamenii care au nevoie de această asistență, cele mai elementare lucruri. Doar nu elimină restricțiile nici măcar pentru furnizarea echipamentelor medicale și a medicamentelor, chiar și în condițiile de infecție cu coronavirus. Acest lucru este pur și simplu inuman. O atitudine atât de dură făță de oameni nu poate fi explicată în niciun mod".

Vladimir Putin

Despre misiunea sa

"Dacă ne vom uita la situația în care se afla Rusia în anul 2000, aceasta  balansa la limita de a-și păstra suveranitatea, integritatea teritorială, numărul cetățenilor sub pragul sărăciei era colosal și catastrofal, nivelul PIB-ului era extrem de scăzut, aveam 12 miliarde de rezerve de aur, iar datoriile erau de 120 de miliarde de dolari, dacă vorbim în dolari. Dar acum situația este alta. Există multe probleme acum, dar situația este complet alta. Într-o zi, în locul meu va veni cu siguranță o altă persoană. Și de ce toate acestea ar trebui să se prăbușească? Noi am luptat împotriva terorismului internațional – slavă Domnului, l-am tăiat chiar de la rădăcină. Ar trebui să se renască din nou, sau ce? Cred că nu. Este altceva faptul că pe scena politică pot apărea diferite persoane, cu puncte de vedere diferite. Foarte bine. Știți, mi-am legat atât de mult soarta mea de soarta țării, încât pentru mine nu există o altă misiune mai semnificativă în viață decât întărirea Rusiei".

Vladimir Putin

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

110
Tagurile:
Joe Biden, summit, Vladimir Putin, interviu
Tematic
Ușakov, despre întâlnirea dintre Vladimir Putin și Joe Biden


Загрузка...