Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

România: Rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți?

356
(reînnoit 07:38 27.09.2020)
Cu ceva vreme în urmă, nu multă, am intrat în posesia unor interviuri din SUA cu diplomaţi americani, consilieri politici, ofițeri ai serviciilor de informații cu statut diplomatic etc. privind anii de serviciu în România.

BUCUREȘTI, 27 sept - Sputnik, Radu Toma. De tipul debriefings (raport de informare audio, oficial, depozitat la instituția de comandă), interviurile acoperă o perioadă de peste o jumătate de secol (1946-1997) și sunt una dintre cele mai consistente surse de informaţii inedite, politice, diplomatice, militare, economice, instituționale etc. privind  România de după Al Doilea Război Mondial. O sursă primară deci - clasificată timp de decenii și apoi declasificată, dar neadusă în spațiul public până în paginile de față ale Sputnikului - din toată perioada fostului regim de la București, 1945 - 1989, văzută de americanii trimiși oficial în misiuni dincolo de mult temuta fostă "Cortină de Fier".  

Mărturii în premieră absolută despre lideri şi politicieni locali şi internaţionali, despre superputerile vremii, îndeosebi fosta Uniune Sovietică; despre Cominformul de la Moscova, despre „o femeie foarte manierată şi elegantă” numită Ana Pauker, apropiată a Kremlinului venită la București și asemănată  de americani galanți care au cunoscut-o aici cu Golda Meir a Israelului; despre sovromuri, despre România în doliu o săptămână la moartea lui Stalin; cu insistență despre ecouri ale disputelor fierbinți sovieto-americane, de genul Crizei Caraibelor  etc.

Concluzia cea mai importantă a documentelor, însumând 525 de pagini (!),  este că oficialitățile americane trimise la București în acei ani  au avut  misiunea  nr.1 să culeagă informații nu atât despre România și români, cât despre  mișcările  Moscovei în Estul Europei, de asemenea să sesizeze  posibile "semnale"  din  România  ale  unei eventuale dizidențe politice anti-Moscova de tipul Ungaria  '56, Cehoslovacia '68, Polonia anii '80  etc.  

Astăzi, după 30 ani de la dispariția Uniunii Sovietice și a fostelor regimuri socialiste din Europa de Est documentele confirmă solid o concluzie esențială, anume că percepția și interesul primar al Washingtonului fața de România au rămas aceleași timp de 75 de ani: (1) în timpul fostului regim România ca un avanpost al Washingtonului dincolo de "Cortina de Fier", de supraveghere a mișcărilor Moscovei și  (2) în prezent România  ca  un "portavion nescufundabil"  (Churchill, despre insula Malta, apărată și păstrată de englezi în tot timpul ultimului război mondial)  al SUA în imediata vecinătatea sud-vestică  europeană a Rusiei. Bucureștiul oficial 2020  drept "capul de pod" principal al strategiilor și reconfigurărilor militare ale Washingtonului în Europa de Est și la Marea Neagră, strategii și reconfigurări militare reflectând toate eterna obsesie  a Americii oficiale, obsesie numită Rusia. De asemenea dovedind și o rivalitate agresivă, inflamată periodic, față de Moscova, ca în anii cei mai întunecați ai fostului Război Rece.           

Suntem, prin urmare, din nou martori la un alt episod dintr-un  Război Rece declarat oficial mort, în realitate  intrat în clandestinitate, un ultim episod declanșat acum câteva zile, când Washingtonul, Bucureștiul și media internațională au anunțat sosirea oficială în România a primelor părți din sistemul balistic sol-aer Patriot cumpărat din SUA. Cum s-a ajuns la rachete interceptoare americane,  operaționale din 2021, pe țărmul românesc al Mării Negre, la câteva sute de kilometri de Rusia? Cum a ajuns România parte din această escaladare militară letală Statele Unite - Rusia post-Războiul Rece? Cum a ajuns România, după căderea Zidului Berlinului, singura, unica  țară est - europeană  cu sisteme balistice americane pe teritoriul ei, Aegisurile de la Deveselu și acum vectorii Patriot de la Marea Neagră? Cum a ajuns Bucureștiul, din 2015 încoace, să fie marcat cu un steguleț roșu, adică țintă pe planiglobul Apocalipsei nucleare ruso-americane?  Rachetele Aegis și Patriot, sunt într-adevăr arme defensive, dar capabile să modifice  mai vechiul echilibru  dintre celelalte tipuri de arme nucleare rusești și americane  -  "echilibrul terorii", atât de prețuit de americanii Kissinger, Brzezinski și părintele Războiului Rece, George Kennan - arme nucleare  de sub incidența defunctului INF, arme ofensive lăsate acum în voia soartei! România a ajuns aici, astfel.           

Casa Guvernului Federației Ruse
© Sputnik / Сергей Субботин
Anii '90 trecuți, de după căderea zidului Berlinului și dispariția Uniunii Sovietice, au fost anii promisiunii solemne a euroatlanticilor: "NATO, niciun inch către Est" făcută lui Gorbaciov și rușilor de președintele Bush Sr. și secretarul de Stat american James Baker, de Mitterand al Franței, cancelarul Kohl al Germaniei, PM Thatcher și Major ai Marii Britanii, de Manfred Wörner, secretarul general al NATO. Promisiune făcută  în  vara lui 1990 și uitată grabnic de președintele următor  Bill Clinton în 1994. Au fost, totodată şi anii ieşirii României de sub dominaţia fostei Uniuni Sovietice şi ai alunecării ei treptate în sfera de influenţă politico-militară a SUA, ceva mai târziu  Bush Jr. avea să spună  asta „puţin” diferit, anume că România era prietenul bun al Americii... 

Adevărul a fost altul, acela că după  1989 orientările de politică externă ale României nu  au apucat să prindă o pârtie cât de cât practicabilă nici către Europa de Vest și nici o consistență regională, estică sau balcanică. În atare situaţie, din tot Estul european  numai aici, în România, a fost posibil ca administraţiile Clinton, mai prudent şi apoi Bush Jr. fără ezitări, să instaleze politicile și interesele hegemonice americane în acest loc prielnic, ca să nu spunem un loc uitat de toți, inclusiv de clasa politică locală preocupată de trădări, loialități reciclate și navete de la un partid la altul, de chivernisirea personală și de găsirea de susțineri externe. Estonia, Letonia şi Lituania, ţări germanice şi cu grupuri rusofone importante, s-au întors la legăturile tradiţionale cu Germania şi au menţinut o cooperare economică profitabilă cu Rusia și alți exsovietici.

Deşi a avut legături stabile cu America prin grupul etnic, mare, emigrat peste ocean – circa 15 milioane de americani de origine poloneză – Polonia catolică a întreţinut legături cu Vaticanul, cu Europa, Germania, Franţa, arealul baltic, dar şi schimburi economice cu Rusia, dincolo de disputele istorice. Cehii au fost "adoptaţi" imediat de către Germania și au continuat fostele afaceri profitabile cu rușii; slovacii, imuni istoricește la rusofobii, au mers cu Vestul, dar neabătut şi cu Moscova. Ungaria şi-a aşezat politica externă alături de Germania şi Austria, puțin mai târziu s-a întors, pragmatic și către spațiul eurasiatic. Germanii şi-au amintit că bulgarii sunt „prusacii Balcanilor” şi s-au ocupat de ei, bulgarii au fost cuminți și au ascultat de Deutsche Bank şi, de asemenea, au ținut minte că Nicolae I al Rusiei este „ţarul eliberator” şi că a înălţat în mijlocul Sofiei Catedrala Naţională „Aleksandr Nevski". Cu o populaţie neinformată, cu instituţii democratice firave, o guvernare şi un Parlament sub presiunea continuă a intereselor politice şi economice; cu lideri în căutare eternă de sponsori peste hotare şi, mai ales, fără parteneri europeni puternici, tradiţionali, preocupaţi de soarta ei, România a reprezentat "veriga slabă" a Estului.

A fost o  oportunitate excelentă, atunci când a început ofensiva globalistă, politică , ideologică și militară a SUA, de după dispariția Uniunii Sovietice. Și astfel a fost posibilă apariția lui Traian Băsescu, un lider-vasal necondiționat al hegemonului mondial. Calea sa către puterea de la București, pregătită cu întâlniri de taină încă de la sfârșitul  anilor  '90 și planificată simultan cu expansiunea administrației neoconservatoare Bush Jr. și a NATO către Est (anii 2003 și 2004), n-a făcut necesară  intervenția străzii, ca în Georgia sau Ucraina,  ambasadorul american  Jack Dyer Crouch II, expert în nucleara sovieto-americană și revoluții colorate a fost, totuși, prin preajmă, la drum de seară  contracandidatul Adrian Năstase a plecat acasă  cu coada între picioare. Iar la 13 decembrie 2004, la o zi după victorie, Băsescu a bătut în cuie politica externă a României: “Axa Washington – Londra – Bucureşti va fi o prioritate în politica externă în următorii 5 ani”.

Comentăm scurt:  prioritate nu pentru următorii 5 ani, ci pentru următorii 16, până  astăzi, la episodul cu rachetele Patriot americane aduse în Romania. Întorcându-ne și lăsând de o parte Londra, aliatul de serviciu al Americii din Europa, ce anume a fost acea axă? A fost o struțo-cămilă fantasmagorică, ca multe din isprăvile neoconservatorilor americani, o alianţă asimetrică, bizară, dintre prima superputere din lume și România, o ţară  îndepărtată, mică, lipsită de forţă politică şi militară şi cu interese strict regionale.       

Vasalitatea lui Băsescu față de administrația neoconservatoare Bush Jr. a fost nu numai necondiționată, dar și hiperactivă, din prima clipă. După ce a preluat de la fosta guvernare Năstase o înţelegere bilaterală cu partea americană privind extrădarea militarilor americani pasibili de inculpare pentru fapte penale în România, document juridic neacceptat de nici o altă ţară membră a Uniunii Europene, Băsescu a semnat în 2005 (primul șef de stat din tot Estul) un  acord pentru instalarea de  baze militare americane în România.

Apoi, când toţi est-europenii şi-au retras soldaţii din Irak, în 2005 -2007,  Băsescu a mărit numărul lor de la 287, la 950 de militari, aproape la fel cât ceilalți estici la un loc (1 028) şi a rămas singurul care nu a vorbit niciodată de aducerea lor acasă. Cu ieşiri intempestive, necontrolate, cu un sac fără fund de violenţă verbală, insulte, golănisme  şi înjurături marinăreşti, din primele clipe ale mandatului său și până la sfârșit Băsescu a deteriorat iremediabil relaţiile cu Rusia, retorica sa antirusă, patetică, a fost constant sancționată de Moscova oficială, media rusească l-a considerat pur și simplu  o ameninţare la adresa Europei postbelice, sub cele două mandate ale sale relațiile politice româno-ruse au "înghețat" complet. În schimb, în martie 2005, la Washington, asumându-și pur și simplu poziția de purtător de cuvânt al neoconservatorilor americani, troțkiști și de profesie adversari ai Rusiei oricare ar fi ea, sovietică sau postsovietică, a cerut la Washington o intervenție energică a Congresului SUA pentru așa-zisa "internaționalizare" a Mării Negre, adică deschiderea ei discreționară pentru flotele militare ale SUA și NATO.

Apoi, la summitul NATO de la 2-4 aprilie 2008, la București, toate planurile expansioniste ale președintelui american  la Marea Neagră, admiterea Ucrainei și a Georgiei în NATO etc. au fost date peste cap de veto-ul europenilor occidentali. Bucureștiul a fost Stalingradul lui Bush Jr. și a neoconservatorilor din administrația sa. Dar, dacă Bush Jr. și-a consumat ultimul an de mandat într-un anonimat desăvârșit, nu la fel s-a întâmplat cu Băsescu. A fost preluat de următoarea administrație, Obama și în 2011 a dat ultima sa lovitură, a semnat la Washington un acord pentru instalarea în România a unei baze de rachete americane, la Deveselu, unică și aceasta în toată Europa de Est.

L-a susținut în 2014 în România și la americani pe următorul președinte, Iohannis, i-a transferat starea de vasalitate oarbă față de Washingtonul suzeran, precum și întreaga sa "moștenire" de relații româno-americane, rezumată în trei cuvinte: militărie, militărie şi iarăşi militărie. Aceasta a fost calea către tranzacția cu rachete Patriot americane pentru România anunțată zilele trecute la Washington și București. O tranzacție a guvernului României fără negocieri și fără obiecțiuni ale părții române. O tranzacție a "guvernului său"  aplaudată de Iohannis, și el un președinte-vasal supus  necondiționat, la fel ca predecesorul lui, rigorilor megabeneficiarului extern.           

Și, unde a ajuns astăzi România lui Iohannis în raporturile cu SUA?A ajuns acolo, că nimeni și nicăieri, de la un prim-ministru amețit la propriu și figurat, și până la  media locală nu a discutat nimic despre o achiziție apreciabilă pentru orice buzunar din lume, de 3,5 miliarde dolari. Nu s-a spus nimic, deși în State Unite  și în alte părți politicieni, membri, comisii, comitete și subcomitete ale Congresului de pe Hill au dezbătut de ani de zile și au făcut publice opinii, multe controversate, despre  rachetele Patriot.

Deși numeroase documente militare provenite de la experți, inspectori, utilizatori etc. din țări care au folosit în războaie aceste rachete, au exprimat obiecții serioase în ce privește eficiența lor în condiții de luptă. Deși reputata publicație "Foreign Policy"  tipărită  acum 50 ani la Washington de către celebrul politolog Samuel Huntington (Ciocnirea civilizațiilor), pur și simplu își intitula în martie 2018 un comentariu acid:  "Rachetele Patriot sunt făcute în America și o dau în bară în lumea întreagă"; sau "New York Times"  în 1991: "După război: și-au făcut treaba rachetele Patriot? Nu prea bine, zic oamenii de știință" etc.

Deși undeva, în Orientul Mijlociu, au fost lansate rachete Patriot împotriva unei  drone și astfel o amărâtă de jucărie quadropteră de 200 dolari a consumat un "Patriot" de 3,4 milioane de dolari. Deși prețurile date publicității arată limpede, că România plătește 10 milioane de dolari pentru o rachetă (cifre oficiale românești: 450 rachete sol-aer, în valoare totală de 3,9 miliarde euro, 1 euro = 1,17 dolari, adică valoarea tranzacției în dolari egală cu 4,56 miliarde dolari, adică o rachetă costă în realitate 10,13 milioane dolari), de unde a scos PM Orban  8 milioane? Deși, în continuare se poate ridica întrebarea: cum a ajuns guvernarea Iohannis-Orban la prețul de 10 milioane pentru o rachetă Patriot, când Departamentul de Stat al SUA ne-a anunțat recent, că Emiratele Arabe Unite  au negociat și obținut de la Raytheon și Lockheed Martin  452  rachete Patriot, ca și cele pentru România, la prețul total de 2,7 miliarde dolari, adică  5,77 milioane  o rachetă, adică cu 41 %  mai ieftină decât cea negociată de guvernarea de la București (?! vezi Defense News, Washington, D.C., May 3, 2019) Deci, despre ce vorbim: patrioți, sau patrihoți?           

În sfârșit, un lucru bun s-a petrecut în România zilele trecute, cu ocazia sosirii aici a rachetelor Patriot americane. Și, pentru acest lucru bun, mulțumim pe această cale lui Raytheon, că le-a denumit, cum le-a denumit. De foarte mulți ani, peste 30, românii nu au mai văzut, auzit, rostit sau citit în această țară un cuvânt pe cale de dispariție din limba română: cuvântul Patriot.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

356
Tagurile:
Rusia, SUA, romania, România, Patriot, Rachete
Donald Trump

Trump pleacă cu zarvă: Se pregătește oare SUA atace Iranul

86
Înainte de a pleca de la Casa Albă, Donald Trump ar putea intra în război cu Iranul. Cum vor evolua lucrurile în Orientul Mijlociu a analizat Galia Ibraghimova într-un material pentru RIA Novosti.

MOSCOVA, 30 nov – Sputnik, Galia Ibraghimova. Donald Trump a acceptat să transfere puterea în SUA, însă doar în cazul în care Colegiul Electoral va recunoaște victoria lui Biden.

Totuși, înainte de a pleca, el este gata să intre în război cu Iranul, după cum sugerează presa. Motivul invaziei este programul nuclear iranian, care a fost reluat după prăbușirea ”acordului nuclear”.

De asemenea, americanii intenționează să implice Tel Avivul, cu scopul de a exercita o presiune mai mare asupra Teheranului. Cum va afecta acest lucru situația din Orientul Mijlociu, a aflat RIA Novosti.

Fervoarea lui Trump

”Donald Trump ar putea comanda un atac asupra Iranului, de aceea Armata Israeliană ar trebui să fie alertă. Este important ca autoritățile israeliene să înțeleagă complexitatea perioadei de dinaintea învestirii lui Joe Biden, dat fiind faptul că liderul american în exercițiu a ridicat în mod repetat problema distrugerii fabricii de îmbogățire a uraniului din Natanz”, a scris revista online Axios, citând surse israeliene.

După cum presupun interlocutorii site-ului de știri, Trump a decis să organizeze un atac preventiv asupra Teheranului după ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a publicat un alt raport privind dezvoltarea programului nuclear iranian. În acesta se menționează faptul că, în urma refuzului Republicii Islamice de a respecta termenii Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), în țară au crescut stocurile de uraniu puternic îmbogățit (de calitate militară). Indignarea președintelui a fost indescriptibilă, dar Mike Pence și Mike Pompeo au reușit să-l calmeze, a informat gazeta The New York Times, potrivit cuvintelor oficialilor americani. Lui Trump i s-a explicat faptul că un atac asupra Iranului ar provoca o escaladare inutilă a violenței.

Nu există informații confirmate despre planurile americane. Dar Israelul a recunoscut că a primit instrucțiuni de a se pregăti pentru o posibilă confruntare. ”Răspunsul poate să nu fie direct, ci prin intermediul trupelor proxy iraniene din Siria, Fâșia Gaza sau Liban”, a explicat Israelul publicației Axios.

În timp ce politicienii discutau despre verosimilitatea informațiilor depre un posibil război, în Iran a fost ucis fizicianul Mohsen Fahrizade. Serviciile secrete occidentale l-au numit ”tatăl bombei iraniene”. Se credea că anume fizicianul este șeful programului nuclear iranian. Teheranul a acuzat imediat Israelul de această crimă și a promis că se va răzbuna. Benjamin Netanyahu a ignorat declarațiile iranienilor.

Problemele pre-război

Scurgerea de informații cu privire la posibilitatea unui atac asupra Iranului ar fi trecut neobservată, dacă nu erau evenimentele produse recent. De curând, SUA a transferat în Orientul Mijlociu bombardiere strategice B-52H Stratofortress. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că avioanele de război au sosit în regiune ”pentru a limita agresiunea și pentru a sprijini aliații”.

Washingtonul nu a explicat câte bombardiere au fost trimise și în ce țară. S-a speculat însă că avioanele se află acum la o bază aeriană din Diego Garcia, o insulă britanică din Oceanul Indian, unde au fost și iarna trecută.

Atunci, acolo au fost staționate șase bombardiere, în cazul unui război cu Iran. Motiv pentru o confruntare armată exista: asasinarea de către americani a lui Qasem Soleimani, comandant al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) – subdiviziune de elită a armatei iraniene. Teheranul a promis că se va răzbuna.

Facilitățile americane din regiune au fost atacate pe tot parcursul anului. Dar nu a existat nicio confruntare directă. Mai mult, americanii au început să-și facă nevăzută prezența și să-și retragă militarii. Acest lucru a provocat îngrijorare în rândul țărilor vecine cu Iranul. Ele au recunoscut că contingentul SUA era ca un fel de ”tampon” îmotriva amenințărilor și, cel mai important, ținea sub control Teheranul.

Negocierile – secrete și evidente

Israelul este îngrijorat de autoritatea tot mai mare a Iranului în Orientul Mijlociu. Tel Aviv-ul a bătut alarma după suita de escaladări SUA-Iran din iarnă. Prim-ministrul Benjamin Natanyahu a sugerat că Teheranul are de gând să se răzbune nu numai în raport cu ameicanii, ci și cu statul evreu. De asemenea, el a avertizat că va acționa proactiv.

Și monarhiile din Golful Persic încearcă să limiteze influența Iranului asupra afacerilor din Orientul Mijlociu. După căderea regimului lui Saddam Hussein în Irak, Republica Islamică a încercat să preia rolul de lider regional. Arabii s-au îngrijorat. Regimul șiit al Ayatollahilor este inacceptabil pentru tradițiile lor sunnite.

Pentru a împiedica consolidarea rolului Iranului în regiune, monarhiile arabe au intrat în negocieri informale cu Israelul încă la mijlocul anilor 2000. Și, deși problema palestiniană nerezolvată a împiedicat cooperarea în mod deschis, părțile au convenit să coopereze împotriva Teheranului.

În opinia observatorilor, această interacțiune tacită a fost confimată, de exemplu, de disponibilitatea Iordaniei, Arabiei Saudite, Bahrainului și a Emiratelor Arabe Unite de a-și dechide spațiul aerian pentru zborurile aviației israeliane.

Președinția lui Donald Trump și poziția sa anti-iraniană au consolidat legăturile arabo-israeliene. Când a ajuns la putere, cel de-al 45-lea președinte al SUA a declarat că va rezolva toate problemele din Orientul Mijlociu cu ajutorul ”înțelegerii secolului”. Această înțelegere presupunea rezolvarea problemei palestiniene pe principiul ”două state pentru două popoare” – Palestina va apărea pe harta lumii, alături de Israel.

Inițiativa însă nu a găsit sprijin în lumea arabă. Dar a contribuit la ”reconfigurarea Orientului Mijlociu”, potrivit monarhiilor persane. În septembrie, Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, prin medierea americanilor, au stabilit relații diplomatice oficiale. Și nimeni nu a ascuns faptul că interacțiunea dintre aceste țări este de natură anti-iraniană.

Arabia Aaudită, poziționându-se ca lider al lumii arabe, și-a păstrat distanța față de Israel. Toată lumea știa de contactele informale dintre țări, dar nimeni nu putea permite un dialog la un nivel mai înalt. Riadul a declarat în mod tradițional: nu se poate vorbi de vreo relație cu Tel Aviv până când nu se rezolvă problema palestiniană. Dar și acest stereotip a fost spulberat. 

Recent, a devenit cunoscut faptul că Netanyahu a vizitat în secret orașul saudit Neom și a purtat discuții cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman. Vestea a devenit o senzație. Dar detalii nu au urmat. S-a presupus că tema centrală a discuțiilor a fost influența iraniană.

Riadul a negat inițial dialogul. Dar refuzul Tel Avivului de a comenta acest fapt a demonstrat majorității țărilor că întâlnirea a avut totuși loc. De asemenea, s-a atras atenția asupra faptului că negocierile au urmat pașii turneului secretarului de stat al SUA în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo a încercat din nou să reconcilieze statele din regiune, vorbind despre gravitatea amenințării iraniene.

”Să lăsăm în urma noastră o alianță”

”Israelul nu dorește să se angajeze într-o confruntare militară directă cu Iranul. Dar o confruntarea latentă are loc pe toate fronturile. Republica Islamică își consolidează prezența militară în Siria de-a lungul perimetrului frontierei israeliene. Încă un vecin –  Liban – este de fapt un vasal iranian. Teheranul afectează grav Fâșia Gaza și finanțiază Hamas. De fapt, Iranul este prezent la toate granițele Israelului”, spune Ksenia Svetlova, un fost deputat al Knessetului și expert al Institutului Interdisciplinar Herzliya din Israel.

Ministerul rus al Afacerilor Externe
© Sputnik / Наталья Селиверстова

Vizita secretă a lui Netanyahu în Arabia Saudită este analizată de Svetlova în contextul viitoarei schimbări de putere din SUA. ”Fiecare nouă administrație americană își ajustează atitudinea față de Orientul Mijlociu. Este posibil ca Netanyahu și bin Salman să fi discutat deapre cum să mențină coordonarea în ceea ce privește Iranul sub Biden. Deși nu cred că un președinte democrat ar putea fi împotriva unor astfel de contacte. De pe vremea lui Barack Obama, americanii au stabilit un curs de retragere din regiune. Să lase în urmă cel puțin o alianță arabo-israeliană, care să contracareze amenințarea iraniană este, de asemenea, în interesul SUA”, crede Svetlova.

Să recunoască greșelile lui Trump

Adlan Margoev, analist la Institutul de Studii Internaționale MGIMO, este convins că Iranul este conștient de interacțiunea arabo-israeliană. Potrivit expertului, la Teheran stabilirea relațiilor dintre țările arabe și ”regimul sionist” este considerată ”o trădare a Palestinei”. Criticând contactele Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Bahrainului cu Israel, autoritățile iraniene totuși nu sunt încă interesate să agraveze confruntarea.

Potrivit lui Margoev, Teheranul se bazează pe faptul că retorica anti-iraniană va scădea după schimbarea administrației din SUA. ”Autoritățile iraniene îi cer lui Biden să recunoască greșelile lui Trump și să reînvie JCPOA. La nivel de experți, democrații discută deja despre acest lucru, dar în practică nu este totul atât de simplu.

Este dificil să se detemine chiar și ordinea de acțiune. Iranul, de exemplu, cere anularea sancțiunilor. Dar atunci trebuie confirmant faptul că Teheranul respectă termenii JCPOA. Republica Islamică explică că acordul nuclear nu este realizat pe deplin doar din cauza faptului că americanii au fost primii care au ieșit. Cum să revină la JCPOA, astfel încât mecanismul să funcționeze în paralel – este o întrebare deschisă”, consideră Margoev.

El recunoaște că Biden nu va anula imediat deciziile anti-iraniene luate de Trump. Administrația care acum își încheie mandatul și susținătorii ei au propagat evaluări extrem de negative la adresa politicii iraniene, anulând experiența pozitivă a negocierilor și a perioadei scurte de respectare a acordului nuclear. Cu toate acestea, expertul este convins că va fi posibil să se evite escaladarea la nivel de conflict militar.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

86
Tagurile:
iran, SUA, pleacă, Donald Trump
Tematic
Trump își cheamă susținătorii să „inverseze” rezultatele alegerilor prezidențiale


Загрузка...
Purtarea măștilor în locurile publice deschise din Chișinău: Unii  poartă, alții nu

Va supraviețui sau nu economia noului val de restricții

82
(reînnoit 08:54 28.11.2020)
Care va fi impactul asupra economiei ale noilor restricții anunțate astăzi de autoritățile din sănătate, vor duce la colapsul total al afacerilor sau acestea totuși vor supraviețui și odată cu ele și domeniul finanțelor publice? Iată ce spune economistul Viorel Gîrbu.

CHIȘINĂU, 28 nov – Sputnik. Economistul Viorel Gîrbu afirmă că noile restricții impuse de autorități vor afecta economia, dar nu în așa măsură cum s-a întâmplat în primăvara anului, atunci când autoritățile au intervenit cu primul val de restricții.

"Situația din economie la această a doua etapă a restricțiilor impuse de autorități nu este atât de rea precum a fost în al doilea trimestru al anului, în primăvara anului 2020, atunci când restricțiile au fost severe și comportamentul populației a fost diferit. Eu cred că restricții continue să înregistreze un efect negativ asupra economiei, și nu doar restricțiile, ci și situația generală din economie, care nu este benefică și comportamentul cetățeanului, dar și faptul că cetățenii au sărăcit și atunci sectorul serviciilor, în special, are de suferit în urma acestei situații", a spus Gîrbu.  

Dar oricum, restricțiile anunțate astăzi de autorități, precizează expertul economic, vor afecta economia, asta și pentru că autoritățile nu au luat toate măsurile ca să evite o atare situație.

"Dacă ne uităm la încasările în bugetul public național, atestăm faptul că avem aceste cifre pe anul curent mai mici decât cele planificate anul trecut, avem și criză, deci economia a scăzut per total și implicit și indicii care arată încasările din impozite și taxe. Sigur că restricțiile respective vor lovi și mai tare în economia țării, reieșind din faptul că agenții economici nu au prea fost ajutați. Statul nu a oferit subvenții suficiente pentru a obține business-ul în stare de operare optimă, nu au oferit scutiri substanțiale de impozite și taxe, nu au oferit suport cetățenilor care au fost disponibilizați în perioada crizei. Așa că situația se agravează, doar că ce să faci: ne apropiem la situația de colaps din sistemul nostru de ocrotire a sănătății și atunci autoritățile încearcă să manevreze și cumva să vină cu anumite restricții, restricții care sunt, într-un fel, nu foarte stricte. Spre exemplu, oricum sectorul HoReCa continue să activeze, deci toate aceste afaceri care adună mulți cetățeni și care prezintă un potențial de infectare mai mare, oricum aceste afaceri rămân operaționale, doar că pe o perioadă mai scurtă de timp. Acest lucru este mai bun decât ceea ce am avut la începutul anului, dar oricum afectează activitatea agenților economici", a declarat economistul Viorel Gîrbu.  

Va putea sau nu Guvernul să achite pensiile și salariile după Anul Nou?

L-am întrebat pe Viorel Gîrbu pe cât de posibil este ca în urma diminuării încasărilor la buget, la începutul anului viitor, după 1 ianuarie 2020, Guvernul să nu mai poată achita pensiile și salariile, așa cum atenționează unii politicieni și analiști politici și economici.

"Pensiile și salariile sunt achitate din impozite și taxe și atunci, în mod firesc, dacă economia este în pantă descendentă, se achită puține impozite și sectorul bugetar are posibilități limitate să plătească salariile și alte plăți sociale. Eu cred că totuși aceste riscuri au fost exagerate. Noi nu știm cum vor evolua lucrurile în perioada următoare. Moi vedem că numărul cazurilor de îmbolnăvire cu COVID - 19 crește galopant, dar eu nu cred că ne confruntăm la această etapă cu o situație în care Guvernul nu va avea bani nici măcar pentru pensii și salarii. Surse financiare sunt. Bugetul se execută cu înregistrarea unui deficit, dar guvernul are posibilitate mereu să se împrumute pe piața internă și măcar o parte din aceste pensii și salarii să le achite, poate nu cu măriri, poate nu actualizate la inflație, dar totuși posibilități există. Am impresia că situația este exagerată", a spus Gîrbu.

Economistul Viorel Gîrbu spune că potrivit estimărilor sale scăderea economică în anul acesta va fi de 6-7 la sută. Și o astfel de scădere se atestă în toate statele din zonă, la unele, cu economii dezvoltată, aceasta este și mai mare.

Care sunt noile restricții

Amintim că astăzi Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică a decis instituirea stării de urgență în sănătate publică pe întreg teritoriul țării în perioada 30 noiembrie 2020 – 15 ianuarie 2021. Totodată, a impus noi restricții, inclusiv și de cele care afectează sectorul de business.

În scopul prevenirii răspândirii infecției COVID-19, CNESP a decis interzicerea activității cluburilor de noapte (discoteci, karaoke, disco-baruri), începând cu data de 28 noiembrie 2020. Totodată, din 30 noiembrie, restaurantele, barurile și cafenelele vor putea activa până la orele 22.00. Unităților de alimentație publică le va fi interzisă activitatea în intervalul 22:00-07:00.

În perioada stării de urgență în sănătate publică, se va interzice organizarea și desfășurarea conferințelor științifice, competițiilor sportive, olimpiadelor cu prezența fizică a persoanelor. De asemenea, nu se va permite prezența spectatorilor în incinta teatrelor, cinematografelor, sălilor de concerte sau caselor de cultură.

În același timp, instituțiile publice și cele private vor stabili un regim special de muncă, fiind atras la serviciu doar personalul strict necesar pentru a asigura funcționalitatea întreprinderilor. Pentru personalul, activitatea căruia nu necesită prezența obligatorie la locul de muncă, va trebui să fie asigurată munca la distanță.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

82
Tagurile:
Viorel Gîrbu, COVID-19, pandemie, economie, restricții


Загрузка...

Spital mobil în Stepanakert: A fost amenajat de armata rusă

0
(reînnoit 22:23 30.11.2020)
Ministerul Apărării al Rusiei a amenajat un spital mobil în Nagorno-Karabakh, relatează corespondentul RIA Novosti.

Spitalul este dotat cu unități de terapie intensivă, de diagnostic funcțional și de laborator, o sală de operații, un cabinet stomatologic și un cabinet oftalmologic. Există aparate pentru ventilare artificială, aparate cu ultrasunete și raze X.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России

Trupele ruse de menținere a păcii sunt staționate în Nagorno-Karabakh în conformitate cu un acord semnat pe 10 noiembrie de liderii Rusiei, Azerbaidjanului și Armeniei. Acesta prevede încetarea completă a ostilităților care au durat până pe 27 septembrie. Armenia ar trebui, de asemenea, să întoarcă regiunile Kelbajar, Lachin și Aghdam Azerbaidjanului.

La Baku, acordul a fost numit capitularea Erevanului. Președintele Ilham Aliyev a subliniat că documentul este cel mai benefic pentru Azerbaidjan: acum, potrivit acestuia, etapa militară a fost încheiată și este posibil să se treacă la probleme de ordin politic.

Prim-ministrul armean Nikol Pashinian a recunoscut că decizia privind pacea a fost una dificilă, dar i-a permis să salveze ceea ce Karabahul ar fi pierdut. După aceea, au început proteste în Erevan, în care a fost cerută demisia prim-ministrului.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus asamblează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități ale tehnicii medicale speciale din districtul militar estic au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși descarcă echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus fixează o copertină pe un modul cadru pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează un modul cadru pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militari ruși pe teritoriul spitalului mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși descarcă echipamente la spitalul mobil de lângă Stepanakert. Primele unități au ajuns în capitala Nagorno-Karabakh, Stepanakert, pentru a oferi asistență populației locale.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Un militar rus instalează echipamente în cadrul spitalului mobil de lângă Stepanakert.

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militar rus pe teritoriul spitalului mobil de câmp lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militarii ruși instalează echipamente medicale la spitalul mobil de lângă Stepanakert

  • © Sputnik / Maksim Blinov

    Militar rus descarcă echipamente medicale la spitalul mobil de lângă Stepanakert

Tagurile:
spital, Karabah
Тема:
Situaţia în Nagorno-Karabah
Tematic
Turcomanii sirieni în Karabah: veniți la război sau o mare populare?


Загрузка...