Amenințarea înfrângerii SUA

Amenințarea înfrângerii: De ce SUA au impus iarăși sancțiuni contra Teheranului

80
(reînnoit 18:50 22.09.2020)
SUA au impus iarăși sancțiunile anti-iraniene. Departamentul de Stat le-a motivat prin faptul că Teheranul nu ar fi îndeplinit condițiile „acordului nuclear”. ONU și UE au considerat neconvingătoare argumentele americanilor, refuzând să se alăture Washingtonului.

Ce vrea să obțină Casa Albă și care este poziția comunității internaționale, a încercat să afle pentru RIA Novosti, Galia Ibraghimova.

Presiune unilaterală

"Consiliul de Securitate al ONU nu a extins embargoul asupra livrărilor de arme către Iran. Dar SUA nu au rămas fără reacție și au reimpus sancțiunile. Acum acestea sunt atât împotriva Teheranului, cât și a tuturor celor care încalcă embargoul”, a declarat Mike Pompeo, solicitând UE să sprijine Washingtonul.

Cu toate acestea, reacția sa dovedit a fi una opusă. Miniștrii de Externe ai Germaniei, Marii Britanii și Franței („troica europeană”) au emis o declarație comună prin care au condamnat acțiunile Casei Albe.

„SUA s-au retras din Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA) privind programul iranian la 8 mai 2018 și nu mai sunt considerate părți ale „înțelegerii”. În acest sens, orice decizie a Washingtonului nu are forță juridică”, au menționat miniștrii „troicii europene”.

Parisul, Berlinul și Londra, dimpotrivă, vor continua să relaxeze sancțiunile. Miniștrii au reamintit că ridicarea restricțiilor impuse Iranului sunt stipulate în Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU. Acest document a aprobat oficial „acordul nuclear” convenit în 2015.

”Am susținut în permanență păstrarea acesteia și vom continua să o facem”, au subliniat europenii.

Promisiuni europene

Donald Trump s-a retras din „acord” acum doi ani, invocând faptul că Teheranul ar fi dezvoltat în secret un program nuclear. El nu a prezentat nicio dovadă, dar a cerut să fie reimpuse sancțiunile.

Rusia, China și europenii au condamnat acest lucru, subliniind că documentul va continua să funcționeze fără Statele Unite. Germania, Franța, Marea Britanie au adoptat chiar o lege specială care le permite companiilor să coopereze cu Iranul. Pentru ca acestea să nu se teamă de presiunile SUA, a fost elaborat un mecanism financiar special INSTEX.

Însă efectul a fost unul limitat. Companiile au părăsit oricum piața iraniană, iar economia Republicii Islamice s-a redus brusc. Chiar și chinezii au întrerupt cooperarea cu Teheranul, deși Beijingul a condamnat sancțiunile SUA.

Autoritățile iraniene au adoptat o atitudine de expectativă, sperând că europenii vor putea convinge Washingtonul să nu-și preseze businessul. Dar, pe măsură ce companiile străin părăseau țara și dispărea speranța că Washingtonul se va ”înmuia”, Teheranul ridicat restricțiile asupra programului său nuclear.

În mod oficial, JCPOA este în vigoare, dar acuzațiile reciproce ale participanților la „acord” subminează încrederea în acesta. Refuzul Teheranului de a respecta termenii documentului este folosit de Washington ca principal argument într-un nou atac asupra „regimului ayatollah” - așa numește mass-media americană sistemul politic iranian.

„Să nu fie admisă ridicării embargoului”

Cel mai mult, americanii se tem că embargoul asupra armelor impus Teheranului va fi ridicat pe 18 octombrie. Aceste temeri sunt alimentate de vecinii Iranului.

Astfel, Israel, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit indică asupra faptului că, după ridicarea interdicțiilor, Republica Islamică va achiziționa sisteme de apărare aeriană și avioane de luptă moderne din Rusia și China. Acest lucru va întări Iranul și va complica situația din regiune. Pentru a preveni un astfel de scenariu, adversarii Teheranului operează prin intermediul Statelor Unite.

În august, americanii au înaintat Consiliului de Securitate al ONU o rezoluție de prelungire a embargoului asupra armelor, justificând-o prin faptul că Teheranul înarmează Hezbollah în Liban și Siria, precum și militanții șiiți din Irak, care au provocat în repetate rânduri ciocniri cu armata locală.

Franța, Germania și Marea Britanie împărtășesc preocupările americanilor, dar propunerea lor nu au susținut-o. Rusia și China au arătat clar că vor bloca toate eforturile SUA în această direcție. La rândul său, Iranul a spus că o astfel de rezoluție va pune în sfârșit capăt „acordului nuclear”.

Consiliul de Securitate al ONU a respins proiectul american. Dar, deja o săptămână mai târziu, Departamentul de Stat a prezentat documente care ar fi confirmat chipurile încălcarea de către Teheran a obligațiilor sale privind JCPOA. Se spune că Iranul a acumulat uraniu îmbogățit care depășește norma stabilită de 300 de kilograme.

Steagul ambasadei Republicii Islamice Iran
© Sputnik / Евгений Биятов

Mike Pompeo nici nu a ascuns faptul că Washingtonul vrea să restabilească integral sancțiunile. Consiliul de Securitate al ONU a reamintit: Statele Unite nu pot aprecia respectarea „acordului” deoarece s-au retras din acesta. Americanii au răspuns că sunt încă printre cei care au aprobat rezoluția 2231. În consecință, își păstrează dreptul de a impune sancțiuni.

Și au subliniat: conform JCPOA, dacă nu se iau măsuri la 30 de zile după primirea plângerii împotriva Iranului, sancțiunile vor fi reînnoite. Termenul a expirat pe 20 septembrie.

Diplomația de expectativă

"Secretarul general al ONU, António Guterres, s-a referit la lipsa consensului în cadrul Consiliul de Securitate și s-a pronunțat împotriva restabilirii sancțiunilor anti-iraniene. Decizia americană a fost ignorată la AIEA, a fost aspru criticată în Europa. Washingtonul s-a aflat într-o poziție destul de umilitoare”, a declarat cercetătorul științific principal al Centrului pentru Securitate Euro-Atlantică al Institutului pentru Studii Internaționale MGIMO, Andrei Baklitski.

Cu toate acestea, expertul nu exclude faptul că sancțiunile SUA vor speria în continuare businessul străin. Dacă embargoul asupra armelor va fi ridicat în octombrie, nu toate companiile vor dori să facă comerț cu Iranul. Amenințarea de a ajunge sub presiunea SUA va prevala. Dar chiar și în această situație, acțiunile Washingtonului par excesive.

"Legislația europeană prevede un embargo asupra armelor până în 2023. Prin urmare, chiar dacă vor fi ridicate interdicțiile internaționale, UE nu va putea coopera cu Teheranul în acest domeniu. Cu Rusia și China situația este și mai interesantă. Companiile din aceste țări care ar putea vinde armament Iranului se află deja sub regimul de sancțiuni. Nimic nu îi împiedică să încheie un acord pompos cu Teheranul după ridicarea embargoului. Aceasta nu înseamnă că armele vor merge cu adevărat în Iran imediat, dar înfrângerea morală a Statelor Unite este evidentă”, spune Baklitski.

Specialistul în Relații Internaționale, care locuiește în SUA, Rafael Sattarov atrage atenția asupra faptului că Teheranul a reacționat cu reținere la sancțiunile unilaterale ale SUA. Potrivit acestuia, autoritățile iraniene nu vor să agraveze situația dinaintea alegerilor prezidențiale din America.

"Republica Islamică înțelege că orice declarație dură cu privire la Statele Unite va face doar rău. Trump va întoarce imediat următoarea criză cu Iranul în favoarea sa și va crește presiunea asupra regimului. În plus, acum Europa, Rusia, China, ONU sunt de partea Iranului. O confruntare verbală nu are niciun rost. Și sancțiunile unilaterale nu au o forță juridică recunoscută la nivel internațional”, a spus Sattarov.

Experții intervievați au fost de acord că dacă Joe Biden devine următorul președinte al Statelor Unite, atunci americanii se pot întoarce la JCPOA. Dar pe parcursul mandatului lui Trump situația din jurul Iranului s-a schimbat. Prin urmare, procedura de revenire la „înțelegere” va fi dificilă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

80
Tagurile:
sancțiuni, Teheran, SUA
Tematic
UE, îngrijorată de sancțiunile SUA împotriva ”Nord Stream-2”
UE pune SUA la punct și le predau o lecție de logică elementară
Forțele pacificatoare din stânga Nistrului

Pacificatorii ruși nu permit Moldovei revină la conflict

99
De ce forțele rusești de menținere a păcii continuă să se află pe teritoriul Republicii Moldova și care ar fi riscul retragerii lor.

Trupele de menținere a păcii ale Rusiei crează în Moldova o temelie trainică pentru stabilitatea regională și acțiunează în baza acordului moldo-rus din 1992, cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului de pe Nistru.

Arsenalul gigantic de 100 de mii de tone din apropiere satului transnistrean Cobasna, “neevacuabil” din punct de vedere al caracteristicilor sale tehnologice, are nevoie de o pază sigură (Rusia și-a asumat această responsabilitate), nu de observatori neînarmați și inutili (OSCE).

După victoria în alegeri, Maia Sandu a făcut câteva declarații din care reiese că cele mai importante două probleme ale republicii sunt trupele rusești și corupția. La primul capitol Sandu a propus o soluție: militarii ruși pleacă acasă, împreună cu toate munițiile din Cobasna, iar operațiunea de menținere a păcii urmează să fie transformată într-o misiune civilă internațională sub mandatul OSCE.

Moscova a reacționat operativ la inițiativa Maiei Sandu. Ministrul Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a declarat că pacificatorii ruși “mai întâi de toate rezolvă sarcinile de menținere a stabilității” în Transnistria, pentru ca pe acest teritoriu “să nu izbucnească un nou un conflict sângeros”.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a menționat că nu au existat discuții prealabile pe acest subiect cu Maia Sandu. Nici OSCE nu a primit propuneri din partea Moldovei cu privire la înlocuirea trupelor rusești de menținere a păcii cu observatori civili sub egida OSCE, decizie care are nevoie de acordul tuturor celor 57 de state-membre ale organizației. Nu vom ghici ce a fost asta. Să analizăm faptele.

Forțele de menținere a păcii constau din 402 militari ruși, 492 transnistreni, 355 moldoveni și zeci de observatori militari din partea Ucrainei. Serviciul este organizat pe 15 posturi fixe și puncte de control, care sunt amplasate pe segmentele cheie ale zonei de securitate, cu o lățime de 12-24 de kilometri și 225 de kilometri de-a lungul Nistrului.

Transnistria și-a exprimat dorința de a ieși din componența Moldovei până la destrămarea URSS, pentru că 60 la sută din populația regiunii constă din ucraineni și ruși, care erau nemulțumiți de mișcarea naționalistă a Chișinăului în direcția Bucureștiului.

Autoritățile moldovenești au încercat fără succes să rezolve problema prin forță, după care din 1992 Transnistria a devenit un teritoriu necontrolat de Chișinău. Conflictul armat a fost oprit de trupele rusești: pe 7 iulie 1992, Rusia și Republica Moldova au semnat un plan de reglementare pașnică a conflictului, pe 21 iulie a fost încheiat un acord de reglementare pașnică (care a fost acceptat de partea transnistreană), iar pe 29 iulie în Bender și Dubăsari au intrat forțele de menținere a păcii ale Rusiei. Era vorba de unitățile armatei a 14-A, dislocate în Transnistria în perioada sovietică (prin directiva Statului Major al Forțelor Armate ale Rusiei, în 1995 armata a 14-A a fost redusă și transformată în grupul operativ al trupelor rusești din regiunea transnistreană a Republicii Moldova).

Un arsenal periculos

Specialiștii compară potențialul periculos al depozitului de muniții din satul Cobasna (care se află la 16 kilometri de Nistru și la 3 kilometri de frontiera ucraineană) cu puterea exploziei bombelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. 

Aici se află munițiile armatei a 14-A a URSS, precum și munițiile evacuate din Germania de Est și Cehoslovacia – peste 100 de mii de tone de rachete, muniții și bombe aeriene.

De regulă, la Chișinău este vorbește despre “peste 20 de mii de tone”, însă se cunoaște că în anii 90 în Cobasna au fost acumulate peste 300 de mii de tone de muniții și substanțe explozibile. Acest arsenal, cel mai mare din Europa de Est, (creat în 1949) este protejat de grupul operativ al armatei ruse, dislocat în Transnistria. Potrivit Maiei Sandu, e vorba doar de o mie de militari. Totodată, forțele rusești nu dispun de arme grele și nu prezintă un pericol pentru regiune.

“Fierul” vechi explozibil nu poate fi evacuat din Transnistria în Rusia – e netransportabil, există riscul unei explozii pe drum. Pentru casarea la fața locului este nevoie de o întreprindere specializată, adică de niște cheltuieli în valoare de 3 miliarde de dolari.

Ministrul Apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a propus anul trecut Ministerului Apărării al Moldovei elaborarea unui plan de cooperare pentru următorii trei ani și acordarea unui ajutor pentru casarea arsenalului periculos. Șoigu nu aruncă vorbe în vânt.

La începutul anului 2020, ministrul Afacerilor Externe al Moldovei, Aureliu Ciocoi, a anunțat că Rusia a demarat demilitarizarea regiunii transnistrene și lucrează asupra unui studiu de fezabilitate pentru lichidarea munițiilor. După studierea condițiilor de casare, proiectul va fi monitorizat de un grup de experții internaționali.

Ar fi logic să presupunem că grupul operativ rusesc va dispărea doar după “deminarea” satului Cobasna, nu mai devreme. E un lucru nobil, totuși militarii ruși asigură paza unui arsenal periculos, nu pun mâna pe niște rezerve de petrol (cum procedează unii „parteneri” în Siria). Totodată, trebuie să luăm în considerație că acest grup operativ rămâne un fundament sigur pentru asigurarea rotației în cadrul contingentului trupelor de menținere a păcii care, la rândul său, constă în mare parte din localnici (militari în bază de contract cu cetățenie rusă).

Renunțarea la operațiunea de pace nu se află pe agenda Rusiei.

Maia Sandu tratează Transnistria ca o parte a unei Moldovei unitare, iar transnistrenii au pledat pentru independență în cadrul unui referendum, motiv pentru care se menține un potențial pericol de conflict.

Voi reaminti că din 470 de mii de locuitori ai autoproclamatei republicii, 220 mii sunt cetățeni ruși, iar 200 de mii – cetățeni ai Ucrainei.

La negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean în format 5+2 participă Moldova și Transnistria, în calitate de părți în conflict, Rusia, Ucraina, OSCE, în calitate de mediatori, iar UE și SUA – în calitate de observatori. Cel mai important este că nu se trage.

Un potențial conflict

Tiraspolul consideră că retragerea forțelor rusești de menținere a păcii poate duce la o destabilizare a regiunii, poate provoca noi confruntări. În cazul unui conflict militar, în armata Transnistriei slujesc peste 7 mii de persoane. Rezerva de mobilizare reprezintă până la 80 de mii de militari, iar miliții populare – peste 10 mii. Armata are în dotare 18 tancuri, 122 de unități de artilerie (inclusiv 40 de unități de “Grad”), 15 aparate de zbor, sisteme de rachete portabile și mijloace anti-tanc.

Pe de altă parte, trupele terestre ale Republicii Moldova au aproximativ 6 mii de militari, dispun de 200 de mașini blindate, 150 de unități de artilerie, 300 unități de mijloace antitanc (tehnica și armele sunt de producție sovietică), forțele aeriene nu dispun de aviație de luptă. Iată de ce mințile fierbinți din Chișinău înțeleg că nu vor putea face față de sine stătător unei confruntări cu Transnistria. De aici vin și iluziile politico-militare de genul “Occidentul ne va salva”.

Într-adevăr, se promovează activ proiectul amplasării pe teritoriul moldovenesc a unei baze permanente a Pentagonului. În opinia analiștilor RAND Corporation, forțele armate ale SUA ar putea intra în Moldova pentru efectuarea unor exerciții militare comune, iar apoi ar putea să nu se mai retragă sub pretextul “amenințării rusești”.

În același timp, Moldova devine captiva prezenței militare americane în vecina Românie.

Potrivit Constituției, Republica Moldova este un stat neutru, însă Chișinău și București au încheiat în 2013 un acord de cooperare militară, în care se prevede, de facto, subordonarea forțelor armate ale Moldovei Statului Major din România. Documentul permite jandarmilor români să participle la “restabilirea ordinii publice” pe teritoriul Moldovei. Militarii moldoveni sunt implicați tot mai des în exercițiile militare și misiunile de pace ale NATO.

Într-o astfel de configurație politico-militară, forțele rusești de menținere a păcii din Transnistria sunt, pur și simplu, de neînlocuit.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

99
Tagurile:
Transnistria, pacificatori ruși
Tematic
Kremlinul, despre consecințele renunțării la status quo-ul din Transnistria


Загрузка...
Su-57

Arme rusești: Primul avion de serie Su-57 și drona «Ohotnik»

142
(reînnoit 14:36 04.12.2020)
Anterior, Ministerul Apărării al Federației Ruse a anunțat că forțele aerospațiale vor primi în dotare primul avion de luptă de serie din a cincea generație, Su-57, până la sfârșitul anului, avionul fiind aproape gata, scrie observatorul militar Aleksandr Hrolenko.

Primul complex de avioane din generația a cincea Su-57 își va ocupa locul în rândurile operaționale ale Forțelor aerospațiale rusești în decembrie. Acest complex va fi primul din seria de lansare a acestor avioane, constituită din 76 de unități. Vine din urmă și drona controlată cu ajutorul inteligenței artificiale – S-70 «Оhotnik»,  care asimilează cu succes la poligon algoritmii de interceptare a țintelor la mare altitudine și distrugerea lor cu rachete.

Anterior, Ministerul Apărării al Federației Ruse a anunțat că forțele aerospațiale vor primi primul avion de luptă produs în serie din a cincea generație, Su-57, până la sfârșitul anului, avionul fiind aproape gata. În viitor, producția sa va crește la 15 avioane pe an și toate cele 76 de avioane de vânătoare Su-57 vor fi destinate echipării a trei regimente de aviație în 2021 - 2027. Primele dintre ele sunt produse utilizând motorul din prima etapă, pe când din 2025 motoarele din etapa a doua vor intra în producția de serie. Cu toate acestea, deja astăzi Su-57 este considerat unul dintre cele mai avansate și mai puternice avioane de vânătoare din lume.

Aeronava rusă de a cincea generație este capabilă să distrugă toate tipurile de ținte: aeriene, terestre și de suprafață. Combinația de super-manevrabilitate și viteze supersonice fără postcombustie a unui sistem modern de electronice la bord și a unei vizibilități reduse oferă avionului Su-57 o eficiență ridicată în luptă și o anumită superioritate față de inamic. Potrivit revistei Military Watch, Su-57 dispune de un armament unic la bord, care include radare ultra-sensibile, rachete hipersonice din clasa «aer-aer» cu o rază de acțiune de 400 km, un sistem de apărare cu laser împotriva rachetelor inamice și alte avantaje high-tech.

Anterior, s-a aflat despre un contract mare pentru o gamă largă de arme de aviație (rachete) pentru avionul de vânătoare de-a cincea generație, adică Su-57 nu va zbura «gol». Iar cu dronele grele Su-57 se va transforma într-un centru de comandă aeriană. Efectul de luptă al interacțiunii dintre două inovații de înaltă tehnologie este greu de supraestimat.

Superioritatea militară

Noul avion de vânătoare a fost testat în cadrul grupului de trupe ruse din Siria. Au fost efectuate peste zece zboruri pentru a verifica performanța complexului inteligent de informații și control, armelor și tuturor sistemelor prezente la bord.

Unele dintre înălțimile tehnologice ale avionului Su-57 sunt complet inaccesibile pentru avioanele de vânătoare americane de generația a cincea, în special pentru F-22 Raptor. Inteligența artificială este integrată în sistemul de control al luptei, iar acest fapt reprezintă o revoluție în știința militară.  Avionul de vânătoare Su-57, controlat de echipaj, este capabil să îndeplinească 90% din sarcini în mod automat și chiar să funcționeze complet automat, în conformitate cu un program pregătit anterior. Dacă pilotul este rănit (ucis) în luptă, sistemul de control va determina în mod independent țintele prioritare, va lovi și va asigura revenirea automată a vehiculului și a omului la bază.

Radarele, integrate în avion și în corpul acestuia, cu o rețea activă de antene fazate, care folosesc banda X, oferă pilotului un grad de conștientizare a situației mai mare și permit ca tehnicile de luptă tactice să fie efectuate mai bine decât pe oricare alt avion de vânătoare. «Radarele laterale» sporesc autonomia în căutarea țintelor și creează, în mod calitativ, un nou nivel de invizibilitate al avionului Su-57 pentru radarele inamice, fără a pierde însă eficacitatea desemnării țintei pentru rachetele lor (la bord și în arsenalul dronelor de atac).

Vectorul de tracțiune tridimensional permite manevre incredibile în luptă, atât la distanță lungă, cât și la distanță scurtă, devenind o garanție a unei probabilități mai mari de supraviețuire în luptă. În același timp, «avionul-computer» este nepretențios în timpul întreținerii la aerodrom și este capabil să funcționeze în condițiile aerodromurilor operaționale (nepavate).  Astfel de mașini puternice și imprevizibile din punct de vedere tehnologic pe un ipotetic câmp de luptă nu lasă inamicului nicio șansă.

Su-57 are un potențial imens de export. Chiar înainte de lansarea sa în serie «s-a format o coadă» de potențiali clienți străini. Primul proprietar al avionului de vânătoare de a cincea generație va fi Algeria, care a comandat 14 avioane pe fondul consolidării forțelor aeriene ale vecinilor ei regionali. Prețul contractului este de 2 miliarde de dolari. Livrările sunt planificate să fie finalizate până în 2025.

Parteneriat zdrobitor

Pe 2 decembrie, drona de atac S-70 «Ohotnik» a fost testată într-un atac cu rachete la poligonul Așuluk. O serie de zboruri cu UAV grele au fost efectuate, având drept scop reproducerea cu fidelitate a unui avion de vânătoare-interceptor, cu o imitație a utilizării rachetelor «aer-aer». Un alt țel al șirului de zboruri a fost evaluarea integrării sistemelor electronice de bord ale UAV-urilor cu sistemele de ghidare a rachetelor și cu aeronava principală Su-57. 

«Ohotnik» promite să devină primul avion de vânătoare-recunoaștere fără pilot din lume. În timpul etapei de antrenament, drona primește toate informațiile privind condițiile și țintele de la sol sau de la avionul de vânătoare principal. În viitor, este posibilă utilizarea dronei în mod automat în condiții de luptă.

Un UAV greu posedă o proprie «inteligență» și o capacitate de a livra mai mult de șase tone de rachete și bombe la o distanță de 5000 km. Parteneriatul militar zdrobitor dintre «Ohotnik» și avionul de vânătoare Su-57 nu promite nimic bun nici celui mai echipat high-tech inamic. Creat la Biroul de Proiectare Suhoi, discretul «Ohotnik» va deveni prima dronă grea cu funcții de percuție din Forțele Aerospatiale din Rusia. Vehiculul are o lungime de 19 metri, o anvergură de 14 metri, o greutate la decolare de 20 de tone și o viteză maximă de aproximativ 1.000 de kilometri pe oră.

Primul său zbor, de aproximativ 20 de minute, drona «Ohotnik» l-a efectuat relativ recent, în vara anului 2019. În același timp, se ținea deja stabil în aer și era ușor de manipulat. În toamna aceluiași an a avut loc primul zbor comun al dronei «Ohotnik» cu Su-57. Capacitățile de luptă și autonomia dronei grele sunt îmbunătățite în mod constant. În 2020 s-au realizat progrese tehnologice remarcabile. În viitorul apropiat este planificată o îmbunătățire a tehnicii de atac a dronei «Ohotnik» împotriva țintelor aeriene, terestre și de suprafață. Aceste atacuri vor avea loc în condiții diferite. Notăm că, până în prezent, nicio țară din lume nu a reușit să utilizeze o dronă de atac ca interceptor, iar «partenerii» sunt vizibil nervoși.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

142
Tagurile:
avion, rusești, arme
Tematic
Avionul rusesc de luptă Su-27 a interceptat avioane americane deasupra Mării Negre


Загрузка...
Vladimir Putin

Sondaj: Câți cetățeni ruși au încredere în Vladimir Putin

0
(reînnoit 22:03 04.12.2020)
Fundația ”Opinia Publică” (FOM) a publicat datele unui sondaj realizat recent, care arată gradul de încredere al cetățenilor ruși față de președintele Vladimir Putin.

CHIȘINĂU, 4 dec - Sputnik. Mai mult de jumătate dintre cetățenii ruși (60%) au încredere în președintele Vladimir Putin, potrivit unui sondaj realizat de Fundația ”Opinia Publică”.

Conform datelor sondajului, au spus că mai degrabă nu au încredere în el 30% dintre cei chestionați, alți 10% au considerat că este dificil să răspundă la întrebare.

Totodată, 63% dintre cetățeni consideră că Putin se descurcă mai degrabă bine în funcția pe care o ocupă. Punctul de vedere opus este împărțit de 24% dintre cei intervievați. Nu au putut să răspundă la întrebare 13%.

În perioada 27-29 noiembrie a fost realizat un sondaj telefonic în toată Rusia, în rândul a patru mii de respondenți cu vârsta de 18 ani și mai mult, prin metoda de eșantionare aleatorie a numerelor de telefon mobil și fix. Marja de eroarea nu depășește 1,9%.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
sondaj, Putin
Tematic
Maia Sandu: Eu îmi doresc relații bune cu Rusia


Загрузка...