Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

Rachetele Patriot în România: Nu vor lupte, vor ruineze Rusia

210
Americanii și-am amplasat rachetele sol-aer Patriot în România nu pentru intenționează să lupte cu Rusia, ci pentru că vor să ruineze economia acestei țări antrenând-o în goana înarmării, ca pe timpul războiului rece.

CHUȘINĂU, 18 sept – Sputnik. De această părere este directorul Institutului pentru Probleme Regionale din Moscova, Dmitri Juravliov.

El a fost solicitat de Sputnik Moldova să comenteze evenimentul care a avut loc ieri peste Prut și anume festivitatea de recepție a primului sistem de rachete PATRIOT – din cele 4 cumpărate de România.

Întrebat cu ce scop au întreprins acest pas americanii, Dmitri Juravliov a spus că în evident nu pentru a lupta cu rușii.

"Este evident că americanii nu au de gând să lupte, dar este o astfel de lege: cu cât mai aproape sunt armele de țara ta, cu atât de mai multe arme ai nevoie pentru a riposta. Cu cât mai mic este timpul de zbor, cu atât mai puternică trebuie să fie apărarea. Iată de ce apropiind complexele lor militare mai aproape de hotarele rusești, ei provoacă Federația Rusă la cursa înarmării. Ca rușii să răspundă la acest pas cu altul similar, care este extrem de costisitor, ca economia rusească să se prăbușească".

Americanii au reluat tactica din perioada războiului rece

Directorul Institutului pentru Probleme Regionale din Moscova afirmă că SUA a reluat tactica pe care a aplicat-o în perioada războiului rece.

"E aceeași tactică ca în timpul războiului rece. Această tactică a avut-o și Obama, chiar dacă acesta declara că este împotriva războiului rece. Dar și actualul președinte american, care reprezintă blocul militar american. Iată de ce încă atunci URSS cerea scoaterea rachetelor americane din Europa de vest și din același motiv NATO a intrat în fostele state ale Tratatului de la Varșovia. Și din același motiv SUA au declanșat o adevărată isterică când rachetele sovietice au fost instalate în Cuba: cu cât mai aproape este amplasat armamentul, cu atât mai multe eforturi sunt necesare pentru a te apăra de el".

Directorul Institutului pentru Probleme Regionale din Moscova, Dmitri Juravliov, spune că, din păcate, țările în care SUA își amplasează rachetele strategice nu înțeleg în ce joc periculos sunt implicate.

"Deci, este evident: nimeni nu vrea să lupte. Ei nu vor să lupte cu Rusia, ei vor să ruineze Rusia. De asta procedează astfel. Păcat că țările pe teritoriul cărora sunt amplasate aceste complexe sunt antrenate în această contrapunere. Dacă rachetele americanilor sunt îndreptate împotriva noastră și sunt amplasate în România, atunci noi suntem nevoiți să îndreptăm rachetele noastre spre România. Și asta nu pentru că noi vrem să luptăm cu România, ci pentru că așa este acest mecanism tehnologic. Iată germanii și francezii au înțeles acest lucru și au cerut scoaterea rachetelor americane din Europa occidentală. Și asta nu pentru că îi iubesc pe ruși, ci pentru că ei se iubesc pe ei înșiși", a spus expertul.

El a precizat că, din păcate, acest lucru nu îl înțeleg țările din Europa de est.

Prezența armamentului american nu sporește, ci afectează securitatea

"Din păcate, țările Europei de est sunt atât de ahtiate de marea Americă, încât nu pot să înțeleagă acest lucru. Lor le pare că simpla prezență a armamentului american pe teritoriul lor le sporește securitatea. Aceasta este o mare iluzie. De fapt, lucrurile stau invers. Securitatea acestor țări este puternic afectată odată cu prezența armamentului american în ele, mai ales când este vorba de arme strategice", a menționat Juravliov.

"Asta înseamnă că ele singure, în mod conștient își revendică rolul de țintă într-un eventual război. Nu mă apuc acum să judec dacă ei fac acest lucru conștient sau nu pentru că nu mă apuc să judec care este nivelul de calificare al politicienilor români. Înțeleg ei, intuiesc ei cât este de periculos ceea ce fac ei? Nu știu", a mai precizat expertul rus.

Euforie în Europa de est

"Acum românii, polonezii sunt în euforie: a venit marea Americă și acum rușii au să-și închidă gura. Dar nu poți să iei decizii într-o stare euforică, euforia este mai curând o stare de beție. Trebuie ca ei să iasă din această beție și pe urmă să se gândească dacă le trebuie aceste rachete. Dar deocamdată acest lucru nu se întâmplă", a conchis directorul Institutului pentru Probleme Regionale din Moscova, Dmitri Juravliov.

Amintim că după cinci ani de la semnarea contractului, ieri a avut loc festivitatea de recepție a primului sistem de rachete PATRIOT – din cele 4 cumpărate de România.

În prezența premierului Orban, a ministrului Nicolae Ciucă și a ambasadorului SUA, Adrian Zuckerman, a avut loc ceremonia de recepție a primului sistem de rachete sol-aer Patriot.

Într-o atmosferă festivă, vorbitorii au subliniat importanța acestor sisteme de rachete, insistând că România a achiziționat cele mai moderne sisteme, pe care le utilizează acum și armata SUA.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

210
Tagurile:
armament, Rusia, europa, Rachete, Patriot, Dmitri Juravliov
Boeing 777

Europa va fi constrânsă la un dialog respectuos cu Rusia

89
(reînnoit 22:16 19.10.2020)
De ce Rusia s-a retras din consultările trilaterale în cazul MH17 și de ce Olanda încearcă să blocheze examinarea dosarului tragediei Boeingului.

MOSCOVA, 19 oct – Sputnik, Vladimir Kornilov. Europa a făcut destul de mult zgomot în legătură cu decizia Federației Ruse de a se retrage din consultările trilaterale cu Olanda și Australia în privința circumstanțelor prăbușirii avionului MH17. Totodată, caracterul acestui zgomot și fake-urile care îl însoțesc, ieșit pe gura unor demnitari de rang înalt, confirmă falsitatea intențiilor declarate ale Occidentului în ceea ce privește stabilirea adevăratelor cauze ale tragediei.

Cât face formularea declarației oficiale a ministrului Afacerilor Externe al Olandei, Stef Blok: “Astăzi Federația Rusă și-a anunțat decizia unilaterală de a înceta discuțiile despre propria responsabilitate pentru distrugerea cursei MH17”. Iată cum! Se pare că undeva au fost purtate discuții “despre responsabilitatea Rusiei”, iar noi nici nu bănuiam.

Primele consultări cu privire la consecințele tragediei Boeingului malaysian, prăbușit în iulie 2014, au avut loc la începutul anului trecut. Partea rusă a menționat din start: “Subiectul central va fi nu “responsabilitatea juridică a Rusiei pentru catastrofă”, ci întregul complex de chestiuni legate de accident, care au o importanță principială pentru determinare adevăratelor cauze”. Totodată, Moscova a subliniat că una dintre problemele cheie care urmează să fie examinate este responsabilitatea Ucrainei, care nu și-a închis spațiul aerian în zona acțiunilor militare.

Desigur, Blok cunoaște foarte bine acest lucru, însă recurge deliberat la o denaturare a adevărului, exact cum o face și în fragmentul în care spune că refuzul Rusiei de a purta consultări sterile “este deosebit de dureros pentru rudele victimelor”.

Mulți dintre oficialii occidentale care s-au apucat să condamne Moscova pentru această decizie încearcă să speculeze pe tema celor decedați. Așa, ambasadorul SUA în Olanda, Pete Hoekstra, a declarat că retragerea Rusiei din consultări reprezintă “o nouă lovitură dată rudelor victimelor și dorinței lor de a obține dreptate”.

Nu e de mirare că reacția unor olandezi, care apreciază aceste știri în forma pe care o oferă persoanele oficiale, este mult mai dură. Spre exemplu, unul dintre cititorii lui Blok a venit imediat cu sfaturi furioase în privința Rusiei: “Expulzați imediat toți rușii din Olanda, închideți ambasada, încetați comerțul extern cu Rusia, nu mai cumpărați gaz rusesc. Expediați flota noastră în Crimeea”.

Practic, niciun commentator nu oferă publicului olandez o explicație clară a motivelor acestui pas al Moscovei. MAE al Rusiei a explicat că ar fi continuta cu plăcere consultările (în care, apropo, a pus mari speranțe), dacă olandezii nu ar fi ales o altă cale – depunerea unei plângeri împotriva Rusiei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Declarația MAE spune: “Astfel de acțiuni ostile ale Țărilor de Jos face inutilă orice continuare a consultărilor trilaterale și participarea noastră la ele. Responsabilitatea pentru eșuarea consultărilor trilaterale, în acest fel, aparține în totalitate oficialităților de la Haaga”. Iată acest moment neplăcut presa din Occident încearcă să nu-l evidențieze sau chiar să-l evite. Exact așa cum prin depunerea plângerii la CEDO, în ciuda tuturor „lacrimilor de crocodil” pentru victime, Haaga le-a dăunat anume rudelor acestora.

Problema este că la CEDO au fost depuse în mai multe rânduri plângeri din partea acestora. Primele astfel de plângeri au fost examinate în anul 2016, iar apoi au fost completate cu noi plângeri. Adică, cazul MH17 era în plină desfășurare. Iată că pe 10 iulie a acestui an guvernul Olandei nu a găsit nimic mai bun decât să depună o plângere interstatală în instanță (care, de regulă, examinează dosarele personale), afirmând cu ipocrizie că aceasta a fost depusă în susținerea dosarelor aflate în examinare.

Este o minciună sfruntată a părții olandeze. E greu să ne imaginăm că Haaga, capitala juridică globală, nu știe că la depunerea unei plângeri interstatale la CEDO, toate cazurile individuale examinate cu această ocazie sunt suspendate până la încheierea disputei între state. Acest lucru este formulat foarte clar în punctul 45 al Declarației de la Copenhaga cu privire la reforma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, adoptate în unanimitate în 2018 de către statele membre ale Consiliului Europei.

Adică, Haaga, se ascunde în spatele victimelor MH17, iar în același timp blochează pentru câțiva ani pronunțarea deciziei de către instanță în aceste cazuri (iar examinarea dosarelor interstatale la CEDO poate dura foarte mult). Desigur, presa olandeză nu va scrie nimic despre acest lucru.

De asemenea, nu trebuie să uităm că plângerea Olandei la CEDO crează un potențial conflicte de interese cu alte instituții de drept – Curtea Internațională de Justiție a ONU, unde este examinat cazul Ucrainei împotriva Rusiei, în care figurează la fel responsabilitatea pentru MH17.

Iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în 2014, și-a exprimat opinia că dosarele interstatale examinate la CEDO nu trebuie să atenteze la jurisdicția altor instanțe internaționale. Adică, guvernul Olandei nu doar blochează examinarea dosarelor individuale, ci și crează conflicte de interese între diverse instituții, fapt care generează probleme pentru acest dosar.

Aici apare o întrebare legitimă: de ce Haaga are nevoie de torpilarea în același timp a proceselor de la CEDO și a consultărilor cu Rusia, prin depunerea unei plângeri scandaloase anume acum? Presa olandeză, care face speculații pe seama deciziei Moscovei, nu adresează întrebări prim-ministrului Mark Rutte în această problemă. Acesta doar a spus că ”a ales cel mai optim moment”, însă a refuzat să precizeze de ce consideră așa.

Răspunsul este unul evident. Inițial, guvernul olandez răspundea că așteaptă încheierea investigației grupului international și transmiterea plângerii în instanța de judecată. Iată că în martie a acestui an procesul a demarat pe teritoriul aeroportului Schiphall, cu zgomot, pompă, în fața camerelor tuturor televiziunilor lumii. A devenit clar: ceva nu a mers bine pentru organizatorii acestui proces.

În primul rând, cei patru “acuzați” nu au nicio tangență cu distrugerea MH17 (odată cu evoluția procesului, acest lucru devine tot mai evident). În al doilea rând, o tentativă similar de a asocia procesului un ofițer al serviciilor rusești (prin urmare, a statului rus) a eșuat. Amintiți-vă cum în primăvara anului 2018 toate instituțiile de presă internaționale, cu participarea compromisei structuri antirusești Bellincgat, trâmbițau: iată veriga care lipsea din lanțul ce duce spre Kremlin! Au și indicat un nume, un oarecare Oleg Ivannikov. Din anumite motive, atunci când procurorii au declarat la prima ședință a Judecătoriei din Haaga în cazul MH17 că Ivannikov nu figurează în calitate de suspect și nu are nicio tangență cu dosarul, acest fapt a fost ignorat în totalitate de aceeași presă. Pentru falsurile lansate, evident, nimeni nu și-a cerut scuze.

Pe măsura apropierea unei noi comemorări a datei nimicirii Boeingului, rudele victimelor au înțeles că dosarul eșuează. Fapt despre care au indicat direct într-o scrisoare adresată ambasadorului american, Pete Hoekstra. Aceștia au îndemnat SUA să prezinte instanței imaginile realizate din satelit, despre care a vorbit în 2014 John Kerry. Din câte vă puteți da seama, nu au fost prezentate niciun fel de imagini. În schimb Hoekstra își exprimă grija pentru rudele victimelor și acuză Rusia.

Înțelegând că în proces nu vor avea sorți de izbândă, iar Haaga nu poate prezenta publicului nimic la cei șase ani de la distrugerea MH17, ea a recurs la acest pas provocator al depunerii unei plângeri la CEDO. Neapărat în ajunul comemorării, pentru a distrage atenția de la întrebările incomode în acest caz și pentru a transfera atenția asupra unei noi plângeri, respectiv, la o nouă tărăgănare a procesului.

Cum ar fi trebuit să procedeze Rusia care într-adevăr spera să înceapă un dialog cu Olanda, fie și în cadrul unui grup informal? Despre ce dialog poate fi vorba dacă cealaltă parte deja a decis totul?

Aici ne aducem aminte de declarațiile recente ale lui Serghei Lavrov: „Acei oameni, care răspund de politica externă în Occident, nu înțeleg necesitatea unui dialog în baza unui respect reciproc”. Am putea spune că decizia Rusiei de a se retrage din consultările legate de MH17 reprezintă un prim pas în realizarea în practică a cuvintelor ministrului rus. Primul, dar nu cel din urmă. Calea Rusiei spre constrângerea europenilor la un dialog respectuos a început și va fi una lungă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

89
Tagurile:
Boeing, Rusia, Europa
Tematic
Dispariţia avionului „Boeing 777 MH370” al Malaysia Airlines - O nouă ipoteză
Prăbuşirea unui avion „Boeing” – Video din cabina piloților


Загрузка...
Dolari americani

FMI știe cum va salva lumea: Riscăm o sărăcie mai mare

158
FMI își propune să edifice un nou viitor luminos global, în contextul consecințelor negative pe care le-a adus pandemia economiei mondiale. Ce se ascunde în spatele cuvintelor mari.

Judecând după declarațiile șefului FMI, cea mai mare organizație financiară supranațională și-ar dori să revină în anul 1944 sau cel puțin să repete anul 1944, sub pretextul pandemiei COVID-19. În spatele unor declarații tari ale conducerii FMI despre necesitatea ajutorării lumii în depășirea consecințelor economice și umanitare ale pandemiei, probabil se ascunde probabil ceva mai mult, iar în considerentele umanitare ale liderilor structurii financiare, a cărei reputație în țările în curs de dezvoltare este una negativă, ar putea crede doar o persoană naivă, care nu a văzut niciodată cum niște datornici ai acestei organizații de la Washington au redus programele sociale și au vândut la un preț derizoriu întreprinderile de stat, în numele îndeplinirii “cerințelor FMI privind însănătoșirea economiei”.

Ar trebui să le dăm dreptate oponenților noștri americani: toate tentativele statelor care nu fac parte din clubul de elită colonialist G7 de a prelua controlul asupra FMI nu au avut sorți de izbândă, în pofida faptului că anumite progrese în sporirea influenței Chinei (sau chiar a Rusiei) în procesul de luare a deciziilor în interiorul organizației au fost totuși înregistrate. Însă, în ansamblu, principalul creditor al statelor în curs de dezvoltare (în esență, „principalul Shylock al planetei”) se orientează în continuare spre promovarea acelei versiuni a “globalizării”, care în niciun caz nu poate fi considerată una echitabilă.

Dacă la începutul epidemiei COVID-19 presa și experții occidentali erau îngrijorați de vitalitatea acestei versiuni a globalismului și se temeau de o de-globalizare, atunci, acum “Shylock global” constată că are nevoie de o nouă conferință de la Bretton Woods, adică actuala schemă a globalizării (edificată odată cu înființarea fondului în 1944) a devenit principala victimă a pandemiei și atât timp cât ”cadavrul mai este cald”, trebuie lansată o nouă versiune, cu o imagine îmbunătățită, construită pe promisiunile de a nu mai promova o agendă total ”canibală”.

Într-o adresare oficială, prilejuită formal de aderarea Andorrei la FMI, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Gheorgieva, a anunțat că acum este un moment istoric:

“În timp ce noi așteptăm cu nerăbdare posibilitatea de a saluta Andorra, în calitate ei de cel de-al 190-lea membru, activitatea FMI reprezintă o mărturie a valorilor cooperării și solidarității, pe care se construiește fraternitatea umanității. Astăzi în fața noastră apare un nou “moment” Bretton Woods. Pandemia, care a răpit peste un milion de vieți. Catastrofa economică, care va reduce economia globală cu 4,4 la sută în acest an și va determina o reducere a producției cu 11 trilioane de dolari în anul următor. Disperarea umană de nedescris în fața unor șocuri uriașe și creșteri a sărăciei pentru prima dată în ultimele decenii. Din nou în fața noastră se află două sarcini enorme: combaterea crizei astăzi și edificarea unui viitor mai bun”.

Astăzi nu este nevoie să polemizăm despre necesitatea luptei cu criza economică globală, însă cu concepția că “un viitor mai bun” pentru întreaga umanitate va fi edificat de FMI – putem și trebuie să polemizăm, mai ales că apelarea la experiența conferinței Bretton Woods din 1944 arată frumos și convingător doar pentru un funcționar de la Washington. Merită să menționăm aici un episod apocrif de la acea conferință, la care 44 de reprezentanți ai mai multor state au semnat statutul FMI. Diplomații sovietici, care au fost invitați la conferință, au părăsit-o după ce au luat cunoștință de regulile propuse de activitate a noului fond global de creditare, comunicându-le organizatorilor că noua structură va deveni doar „o filială a Wall Street”. Prognoza s-a adeverit în totalitate, însă în niște forme pe care nici nu și le-ar fi putut imagina negociatorii sovietici.

Există toate temeiurile să bănuim că așa-numitul “Bretton Woods 2.0” va lucra în conformitate cu aceleași principii. Spre exemplu, directorul executiv al FMI, pe fundalul pandemiei și catastrofei economice care chinuie statele în curs de dezvoltare, din anumite motive este îngrijorat de transparența acelor datorii pe care aceste state deja le-au acumulat. Pentru a înțelege motivul real al îngrijorărilor este nevoie de o traducere din limbajul birocratic de la Washington în rusă și de o mică incursiune în istorie.

Iată ce propune FMI acum:

“Trebuie să avansăm spre o mai mare transparență a datoriilor și consolidarea coordonării creditorilor. Ne inspiră discuțiile din G20 cu privire la “o bază comună pentru reglementarea datoriei suverane”, precum și îndemnul nostru pentru îmbunătățirea arhitecturii de reglementare a datoriei suverane, inclusiv participarea sectorului privat. Noi, împreună cu statele membre, vom sprijini politica lor”.

S-ar părea că totul este despre cum “să fie bine și să nu fie rău”, însă așa precum expresia “respectarea ordinii mondiale, bazate pe reguli” din gura unui diplomat american presupune “Rusia trebuie să returneze Crimeea”, așa și în cazul dat formularea “transparentizarea datoriilor” nu e despre transparență, ci despre China. În februarie, publicația economică japoneză Quartz a scris despre lupta FMI și Băncii Mondial cu ascensiunea influenței chineze în țările în curs de dezvoltare:

“(FMI și Banca Mondială – n. r.) sunt îngrijorate de influența Chinei, care, chiar dacă nu este cel mai mare creditor, a devenit o sursă de capital extrem de influentă în țările africane, care nu dispun de multe opțiuni din cauza unor parametri economici slabi (...) China propune un pachet comod de finanțare și (o ulterioară n. r.) asistență prin intermediul întreprinderilor sale de stat pentru realizarea proiectelor de infrastructură atât de necesare pe tot continentul. Potrivit președintelui Băncii Mondiale, David Malpass, problema constă în lipsa transparenței.

“Una dintre problemele practice cu care ne confruntăm constă în faptul că unii dintre noii creditori nu sunt membri ai Clubului de la Paris și din acest motiv, cred, când vorbim despre acest lucru, oamenii trebuie să înțeleagă că e vorba de China”, a spus Malpass. “Ei (structurile chineze n. r.) au sporit volumul de împrumuturi, fapt care într-un anumit sens, este bun. Vrem să credităm mai mult statele în curs de dezvoltare. Însă (...) adesea în aceste contracte există un punct cu privire la confidențialitate care interzice Băncii Mondiale sau sectorului privat să vadă care sunt condițiile acordului”.

În mare parte, FMI și-ar dori ca problema cui le va ierta datoriile China, nu doar la nivel de instituții de stat, dar și la nivel de companii private, să o decidă nu China în negocierile bilaterale, ci în cadrul unui format multilateral, cu participarea FMI și statele occidentale. Acest lucru se prezintă nu doar ca o tentativă de a edifica o nouă fraternitate financiară mondială, ci ca o dorință de a salva cu orice preț acea schema colonială de creditare a statelor în curs de dezvoltare, căreia Beijingul îi pune bețe în roate. Mai mult: pornind de la aceleași considerente, de ce conducerea Fondului nu i-ar cere Rusiei “să ierte” cele trei miliarde de dolari pe care Ucraina le datorează prin eurobonduri? A acuza Moscova de lipsa unei transparențe și lipsa unei dorințe de a ajuta unei țări afectate de COVID-19 este un gest perfect în stilul Fondului.

Un alt principiu în baza căruia FMI vrea să edifice un viitor global luminos reprezintă o amenințare directă la securitatea economică și bugetului de stat al Rusiei:

“Așa cum pandemia a arătat că nu mai putem să ignorăm măsurile de prevenire în sfera sănătății, nu mai putem să ne permitem ignorarea schimbării climatice – e cel de-al treilea imperativ.

Atragem o atenție deosebită schimbărilor climatice pentru că aceasta are o semnificație decisivă la nivel macro și creează niște amenințări majore pentru creștere și prosperitate. De asemenea, este o chestiune critică pentru oameni și pentru planetă (...).

Studiile noastre arată că, la o îmbinare corectă a investițiilor ”verzi” și prețurilor mai mari la hidrocarburi, am putea ajunge la zero emisii în 2050 și să ajutăm la crearea a milioane de noi locuri de muncă. Dispunem de niște oportunități istorice de a edifica o lume mult mai ecologică, dar și mai prospere și mai bogată în locuri de muncă. În condițiile unor rate de bază mici, investițiile corecte de astăzi vor putea aduce dividende de patru ori mai mari mâine: prevenirea unor pierderi în viitor, stimularea profitabilității, salvarea vieților și crearea unor beneficii sociale și ecologice pentru toți”.

Iată ce înseamnă în practică acest lucru: statele din Occident, care timp de 150 de ani au avut posibilitatea să beneficieze de rezultatele progresului tehnologic, devenit posibil datorită exploatării masive a hidrocarburilor, vor rămâne bogate, iar restul lumii va fi supus unei constrângeri umilitoare, spre o sărăcie eternă, sub pretextul “protecției climei” care, în esență, presupune interzicerea energiei electrice ieftine, combustibil accesibil, prețuri accesibile la energie termică iarna și chiar posibilitatea elementară de a se bucura de alimentarea neîntreruptă cu energie electrică.

Singurele locuri de muncă pe care le crează energia verde sunt locurile de muncă pentru demnitarii internaționali, activiști ecologiști și profituri pentru acționarii companiilor europene și americane din domeniul energiei verzi, care vor putea vinde cu forța propria producției la prețuri exorbitante din contul statului sau consumatorului. “Prețurile mari la hidrocarburi”, despre care vorbește șeful FMI, reprezintă un precursor al așa-numitor “taxe pentru hidrocarburi”, cu care Uniunea Europeană amenință periodic Rusia, drept răzbunare pentru tupeul de a avea propriul gaz și petrol ieftin.

În cazul introducereaii unor taxe pentru hidrocarburi împotriva Rusiei, exportatorii noștrii (prin urmare, bugetul Rusiei și programele sociale) vor pierde zeci de miliarde de dolari pe an, în schimb fanii Gretei Thunberg și adepții economiei verzi vor fi fericiți. Viitorul luminos, pe care ni-l prezintă FMI este o distopie, scrisă cu utilizarea limbajului lui Esop, demn de un Orwell: ecologia înseamnă sărăcie, transparență – subordonarea Washingtonului și FMI. Într-adevăr, suntem în fața unui moment istoric, însă nu unul pentru “Bretton Woods 2.0”, ci pentru uciderea definitivă a monstrului globalizării care s-a născut în SUA, în 1944.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

158
Tagurile:
pandemie, economia mondiala, FMI
Tematic
După pandemie, omenirea se va confrunta cu sărăcie, foamete, mortalitate infantilă - ONU


Загрузка...
Organizațiile de microfinanțare ar putea fi interzise în Rusia - detalii

Organizațiile de microfinanțare ar putea fi interzise în Rusia

0
(reînnoit 16:09 20.10.2020)
Deputatul rus Serghei Mironov consideră că organizațiile de microfinanțare reprezintă un pericol pentru societate, mai ales pe timp de criză economică, și spune că s-ar putea ajunge la situația anilor '90 . Iată care este situația în Moldova și ce cred economiștii.

CHIȘINĂU, 20 oct - Sputnik. Liderul „Spravedlivaia Rossia”, Serghei Mironov, a propus interzicerea organizațiilor de microfinanțare din Rusia, iar datoriile pe care le-au acumulat clienții să fie anulate, informează RIA Novosti.

”Așa-numitele împrumuturi ”până la salariu” trebuie interzise. Într-o țară civilizată nu pot exista împrumuturi la 300-700% pe an, aceasta este o prostie. Pentru debitorii unor astfel de organizații, este necesară o amnistie de credit, cu alte cuvinte, să le fie anulate datoriile", susține Mironov.

Potrivit politicianului, pe timp de criză economică astfel de organizații sunt cu atât mai periculoase pentru societate.

”Chiar și în condiții normale acestea dăunează societății, iar în timpul crizei economice va începe să crească o armată de oameni fără adăpost și să criminalizeze societatea cu o viteză atât de mare încât să putem aluneca într-o nouă etapă similară anilor '90 în doar câțiva ani ", a spus Mironov.

Situația din Moldova și opinia experților economici

Acest subiect este unul destul de actual și pentru societatea din Republica Moldova, unde cetățenii adesea ajung în incapacitate de plată încât riscă să se pomenească în stradă sau chiar la închisoare.

Oamenii, totuși, împrumută bani de la companiile de microcreditare. În opinia economistului Viorel Gârbu, cauza principală a scăderii interesului (atât din partea persoanelor fizice, cât și a celor juridice) față de serviciile oferite de bănci constă în condițiile extrem de complexe și birocratice de acordare a împrumuturilor, plus o rată procentuală a dobânzii nejustificat de ridicată.

Recent, autoritățile din Moldova au intervenit în acest sector și au instituit reguli mai stricte pentru organizațiile de creditare nebancară. Guvernul a avizat pozitiv un proiect al CNPF care prevede reglementări clare pentru aceste instituții.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că ideea CNPF de a reglementa activitatea de creditare nebancară este una bună, întrucât moldovenii se împrumută prea mult, dar în multe cazuri aceste persoane nu pot întoarce creditele.

”După criza bancară din 2014, numărul companiilor de creditare nebancară au crescut substanțial. Pe de altă parte, s-a observat un lucru foarte important – cetățenii noștri se împrumută foarte mult. În prezent, cetățenii noștri au depășit un volum al datoriilor de peste 20 de miliarde de lei, dintre care în jur de șapte miliarde de lei sunt de la instituțiile de creditare nebancară. Educația financiară a oamenilor din Moldova este foarte slabă. Foarte ușor găsești pe piață dobânzi de 400 de procente”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Aceeași temere ca și în cazul Rusiei o împărtășește și economistul Vlad Bercu. Potrivit lui, creșterea puternică a creditelor bancare destinate procurării imobilelor și pentru consum este un factor pozitiv, dar, pe da altă parte, ar putea duce la supraîndatorarea populației și la o criză a împrumuturilor.

”Majorarea soldului creditelor a dus și la creșterea datoriilor. În anul 2019 sumele restante la credite de consum au crescut cu 75%. Când vorbim de majorarea datoriilor avem în vedere, în primul rând, persoanele fizice, nevoiașe, care iau credite foarte mici. Or, respectivii clienți de cele mai multe ori se confruntă cu probleme din lipsa cunoștințelor financiare. Statul a luat deja câteva măsuri. Este vorba de obligarea creditorilor să arate rata efectivă a creditului. De fapt, băncile sunt excesiv de reglementate în acest sens, iar contractarea unui împrumut de la bancă comportă un risc mai mic față de companiile de microcreditare. Iar pentru evitarea împovărării de datorii a persoanelor fizice, specialiștii recomandă inclusiv limitarea penalităților. De cele mai multe ori penalitățile depășesc cu mult suma totală a creditului”, subliniază Bercu.

Expertul economic Roman Chircă, solicitat de Sputnik, atenționează că unele dintre aceste firme practică escrocheria și frauda, în situația în care domeniul creditării extrabancare este unul nou pentru societatea noastră și, deocamdată, activitatea lui nu este reglementată strict de Banca Națională a Moldovei (BNM). 

„Aceste companii sunt felurite și nu sunt chiar așa de facilitatoare în obținerea creditelor, cum pare de multe ori. Mai degrabă, ele profită de disponibilitatea cetățenilor de a lua credite pentru nevoi urgente, pentru viața curentă, pentru situații care exprimă mai degrabă o stare de criză”, constată Roman Chircă.

Roman Chircă le recomandă oamenilor să apeleze la bănci atunci când au nevoie de credite ori să citească bine condițiile contractului, atunci când acesta există.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Moldova, economiști, Rusia, microfinanțare
Tematic
Economist: De ce oamenii evită băncile și merg la companiile de microcreditare


Загрузка...