Extragerea petrolului

Un caz complicat: SUA vor interzică importul de petrol din Rusia

109
(reînnoit 19:39 14.09.2020)
Statele Unite depind de importul de petrol rusesc, în timp ce depun toate eforturile pentru blocarea proiectului Nord Stream -2. Publicația The National Interest propune interzicerea procurării petrolului rusesc de către companiile americane.

MOSCOVA, 14 sep – Sputnik, Natalia Debinskaia. Americanii intenționează să anunțe noi sancțiuni împotriva Nord Stream – 2, chiar dacă sunt printre cei mai mari importatori de petrol rusesc. Potrivit publicației americane The National Interest, o astfel de poziție este o dovadă de ipocrizie, iar importul de petrol din Rusia trebuie interzis. Însă acest lucru e puțin probabil, pentru că în acest caz va fi stopată activitatea la uzinele de prelucrare a petrolului, care activează în baza petrolului greu.

Cel mai mare consumator

Congresul intenționează să restricționeze activitatea companiilor europene care sunt implicate în realizarea proiectului Nord Stream – 2. 

Aceste planuri au provocat un val de critici din partea Germaniei, iar Berlinul a amenințat cu măsuri de răspuns.

Așa cum remarcă publicația americană The National Interest, o astfel de reacție este explicabilă: în cazul dat, ipocrizia Washingtonului este una evidentă. În acest an, SUA au devenit lideri la capitolul import de petrol rusesc brut, reprezentând 12 la sută din totalul exportului.

Potrivit Administrației Informațiilor Energetice din SUA (EIA), în prima jumătate a anului Statele Unite au achiziționat din Rusia peste nouă milioane de tone de produse petroliere (68 de milioane de barili), o cifră care reprezintă un record pentru ultimii 16 ani.

O abordare ipocrită

EIA precizează: formal Statele Unite se află pe locul doi, pentru că Olanda a achiziționat 12,19 milioane de tone.

Însă această țară este doar un hub de tranzit, de unde produsele petroliere sunt expediate în alte țări. America achiziționează petrolul pentru prelucrarea în țară, iar aici Washingtonul se află în afara oricărei concurențe.

Publicația americană propune următoarea soluție: interzicerea prin legislație a importului din Rusia. Spre exemplu, congresul ar putea să aplice sancțiuni financiare asupra acelor companii care asigură aceste livrări.

Însă, deocamdată nu este clar cum această idee ar putea fi realizată în practică, pentru că anume datorită sancțiunilor împotriva unor state terțe americanii au ajuns să depindă direct de hidrocarburile rusești. Abia anul trecut SUA au recunoscut oficial acest fapt.

Nu există nicio alternativă

Rusia ocupa locul șase în topul țărilor care livrează petrol brut în SUA. În luna februarie 2020, a reușit să ajungă pe locul doi, cedând doar în fața Canadei. Americanii, care au rămas fără petrolul greu din Venezuela și au fost afectați de prăbușirea importului din Iran, au fost nevoiți să caute surse alternative.

Zăcăminte de petrol
© Sputnik / Всеволод Тарасевич

Problema constă în faptul că întreprinderile de prelucrare a petrolului nu-și pot permite utilizarea petrolului ușor din bazinul Permian și Texasul de Vest. În cea mai dificilă situație au ajuns rafinăriile din Golful Mexic și de pe țărmul Estic.

Aceste uzine au fost proiectate pentru sorturile sulfuroase, iată de ce petrolul ușor este amestecat cu cel greu, care în trecut era cumpărat din Venezuela. Însă în luna ianuarie a anului trecut, Donald Trump a introdus sancțiuni împotriva Caracasului. În consecință, exportul venezuelean a scăzut cu 32 la sută – până la 1,001 milioane de barili pe zi.

În acest fel, rafinăriile americane erau pe cale să-și stopeze activitatea din cauza insuficienței de materie primă. Pentru a evita catastrofa, americanii au optat pentru Urals rusesc și au început să procure masiv păcură rusească.

Anul trecut Statele Unite au importat din Rusia peste 11 milioane tone de păcură, dublu față de anul 2018.

“Acest lucru a permis compensarea colapsului livrărilor de hidrocarburi sulfuroase din Venezuela”, constată analiștii companiei americane Vortexa.

O alternativă ar putea deveni petrolul din Arabia Saudită, care are o componență chimică apropiată, însă saudiții au refuzat să sporească extracțiile. Prin urmare, economia a învins în disputa cu politicul și americanii s-au adresat rușilor.

Cisterne cu petrol
© Sputnik / Юрий Сомов

Pe lângă caracteristicile chimice, materia primă rusească este atractivă din punct de vedere al prețului. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor din Rusia, marca Urals în ianuarie – iulie a fost cotată la nivel de 40,34 de dolari pentru un baril, în timp ce în perioada ianuarie-iulie a anului trecut la un nivel de 65,27.

Totodată, costurile transportării au scăzut semnificativ, iar odată cu ieșirea din carantină a crescut cererea la petrol – oamenii au început din nou să circule cu automobile și să zboare cu avioanele.

Cu alte cuvinte, rafinăriile americane nu aveau o altă cale decât să cumpere petrolul greu din Rusia. Acest lucru nu a fost împiedicat nici de înrăutățirea relațiilor dintre cele două state, nici de sancțiunile aplicate de Washington, ceea ce arată destul de paradoxal în contextul tentativelor de a sugruma cu orice preț proiectul Nord Stream – 2.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

109
Tagurile:
Rusia, petrol, import, SUA
Tematic
SUA au cumpărat cantități imense de petrol din Rusia
Frontiera poloneză

UE și SUA: Polonia se descurce singură cu Belarusul

101
(reînnoit 22:36 25.09.2020)
Occidentul va avea în continuare o retorică dură în raport cu puterea de la Minsk, însă va evita orice confruntare reală, consideră editorialistul RIA Novosti Irina Alksnis.

Reacția Occidentului la inaugurarea președintelui belarus a fost una prognozabil de negativă.

Inițial, reprezentantul Departamentului de Stat a spus că SUA nu îl consideră pe Aleksandr Lukașenko un președinte legitim ales pentru că “rezultatele anunțate au fost fabricate și nu reflectă o legitimitate”.

Apoi a fost emisă o declarație specială a șefului diplomației UE, Josep Borrell, în care noul mandat al lui Aleksandr Lukașenko a fost calificat drept unul “lipsit de orice legitimitate democratică”. De asemenea, s-a menționat că inaugurarea (în document acest cuvânt este luat în ghilimele) “contravine voinței unei bune părți a populației” țării, fapt exprimat printr-o “multitudine de acțiuni de protest pașnice”.

Declarația lui Borrell prezintă, desigur, ample posibilități pentru malițiozitate. Spre exemplu, am putea prognoza din start că rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA, indiferent de rezultate, vor contraveni voinței a aproximativ jumătate de americani, pentru că țara este divizată. În plus, acolo există suficiente acțiuni de protest. Astfel, documentul prezentat ar putea fi aplicat și asupra realităților de peste ocean.

La rândul ei, formularea “legitimitatea democratică” ar face aluzie că în opinia Bruxellesului, există și alte tipuri de legitimitate, iar conform lor – Aleksandr Lukașenko este pe deplin legitim.

Cea din urmă, apropo, explică șederea Occidentului pe două scaune, pentru că această retorică dură se îmbină în practică cu o poziție vădit slabă și de compromis în raport cu Minskul.

Niște sancțiuni cu adevărat dure împotriva Belarusului nu au fost aplicate. Mai rău: în jurul acestei probleme au apărut noi reglări de conturi în interiorul UE, pentru că Cipru cere totodată și impunerea unor măsuri restrictive împotriva Turciei, blocând sub acest pretext procesul.

Ambasadorii occidentali nu au fost rechemați. Nu doar nu au fost retrași: americanii continua să-și restabilească relațiile diplomatice cu țara după un ”îngheț” îndelungat. Acum câteva zile, Comisia pentru afacerile internaționale a Senatului SUA a aprobat candidatura noului ambasador. Timp de 12 ani, ambasadele ambelor state sunt conduse de reprezentanți provizorii, după o retragere reciprocă din cauza introducerii de către Washington a sancțiunilor împotriva companiilor belaruse, în anul 2008.

Pe acest fundal, chiar și cele mai dure mesaje reprezintă o manifestare a unei slăbiciuni și o incapacitate de a influența evenimentele, fapt care corespunde realității. În cazul dat, Occidentul merită apreciat pentru faptul că a început să conștientizeze și, cel mai important, să accepte limitele posibilităților sale.

Fără nicio îndoială, o astfel de reacție la alegerile din Belarus este un rezultat inclusiv al lecției foarte dureroase a Venezuelei.

A trecut mai bine de un an și jumătate de când peste 50 de state, preponderent occidentale, l-au recunoscut pe Juan Guaido în calitate de președinte legitim al Venezuelei. Însă această decizie nu a avut nicio influență asupra realității, în care conducătorul real până în prezent este Nicolas Maduro.

Și dacă Statele Unite și Europa își pot permite să ignore o țară mică din America Latină, lăsând impresia că nu s-ar fi întâmplat nimic ieșit din comun și că de loc nu s-au făcut de râs, atunci o astfel de stratagemă aplicată unui stat din centrul Europei ar fi mult mai dificilă. Mai ales că Belarusul este implicat în niște procese internaționale importante, precum reglementarea conflictului din Donbas, motiv pentru care este nevoie de niște acțiuni calculate, cu niște consecințe previzibile.

O altă circumstanță importantă, care influențează asupra diminuării entuziasmului Occidentului în raport cu posibilele acțiuni împotriva Minskului, este faptul că tot ce se întâmplă acolo este în mare parte un proiect polonez.

Anume Varșovia se află în spatele protestelor, ea asigură sprijin politic și mediatic liderilor opoziției belaruse. Ce-i drept, rezultatele impresionează în sens strict negativ: fenomenul “Președintele Sveta” (anume așa se numește profilul de Instagram al Svetlanei Tihanovskaia) poate servi drept model pentru o proastă strategie din punct de vedere al tehnologiilor politice.

Polonia s-a avântat în bătălie, însă nu are suficiente forțe pentru a-și impune scenariul. În plus, Minskul a început să răspundă: presa anunță despre problema exportului de mărfuri poloneze în Belarus. Cu alte cuvinte, polonezii au călcat, ca de obicei, pe greblă.

Aleksandr Lukașenko în timpul protestelor din Belarus
© AP Photo / State TV and Radio Company of Belarus
Nu e deloc surprinzător faptul că acum polonezii vor să fie ca musca la arat: ca Europa de Vest și SUA să-și mobilizeze artileria grea, obținând răsturnarea lui Aleksandr Lukașenko, pentru ca apoi Varșovia să devină cel mai mare beneficiar al acestor procese.

Doar că Berlinul, Parisul, Bruxellesul și Washingtonul nu au astfel de dorințe și e puțin probabil ca în aceste capitale să existe un entuziasm privind realizarea viselor poloneze.

Prin urmare, Occidentul va continua direcția unui discurs dur la adresa Minskului, evitând o confruntare reală, pentru că nu are nicio dorință de a se implica într-un nou joc geopolitic condamnat la eșec. În ultimii ani au avut suficient de multe eșecuri.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

101
Tagurile:
Belarus, Polonia, SUA, UE
Tematic
Video – Șocant: Cum se vede Moldova din Belarusul protestatar
Video: Lukașenko, învestit în funcția de președinte - detalii


Загрузка...
Președinția RM

Răsturnare de situație: pe cine moldovenii îl vor președinte

2432
(reînnoit 11:33 25.09.2020)
Răsturnare de situație spectaculoasă în sondaje la capitolul pe cine îl vor moldovenii în calitate de președinte al Republicii Moldova.

Dacă în anii precedenți cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova susțineau că și l-ar dori în funcția de președinte al Republicii Moldova pe domnitorul moldovean Ștefan cel Mare, acum ei îl preferă în această funcție pe domnitorul muntean Vlad Țepeș.

Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova - sondajul „Rezultatele studiului sociologic Vox Populi, septembrie 2020: Situația socio-politica din Republica Moldova în ajunul alegerilor prezidențiale”
© Screenshot / Privesc.Eu
Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova - sondajul „Rezultatele studiului sociologic Vox Populi, septembrie 2020: Situația socio-politica din Republica Moldova în ajunul alegerilor prezidențiale”

Președintele Asociației Sociologilor și Demografilor, Victor Mocanu, a prezentat ieri rezultatele celei mai recente cercetări sociologi, efectuate cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din Republica Moldova, care au fost anunțate pentru data de 1 noiembrie.  

Mocanu a spus că sociologii au fost mirați că de data aceasta, la întrebarea "Care personaj istoric, artistic legendar ați dori să devină președinte al republicii Moldova?", cei mai mulți dintre cei chestionați au răspuns Vlad Țepeș, iar Ștefan cel Mare, care conducea detașat, în sondajele anterioare, s-a plasat doar pe locul doi.

Și anume 21,3 la sută dintre cei chestionați l-ar dori pe Vlad Țepeș președintele al Republicii Moldova și 20,7 la sută l-ar dori pe Ștefan cel mare în fotoliu prezidențial. Cei trei sunt urmați de un alt domnitor român – Alexandru Lăpușneanu.

Trebuie să menționăm că, în percepția poporului, pe lângă cel al credinței și al independenței țării, Vlad Țepeș este simbolul intoleranței față de nedreptate, el este domnitorul care a pedepsit cu cruzime (deseori trăgându-i în țeapă) pe toți hoții, pe toți cei care încălcau legea fără a ține cont de rangul sau de averea lor. Deci, un astfel de președinte și-ar dori moldovenii, un astfel de președinte lipsește în Republica Moldova.

Și Ștefan cel Mare (de altfel cea mai emblematică figură a istoriei românești) este, în percepția populară, simbolul credinței și al neatârnării țării, dar calitatea care îl deosebește de Vlad Țepeș este cea de ctitor, de făuritor, de ziditor, el este cel care, întâi de toate, a înălțat Moldova ca stat.

Deci, o altă concluzie care se impune este că moldovenii și-ar dori mai mult un justițiar în fruntea țării (Vlad Țepeș) și doar după asta un adept al statalismului.

Apropo, cei doi, principalii exponenți ai luptei antiotomane din a doua jumătate a secolului al XV-lea, au fost contemporani, rude, aliați și apoi dușmani.

Pe poziția a treia, cu 13,2 la sută, se află un alt domnitor Alexandru Lăpușeanu, cunoscut pentru felul crud în care i-a pedepsit pe boierii ce sug sângele poporului, deci, iarăși un justițiar.

În sondajul Asociației Sociologilor și Demografilor, cei trei domnitori români sunt urmați de următoarele personaje:  

Grigorii Cotovschi – 9,7%

Vladimir Putin – 8,1%

Dimitri Cantemir – 7,9%

Iosif Stalin – 6,6%

Alexandru cel Bun – 5,1%

Mihai Viteazu – 4,2%

Petru I – 3,3%

Mihai Eminescu – 2,9%.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

2432
Tagurile:
Ștefan cel Mare, vlad


Загрузка...
Концерт в зале филармонии.

Filarmonica din Chișinău: Îndrăgită, confortabilă și renumită

0
(reînnoit 23:39 25.09.2020)
Clădirea Filarmonicii Naționale din Chișinău a fost întotdeauna considerată una dintre cărțile de vizită ale Capitalei Moldovei, acest templu al artei a obținut faima departe de granițele țării noastre.

CHIȘINĂU, 25 sept - Sputnik, Irina CarușActuala clădire a Filarmonicii a fost mai întâi un circ: clădirea a fost proiectată de celebrul arhitect al Chișinăului Mihail Cekerul-Kush, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Iar Filarmonica de Stat a Moldovei a fost constituită ca instituție în 1940. După Al Doilea Război Mondial, Filarmonica a primit un nou avânt, devenind treptat centrul vieții culturale al țării și principala sală de concerte din Chișinău.

Цирк в здании нынешней филармонии, межвоенный период
© Photo : Мой город Кишинев
Clădirea Filarmonicii de la Chișinău a fost inițial un circ al orașului.

Două decenii mai târziu, în anii 1960, clădirea a fost reconstruită. Lucrarea a fost supravegheată de talentatul arhitect moldovean Vladimir Voițehovski.

S-a decis nu numai renovarea sălilor mari și mici, ci și schimbarea fațadei: atunci intrarea principală a clădirii a fost decorată cu un portic cu șase coloane.

Filarmonica a dobândit un aspect solemn și monumental, rămânând în același timp confortabil și atractiv.

Putem spune cu certitudine că marele vedete de operă, de extradă și a artei simfonice au făcut primii pași în Filarmonica de la Chișinău. Aici au răsunat vocile Mariei Biesu și Mihail Munteanu, Nicolae Sulac și Tamara Ciobanu. Au evoluat ansamblurile „Joc”, „Flueraș”, „Lăutarii” și figuri proeminente ale culturii moldovenești - Timofei Gurtovoi, Veronica Garștea, Boris Miliutin, Dumitru Goia, Ghita Strahilevici, Serghei Lunchevici, Vladimir Curbet, Victor Copacinski, Nicolae Botgros.

De asemena, la Filarmonică au evoluat celebrele ansambluri de estradă „Noroc” și „Plai”, au cântat Ion Suruceanu, Iurie Sadovnic, Nadejda Cepraga, Maria Codreanu și Mihai Dolgan.

Colectivele filarmonice adesea plecau în turnee dar și, cu ospitalitatea tradițională moldovenească, primea oaspeți de renume mondial în templul artei: Dmitri Șostakovici, Aram Haciaturian, Tihon Hrennikov, Sveatoslav Rihter, Dmitri Oistrah, Mihail Rostropovici.

În 2003, Filarmonicii Naționale i s-a dat numele lui Serghei Lunchevici.

Mândria Filarmonicii Naționale moderne o reprezintă grupurile de renume mondial - Orchestra Simfonică și Corul Academic Doina, fondat în 1930.

Играет симфонический оркестр Национальной филармонии имени Сергея Лункевича
© Sputnik / Мирослав Ротарь
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale. S. Lunchevici.

Din 2006, orchestra folclorică de muzică populară funcționează ca parte a Filarmonicii Naționale, iar din 2012 - grupul Millennium. Pe scenă cântă artiști moldoveni de renume: Constantin Moscovic, Sergiu Mușat, Anatoli Lapicus și Iuri Mahovici.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

 

0
Tagurile:
Chișinău, Filarmonica
Tematic
Cronica coșmarului de la Filarmonica Națională – Video
Foto - Ce a rămas din Filarmonica Națională: Îngrozitor


Загрузка...