imagine din arhivă

Alegerile prezidențiale: Cine ar putea influența rezultatul?

167
(reînnoit 09:59 11.09.2020)
Serghei Markedonov, expertul Centrului Securitate Euro-Atlantică din cadrul Institutului de Studii Internaționale al Universității de Relații Internaționale din Moscova, redactor-șef al revistei “Analiză Internațională”, analizeză situație preelectorală din Moldova.

După Belarus, în febra electorală intră Republica Moldova. Alegerile prezidențiale urmează să aibă loc pe 1 noiembrie. Deja de pe acum se formează parametrii de bază ai viitoarei curse electorale.

Participarea și-au anunțat-o actualul președinte, Igor Dodon, și oponentul său principal, fostul prim-ministru, liderul formațiunii de opoziție Partidul Acțiune și Solidaritate Maia Sandu. Va fi campania electorală una previzibilă sau sunt posibile anumite surprize? În ce măsură rezultatele alegerilor vor putea influența evoluția reglementării transnistrene?

Președinții: între de facto și de jure

Moldova este o republică parlamentară. Însă importanța instituției prezidențiale în cele mai dese cazuri depinde nu atât de prevederile formale ale constituției, cât de rolul unei personalități sau alta. În perioada aflării la putere a lui Vladimir Voronin, nu exista nicio îndoială cine este adevăratul șef al statului și cine are ultimul cuvânt de spus la luarea unor decizii politice importante.

În ce măsură aceste decizii au fost corecte sau nu, este o chestiune discutabilă. Și astăzi se mai discută despre rolul lui Voronin în eșecul “Planului lui Dmitri Kozak”, care, chiar dacă nu ar fi rezolvat definitiv, ar fi oferit un impuls pozitiv reglementării diferendului transnistrean (fapt recunoscut post factum chiar și de diplomații occidentali care se opuneau realizării acestuia). Însă în 2001-2009 anume președintele Republicii Moldova era, de facto, prima figură în stat.

Apoi situația s-a schimbat și astăzi în afara unui cerc îngust de analiști și observatori care urmăresc politica moldovenească, puțini sunt cei care ar putea să-și amintească numele tuturor velor care au îndeplinit funcția de șef al statului. Nici Nicolae Timofti, care a ocupat fotoliul de președinte între 2012-2016, nu a fost o figură cheie. A fost mai curând președinte “tehnic”.

Principalele pârghii s-au concentrat în Parlament și Guvern. Am putea adăuga aici și un factor informal care nu este prevăzut de Constituție.

O anumită perioadă, Vladimir Plahotniuc nu era doar purtător al unui nume și prenume, dar și un centru important de luare a deciziilor care vizează viața politică internă a țării. Într-o astfel de situație, apartenența la un anumit partid într-o anumită ramură a puterii era una secundară.

Cum s-a înscris Igor Dodon în acest sistem de coordonate? În primii ani ai mandatului de șef al statului, ales prin vot popular (fapt care îi oferea mai multă legitimitate comparativ cu Timofti), era lipsit demonstrativ de atribuții, arătându-i-se  foarte clar că președintele moldovean nu este similar celui rus sau belarus. Dodon a acționat în condițiile unor ”foarfece politice”, când  alegerea în două tururi prin votul direct al cetățenilor îi oferea mandatul de încrederea al alegătorilor, însă tribuțiile constituționale nu erau suficiente pentru a-și putea  realiza obiectivele fără a ține cont de multiple obstacole. Drept urmare, avea un spațiul îngust de manevră, atât pe interior, cât și pe arena internațională.

Nu doar că  Dodon era nevoit să coexiste cu un Parlament și Guvern pe care nu puteau să le considere aliați, dar până la „revoluția ambasadorilor” puterea informală aparținea lui Plahotniuc, fapt care a avut un impact asupra cursului politic al președintelui.

Totodată, în cei patru ani Dodon a demonstrat că este capabil să consolideze puterea și să se transforme într-un jucător puternic, pe care adversarii nu-l pot ignora. Până la pandemie, președintele a reușit, utilizând contradicțiile interne între oponenți precum și conjunctura externă favorabilă (sunt rare cazuri în care Rusia și Occidentul se pot uni, iar în teatrul moldovenesc aceștia s-au opus solidar lui Plahotniuc), să preia controlul asupra Guvernului, Parlamentului, Procuraturii Gnerale, Curţii Constituționalle. S-ar părea că țara are acum un „adevărat stăpân”. Însă astfel de concluzii, pe care le făceau din belșug comentatorii la sfârșitul anului 2019, începutul anului 2020, s-au dovedit a fi premature.

Decizia din luna aprilie a Curții Constituționale a confirmat acest fapt. Examinarea pachetului de măsuri pentru susținerea economiei naționale și obținerea creditului rusesc în valoare de 200 de milioane de euro a arătat că opoziția dispune de resurse semnificative în Parlament și Justiție. Exponentul lui Dodon, Vladimir Țurcan, a fost înlocuit de Domnica Manole, susținută de oponenții șefului statului.

După aceste schimbări, presa națională a început din nou să vorbească despre o dualitate a puterii. La aceste conflicte interne ar trebui să adăugăm și influența pandemiei, care a acutizat toată gama de probleme ale țării, începând cu economia, sfera socială și terminând cu politica externă. Problemele unui parteneriat responsabil și obținerea unor ajutoare de către Moldova din partea marilor puteri a devenit cel mai important subiect al dezbaterilor de la Chișinău.

Alegeri multicolore

Pe politicieni moldoveni îi așteaptă o luptă dificilă cu un rezultat destul de imprevizibil. Mulți dintre comentatori deja i-au anunțat pe cei doi favoriți, care vor repeta scenariul din 2016. Atunci, reamintim, în turul doi au ajuns Maia Sandu și Igor Dodon.

Acum patru ani, Dodon mergea în alegeri în calitate de critic al guvernării și politician de opoziție. Astăzi el poartă răspunderea pentru tot ce s-a întâmplat în țară în perioada dintre 2016 și 2020. Desigur, această răspunde nu este una exclusivă. Chiar și Maia Sandu a reușit să ocupe funcția de prim-ministru, iar oponenții președintelui au jucat un rol important în Parlament și Cabinetul de Miniștri. Însă una este raportul de activitate al unui politician, iar altceva este concurența preelectorală. Desigur, oponenții lui Dodon vor utiliza un nivel înalt al personalizării procesului politic, așa cum se întâmplă în toată lumea, în special în spațiul postsovietic. Anume în acest caz, faptul că Dodon a luptat pentru consolidarea propriei puteri va fi exploatat din plin de criticii sîi. Cel mai probabil, oponenții lui nu-și vor dori ca în ajun de 1 noiembrie să se prezinte în fața alegătorilor drept parte a unei responsabilități solidare pentru starea lucrurilor din țară. Această responsabilitate va fi pusă pe umerii celor care încearcă în cea mai mare măsură să domine în jocul politic.

Второй тур президентских выборов в Молдове
Igor Dodon și Maia Sandu au fost deja concurenți la alegerile prezidențiale

Astăzi se încearcă a prezenta alegerile ca pe un sistem bipolar. Pe de o parte se află candidatul socialist prorus Dodon, iar pe de altă parte – liderul de dreapta Sandu.

Totuși, lucrurile nu stau chiar așa. Președintele s-a poziționat ca un candidat independent sau, dacă vreți, unul care se află deasupra partidelor. Probabil, nu este vorba doar de mimare a unei corectitudini politice.

De fapt, este o înțelege a faptului că doar voturile socialiștilor și partenerilor ei nu sunt suficiente pentru victorie. Succesele lui Dodon la sfârșitul anului trecut au devenit posibile nu doar și nu atât datorită unui grand strategy, cât unui sistem complex de înțelegeri cu Partidul Democrat, care mai devreme se solidariza cu Plahotniuc. Șu în contextul alegerilor actuale important nu este atât cine participă, cât acel care stă la o parte, urmărind desfășurarea lor.

În acest context este simbolică declarația președintelui PDM, Pavel Filip (fost prim-ministru) despre faptul că “există doar doi candidați cu șanse la victorie, iar partidul va decide pe cine să-l susțină după consultări cu cetățenii din teritoriu”. În traducere din limbajul politic în cel obișnuit, acest lucru înseamnă că democrații planifică să fie acei jucători care vor înclina balanța în favoarea celui pe care îl vor considera cu mai multe șanse în ceasul X. Aceste “consultări cu cetățenii în teritorii” nu sunt mai puțin importante pentru campanie decât retorica publică a lui Dodon și Sandu.

Liderul Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, deja este comparată cu Svetlana Tihanovskaia. Pe lângă faptul că e femeie, nu prea există alte similitudini. Tihanovskaia nu a deținut niciodată o funcție de prim-ministru sau deputat. Sandu are o experiență politică semnificativă. Ceea ce o identifică nu este doar faptul că este un politician pro-occidental, dar și un politician pragmatic. Să ne amintim de perioada, fie și una scurtă, de coexistență în funcție de premier cu președintele Dodon. În politica moldovenească există multe exemple de astfel de “coaliții monstruoase”. Una dintre ele ar fi apropierea conjuncturală dintre Vladimir Voronin și Iurie Roșca. Întrebarea este în ce măsură Sandu este gata, după o victorie ipotetică, să evite o cale georgiană sau ucraineană, ci măcar să propună acele variații ale cursului Chișinăului, promovată de politicienii proeuropene în momentul aflării lor la putere.

Transnistria și marea geopolitică

Cunoscutul diplomat moldovean și expert Oleg Serebrian a remarcat odată că în Moldova luptă nu atât partidele politice, cât “geopolitice”. Explicația este una simplă. Țara care are pe agenda sa un conflict etnopolitic nereglementat, probabil, nici nu poate exista altfel. Teoreticianul britano-canadian al relațiilor internațional, Barry Buzan, a deschis odată foarte detaliat fenomenul “securizării”, potrivit căruia nu doar bună existență a statului, dar și supraviețuirea este legată de asigurarea securității lui. Iată că astăzi întrebarea cine este mai bun pentru supraviețuire, Rusia sau Uniunea Europeană, străbate toate dezbaterile politicienilor moldoveni. Chiar dacă aici este foarte complicat să găsești o linie de mijloc, la Chișinău întotdeauna a existat o anumită doză de pragmatism. De fapt, exact așa cum au existat și oscilațiile bruște de la “vectorul eurasiatic” spre cel proeuropean și invers. În orice caz, securitatea în astfel de abordări este una din concepțiile cheie.

Se consideră că Dodon în sistemul moldovenesc de coordonate se află în cadranul convențional rusesc, iar Sandu – în cel european. Totuși, aici există anumite nuanțe.

Ambii politicieni vorbesc despre restabilirea integrității teritoriale a țării. Ambii își amintesc mai puțin de unirea oamenilor cu viziuni diferite. În astfel de discuții apare doar chestiunea privind perspectivele electorale în cazul unirii celor două maluri ale Nistrului.

Vor ajuta alegerile la rezolvarea vechiului conflict? Nu există nicio certitudine?

Atât timp cât problema Transnistriei va fi abordat exclusive în contextul securității și geopoliticii, ar fi greu să vorbim despre niște progrese, pentru că de fiecare dată problema existenței fizice a oamenilor pe un teritoriu disputat va trece pe ultimul plan. “Supraviețuirea” și “reasamblarea” țării cu ajutorul unui patron extern, indiferent dacă este din Est sau Vest, rămâne principala paradigmă a clasei politice moldovenești.

Într-o astfel de abordare, pe prim plan se vor afla mereu bazele, trupele de menținere a păcii, concurența dintre Moscova și Bruxelles, nu recunoașterea numerelor de înmatriculare, apostila diplomelor și terenurile agricole. Problema politicienilor moldoveni, indiferent de numele pe care îl poartă, nu constă în faptul că insist foarte mult pe propriile interese naționale, ci mai curând invers. Ei includ aceste interese în niște contexte mult mai generale, unde Chișinăul și Tiraspolul au o importanță mai mica decât Moscova, Bruxelles sau Bucureștiul cu Washington. Această problemă va rămâne una actuală indiferent de numele pe care-l va purta învingătorul.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

167
Tagurile:
candidați, Moldova, alegeri
Va reuși oare gazul american să-l înlocuiască pe cel rusesc

Va reuși oare gazul american să-l înlocuiască pe cel rusesc - Iată ce spune un expert

117
(reînnoit 14:13 28.09.2020)
”Nord Stream - 2” este construit pentru a înlocui cea mai mare parte a tranzitului ucrainean, deoarece este puțin probabil să avem o creștere semnificativă a exporturilor de gaze rusești în viitor, scrie editorialistul RIA Novosti, Aleksandr Sobko.

În ultima vreme, pe fundalul problemelor legate de finalizarea construcției ”Nord Stream - 2”, tot mai des auzim în mass-media că: „Fără livrările rusești, Europa va plăti pentru GNL-ul american mult mai scump”, menționează Alexander Sobko pentru RIA Novosti.

Criticii acestei teze se amuză, subliniind că același GNL american este vândut la bursa europeană de gaze la aceleași prețuri (și acum, în general, foarte mici) ca toate celelalte gaze.

Cine are dreptate? Viața, ca întotdeauna, este mai complicată decât schemele simple: vă propun să facem lumină aici.

Pentru început, să ne amintim că ”Nord Stream - 2”, în mare parte, este construit pentru a înlocui cea mai mare parte a tranzitului ucrainean, întrucât în ​​viitor nu ne așteptăm la o creștere semnificativă a exporturilor (comparativ cu „standardul” de 200 de miliarde de metri cubi pe care l-am văzut în ultimii ani) de gaze rusești. Iar tranzitul ucrainean (cel puțin pentru moment) permite transportul unor volume curente. Prin urmare, s-ar părea că nimic nu se va schimba din perspectiva echilibrului dintre cerere și ofertă.

Mai mult, tranzitul ucrainean a fost plătit pentru patru ani (câte 40 de miliarde de metri cubi pe an), iar ”Nord Stream - 2” va avea o capacitate de 55 de miliarde. Adică, în acest stadiu de raționament, un refuz ipotetic de a finaliza construcția ”Nord Stream - 2” pentru totdeauna sau pentru o perioadă nedeterminată va duce doar la pierderi financiare evidente pentru Gazprom (la urma urmei, sumele mari pentru construcții vor trebui pur și simplu anulate), dar nu va putea forța Europa să cumpere GNL-ul american în loc de gazele rusești.

Prin urmare, dacă pornim de la teza conform căreia partea americană, creând dificultăți pentru NS-2, intenționează să obțină o nouă nișă pentru propriul GNL (la capacitatea ”Nord Stream - 2” sau a tranzitului ucrainean actual - adică aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaz), acesta înseamnă un singur lucru: după blocarea NS-2, tranzitul ucrainean în sine ar trebui să se oprească (indiferent din ce motive: uzura conductei, valoarea prohibitivă a tarifului de tranzit sau alte circumstanțe).

Să judecăm mai departe. Va ajuta acest lucru GNL-ul american?

În primul rând, în orice caz, gazul (și GNL) se va scumpi, eliminarea a 50 de miliarde de metri cubi de pe piață este un volum destul de semnificativ pentru comerțul mondial. Prețurile de schimb mai mari vor duce inevitabil la marje mai mari în vânzările de GNL din SUA.

În al doilea rând, cel mai important lucru. Trebuie reamintit aici că, în cadrul exportului actual de gaze lichefiate, SUA primesc, în orice caz, o plată garantată pentru lichefiere. Comercianții suferă de cotații globale scăzute. Adică Statele Unite, în general, nu trebuie să stimuleze cumva vânzarea de GNL de la fabricile deja construite.

Este mult mai important ca GNL-ul să fie contractat din proiecte noi. La urma urmei, după ce acum importatorii de GNL din Statele Unite se confruntă cu o situație în care nici măcar nu cumpără combustibil, ci plătesc o taxă obligatorie de lichefiere (care reprezintă aproximativ jumătate din prețul final al GNL), va fi dificil să convingi pe cineva să contracteze noi livrări în astfel de condiții. Și există încă multe proiecte nerealizate. Iată aici ar putea fi utilă piața europeană.

De aici, de fapt, urmează contradicția aparentă asupra căreia am început să medităm chiar de la început. Da, acum GNL-ul american, ca oricare altul, este într-adevăr vândut, inclusiv în Europa, la prețuri mici. Există o criză pe piață, dar produsele trebuie vândute încă undeva, fabricile au fost deja construite, iar comercianții au contractat achiziția pe bază de "lichefiere sau plată".

Pe de altă parte, și Europa trebuie să înțeleagă că gazul american ieftin este un surplus, care în alte circumstanțe va merge rapid pe piețele asiatice, adesea mai profitabile. Dacă se vor dori livrări garantate - semnați un contract pe termen lung și plătiți mai mult.

Cu cât va fi mai scump GNL-ul american în comparație cu alte livrări de gaze?

Trebuie remarcat aici că în prezent există trei opțiuni principale pentru prețul gazului (GNL): (1) spot, (2) legat de petrol și (3) pentru GNL-ul american, pe baza prețului intern al gazului plus taxele de lichefiere.

Se crede că, atunci când piața își va reveni la normal, prețul de schimb al gazului va fi de aproximativ 200 dolari pentru o mie de metri cubi. Aproximativ aceleași vor fi prețurile la gazul petrolier - când un baril va fi cam 50 de dolari. În orice caz, acum Gazprom își vinde deja cea mai mare parte a gazului său către UE legat de prețurile de piață, deci este mai bine să ne ghidăm de aceste cotații, mai degrabă decât de cele ce țin de petrol.

Și la ce preț va fi livrat GNL-ul american? Prețul său depinde de costul gazului din Statele Unite (fluctuează și acesta este principalul factor de incertitudine), costul lichefierii și costul livrării către Europa. Fără a intra în detaliile de calcul, putem vorbi despre intervalul de la 220 la 270 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Cu alte cuvinte, dacă inițial, în 2013, GNL-ul american părea mai ieftin decât al concurenților (atunci exista petrol scump și GNL mai scump pe piața spot), apoi în condițiile actuale (petrol mai ieftin, concurență mai mare în GNL) se dovedește a fi mai scump.

Încă o întrebare. Și de ce, mă rog, Europa ar trebui să cumpere exact GNL american. De ce nu cel din Qatar sau din Rusia?

Cu atât mai mult că nu va fi surprinzător dacă în viitorul apropiat o parte din gazul din Qatar va fi vândut în funcție de prețurile de pe piețele de schimb?

În afară de aspectele legate de relația specială dintre UE și SUA, nu există un alt motiv. În general, UE poate înlocui un eventual deficit cu orice gaz.

S-ar putea ca anume din această cauză, acum vorbim despre un schimb: mai multe terminale noi de GNL în Germania sunt adaptate special pentru GNL-ul american (să zicem, pentru 10-20 miliarde de gaze, sau 20-40 la sută din capacitatea NS-2) în schimbul permisiunii pentru finalizarea conductei...

Să rezumăm

În primul rând. Înlocuirea gazului rusesc cu GNL-ul american este posibilă numai dacă sunt îndeplinite simultan două condiții: închiderea proiectului NS-2 și încetarea tranzitului ucrainean. În acest caz, restricționarea exporturilor rusești va susține prețurile pe întreaga piață a gazului.

În al doilea rând. În orice caz, GNL-ul american nu va fi de câteva ori, ci cu 10-30 la sută mai scump decât celelalte gaze de pe piață și, eventual, de același preț - totul depinde de prețurile interne ale gazelor americane. Dar prin încheierea de contracte pe termen lung pentru furnizarea de GNL din Statele Unite, Europa își asumă tot riscul asociat prețurilor interne la gazele din Statele Unite.

La rândul său, GNL-ul american ieftin (și toate celelalte) pe care le vedem acum în Europa este o consecință a excesului de gaze de pe piață: comercianții îl vând pentru a compensa cel puțin parțial pierderile contractelor de cumpărare a GNL-ului american. Dacă Europa va dori livrări garantate de la SUA, atunci va trebui să plătească conform formulei de preț pentru GNL-ul american și nu va putea să refuze.

Și ultimul lucru. Impunând Europei GNL-ul american, Statele Unite nu se gândesc în primul rând la aprovizionările curente, ci la cele de viitor. Este vorba despre noi instalații de lichefiere și furnizarea acestora cu contracte garantate pentru furnizarea GNL. Construcția fabricilor durează aproximativ patru ani și tocmai în acest moment se va încheia actualul acord de tranzit cu Ucraina.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția editorilor.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

117
Tagurile:
expert, SUA, Rusia, gaze
Tematic
Surpriză: Criza gazelor urmează crizei petrolului - Ce va fi de acum înainte
Wood Mackenzie: Nord Stream 2 va reduce semnificativ prețurile gazelor naturale în Europa
Confruntare între Europa și America din cauza Rusiei


Загрузка...
Ambuteiaj în Chișinău

Centura Capitalei: Necesitate sau ambiții electorale

101
(reînnoit 08:35 28.09.2020)
Nu am să greșesc dacă am să afirm că, deja la câțiva ani după declararea Independenței Republicii Moldova, politicienii moldoveni de nivel municipal și național, dar și experții vorbeau despre un proiect fără de care nu se poate în Capitală: șoseaua de centură.

Mulți au vorbit, dacă nu aproape toți, dar nimeni nu a făcut nimic.

Iată că am ajuns în 2020, a rămas mai puțin de un an până la împlinirea a trei decenii de la proclamarea Independenței, și acest proiect nici măcar nu a fost pus pe hârtie, să aibă și el un plan după care să fie realizat. Dar dacă până acum construcția șoselei de centură a Capitalei a putut fi amânată, de acum încolo lucrul acesta este imposibil. Astăzi traficul în municipiul Chișinău este, pur și simplu, sufocant. În fiecare zi, în orele de vârf, care iată sunt tot mai multe, ca să ajung cu autoturismul din sectorul Ciocana în sectorul Buiucani, o distanță de vreo 10 km, pierzi mai bine de 50 de minute. În perioada interbelică, un birjar cu trăsura parcurgea mai repede această distanță pentru că atunci nu erau nenorocitele acestea de ambuteiaje, care ne mănâncă banii, nervii, sănătatea, timpul și viața, în definitiv.

Nici nu merită să vă povestesc, toți cunosc acest lucru.

Iată că acum, când nu se mai poate, municipalitatea și, în primul rând, primarul socialist Ion Ceban au anunțat că vor să se apuce de construcția șoselei de centură.

Este adevărat că primarul socialist Ion Ceban a anunțat acest proiect mai hotărât acum, când a mai rămas o lună până la alegerile prezidențiale, în car favoritul numărul unu este fostul lider socialist Igor Dodon.

Doar că, de dragul adevărului trebuie s-o spunem, construcția șoselei de centură a orașului Chișinău nu este un proiect care să aibă o miză electorală, cel puțin, pentru socialiști în următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare dacă acestea vor avea loc înainte de termen, ceea ce este foarte posibil. De ce? Pentru că până la punerea acestui proiect în aplicare va trece încă foarte mult timp, acesta fiind unul complex care nu poate fi realizat într-un an sau doi. Mai ales că, așa cum spuneam mai sus, această șosea de ocolire nu are deocamdată nici măcar o schiță aprobată.

De pe site-ul Primăriei aflăm că construcția șoselei de centură a Capitalei urmează să fie prevăzută de două documente: Planului de Amenajare a Municipiului Chișinău și Planului Urbanistic General al Municipiului Chișinău.

Recent, membrii Asociației „Master’s Plan” din Moscova au prezentat un plan de lucru în baza căruia urmează să fie elaborate cele două documente. În prima etapă, urmează să fie elaborat „Planul de amenajare a teritoriului (PAT) municipiului Chișinău", care ar urma să fie aprobat până în data de 20 octombrie 2020 și, în a doua etapă - „Strategia pentru dezvoltare socio-economică durabilă”, termenul fiind 20 ianuarie 2021.

În cele două documente se vor propune soluții pentru mai multe probleme ale orașului (construcția unor linii de tramvai, extinderea orașului peste hotarele lui de astăzi, mutarea Gării Auto Nord în afara orașului, construcția unei piețe moderne la periferia orașului), inclusiv construcția șoselei de centură a municipiului Chișinău.

Reporterii noștri au profitat de faptul că primarul Ion Ceban a participat recent la o emisiune în studioul Sputnik Moldova și i-au cerut mai multe detalii despre acest proiect. Ceban a spus că această chestiune este una de anvergură, de nivel național, nu doar municipal, de aceea este pe agenda discuțiilor cu autoritățile centrale.

"În permanență discutăm această chestiune cu președintele Igor Dodon, cu Guvernul, dat fiind că acest proiecte depășește competențele noastre. Știu că la inițiativa lui Igor Dodon au fost făcute mai multe interpelări la multe instituții financiare, se poartă negocieri și eu sunt încrezător că aceste negocieri se vor încununa de succes și, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, se va începe construcția șoselei de centură", a spus Ion Ceban.

El a dat și câteva detalii tehnice. Șoseaua de centură va avea trei segmente, care, deja au fost proiectate.

Municipalitatea ar putea să-și asume construcția segmentului de centură din sectorul numărul 5, care face conexiunea dintre Colonița și Sângera, prin infrastructura orașului pe străzile: Industrială, Transnistriei, Gura Bâcului. Doar acest segment numărul 5 va costa în jur de 150 de milioane de lei și va avea 4  piste pe sens. Din câte am înțeles, deocamdată nu este identificată o sursă de finanțare. Ion Ceban și unii deputați socialiști spuneau anterior că lucrările ar putea fi finanțare din creditul rusesc, dar iată că contractarea lui nu a mai fost posibilă în urma unei decizii a Curții Constituționale.

Dacă Ion Ceban va reuși în mandatul său să demareze acest proiect, eu cred că aceasta va fi o realizare importantă, de anvergură, fără egal până acum, adică niciun primar de Chișinău de până acum nu a demarat proiecte de o importanță atât de mare, strategică, eu aș spune.

Când va fi construită șoseaua de centură a Chișinăului (dacă va fi construită) și când vom merge cu mașina pe ea pentru a ne deplasa în alt capăt al orașului, ne va fi greu să credem că am putut trăi în acest oraș fără a avea această arteră atât de importantă. E tot așa cum astăzi oamenilor din unele sate le vine greu să creadă că au trăit într-un trecut atât de recent fără apeduct, fără canalizare sau fără sistemul de alimentare cu gaze naturale.     

Dacă însă primarul Ion Ceban, Primăria și Consiliul municipal Chișinău (și aici deja nu mai vorbim despre fracțiuni, partide) nu vor reuși să demareze acest proiect sau altele de mare anvergură care au fost anunțate, cum ar fi liniile de tramvai, scoaterea Autogării Nord din oraș, mai înainte fusese anunțată și scoaterea Pieței Centrale din oraș, scoaterea Autogării Centrale din oraș, înființarea unor noi cartiere cu infrastructură în care să se extindă orașul și altele, atunci performanțele actualei administrații municipale nu se vor deosebi prea tare de ale celor anterioare. Până la urmă și acelea au mai cârpit și dres pe ici colea.       

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

101
Tagurile:
chișinău, Chisinau, soseaua de centura, drum de centură, centură


Загрузка...
Plouă torențial în Capitală

Video: S-a rupt cerul în Capitală avertizare meteo

0
(reînnoit 10:56 29.09.2020)
Prognozele meteorologilor s-au adeverit – în Capitală plouă torențial de mai bine de o oră, cu tunete și fulgere.

CHIȘINĂU, 29 sept – Sputnik. De astă noapte, a început să plouă în toată țara, așa cum au anunțat meteorologii. În Chișinău plouă torențial de mai bine de o oră, cu descărcări electrice.

Amintim că ieri a fost instituit  Cod Galben de instabilitate atmosferică a fost instituit de meteorologi pentru marți, 29 septembrie. Ploile vor cădea pe parcursul întregii zile, în averse puternice, însoțite de descărcări electrice, cu o cantitate de 15-49 de litri pe metru pătrat. Izolat, ploile vor fi și mai puternice, cu o cantitate a precipitațiilor de 50-70 de litri pe metrul pătrat.

Vântul se va înteți mult și local va căpăta caracteristicile vijeliei – va sufla în rafale de până la 15-18 metri pe secundă. Totodată, vremea s-a răcorit simțitor

Ливень в Кишиневе
© Sputnik /
Ливень в Кишиневе, 29.09.2020

Miercuri, 30 septembrie, sunt așteptate maxime termice ale aerului cu un grad în scădere: +15..+18 grade Celsius în nord, +16..+19 grade în centru și +17..+20 de grade în sud.

Vremea se va menține răcoroasă până pe 2 octombrie, după care iarăși sunt așteptate temperaturi de +28..+30 de grade Celsius, potrivit meteorologilor.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
tunete, ploi torențiale, Cod galben, vremea, meteo
Тема:
Meteo în Moldova: Prognoza exactă pentru fiecare zi
Tematic
Vremea se strică astăzi: Cod Galben de ploi puternice și vijelie


Загрузка...