Президент Игорь Додон на горе Афон, Греция

Ce s-a întâmplat cu fiul președintelui Dodon după ce acesta a mers la Muntele Athos

766
(reînnoit 12:34 04.09.2020)
Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a fost solicitat de jurnaliști, în cadrul conferinței online "Președintele Răspunde" să dea detalii cu privire la recenta sa vizită pe Muntele Athos.

CHIȘINĂU, 4 sept- Sputnik. Șeful statului a spus că merge în pelerinaj pe Muntele Athos în fiecare an, deja de câțiva ani.

"Eu în fiecare an, cel puțin în ultimii 4 sau cinci ani, merg pe Muntele Athos. Este un pelerinaj de suflet, personal, nu de stat. Mă duc pentru că așa consider (că este oportun – n.n.)", a mărturisit președintele.

Pentru cine se roagă Dodon pe Muntele Athos

Dodon a spus că merge pe Muntele Athos pentru că acolo sunt multe mănăstiri ctitorite de voievozi moldoveni.

"După ce am fost prima dată în 2015 sau în 2016, mă atrage să merg acolo în fiecare an. Acolo sunt 20 de mănăstiri, marea majoritate dintre care sunt ctitorite de către voievozi moldoveni, la diferite etape. Acolo se păstrează lucruri care pentru noi sunt foarte importante: drapelul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, de exemplu, și altele. De aceea în fiecare an merg la Muntele Athos pentru a mă ruga pentru Republica Moldova", a declarat Igor Dodon.

El a spus că speră să meargă în pelerinaj pe Muntele Athos și pe viitor: "Dă Doamne să avem sănătate să merg și în anul viitor".

În cadrul aceleiași emisiuni el a povestit cum a fost influențat fiul lui cel mai mare de vizita pe Muntele Athos, acolo unde acesta s-a mărturisit și împărtășit.

Iată ce a povestit președintele.

"Eu vreau să vă povestesc un caz cu băiatul meu cel mai mare, în 2018 (atunci a fost cu el pe Muntele Athos – n.n.). Știți cum (procedează - n.n.) copiii: stau mai mult la calculatoare – vârsta de trecere. A mers cu mine pe muntele Athos atunci când ne-am ridicat până în vârf. S-a mărturisit, s-a împărtășit, s-a schimbat total după aceea: a început să cânte la pian, să învețe limbile străine. Nu știu Athosul a influențat sau nu, dar iată o așa schimbare a fost când mă refer la copii mei", a mai spus Igor Dodon.  

Relația președintelui Dodon cu creștinii ortodocși pe timp de pandemie

Vom menționa că președintele Igor Dodon nu a ezitat niciodată să-și afișeze apartenența sa la Biserica Ortodoxă, lucru pe care mulți politicieni moldoveni, dacă nu aproape toți (dintre cei care sunt ortodocși) evită să-l facă din mai multe considerente. Șeful statului s-a lăudat întotdeauna că are o relație bună cu Mitropolia Moldovei și cu mitropolitul Vladimir.

Doar că în urma restricțiilor impuse împotriva răspândirii coronavirusului, autoritățile le-au interzis creștinilor de a merge la biserică, la Liturghie și de a se mărturisi și împărtăși - de a primi Sfintele Taine. Unii preoți au fost chiar amendați pentru că i-au admis pe enoriași la slujbă în biserică, fapt care a provocat nemulțumirea creștinilor și chiar a generat critici dure din partea respectivilor preoți și enoriași la adresa autorităților, inclusiv la adresa președintelui Dodon.

Este adevărat că în această polemică cu preoții și enoriașii, Dodon a adoptat o tonalitate moderată, spre deosebire de premierul Ion Chicu, de directorul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, Nicolae Furtună, și de ministrul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Viorica Dumbrăveanu. În discursurile lor publice, cei trei au avut ieșri mai puțin ortodoxe, arătându-se vizibil iritați de refuzul preoților și enoriașilor de a accepta închiderea bisericilor.

© Sputnik / Алексей Майшев
Așa cum spuneam și cu altă ocazie, cei trei poate ar fi gestionat nițel altfel această situație delicată dacă ar fi știut că a nu merge la Liturghie, temându-te de Coronavirus și, mai ales, ați fi frică că te vei molipsi de Coronavirus în timp ce primești Trupul şi Sângele Domnului înseamnă, de fapt, a înceta a mai fi ortodox. De fapt, asta ei le-au și cerut să facă creștinilor practicanți.

Paradoxul constă și în faptul că autoritățile au aplicat amenzi astronomice unor preoți care au oficiat slujbe în locașurile de cult atunci când pe zi erau înregistrați câteva zeci de noi molipsiri cu coronavirus, iar acum când avem câteva sute, peste șase sute am avut joi, aceste restricții nu mai sunt în vigoare.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

766
Tagurile:
Biserici creștine, biserici ortodoxe, biserici, închidere, Ortodox, Muntele Athos, Dodon
Ambuteiaj în Chișinău

Centura Capitalei: Necesitate sau ambiții electorale

58
(reînnoit 08:35 28.09.2020)
Nu am să greșesc dacă am să afirm că, deja la câțiva ani după declararea Independenței Republicii Moldova, politicienii moldoveni de nivel municipal și național, dar și experții vorbeau despre un proiect fără de care nu se poate în Capitală: șoseaua de centură.

Mulți au vorbit, dacă nu aproape toți, dar nimeni nu a făcut nimic.

Iată că am ajuns în 2020, a rămas mai puțin de un an până la împlinirea a trei decenii de la proclamarea Independenței, și acest proiect nici măcar nu a fost pus pe hârtie, să aibă și el un plan după care să fie realizat. Dar dacă până acum construcția șoselei de centură a Capitalei a putut fi amânată, de acum încolo lucrul acesta este imposibil. Astăzi traficul în municipiul Chișinău este, pur și simplu, sufocant. În fiecare zi, în orele de vârf, care iată sunt tot mai multe, ca să ajung cu autoturismul din sectorul Ciocana în sectorul Buiucani, o distanță de vreo 10 km, pierzi mai bine de 50 de minute. În perioada interbelică, un birjar cu trăsura parcurgea mai repede această distanță pentru că atunci nu erau nenorocitele acestea de ambuteiaje, care ne mănâncă banii, nervii, sănătatea, timpul și viața, în definitiv.

Nici nu merită să vă povestesc, toți cunosc acest lucru.

Iată că acum, când nu se mai poate, municipalitatea și, în primul rând, primarul socialist Ion Ceban au anunțat că vor să se apuce de construcția șoselei de centură.

Este adevărat că primarul socialist Ion Ceban a anunțat acest proiect mai hotărât acum, când a mai rămas o lună până la alegerile prezidențiale, în car favoritul numărul unu este fostul lider socialist Igor Dodon.

Doar că, de dragul adevărului trebuie s-o spunem, construcția șoselei de centură a orașului Chișinău nu este un proiect care să aibă o miză electorală, cel puțin, pentru socialiști în următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare dacă acestea vor avea loc înainte de termen, ceea ce este foarte posibil. De ce? Pentru că până la punerea acestui proiect în aplicare va trece încă foarte mult timp, acesta fiind unul complex care nu poate fi realizat într-un an sau doi. Mai ales că, așa cum spuneam mai sus, această șosea de ocolire nu are deocamdată nici măcar o schiță aprobată.

De pe site-ul Primăriei aflăm că construcția șoselei de centură a Capitalei urmează să fie prevăzută de două documente: Planului de Amenajare a Municipiului Chișinău și Planului Urbanistic General al Municipiului Chișinău.

Recent, membrii Asociației „Master’s Plan” din Moscova au prezentat un plan de lucru în baza căruia urmează să fie elaborate cele două documente. În prima etapă, urmează să fie elaborat „Planul de amenajare a teritoriului (PAT) municipiului Chișinău", care ar urma să fie aprobat până în data de 20 octombrie 2020 și, în a doua etapă - „Strategia pentru dezvoltare socio-economică durabilă”, termenul fiind 20 ianuarie 2021.

În cele două documente se vor propune soluții pentru mai multe probleme ale orașului (construcția unor linii de tramvai, extinderea orașului peste hotarele lui de astăzi, mutarea Gării Auto Nord în afara orașului, construcția unei piețe moderne la periferia orașului), inclusiv construcția șoselei de centură a municipiului Chișinău.

Reporterii noștri au profitat de faptul că primarul Ion Ceban a participat recent la o emisiune în studioul Sputnik Moldova și i-au cerut mai multe detalii despre acest proiect. Ceban a spus că această chestiune este una de anvergură, de nivel național, nu doar municipal, de aceea este pe agenda discuțiilor cu autoritățile centrale.

"În permanență discutăm această chestiune cu președintele Igor Dodon, cu Guvernul, dat fiind că acest proiecte depășește competențele noastre. Știu că la inițiativa lui Igor Dodon au fost făcute mai multe interpelări la multe instituții financiare, se poartă negocieri și eu sunt încrezător că aceste negocieri se vor încununa de succes și, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, se va începe construcția șoselei de centură", a spus Ion Ceban.

El a dat și câteva detalii tehnice. Șoseaua de centură va avea trei segmente, care, deja au fost proiectate.

Municipalitatea ar putea să-și asume construcția segmentului de centură din sectorul numărul 5, care face conexiunea dintre Colonița și Sângera, prin infrastructura orașului pe străzile: Industrială, Transnistriei, Gura Bâcului. Doar acest segment numărul 5 va costa în jur de 150 de milioane de lei și va avea 4  piste pe sens. Din câte am înțeles, deocamdată nu este identificată o sursă de finanțare. Ion Ceban și unii deputați socialiști spuneau anterior că lucrările ar putea fi finanțare din creditul rusesc, dar iată că contractarea lui nu a mai fost posibilă în urma unei decizii a Curții Constituționale.

Dacă Ion Ceban va reuși în mandatul său să demareze acest proiect, eu cred că aceasta va fi o realizare importantă, de anvergură, fără egal până acum, adică niciun primar de Chișinău de până acum nu a demarat proiecte de o importanță atât de mare, strategică, eu aș spune.

Când va fi construită șoseaua de centură a Chișinăului (dacă va fi construită) și când vom merge cu mașina pe ea pentru a ne deplasa în alt capăt al orașului, ne va fi greu să credem că am putut trăi în acest oraș fără a avea această arteră atât de importantă. E tot așa cum astăzi oamenilor din unele sate le vine greu să creadă că au trăit într-un trecut atât de recent fără apeduct, fără canalizare sau fără sistemul de alimentare cu gaze naturale.     

Dacă însă primarul Ion Ceban, Primăria și Consiliul municipal Chișinău (și aici deja nu mai vorbim despre fracțiuni, partide) nu vor reuși să demareze acest proiect sau altele de mare anvergură care au fost anunțate, cum ar fi liniile de tramvai, scoaterea Autogării Nord din oraș, mai înainte fusese anunțată și scoaterea Pieței Centrale din oraș, scoaterea Autogării Centrale din oraș, înființarea unor noi cartiere cu infrastructură în care să se extindă orașul și altele, atunci performanțele actualei administrații municipale nu se vor deosebi prea tare de ale celor anterioare. Până la urmă și acelea au mai cârpit și dres pe ici colea.       

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

58
Tagurile:
chișinău, Chisinau, soseaua de centura, drum de centură, centură


Загрузка...
Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

România: Rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți?

129
(reînnoit 07:38 27.09.2020)
Cu ceva vreme în urmă, nu multă, am intrat în posesia unor interviuri din SUA cu diplomaţi americani, consilieri politici, ofițeri ai serviciilor de informații cu statut diplomatic etc. privind anii de serviciu în România.

BUCUREȘTI, 27 sept - Sputnik, Radu Toma. De tipul debriefings (raport de informare audio, oficial, depozitat la instituția de comandă), interviurile acoperă o perioadă de peste o jumătate de secol (1946-1997) și sunt una dintre cele mai consistente surse de informaţii inedite, politice, diplomatice, militare, economice, instituționale etc. privind  România de după Al Doilea Război Mondial. O sursă primară deci - clasificată timp de decenii și apoi declasificată, dar neadusă în spațiul public până în paginile de față ale Sputnikului - din toată perioada fostului regim de la București, 1945 - 1989, văzută de americanii trimiși oficial în misiuni dincolo de mult temuta fostă "Cortină de Fier".  

Mărturii în premieră absolută despre lideri şi politicieni locali şi internaţionali, despre superputerile vremii, îndeosebi fosta Uniune Sovietică; despre Cominformul de la Moscova, despre „o femeie foarte manierată şi elegantă” numită Ana Pauker, apropiată a Kremlinului venită la București și asemănată  de americani galanți care au cunoscut-o aici cu Golda Meir a Israelului; despre sovromuri, despre România în doliu o săptămână la moartea lui Stalin; cu insistență despre ecouri ale disputelor fierbinți sovieto-americane, de genul Crizei Caraibelor  etc.

Concluzia cea mai importantă a documentelor, însumând 525 de pagini (!),  este că oficialitățile americane trimise la București în acei ani  au avut  misiunea  nr.1 să culeagă informații nu atât despre România și români, cât despre  mișcările  Moscovei în Estul Europei, de asemenea să sesizeze  posibile "semnale"  din  România  ale  unei eventuale dizidențe politice anti-Moscova de tipul Ungaria  '56, Cehoslovacia '68, Polonia anii '80  etc.  

Astăzi, după 30 ani de la dispariția Uniunii Sovietice și a fostelor regimuri socialiste din Europa de Est documentele confirmă solid o concluzie esențială, anume că percepția și interesul primar al Washingtonului fața de România au rămas aceleași timp de 75 de ani: (1) în timpul fostului regim România ca un avanpost al Washingtonului dincolo de "Cortina de Fier", de supraveghere a mișcărilor Moscovei și  (2) în prezent România  ca  un "portavion nescufundabil"  (Churchill, despre insula Malta, apărată și păstrată de englezi în tot timpul ultimului război mondial)  al SUA în imediata vecinătatea sud-vestică  europeană a Rusiei. Bucureștiul oficial 2020  drept "capul de pod" principal al strategiilor și reconfigurărilor militare ale Washingtonului în Europa de Est și la Marea Neagră, strategii și reconfigurări militare reflectând toate eterna obsesie  a Americii oficiale, obsesie numită Rusia. De asemenea dovedind și o rivalitate agresivă, inflamată periodic, față de Moscova, ca în anii cei mai întunecați ai fostului Război Rece.           

Suntem, prin urmare, din nou martori la un alt episod dintr-un  Război Rece declarat oficial mort, în realitate  intrat în clandestinitate, un ultim episod declanșat acum câteva zile, când Washingtonul, Bucureștiul și media internațională au anunțat sosirea oficială în România a primelor părți din sistemul balistic sol-aer Patriot cumpărat din SUA. Cum s-a ajuns la rachete interceptoare americane,  operaționale din 2021, pe țărmul românesc al Mării Negre, la câteva sute de kilometri de Rusia? Cum a ajuns România parte din această escaladare militară letală Statele Unite - Rusia post-Războiul Rece? Cum a ajuns România, după căderea Zidului Berlinului, singura, unica  țară est - europeană  cu sisteme balistice americane pe teritoriul ei, Aegisurile de la Deveselu și acum vectorii Patriot de la Marea Neagră? Cum a ajuns Bucureștiul, din 2015 încoace, să fie marcat cu un steguleț roșu, adică țintă pe planiglobul Apocalipsei nucleare ruso-americane?  Rachetele Aegis și Patriot, sunt într-adevăr arme defensive, dar capabile să modifice  mai vechiul echilibru  dintre celelalte tipuri de arme nucleare rusești și americane  -  "echilibrul terorii", atât de prețuit de americanii Kissinger, Brzezinski și părintele Războiului Rece, George Kennan - arme nucleare  de sub incidența defunctului INF, arme ofensive lăsate acum în voia soartei! România a ajuns aici, astfel.           

Casa Guvernului Federației Ruse
© Sputnik / Сергей Субботин
Anii '90 trecuți, de după căderea zidului Berlinului și dispariția Uniunii Sovietice, au fost anii promisiunii solemne a euroatlanticilor: "NATO, niciun inch către Est" făcută lui Gorbaciov și rușilor de președintele Bush Sr. și secretarul de Stat american James Baker, de Mitterand al Franței, cancelarul Kohl al Germaniei, PM Thatcher și Major ai Marii Britanii, de Manfred Wörner, secretarul general al NATO. Promisiune făcută  în  vara lui 1990 și uitată grabnic de președintele următor  Bill Clinton în 1994. Au fost, totodată şi anii ieşirii României de sub dominaţia fostei Uniuni Sovietice şi ai alunecării ei treptate în sfera de influenţă politico-militară a SUA, ceva mai târziu  Bush Jr. avea să spună  asta „puţin” diferit, anume că România era prietenul bun al Americii... 

Adevărul a fost altul, acela că după  1989 orientările de politică externă ale României nu  au apucat să prindă o pârtie cât de cât practicabilă nici către Europa de Vest și nici o consistență regională, estică sau balcanică. În atare situaţie, din tot Estul european  numai aici, în România, a fost posibil ca administraţiile Clinton, mai prudent şi apoi Bush Jr. fără ezitări, să instaleze politicile și interesele hegemonice americane în acest loc prielnic, ca să nu spunem un loc uitat de toți, inclusiv de clasa politică locală preocupată de trădări, loialități reciclate și navete de la un partid la altul, de chivernisirea personală și de găsirea de susțineri externe. Estonia, Letonia şi Lituania, ţări germanice şi cu grupuri rusofone importante, s-au întors la legăturile tradiţionale cu Germania şi au menţinut o cooperare economică profitabilă cu Rusia și alți exsovietici.

Deşi a avut legături stabile cu America prin grupul etnic, mare, emigrat peste ocean – circa 15 milioane de americani de origine poloneză – Polonia catolică a întreţinut legături cu Vaticanul, cu Europa, Germania, Franţa, arealul baltic, dar şi schimburi economice cu Rusia, dincolo de disputele istorice. Cehii au fost "adoptaţi" imediat de către Germania și au continuat fostele afaceri profitabile cu rușii; slovacii, imuni istoricește la rusofobii, au mers cu Vestul, dar neabătut şi cu Moscova. Ungaria şi-a aşezat politica externă alături de Germania şi Austria, puțin mai târziu s-a întors, pragmatic și către spațiul eurasiatic. Germanii şi-au amintit că bulgarii sunt „prusacii Balcanilor” şi s-au ocupat de ei, bulgarii au fost cuminți și au ascultat de Deutsche Bank şi, de asemenea, au ținut minte că Nicolae I al Rusiei este „ţarul eliberator” şi că a înălţat în mijlocul Sofiei Catedrala Naţională „Aleksandr Nevski". Cu o populaţie neinformată, cu instituţii democratice firave, o guvernare şi un Parlament sub presiunea continuă a intereselor politice şi economice; cu lideri în căutare eternă de sponsori peste hotare şi, mai ales, fără parteneri europeni puternici, tradiţionali, preocupaţi de soarta ei, România a reprezentat "veriga slabă" a Estului.

A fost o  oportunitate excelentă, atunci când a început ofensiva globalistă, politică , ideologică și militară a SUA, de după dispariția Uniunii Sovietice. Și astfel a fost posibilă apariția lui Traian Băsescu, un lider-vasal necondiționat al hegemonului mondial. Calea sa către puterea de la București, pregătită cu întâlniri de taină încă de la sfârșitul  anilor  '90 și planificată simultan cu expansiunea administrației neoconservatoare Bush Jr. și a NATO către Est (anii 2003 și 2004), n-a făcut necesară  intervenția străzii, ca în Georgia sau Ucraina,  ambasadorul american  Jack Dyer Crouch II, expert în nucleara sovieto-americană și revoluții colorate a fost, totuși, prin preajmă, la drum de seară  contracandidatul Adrian Năstase a plecat acasă  cu coada între picioare. Iar la 13 decembrie 2004, la o zi după victorie, Băsescu a bătut în cuie politica externă a României: “Axa Washington – Londra – Bucureşti va fi o prioritate în politica externă în următorii 5 ani”.

Comentăm scurt:  prioritate nu pentru următorii 5 ani, ci pentru următorii 16, până  astăzi, la episodul cu rachetele Patriot americane aduse în Romania. Întorcându-ne și lăsând de o parte Londra, aliatul de serviciu al Americii din Europa, ce anume a fost acea axă? A fost o struțo-cămilă fantasmagorică, ca multe din isprăvile neoconservatorilor americani, o alianţă asimetrică, bizară, dintre prima superputere din lume și România, o ţară  îndepărtată, mică, lipsită de forţă politică şi militară şi cu interese strict regionale.       

Vasalitatea lui Băsescu față de administrația neoconservatoare Bush Jr. a fost nu numai necondiționată, dar și hiperactivă, din prima clipă. După ce a preluat de la fosta guvernare Năstase o înţelegere bilaterală cu partea americană privind extrădarea militarilor americani pasibili de inculpare pentru fapte penale în România, document juridic neacceptat de nici o altă ţară membră a Uniunii Europene, Băsescu a semnat în 2005 (primul șef de stat din tot Estul) un  acord pentru instalarea de  baze militare americane în România.

Apoi, când toţi est-europenii şi-au retras soldaţii din Irak, în 2005 -2007,  Băsescu a mărit numărul lor de la 287, la 950 de militari, aproape la fel cât ceilalți estici la un loc (1 028) şi a rămas singurul care nu a vorbit niciodată de aducerea lor acasă. Cu ieşiri intempestive, necontrolate, cu un sac fără fund de violenţă verbală, insulte, golănisme  şi înjurături marinăreşti, din primele clipe ale mandatului său și până la sfârșit Băsescu a deteriorat iremediabil relaţiile cu Rusia, retorica sa antirusă, patetică, a fost constant sancționată de Moscova oficială, media rusească l-a considerat pur și simplu  o ameninţare la adresa Europei postbelice, sub cele două mandate ale sale relațiile politice româno-ruse au "înghețat" complet. În schimb, în martie 2005, la Washington, asumându-și pur și simplu poziția de purtător de cuvânt al neoconservatorilor americani, troțkiști și de profesie adversari ai Rusiei oricare ar fi ea, sovietică sau postsovietică, a cerut la Washington o intervenție energică a Congresului SUA pentru așa-zisa "internaționalizare" a Mării Negre, adică deschiderea ei discreționară pentru flotele militare ale SUA și NATO.

Apoi, la summitul NATO de la 2-4 aprilie 2008, la București, toate planurile expansioniste ale președintelui american  la Marea Neagră, admiterea Ucrainei și a Georgiei în NATO etc. au fost date peste cap de veto-ul europenilor occidentali. Bucureștiul a fost Stalingradul lui Bush Jr. și a neoconservatorilor din administrația sa. Dar, dacă Bush Jr. și-a consumat ultimul an de mandat într-un anonimat desăvârșit, nu la fel s-a întâmplat cu Băsescu. A fost preluat de următoarea administrație, Obama și în 2011 a dat ultima sa lovitură, a semnat la Washington un acord pentru instalarea în România a unei baze de rachete americane, la Deveselu, unică și aceasta în toată Europa de Est.

L-a susținut în 2014 în România și la americani pe următorul președinte, Iohannis, i-a transferat starea de vasalitate oarbă față de Washingtonul suzeran, precum și întreaga sa "moștenire" de relații româno-americane, rezumată în trei cuvinte: militărie, militărie şi iarăşi militărie. Aceasta a fost calea către tranzacția cu rachete Patriot americane pentru România anunțată zilele trecute la Washington și București. O tranzacție a guvernului României fără negocieri și fără obiecțiuni ale părții române. O tranzacție a "guvernului său"  aplaudată de Iohannis, și el un președinte-vasal supus  necondiționat, la fel ca predecesorul lui, rigorilor megabeneficiarului extern.           

Și, unde a ajuns astăzi România lui Iohannis în raporturile cu SUA?A ajuns acolo, că nimeni și nicăieri, de la un prim-ministru amețit la propriu și figurat, și până la  media locală nu a discutat nimic despre o achiziție apreciabilă pentru orice buzunar din lume, de 3,5 miliarde dolari. Nu s-a spus nimic, deși în State Unite  și în alte părți politicieni, membri, comisii, comitete și subcomitete ale Congresului de pe Hill au dezbătut de ani de zile și au făcut publice opinii, multe controversate, despre  rachetele Patriot.

Deși numeroase documente militare provenite de la experți, inspectori, utilizatori etc. din țări care au folosit în războaie aceste rachete, au exprimat obiecții serioase în ce privește eficiența lor în condiții de luptă. Deși reputata publicație "Foreign Policy"  tipărită  acum 50 ani la Washington de către celebrul politolog Samuel Huntington (Ciocnirea civilizațiilor), pur și simplu își intitula în martie 2018 un comentariu acid:  "Rachetele Patriot sunt făcute în America și o dau în bară în lumea întreagă"; sau "New York Times"  în 1991: "După război: și-au făcut treaba rachetele Patriot? Nu prea bine, zic oamenii de știință" etc.

Deși undeva, în Orientul Mijlociu, au fost lansate rachete Patriot împotriva unei  drone și astfel o amărâtă de jucărie quadropteră de 200 dolari a consumat un "Patriot" de 3,4 milioane de dolari. Deși prețurile date publicității arată limpede, că România plătește 10 milioane de dolari pentru o rachetă (cifre oficiale românești: 450 rachete sol-aer, în valoare totală de 3,9 miliarde euro, 1 euro = 1,17 dolari, adică valoarea tranzacției în dolari egală cu 4,56 miliarde dolari, adică o rachetă costă în realitate 10,13 milioane dolari), de unde a scos PM Orban  8 milioane? Deși, în continuare se poate ridica întrebarea: cum a ajuns guvernarea Iohannis-Orban la prețul de 10 milioane pentru o rachetă Patriot, când Departamentul de Stat al SUA ne-a anunțat recent, că Emiratele Arabe Unite  au negociat și obținut de la Raytheon și Lockheed Martin  452  rachete Patriot, ca și cele pentru România, la prețul total de 2,7 miliarde dolari, adică  5,77 milioane  o rachetă, adică cu 41 %  mai ieftină decât cea negociată de guvernarea de la București (?! vezi Defense News, Washington, D.C., May 3, 2019) Deci, despre ce vorbim: patrioți, sau patrihoți?           

În sfârșit, un lucru bun s-a petrecut în România zilele trecute, cu ocazia sosirii aici a rachetelor Patriot americane. Și, pentru acest lucru bun, mulțumim pe această cale lui Raytheon, că le-a denumit, cum le-a denumit. De foarte mulți ani, peste 30, românii nu au mai văzut, auzit, rostit sau citit în această țară un cuvânt pe cale de dispariție din limba română: cuvântul Patriot.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

129
Tagurile:
Rusia, SUA, romania, România, Patriot, Rachete


Загрузка...
Măsurarea temperaturii elevilor la școală cu termoscanerul

Va fi sau nu sistat procesul educațional: Ce spune Dodon

0
(reînnoit 09:13 28.09.2020)
Președintele țării Igor Dodon, a anunțat subiectele discutate la întâlnirea din această dimineață cu Ion Chicu și Zinaida Greceanîi.

CHIȘINĂU, 28 sept - Sputnik. Posibilitatea sistării procesului educațional, dar și a stopării activităților economice nu sunt examinate de autoritățile de la Chișinău, chiar dacă sâmbătă, 26 septembrie, numărul cazurilor de infectare cu noul coronavirus a ajuns la aproape 900 de persoane. Precizarea a fost făcută de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, după întâlnirea cu premierul Ion Chicu și președintele Parlamentului Zinaida Grceanîi. Mai mult, Dodon spune că spitalele fac față numărului mare de cazuri de infectare cu noul tip de coronavirus. 

Ștorea se actualizează...

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Parlamentul, Ion Chicu, Guvernul Chicu, președintele Igor Dodon, Igor Dodon


Загрузка...