Submarinul american Seawolf USS Seawolf (SSN 21)

"Sunt doar primii pași" - de ce SUA își trimite submarinele la frontierele Rusiei

208
(reînnoit 22:28 02.09.2020)
De ce Statele Unite și-au trimis unul dintre cele mai secrete submarine de clasa Seawolf la frontierele nordice ale Rusiei și care este răspunsul Moscovei.

CHIȘINĂU, 2 sept – Sputnik, Nicolai Protopopov. O invizibilitate sporită, arme ofensive și mari oportunități pentru operațiuni de recunoaștere – Pentagonul a expediat spre frontierele nordice ale Rusiei un submarin nuclear secret USS Seawolf, pentru a urmări itinerarele submarinelor rusești. Experții militari sunt convinși că această acțiune reprezintă un semnal adresat Moscovei. Despre ce este vorba și care va fi răspunsul Rusiei, aflați în materialul RIA Novosti.

Parada “lupului de mare”

Americanii au anunțat cu surle și trâmbițe sosirea în Norvegia a USS Seawolf. Imaginile unuia dintre cele mai secretizate submarine a Pentagonului au fost publicate pe paginile instituției în rețele de socializare, iar comandantul forțelor submarine ale SUA, viceamiralul Daryl Caudle a subliniat cu mândrie că trecerea Seawolf demonstrează caracterul global al acțiunilor forțelor submarine și existența capacităților de îndeplinire a misiunilor în orice punct al Oceanului Planetar.

Potrivit comandantului grupului de submarine, contramiralul Anthony Carullo, redislocarea USS Seawolf în Norvegia sporește capacitățile și așa destul de mari ale SUA de a purta in război subacvatic și reafirmă angajamentul Washingtonului a asigura securitatea maritimă în Nord.

În prezent, în cadrul Forțelor Navale ale SUA există trei submarine de clasa Seawolf. Acestea au fost proiectate și construite în anii 80 pentru acțiuni în zonele aflate sub controlul total al inamicului.

Submarinele sunt extrem de silențioase, se deosebesc de altele printr-o viteză sporită. Totodată, acestea poartă la bord arme antinavă puternice – torpile, mine, rachete Harpoon sau Tomahawk.

Propulsoarele cu jet de apă accelerează submarinele până la o viteză de 35 de noduri, iar la o viteză de 20 de noduri acestea sunt absolut silențioase. Forțele Navale ale SUA urmau să primească în dotare 30 de astfel de submarine. Totuși, s-au limitat la trei: după sfârșitul războiului rece, zeci de nave de acest fel au devenit inutile pentru flota americană.

De ce SUA au trimis un submarin secret spre țărmul Norvegiei
© AP Photo / U.S. Navy / Mass Communication Specialist 2nd Class Jermaine Ralliford

Potrivit Pentagonului, Seawolf au sosit în zona aflată în responsabilitatea Flotei a 2-a a SUA (Atlanticul de Nord) de la baza navală Bangor (statul Washington). Submarinul va rămâne deocamdată în Tromsø, în proximitate cu itinerariile submarinelor rusești purtătoare de rachete.

Reamintim că Flota a 2-a a SUA a fostrelansată acum câțiva ani. În perioada războiului rece, această grupare a fost cea mai mare în cadrul Forțelor Navale americane. Flota era responsabilă pentru oceanul Atlantic, o parte a oceanelor Pacific și Arctic. Navele și submarinele au participat la câteva operațiuni majore, cum ar fi blocarea Cubei la începutul anilor 60. Flota a fost destructurată în 2011 pentru a optimiza cheltuielile bugetare, însă peste șapte ani au relansat-o “pentru descurajarea Forțelor Navale ale Rusiei în Nord”.

“Ceea ce fac americanii poate fi considerat o demonstrare a steagului”, a explicat într-o discuție cu RIA Novosti președintele clubului de marinari de submarine din Sankt Petersburg, căpitanul de prim rang, Igor Kurdin. “Tromsø nu a fost utilizat niciodată pentru staționarea submarinelor nucleare. Aici pot fi efectuate doar lucrări de reparație între curse, se odihnește echipajul. În continuare, Seawolf, firește, se va îndrepta în zona aflată în responsabilitatea Flotei de Nord a Rusiei – în Marea Barents. Probabil, submarinul va pleca sub gheață: luna august este o perioadă favorabilă pentru o astfel de deplasare”.

Autoritatea zdruncinată

Fostul comandant al Flotei Nordului a Rusiei Veaceslav Popov atrage atenția la aspectul politico-militar al acestei “demonstrații”:

“SUA vor să arate că teatrul arctic este controlat nu doar de forțele navale rusești”, a menționat amiralul. “Washingtonul intenționează să-și marcheze prezența sa militară în regiune. Americanii au desfășurat și vor desfășura aici inclusiv misiuni de recunoaștere. Desigur, marinarii ruși vor monitoriza mișcările lor”.

Merită remarcat faptul că după sosirea “lupului de mare”, șase bombardiere strategice B-52 Stratofortress, capabile să poarte arme nucleare, au participat la exercițiile militare cu avioanele de luptă ale forțelor aeriene norvegiene.

Mai mult de cât atât, un escadron al “fortărețelor zburătoare” a străbătut spațiul aerian a 30 de state NATO în Europa și America de Nord. În declarația comandamentului european al SUA că un astfel de zbor este unic în cadrul misiunilor regulate ale grupului operativ. Misiunea “Cerul Aliat” a fost îndreptată spre o demonstrare a solidarității în cadrul NATO, o pregătire înaltă de luptă și consolidarea cooperării operative comune.

Avioanele au fost împărțite în două echipe. Traseul primului grup, format din patru avioane strategice, a trecut deasupra Europei. Restul, în același timp, au zburat deasupra SUA și Canada. Totodată, “fortărețele” interacționau cu avioanele de luptă de însoțire ale diverselor state ale NATO și se alimentau cu combustibil în aer. Astfel de exerciții militare de proporții și demonstrative, în opinia experților, ar putea fi tratate ca un semnal adresat Rusiei.

Reacția de răspuns

Moscova nu stă  cu mâinile în sân și transmite semnale colegilor săi de peste ocean. Astfel, săptămâna trecută presa occidentală s-a agitat după ce în apele neutre, în apropiere de Alaska, a ieșit la suprafață un submarin nuclear rusesc. Americanii au crezut că a avut loc o avarie și au propus ajutor.

Însă Ministerul Apărării al Rusiei s-a grăbit să calmeze toată lumea: crucișătorul nuclear “Omsk” s-a arătat deasupra apei în cadrul exercițiilor militare “Scutul Oceanului 2020”. Navele flotei rusești din Oceanul Pacific au efectuat lansări de rachete în Marea Bering.

În special, submarinul “Omsk”, care a fost modernizat recent, a tras asupra unor ținte convenționale de la o distanță de 300 de kilometri cu sistemele antinavă “Granit”. Crucișătorul „Vareag” a distrus țintele de la o distanță de 450 de kilometri cu racheta “Vulkan”.

Ministerul Apărării a publicat un clip video în care echipajul submarinului „Omsk” se pregătește de tragere, submarinul se scufundă, se aude numărătoarea inversă și comanda de lansare a rachetei.

“Ai noștri interceptează mereu avioanele NATO în apropierea frontierelor aeriene. E o funcționare firească, priviți: în ultimul timp deasupra Mării Baltice, Mării Negre sunt foarte multe. Le arătăm că nici noi nu dormim, ne aflăm acolo unde ne dorim”, a explicat situația fostul șef al statului major al Forțelor Navale ale Rusiei, Viktor Kravcenko.

Exercițiile “Scutul Oceanului” se desfășoară în apele Mării Baltice până la Oceanul Pacific. La manevre participă zeci de nave de luptă, submarine, aviația navală și trupele de coastă. Totul a început în Marea Baltică, unde marinarii au exersat acțiuni de apărare antibarcă și antiaeriană, navele au atacat cu torpile și a artilerie. Recent a demarat o nouă etapă a exercițiilor Flotei Pacifice – peste 50 de nave și peste 40 de avioane și elicoptere au îndeplinit zeci de sarcini de luptă.

208
Tagurile:
Rusia, SUA
Tematic
Federația Rusă: Statele Unite vor să transforme Arctica într-un „teatru de război”
Учения НАТО в Грузии

Noul „manifest” antirusesc al NATO amenință toate țările CSI

81
Summitul din iunie al Alianței Nord-Atlantice diferă de celelalte prin felul în care au fost stabilite prioritățile și prin amenințările de securitate imaginare.

În sistemul de coordonate distorsionat din comunicatul final NATO, Rusia s-a dovedit a fi, în mod previzibil, principala „amenințare la adresa păcii”, Coreea de Nord și Iranul s-au situat pe locul doi - cu o marjă mare, pașnica Republică Belarus a fost „desemnată” drept a treia cea mai importantă amenințare la adresa securității, iar China a fost menționată doar pe locul patru.

Nimeni din lume nu a autorizat NATO să împartă state care au drepturi egale și care sunt independente pe categorii. Cu atât mai inadecvată este argumentarea „acuzației” a alianței, care reprezintă interesele a doar aproximativ zece la sută din populația lumii.

Comunicatul summit-ului de la Bruxelles din 14 iunie este în esență un „manifest” antirusesc - stufos, extravagant, periculos pentru țările CSI și umanitatea în ansamblu. Peste zece articole din „rechizitoriu” sunt dedicate „amenințării rusești” (9-15, 25, 46, 50, 54). Pentru comparație, RPDC și Iranul au obținut câte un punct fiecare (51 și 52), „amenințarea chineză” este desemnată prin două puncte (55 - 56). Documentul este un paradox.

În ultimul sfert de secol, Alianța a bombardat activ Iranul, Afganistanul, Libia, Iugoslavia, Siria și nu are dreptul la declarații de genul: „Acțiunile agresive ale Rusiei reprezintă o amenințare la adresa securității euroatlantice”. Cu toate acestea, comunicatul a menționat că blocul construiește un parteneriat cu Federația Rusă de mai bine de 25 de ani, îndeplinindu-și obligațiile internaționale, iar Rusia „continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și obligațiile”.

„Partenerii” nu vor să revină la realitate. După lovitura de stat sponsorizată de SUA-UE la Kiev, revenirea Crimeii la Federația Rusă și summitul NATO din Țara Galilor din 2014, alianța a suspendat „practic orice cooperare civilă și militară cu Rusia”. În același timp, Moscova se presupune că ar trebui și ar trebui să se pocăiască și să se întoarcă la „situația de altădată”.

Adică să cedăm „teritoriile ocupate”: Crimeea Ucrainei, Abhazia și Osetia de Sud Georgia, Transnistria Moldova. În caz contrar, Bruxellesul promite să „răspundă la deteriorarea mediului de securitate ... inclusiv printr-o prezență în viitor în partea de est a Alianței”. Raționamentul reflectă o percepție distorsionată a lumii și aduce în minte concluzia recentă a președintelui francez Emmanuel Macron cu privire la „moartea cerebrală” a NATO. Ascunzându-se în spatele cuvintelor despre pace și securitate, Statele Unite și aliații săi se pregătesc pentru o bătălie cu Rusia, ignorând soarta țărilor și popoarelor vecine.

Acuzații nefondate

Alianța Nord-Atlantică este îngrijorată de creșterea puterii militare a Rusiei în diferite sfere. Potențial militar nou, „activități provocatoare, inclusiv în apropierea granițelor NATO”, exerciții de surpriză la scară largă desfășurate fără notificare prealabilă, continuarea concentrării puterii militare în Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublă utilizare în regiunea Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus. Trebuie amintit aici că nu Rusia s-a apropiat de granițele alianței, ci NATO s-a extins la granițele rusești. Și de mult timp practică războaie hibride în formatul „revoluțiilor culorate” în spațiul CSI.

NATO nu este o organizație umanitară și reprezintă o amenințare potențială pentru securitatea Federației Ruse. Reacția Moscovei și Minskului este destul de naturală, ei nu au uitat „corecțiile” geopolitice ale alianței din Europa (Iugoslavia), Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), Africa (Libia) și multe altele.

În absența unor „dovezi” reale, NATO atribuie Rusiei „încercările de a interveni în alegerile din țările aliate și procesele democratice”, „campaniile de dezinformare pe scară largă”, „acțiunile ilegale și distructive ale serviciilor speciale rusești” pe teritoriul alianță și solicită Rusiei să renunțe la definiția dată Republicii Cehe și Statelor Unite de „țări neprietenoase”.

Că chipurile Rusia își diversifică arsenalul nuclear prin desfășurarea unui număr de complexe de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune pentru a „constrânge NATO”. Pentru a constrânge la ce? Ce înseamnă fraze goale precum „o politică agresivă de intimidare strategică” dacă țările NATO, pur și simplu, nu au susținut o propunere concretă rusească privind un moratoriu asupra desfășurării INF în Europa?

"Rusia continuă să folosească o retorică agresivă și iresponsabilă în domeniul nuclear, acordând o tot mai mare atenție pe destabilizarea exercițiilor militare convenționale". Scuzați-mă, toate țările lumii efectuează manevre militare pe teritoriul lor și doar membrii NATO practică majoritatea exercițiilor pe teritoriul străin - iresponsabil și agresiv.

Oare Moscova amenință direct pe cineva cu utilizarea armelor nucleare sau își transferă în mod deschis trupele peste ocean pentru a efectua manevre militare în nordul Mexicului, în sudul Canadei? Similar cu ceea ce face Pentagonul în Europa. Sunt exercițiile rusești „prea de proporții”? Deci, la urma urmei, teritoriul Federației Ruse nu are analogi în lume (de două ori mai mare decât SUA), pentru a asigura capacitatea de apărare, sunt necesare instrumente proporționale.

Evident, acuzațiile nefondate aduse Rusiei, care este acuzată de toate „păcatele de moarte” sunt concepute pentru a masca sau a justifica pregătirea reală a Statelor Unite și NATO pentru operațiuni militare împotriva Federației Ruse și a aliaților săi. Sporirea prezenței infrastructurii militare și a trupelor străine ale alianței în România și statele baltice este un exemplu viu de transformare treptată a regiunilor și mărilor pașnice într-o zonă de conflict armat. Pentru demontarea și jefuirea ulterioară a spațiului post-sovietic situat la est. Nu vom aprofunda specificul acaparării (furtului) de către americani a petrolului iranian, irakian sau sirian, dar hidrocarburile siberiene și zăcămintele minerale din Asia Centrală prezintă un „trofeu” cu nimic mai puțin important.

Demontarea CSI-ului pașnic

Comunicatul NATO afirmă: „Conflictul din Ucraina și din împrejurimi în circumstanțele actuale este primul subiect de pe agenda noastră”. Este atașată o listă a „defecțiunilor” Moscovei.

Dar Rusia nu este parte a conflictului din războiul civil din Ucraina. Și nu a fost oare interferența brută (hibridă) a SUA și a UE în procesul electoral din Ucraina care a provocat conflictul armat din Donbass în 2014 și revenirea Crimeii la Rusia? Faptele pot fi negate sau pot fi inventate noi interpretări, dar este imposibil de schimbat. În urma rezultatelor referendumului, Crimeea - în mod pașnic și legitim - a devenit parte a Federației Ruse, iar ireversibilitatea acestui eveniment istoric este statuată în Constituția Rusiei. Cei care doresc să demonstreze în mod agresiv contrariul Rusiei o vor "lua la moacă", dar aceasta nu este o amenințare, ci o reacție la situația creată.

Alianța își reiterează sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova „în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional” și solicită Rusiei „să retragă trupele pe care le-a desfășurat în toate cele trei țări fără acordul lor”. Lumea s-a schimbat. URSS și RDG nu mai sunt pe hartă. Datorită participării active a NATO, Iugoslavia a dispărut. Ca un ecou al „revoluției trandafirilor” pro-occidentale din Georgia, au apărut Abhazia și Osetia de Sud care sunt independente de facto, iar Rusia le-a recunoscut de jure în urmă cu mai bine de 12 ani. Într-o zi Georgia și „partenerii” săi vor recunoaște în mod adecvat noua realitate. În acest domeniu, orice discuție despre „ocupație temporară” sau anexare este neconstructivă și periculoasă, cum ar fi 8 august 2008.

Despre inviolabilitatea frontierelor. Conflictul armat din Moldova a apărut din cauza reticenței locuitorilor de limbă rusă din Transnistria de a se integra cu întreaga Republică Moldova în România. Apoi, în 1992, Rusia a propus să trimită un contingent de menținere a păcii al ONU în Transnistria, dar Occidentul a considerat că este prea scump. După o astfel de „consultare”, trupele rusești au primit statutul internațional de menținere a păcii și în Transnistria s-a încetat focul. În istoria modernă a omenirii, aceasta este singura experiență de succes în stabilirea păcii. Aici, în spațiul CSI, Alianța Atlanticului de Nord ar trebui să învețe cum să rezolve efectiv și eficient conflictele și să nu construiască blocuri militare virtuale precum „Georgia - Moldova - Ucraina” cu o orientare deschis antirusească.

Un alt paragraf din comunicat care atrage atenția: „Statele membre NATO rămân profund îngrijorate de evoluțiile din Belarus începând din august 2020. Politicile și acțiunile din Belarus au implicații asupra stabilității regionale". Acesta este un exemplu de ipocrizie politică incredibilă. Despre ce evenimente care destabilizează regiunea vorbim? Din anumite motive, alianța nu este îngrijorată de mitingurile mult mai numeroase și mai de durată ale „vestelor galbene” din Franța sau de asaltul Capitolului de către protestatarii din Statele Unite - cu arestarea ulterioară a peste 400 de persoane. Este altceva?

Voluminosul text al comunicatului NATO din 14 iunie este disponibil pe site-ul oficial în trei limbi și toată lumea poate găsi mai multe neconcordanțe cu realitatea. În concluzie, aș dori să remarc: după 20 de ani de război și rușinosul acord de pace dintre Statele Unite și NATO cu teroriștii talibani, într-o situație de fugă efectivă a trupelor străine din Afganistan, „partenerii” nu ar trebui să fluture în mod atât de activ „bâta” din Europa sau Arctica. S-ar putea produce un ricoșeu, mai ales că într-un conflict ipotetic cu cea mai mare putere nucleară de cea mai înaltă tehnologie ei sunt condamnați. Într-un proces de negocieri între părți egale, sunt posibile compromisuri rezonabile și o coexistență pașnică.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

81
Tagurile:
SUA, summit, NATO, Rusia


Загрузка...
Генерал морской пехоты Фрэнк Маккензи, верховный командующий США на Ближнем Востоке (слева), прибывает в Эр-Рияд, Саудовская Аравия

Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic

175
În ce măsură Rusia și China pot ocupa pozițiile SUA în Orientul Mijlociu, așa cum avertizează militarii americani.

MOSCOVA, 15 iun – Sputnik, Sofia Melniciuk. “China a pus ochiul pe Orientul Mijlociu”, “Contractul de 400 de miliarde de dolari îi sporește influența”, “Rușii și chinezii vor pune mâna pe prânzul nostru” – astfel de titluri apar în ziarele americane. Militarii sunt îngrijorați că Beijingul și Moscova le vor ocupa locul în regiune, în cazul în care își vor relaxa pozițiile De altfel, există motive de îngrijorare: China este principalul cumpărător al petrolului din Orientul Mijlociu și cel mai mare partener economic al multor țări, iar fără Rusia este imposibilă soluționarea problemelor politice. Cine cu adevărat este capabil să elimine SUA din regiune, aflați într-o analiză RIA Novosti.

Un vid al ajutoarelor

Șefului comandamentului central, generalul Frank Mckenzie, în timpul unui turneu recent prin Orientul Mijlociu prognoza: “Vidul format după plecarea noastră va fi umplut de ruși și chinezi”.

Washingtonul vrea să-și redirecționeze atenția spre Asia de Est. Acest lucru contravine intereselor saudiților, care mizează pe Washington în lupta cu insurgenții husiți, menționase Mckenzie.

Beijingul, în opinia generalului, are niște obiective pe termen lung de extindere a forței economice și de creare a unui baze militare în regiune. Rusia, la rândul ei, este dispusă să vândă mijloace de apărare antiaeriană și alte arme.

“Sunt deplin de acord că China reprezintă o amenințare, pe care ar trebui să ne concentrăm”, a menționat Mckenzie. “În același timp, noi suntem o putere globală și trebuie să gândim global”. Generalul a recunoscut că în timpul deplasării a fost întrebat frecvent din partea localnicilor: rămân Statele Unite angajate în parteneriat și pe ce ajutoare pot miza.

Parteneriat suspect

Probabil, militarii sunt îngrijorați de recentul turneu al ministrului chinez de Externe în Orientul Mijlociu, Wang Yi. În aprilie acesta a vizitat Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Bahrain, Iran și Turcia. A discutat acolo despre conflictul palestino-israelian, despre Siria, Libia, Yemen, despre divergențele dintre statele din Golful Persic.

Ministrul a înaintate inclusiv niște propuneri concrete – ceea ce nu a existat în trecut. Spre exemplu, China este dispusă să devină o platformă pentru un dialog multilateral cu privire la mecanismele de asigurare a securității obiectelor petroliere și a căilor maritime. În afară de aceasta, Wang Yi a mulțumit statelor arabe pentru neimplicarea în problemele interne ale Chinei și pentru susținerea “măsurilor antiteroriste” în regiunea autonomă Uygur din Xinjiang (operațiune considerată de Casa Albă un genocide al populației musulmane).

Cu Teheran a fost semnat un acord de livrare a petrolului pentru o perioadă de 25 de ani. Detaliile nu au fost făcute publice, însă intenția Chinei de a investi în infrastructura energetică și de transport în Iran, în valoare de 400 de miliarde de dolari, a devenit cunoscută acum un an, datorită unei scurgeri a drafturilor documentului.

Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о всеобъемлющем стратегическом партнерстве в Тегеране
© AP Photo / Ebrahim Noroozi
Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о "всеобъемлющем стратегическом партнерстве" в Тегеране

Observatorii menționează că Beijingul încearcă să fie “discret” atunci când e vorba de proiectele din Orientul Mijlociu. Contractele în cadrul inițiativei “Noul Drum al Mătăsii” sunt prezentate adesea în alte regiuni cu mare fast. Cu toate acestea, majoritatea documentelor cu privire la cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu nu sunt publicate nici în limba chineză, nici în engleză, nici în cea locală.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre investițiile fondului bunăstării naționale Abu Dabi în compania chineză care studiază inteligența artificială, SenseTime, care dezvoltă inclusiv sistemul de identificare facială. Cooperarea cu China în astfel de domenii îi îngrijorează pe americani, care au temeri că în acest fel Beijingul plantează “elemente de autoritarism”.

Totuși, Iranul nu este nici pe departe cel mai important partener al Chinei în regiune. Arabia Saudită și Irakul întrec Teheranul în livrarea petrolului, volumul schimburilor comerciale, investiții directe și achiziții de arme. Vânzările de arme chinezești în Orientul Mijlociu, chiar dacă nu ajung la nivelul celor americane, au crescut puternic în ultimii ani.

Responsabili pentru securitate

Chinezii au reușit să pătrundă și pe piețele tradițional americane, remarcă într-o discuția cu RIA Novosti șeful sectorului Centrului de studii europene și internaționale complexe, Vasili Kașin.

“Arabia Saudită a devenit un cumpărător major al armelor chineze, mai întâi de toate, ale dronelor militare, au lansat chiar și un proiect al unei uzine de asamblare. Au existat niște livrări limitate ale rachetelor balistice. Le vând artilerie și tehnică blindată”.

Și chiar dacă Beijing este principalul partener economic al multor state din regiune și dispune de o bază în Djibouti, China nu joacă deocamdată un rol militar atât de puternic precum SUA și Rusia.

Dar și cooperarea chinezilor cu Orientul Apropiat este mai dificilă decât cu Africa, menționează interlocutorul agenției. “Aici știu cum să-și apere dur pozițiile. Chiar și Iran, care se află într-o izolare, a întrerupt niște acorduri când Beijingul nu și-a respectat angajamentele”, specifică expertul.

Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе
© AFP 2021 / STR
Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе

Expansiunea economică a Chinei îi irită pe americani, însă ei nu sunt în stare să schimbe mersul lucrurilor, menționează managerul proiectelor pentru Orientul Mijlociu al Consiliului Rusesc pentru Afaceri Internaționale, Ruslan Mamedov. “În realitatea creată, toți sunt nevoiți să accepte compromisuri într-o ordine regională și mondială în transformare”, a declarat acesta într-un interviu oferit RIA Novosti.

“Modul în care este percepută China în statele din Orientul Mijlociu este mai curând pozitivă. Cei de acolo înțeleg că în decursul deceniilor hegemonul erau Statele Unite, fapt care îi lega pe mulți de mâini: actorul extern își promova politica, iar cei de la nivel regional erau nevoiți să se supună”, reflectă Mamedov. “Tentativele de a opune orice rezistență erau sortite eșecului. Un exemplu în acest sens sunt Irakul, care dispunea de una din cele mai puternice armate din regiune, însă SUA au băgat această țară în haos”, mai adaugă el.

Pe de altă parte, declarațiile reprezentanților Pentagonului nu pot fi tratate ca un îndemn la acțiuni serioase, cu atât mai mult că americanii cooperează deocamdată cu Rusia în oriental Mijlociu, adaugă expertul.

Mckenzie nu a spus nimic nou, consideră Maxim Sucikov, directorul Centrului de Studii Americane de Perspectivă. “Prezența în Orientul Mijlociu în proporțiile precum cele din trecut devenise o povară pentru Washington, însă tentativele lui Barack Obama și Donald Trump de a o optimiza au întâmpinat o rezistență din partea militarilor, amintește el. Aici e și o chestie profesională și personală: comandamentul central s-a aflat de obicei în epicentrul celor mai mari operațiuni militare ale SUA și șefii lui nu-și doreau să cedeze întâietatea internă comandamentului din Pacific, dictată de logica descurajării Chinei. De aici vin tentativele de a arăta conducerii importanța Orientului Mijlociu prin prisma problemei de o importanță strategică a confruntării cu China și Rusia”.

În realitate, nici Beijingul, nici Moscova nu au ambiții, nici resurse pentru a domina “în stil american”, consideră interlocutorul. “În lumea actuală nici nu e nevoie de acest lucru: experiența americană, propriu-zisă, arată că o prezență militară de proporții nu se convertește automat într-un succes politic extern”, explică Sucikov.

În același timp, nu putem susține teza slăbirii toate a influenței americane în regiune, specific el. SUA dispun în continuare de suficiente resurse. Iată de ce militarii americani nu sunt sinceri atunci când încearcă să convingă propriul public din Washington că Rusia și China “le fură prânzul”.

175
Tagurile:
China, Rusia, SUA


Загрузка...
 Mike Pompeo

Pompeo a criticat refuzul lui Biden de a avea o conferința de presă comună cu Putin

15
(reînnoit 13:56 16.06.2021)
Ex-secretarul de stat al SUA a calificat refuzul lui Biden de a avea o conferință de presă comună cu președintele rus drept un semn de slăbiciune.

CHIȘINĂU, 16 iun – Sputnik. Mike Pompeo, ex-secretar de stat al SUA, a calificat decizia președintelui Joe Biden de a nu participa la o conferință de presă comună cu liderul rus Vladimir Putin după summitul de la Geneva drept o demonstrare a slăbiciunii. Declarația a fost făcută într-o emisiune la Fox News.

"Faptul că nu sunteți gata să stați la șase sau opt picioare distanță (1,8-2,4 metri – n. red.) de adversarul dumneavoastră și să spuneți lumii despre ce ați vorbit, despre lucrurile care vă îngrijorează și de ce vă îngrijorează, este dovada unei mari slăbiciuni", a spus Pompeo în cadrul teleinterviului.

"Dacă nu sunteți gata să stați pur și simplu la tribună și să răspundeți la întrebările presei ... care pot fi dificile sau incomode, în timp ce adversarul se află la distanța de câteva picioare, acesta este un semn de mare slăbiciune", a adăugat politicianul. El și-a exprimat siguranța că Putin va ajunge la summit "complet înarmat".

Fostul secretar de stat a menționat că el este gata să aibă dezbateri cu Putin "oricând și oriunde".

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

15
Tagurile:
Biden, critică, Mike Pompeo
Tematic
Ușakov, despre întâlnirea dintre Vladimir Putin și Joe Biden
Foto: garduri și sârmă ghimpată - pregătirea pentru summit-ul Biden-Putin


Загрузка...