Центральный рынок

Video: Criza economică se preschimbă în sărăcie lucie Priviți ce se întâmplă în piață

7901
(reînnoit 10:13 19.06.2020)
Criza economică provocată de restricțiile impuse de epidemia de Coronavirus a dus la sărăcirea unor pături largi ale populației.

Lucrul acesta este evident pentru toți cei care au urechi ca să audă și ochi ca să vadă ce se întâmplă în jurul lor, chiar dacă despre asta nu se vorbește sau se vorbește mai puțin la televizor.

Oamenii au stat închiși în casă, unii din cauza fricii de Coronavirus, alții din cauza restricțiilor și amenzilor extrem de mari aplicate de autorități, iar alții din cauza blocajului din economie provocat de restricțiile ce au paralizat domenii economice întregi. Oamenii nu au lucrat mai bine de trei luni de zile, perioadă în care au consumat rezervele pe care le aveau.

Este vorba de producători agricoli, prestatori de servicii (HoReCa, frizerii, ateliere de reparație auto, de telefonie, de tehnică de uz casnic, de cei care fac reparații în apartamente sau alte imobile), comercianți, precupeți din piețe, intermediari, cei din sectorul construcțiilor, sute de categorii de angajați și angajatori din sectorul de producere, de prestare a serviciilor și din comerț, în special mici și mijlocii, au ajuns fără mijloace de trai.

Este vorba de o categorie însemnată de oameni, o pătură întreagă, care până acum se descurca pe cont propriu, nu aștepta pomană de la stat sau de la nu știu care donatori străini. Aici îi mai adăugăm și pe cei care au revenit de peste hotare și care au cam rămas fără bani în buzunare, cei pe care noi i-am chemat acasă, dar nu suntem în stare să le oferim un loc de muncă, cel puțin, plătit decent, dacă nu bine plătit.

Există foarte multă lume care a ajuns la disperare, oamenii nu au cu ce-și întreține copiii, bătrânii, rudele bolnave.

Este vorba de multă, de foarte multă lume. În acest moment este practic imposibil să contabilizăm numărul celor care au ajuns în pragul sărăciei sau chiar deja într-o fază avansată a acesteia. Dar ne putem da seama de amploarea sărăciei după un indice care nu minte și acesta este, oricât ar părea de staniu, piața. Iată ce se întâmplă la Piața Centrală din Chișinău, care este cea mai mare și indicatorul cel mai reprezentativ pentru întreaga țară.

Am spus că despre aceste lucruri vorbesc mai puțin mass-media, dar dacă mass-mediat tac, atunci nu tac social-media sau media de socializare online.

Toți îl cunoscu (dacă nu toți, atunci – mulți) pe activistul civic Alexandru Gâscă. Deja de mai mulți ani el încearcă să promoveze produsele autohtone și să apere drepturile producătorilor locali, naționali. Unele ieșiri ale lui ar putea să pară excentrice (el a fost cel care, mai mulți ani în urmă, a scos în semn de protest porcii în fața Guvernului, în Piața Marii Adunări Naționale), dar convingerea mea este că Alexandru nu doar că este sincer în ceea ce face, dar și înțelege cât de strâmb stau unele lucruri în țara noastră și cum ar trebuie să se revină la normalitate.

Iată că Alexandru Gâscă a mers la Piața Centrală din Chișinău și cu telefonul mobil (fără cameră profesională de luat vederi, satelit, rucsac) a filmat ce se întâmplă acolo. Mai bine zis, a filmat piața pustie în care sunt mai mulți comercianți și precupeți decât cumpărători. Și prețurile mici, foarte mici, de necrezut cât de mici sunt în Piața Centrală din Capitală, care până la epidemie era un adevărat furnicar, plin de oameni și de mărfuri.

Și toate acestea, lipsa cumpărătorilor și prețurile mici, au o singură explicație: oamenii nu mai au bani să facă piața, oamenii au ajuns sărăci. Oamenii nu au bani ca să cumpere un kilogram de ceafă de porc la doar 55 de lei, costiță de porc la doar 35 de lei kilogramul, cartofii noi se vând la doar 10 lei kg și nimeni nu-i cumpără, iar căpșunele la 35 de lei rămân nesolicitate pe tejghea.

Video de mai sus a acumulat peste 20 mii de vizualizări în 24 de ore și încă o să acumuleze. Și nu-i nimic distractiv aici și nici film erotic nu este. De ce a luat atât de mult? Pentru că relatează despre o problemă cu care se confruntă mulți, mulți oameni. Autorul lui, Alexandru Gâscă, a pus degetul pe rană.

Alexandru Gâscă a mai scos în evidență o problemă: regimul de lucru, mai bine zis ziua de lucru prescurtată la Piața Centrală și la alte piețe agricole, inclusiv, angro, din țară. Toată lumea știe că Piața Centrală din Capitală are program doar până la ora 16:00, iar Piața Angro Revenco din Calea Basarabiei nu mai funcționează pe timp de noapte. Asta este o mare problemă pentru comercianți, dar mai ales pentru producători, dat fiind că ultimii veneau noaptea cu marfă proaspătă în piață și tot noaptea de la ei cumpărau marfa precupeții care mergeau dis-de-dimineață să o vândă proaspătă pe tarabele altor piețe care vând cu amănuntul. Acum lucrul acesta nu mai este posibil odată ce piața este închisă pe timp de noapte – un nou impediment în calea producătorului autohton și a cumpărătorului.

Vedeți că filmul de mai jos a acumulat peste 46 de vizualizări timp de 18 ore. Deci, este o problemă care îi afectează pe mulți.

În reportajele pe care le-a făcut în piețele din Chișinău, Alexandru Gâscă a abordat și o altă problemă extrem de importantă: importurile, protecția pieței interne, a producătorului local, național de mărfurile de import. Dar la acest subiect vom reveni cu altă ocazie. Doar atâta vreau să spun aici că eu nu văd o altă posibilitatea la care ar putea recurge autoritățile pentru redresarea economiei țării decât stăvilirea prin mecanisme fiscale a invaziei importurilor străine și înlocuirea mărfurilor de import, în special a celor agricole, cu cele autohtone (acolo unde se poate).

În finalul acestui text vreau să spun următoarele. Eu nu sunt dintre cei care afirmă că pericolul Coronavirusului chiar nu există și că măsurile restrictive care au fost luate constituie un atac premeditat, pentru a distruge economia țării. Deși acum este clar că multe dintre aceste măsuri au fost exagerate, mult exagerate și că a fost o mare greșeală să se pună frâie, piedici unei economii care și așa șchiopăta. Dar înțeleg că autoritățile au procedat astfel de frica de a avea spitalele pline cu bolnavi de COVID-19, de a avea oameni care mor de această infecție fără ca să fi fost internați în spital din cauza suprapopulării instituțiilor medicale, suprapopulare care nu s-a produs, dar care la început de epidemie părea foarte probabilă, constituind o reală amenințare. Cine știe, poate s-ar fi ajuns și în acest punct dacă nu s-ar fi luat niciun fel de măsuri de protecție, de prevenire.

Dar acum contează mai puțin ce s-a întâmplat, acum trebuie să vedem cum relansăm economia națională ca sărăcia să nu înghită întreaga societate. Acesta este obiectivul. Iar scoaterea tuturor piedicilor din calea, din activitatea producătorului autohton, atât în etapa de producere, cât și de comercializarea a mării, favorizarea lui în raport cu producătorii străini este, în opinia mea, singurul instrument pe care autoritățile îl au în acest moment la îndemână pentru a salva economia țării, pentru a salva țara, pentru a nu admite ca ea să se cufunde într-o sărăcie profundă. Avem nevoie de o astfel de reașezare a lucrurilor. Altfel ne așteaptă zile grele, mult mai rele decât cele de astăzi. Și din săraci cum suntem vom deveni și mai săraci, săraci lipiți pământului. Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să ne bucurăm că nu suntem muritori de foame doar pentru că beneficiem de pomana străinilor cărora li s-a făcut milă de noi.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

7901
Tagurile:
producătorii moldoveni, producătorii agricoli, producători autohtoni, Producător autohton, producător, COVID-19, coronavirus, economică, Criză, Sărăcie
Boeing 777

Europa va fi constrânsă la un dialog respectuos cu Rusia

81
(reînnoit 22:16 19.10.2020)
De ce Rusia s-a retras din consultările trilaterale în cazul MH17 și de ce Olanda încearcă să blocheze examinarea dosarului tragediei Boeingului.

MOSCOVA, 19 oct – Sputnik, Vladimir Kornilov. Europa a făcut destul de mult zgomot în legătură cu decizia Federației Ruse de a se retrage din consultările trilaterale cu Olanda și Australia în privința circumstanțelor prăbușirii avionului MH17. Totodată, caracterul acestui zgomot și fake-urile care îl însoțesc, ieșit pe gura unor demnitari de rang înalt, confirmă falsitatea intențiilor declarate ale Occidentului în ceea ce privește stabilirea adevăratelor cauze ale tragediei.

Cât face formularea declarației oficiale a ministrului Afacerilor Externe al Olandei, Stef Blok: “Astăzi Federația Rusă și-a anunțat decizia unilaterală de a înceta discuțiile despre propria responsabilitate pentru distrugerea cursei MH17”. Iată cum! Se pare că undeva au fost purtate discuții “despre responsabilitatea Rusiei”, iar noi nici nu bănuiam.

Primele consultări cu privire la consecințele tragediei Boeingului malaysian, prăbușit în iulie 2014, au avut loc la începutul anului trecut. Partea rusă a menționat din start: “Subiectul central va fi nu “responsabilitatea juridică a Rusiei pentru catastrofă”, ci întregul complex de chestiuni legate de accident, care au o importanță principială pentru determinare adevăratelor cauze”. Totodată, Moscova a subliniat că una dintre problemele cheie care urmează să fie examinate este responsabilitatea Ucrainei, care nu și-a închis spațiul aerian în zona acțiunilor militare.

Desigur, Blok cunoaște foarte bine acest lucru, însă recurge deliberat la o denaturare a adevărului, exact cum o face și în fragmentul în care spune că refuzul Rusiei de a purta consultări sterile “este deosebit de dureros pentru rudele victimelor”.

Mulți dintre oficialii occidentale care s-au apucat să condamne Moscova pentru această decizie încearcă să speculeze pe tema celor decedați. Așa, ambasadorul SUA în Olanda, Pete Hoekstra, a declarat că retragerea Rusiei din consultări reprezintă “o nouă lovitură dată rudelor victimelor și dorinței lor de a obține dreptate”.

Nu e de mirare că reacția unor olandezi, care apreciază aceste știri în forma pe care o oferă persoanele oficiale, este mult mai dură. Spre exemplu, unul dintre cititorii lui Blok a venit imediat cu sfaturi furioase în privința Rusiei: “Expulzați imediat toți rușii din Olanda, închideți ambasada, încetați comerțul extern cu Rusia, nu mai cumpărați gaz rusesc. Expediați flota noastră în Crimeea”.

Practic, niciun commentator nu oferă publicului olandez o explicație clară a motivelor acestui pas al Moscovei. MAE al Rusiei a explicat că ar fi continuta cu plăcere consultările (în care, apropo, a pus mari speranțe), dacă olandezii nu ar fi ales o altă cale – depunerea unei plângeri împotriva Rusiei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Declarația MAE spune: “Astfel de acțiuni ostile ale Țărilor de Jos face inutilă orice continuare a consultărilor trilaterale și participarea noastră la ele. Responsabilitatea pentru eșuarea consultărilor trilaterale, în acest fel, aparține în totalitate oficialităților de la Haaga”. Iată acest moment neplăcut presa din Occident încearcă să nu-l evidențieze sau chiar să-l evite. Exact așa cum prin depunerea plângerii la CEDO, în ciuda tuturor „lacrimilor de crocodil” pentru victime, Haaga le-a dăunat anume rudelor acestora.

Problema este că la CEDO au fost depuse în mai multe rânduri plângeri din partea acestora. Primele astfel de plângeri au fost examinate în anul 2016, iar apoi au fost completate cu noi plângeri. Adică, cazul MH17 era în plină desfășurare. Iată că pe 10 iulie a acestui an guvernul Olandei nu a găsit nimic mai bun decât să depună o plângere interstatală în instanță (care, de regulă, examinează dosarele personale), afirmând cu ipocrizie că aceasta a fost depusă în susținerea dosarelor aflate în examinare.

Este o minciună sfruntată a părții olandeze. E greu să ne imaginăm că Haaga, capitala juridică globală, nu știe că la depunerea unei plângeri interstatale la CEDO, toate cazurile individuale examinate cu această ocazie sunt suspendate până la încheierea disputei între state. Acest lucru este formulat foarte clar în punctul 45 al Declarației de la Copenhaga cu privire la reforma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, adoptate în unanimitate în 2018 de către statele membre ale Consiliului Europei.

Adică, Haaga, se ascunde în spatele victimelor MH17, iar în același timp blochează pentru câțiva ani pronunțarea deciziei de către instanță în aceste cazuri (iar examinarea dosarelor interstatale la CEDO poate dura foarte mult). Desigur, presa olandeză nu va scrie nimic despre acest lucru.

De asemenea, nu trebuie să uităm că plângerea Olandei la CEDO crează un potențial conflicte de interese cu alte instituții de drept – Curtea Internațională de Justiție a ONU, unde este examinat cazul Ucrainei împotriva Rusiei, în care figurează la fel responsabilitatea pentru MH17.

Iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în 2014, și-a exprimat opinia că dosarele interstatale examinate la CEDO nu trebuie să atenteze la jurisdicția altor instanțe internaționale. Adică, guvernul Olandei nu doar blochează examinarea dosarelor individuale, ci și crează conflicte de interese între diverse instituții, fapt care generează probleme pentru acest dosar.

Aici apare o întrebare legitimă: de ce Haaga are nevoie de torpilarea în același timp a proceselor de la CEDO și a consultărilor cu Rusia, prin depunerea unei plângeri scandaloase anume acum? Presa olandeză, care face speculații pe seama deciziei Moscovei, nu adresează întrebări prim-ministrului Mark Rutte în această problemă. Acesta doar a spus că ”a ales cel mai optim moment”, însă a refuzat să precizeze de ce consideră așa.

Răspunsul este unul evident. Inițial, guvernul olandez răspundea că așteaptă încheierea investigației grupului international și transmiterea plângerii în instanța de judecată. Iată că în martie a acestui an procesul a demarat pe teritoriul aeroportului Schiphall, cu zgomot, pompă, în fața camerelor tuturor televiziunilor lumii. A devenit clar: ceva nu a mers bine pentru organizatorii acestui proces.

În primul rând, cei patru “acuzați” nu au nicio tangență cu distrugerea MH17 (odată cu evoluția procesului, acest lucru devine tot mai evident). În al doilea rând, o tentativă similar de a asocia procesului un ofițer al serviciilor rusești (prin urmare, a statului rus) a eșuat. Amintiți-vă cum în primăvara anului 2018 toate instituțiile de presă internaționale, cu participarea compromisei structuri antirusești Bellincgat, trâmbițau: iată veriga care lipsea din lanțul ce duce spre Kremlin! Au și indicat un nume, un oarecare Oleg Ivannikov. Din anumite motive, atunci când procurorii au declarat la prima ședință a Judecătoriei din Haaga în cazul MH17 că Ivannikov nu figurează în calitate de suspect și nu are nicio tangență cu dosarul, acest fapt a fost ignorat în totalitate de aceeași presă. Pentru falsurile lansate, evident, nimeni nu și-a cerut scuze.

Pe măsura apropierea unei noi comemorări a datei nimicirii Boeingului, rudele victimelor au înțeles că dosarul eșuează. Fapt despre care au indicat direct într-o scrisoare adresată ambasadorului american, Pete Hoekstra. Aceștia au îndemnat SUA să prezinte instanței imaginile realizate din satelit, despre care a vorbit în 2014 John Kerry. Din câte vă puteți da seama, nu au fost prezentate niciun fel de imagini. În schimb Hoekstra își exprimă grija pentru rudele victimelor și acuză Rusia.

Înțelegând că în proces nu vor avea sorți de izbândă, iar Haaga nu poate prezenta publicului nimic la cei șase ani de la distrugerea MH17, ea a recurs la acest pas provocator al depunerii unei plângeri la CEDO. Neapărat în ajunul comemorării, pentru a distrage atenția de la întrebările incomode în acest caz și pentru a transfera atenția asupra unei noi plângeri, respectiv, la o nouă tărăgănare a procesului.

Cum ar fi trebuit să procedeze Rusia care într-adevăr spera să înceapă un dialog cu Olanda, fie și în cadrul unui grup informal? Despre ce dialog poate fi vorba dacă cealaltă parte deja a decis totul?

Aici ne aducem aminte de declarațiile recente ale lui Serghei Lavrov: „Acei oameni, care răspund de politica externă în Occident, nu înțeleg necesitatea unui dialog în baza unui respect reciproc”. Am putea spune că decizia Rusiei de a se retrage din consultările legate de MH17 reprezintă un prim pas în realizarea în practică a cuvintelor ministrului rus. Primul, dar nu cel din urmă. Calea Rusiei spre constrângerea europenilor la un dialog respectuos a început și va fi una lungă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

81
Tagurile:
Boeing, Rusia, Europa
Tematic
Dispariţia avionului „Boeing 777 MH370” al Malaysia Airlines - O nouă ipoteză
Prăbuşirea unui avion „Boeing” – Video din cabina piloților


Загрузка...
Dolari americani

FMI știe cum va salva lumea: Riscăm o sărăcie mai mare

150
FMI își propune să edifice un nou viitor luminos global, în contextul consecințelor negative pe care le-a adus pandemia economiei mondiale. Ce se ascunde în spatele cuvintelor mari.

Judecând după declarațiile șefului FMI, cea mai mare organizație financiară supranațională și-ar dori să revină în anul 1944 sau cel puțin să repete anul 1944, sub pretextul pandemiei COVID-19. În spatele unor declarații tari ale conducerii FMI despre necesitatea ajutorării lumii în depășirea consecințelor economice și umanitare ale pandemiei, probabil se ascunde probabil ceva mai mult, iar în considerentele umanitare ale liderilor structurii financiare, a cărei reputație în țările în curs de dezvoltare este una negativă, ar putea crede doar o persoană naivă, care nu a văzut niciodată cum niște datornici ai acestei organizații de la Washington au redus programele sociale și au vândut la un preț derizoriu întreprinderile de stat, în numele îndeplinirii “cerințelor FMI privind însănătoșirea economiei”.

Ar trebui să le dăm dreptate oponenților noștri americani: toate tentativele statelor care nu fac parte din clubul de elită colonialist G7 de a prelua controlul asupra FMI nu au avut sorți de izbândă, în pofida faptului că anumite progrese în sporirea influenței Chinei (sau chiar a Rusiei) în procesul de luare a deciziilor în interiorul organizației au fost totuși înregistrate. Însă, în ansamblu, principalul creditor al statelor în curs de dezvoltare (în esență, „principalul Shylock al planetei”) se orientează în continuare spre promovarea acelei versiuni a “globalizării”, care în niciun caz nu poate fi considerată una echitabilă.

Dacă la începutul epidemiei COVID-19 presa și experții occidentali erau îngrijorați de vitalitatea acestei versiuni a globalismului și se temeau de o de-globalizare, atunci, acum “Shylock global” constată că are nevoie de o nouă conferință de la Bretton Woods, adică actuala schemă a globalizării (edificată odată cu înființarea fondului în 1944) a devenit principala victimă a pandemiei și atât timp cât ”cadavrul mai este cald”, trebuie lansată o nouă versiune, cu o imagine îmbunătățită, construită pe promisiunile de a nu mai promova o agendă total ”canibală”.

Într-o adresare oficială, prilejuită formal de aderarea Andorrei la FMI, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Gheorgieva, a anunțat că acum este un moment istoric:

“În timp ce noi așteptăm cu nerăbdare posibilitatea de a saluta Andorra, în calitate ei de cel de-al 190-lea membru, activitatea FMI reprezintă o mărturie a valorilor cooperării și solidarității, pe care se construiește fraternitatea umanității. Astăzi în fața noastră apare un nou “moment” Bretton Woods. Pandemia, care a răpit peste un milion de vieți. Catastrofa economică, care va reduce economia globală cu 4,4 la sută în acest an și va determina o reducere a producției cu 11 trilioane de dolari în anul următor. Disperarea umană de nedescris în fața unor șocuri uriașe și creșteri a sărăciei pentru prima dată în ultimele decenii. Din nou în fața noastră se află două sarcini enorme: combaterea crizei astăzi și edificarea unui viitor mai bun”.

Astăzi nu este nevoie să polemizăm despre necesitatea luptei cu criza economică globală, însă cu concepția că “un viitor mai bun” pentru întreaga umanitate va fi edificat de FMI – putem și trebuie să polemizăm, mai ales că apelarea la experiența conferinței Bretton Woods din 1944 arată frumos și convingător doar pentru un funcționar de la Washington. Merită să menționăm aici un episod apocrif de la acea conferință, la care 44 de reprezentanți ai mai multor state au semnat statutul FMI. Diplomații sovietici, care au fost invitați la conferință, au părăsit-o după ce au luat cunoștință de regulile propuse de activitate a noului fond global de creditare, comunicându-le organizatorilor că noua structură va deveni doar „o filială a Wall Street”. Prognoza s-a adeverit în totalitate, însă în niște forme pe care nici nu și le-ar fi putut imagina negociatorii sovietici.

Există toate temeiurile să bănuim că așa-numitul “Bretton Woods 2.0” va lucra în conformitate cu aceleași principii. Spre exemplu, directorul executiv al FMI, pe fundalul pandemiei și catastrofei economice care chinuie statele în curs de dezvoltare, din anumite motive este îngrijorat de transparența acelor datorii pe care aceste state deja le-au acumulat. Pentru a înțelege motivul real al îngrijorărilor este nevoie de o traducere din limbajul birocratic de la Washington în rusă și de o mică incursiune în istorie.

Iată ce propune FMI acum:

“Trebuie să avansăm spre o mai mare transparență a datoriilor și consolidarea coordonării creditorilor. Ne inspiră discuțiile din G20 cu privire la “o bază comună pentru reglementarea datoriei suverane”, precum și îndemnul nostru pentru îmbunătățirea arhitecturii de reglementare a datoriei suverane, inclusiv participarea sectorului privat. Noi, împreună cu statele membre, vom sprijini politica lor”.

S-ar părea că totul este despre cum “să fie bine și să nu fie rău”, însă așa precum expresia “respectarea ordinii mondiale, bazate pe reguli” din gura unui diplomat american presupune “Rusia trebuie să returneze Crimeea”, așa și în cazul dat formularea “transparentizarea datoriilor” nu e despre transparență, ci despre China. În februarie, publicația economică japoneză Quartz a scris despre lupta FMI și Băncii Mondial cu ascensiunea influenței chineze în țările în curs de dezvoltare:

“(FMI și Banca Mondială – n. r.) sunt îngrijorate de influența Chinei, care, chiar dacă nu este cel mai mare creditor, a devenit o sursă de capital extrem de influentă în țările africane, care nu dispun de multe opțiuni din cauza unor parametri economici slabi (...) China propune un pachet comod de finanțare și (o ulterioară n. r.) asistență prin intermediul întreprinderilor sale de stat pentru realizarea proiectelor de infrastructură atât de necesare pe tot continentul. Potrivit președintelui Băncii Mondiale, David Malpass, problema constă în lipsa transparenței.

“Una dintre problemele practice cu care ne confruntăm constă în faptul că unii dintre noii creditori nu sunt membri ai Clubului de la Paris și din acest motiv, cred, când vorbim despre acest lucru, oamenii trebuie să înțeleagă că e vorba de China”, a spus Malpass. “Ei (structurile chineze n. r.) au sporit volumul de împrumuturi, fapt care într-un anumit sens, este bun. Vrem să credităm mai mult statele în curs de dezvoltare. Însă (...) adesea în aceste contracte există un punct cu privire la confidențialitate care interzice Băncii Mondiale sau sectorului privat să vadă care sunt condițiile acordului”.

În mare parte, FMI și-ar dori ca problema cui le va ierta datoriile China, nu doar la nivel de instituții de stat, dar și la nivel de companii private, să o decidă nu China în negocierile bilaterale, ci în cadrul unui format multilateral, cu participarea FMI și statele occidentale. Acest lucru se prezintă nu doar ca o tentativă de a edifica o nouă fraternitate financiară mondială, ci ca o dorință de a salva cu orice preț acea schema colonială de creditare a statelor în curs de dezvoltare, căreia Beijingul îi pune bețe în roate. Mai mult: pornind de la aceleași considerente, de ce conducerea Fondului nu i-ar cere Rusiei “să ierte” cele trei miliarde de dolari pe care Ucraina le datorează prin eurobonduri? A acuza Moscova de lipsa unei transparențe și lipsa unei dorințe de a ajuta unei țări afectate de COVID-19 este un gest perfect în stilul Fondului.

Un alt principiu în baza căruia FMI vrea să edifice un viitor global luminos reprezintă o amenințare directă la securitatea economică și bugetului de stat al Rusiei:

“Așa cum pandemia a arătat că nu mai putem să ignorăm măsurile de prevenire în sfera sănătății, nu mai putem să ne permitem ignorarea schimbării climatice – e cel de-al treilea imperativ.

Atragem o atenție deosebită schimbărilor climatice pentru că aceasta are o semnificație decisivă la nivel macro și creează niște amenințări majore pentru creștere și prosperitate. De asemenea, este o chestiune critică pentru oameni și pentru planetă (...).

Studiile noastre arată că, la o îmbinare corectă a investițiilor ”verzi” și prețurilor mai mari la hidrocarburi, am putea ajunge la zero emisii în 2050 și să ajutăm la crearea a milioane de noi locuri de muncă. Dispunem de niște oportunități istorice de a edifica o lume mult mai ecologică, dar și mai prospere și mai bogată în locuri de muncă. În condițiile unor rate de bază mici, investițiile corecte de astăzi vor putea aduce dividende de patru ori mai mari mâine: prevenirea unor pierderi în viitor, stimularea profitabilității, salvarea vieților și crearea unor beneficii sociale și ecologice pentru toți”.

Iată ce înseamnă în practică acest lucru: statele din Occident, care timp de 150 de ani au avut posibilitatea să beneficieze de rezultatele progresului tehnologic, devenit posibil datorită exploatării masive a hidrocarburilor, vor rămâne bogate, iar restul lumii va fi supus unei constrângeri umilitoare, spre o sărăcie eternă, sub pretextul “protecției climei” care, în esență, presupune interzicerea energiei electrice ieftine, combustibil accesibil, prețuri accesibile la energie termică iarna și chiar posibilitatea elementară de a se bucura de alimentarea neîntreruptă cu energie electrică.

Singurele locuri de muncă pe care le crează energia verde sunt locurile de muncă pentru demnitarii internaționali, activiști ecologiști și profituri pentru acționarii companiilor europene și americane din domeniul energiei verzi, care vor putea vinde cu forța propria producției la prețuri exorbitante din contul statului sau consumatorului. “Prețurile mari la hidrocarburi”, despre care vorbește șeful FMI, reprezintă un precursor al așa-numitor “taxe pentru hidrocarburi”, cu care Uniunea Europeană amenință periodic Rusia, drept răzbunare pentru tupeul de a avea propriul gaz și petrol ieftin.

În cazul introducereaii unor taxe pentru hidrocarburi împotriva Rusiei, exportatorii noștrii (prin urmare, bugetul Rusiei și programele sociale) vor pierde zeci de miliarde de dolari pe an, în schimb fanii Gretei Thunberg și adepții economiei verzi vor fi fericiți. Viitorul luminos, pe care ni-l prezintă FMI este o distopie, scrisă cu utilizarea limbajului lui Esop, demn de un Orwell: ecologia înseamnă sărăcie, transparență – subordonarea Washingtonului și FMI. Într-adevăr, suntem în fața unui moment istoric, însă nu unul pentru “Bretton Woods 2.0”, ci pentru uciderea definitivă a monstrului globalizării care s-a născut în SUA, în 1944.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

150
Tagurile:
pandemie, economia mondiala, FMI
Tematic
După pandemie, omenirea se va confrunta cu sărăcie, foamete, mortalitate infantilă - ONU


Загрузка...
Alexandru Epureanu

Epureanu - al 4-lea moldovean din grupele Ligii Campionilor

0
Fundașul naționalei Moldovei ar putea evolua pentru Istanbul Bașakșehir în duelul din deplasare cu RB Leipzig.

CHIȘINĂU, 20 oct – Sputnik, Ștefan Ursu. Pe 20 octombrie 2004, Sergiu Dadu devenea primul moldovean care juca în grupele Ligii Campionilor. A evoluat 30 de minute pentru CSKA Moscova în deplasarea de la Chelsea. Apoi au mai evoluat în grupele UCL Serghei Covalciuc (Spartak Moscova) și Alexandru Gațcan (FC Rostov).

Exact la 16 ani după debutul unui moldovean în grupele celei mai tari competiții intercluburi din lume vine rândul lui Alexandru Epureanu să aibă această șansă. Fundașul naționalei Moldovei ar putea evolua pentru Istanbul Bașakșehir în duelul din deplasare cu RB Leipzig.

În celălalt meci al grupei H se vor duela PSG și Manchester United. Partida de la Paris va fi transmisă de Prime și Digi Sport începând cu ora 22:00.

Tot astăzi, de la ora 19:55, Dinamo Kiev va găzdui Juventus. Antrenorul Mircea Lucescu îl va întâlni pe fostul său elev de la Brescia, Andrea Pirlo, care va debuta în Liga Campionilor. La Juventus nu va evolua vedeta Cristiano Ronaldo, care s-a infectat cu coronavirus.

”I-am întâlnit pe Ronaldo şi pe Messi de multe ori, dar jucătorii mei nu. O vor face în curând, iar eu trebuie să le explic cum sunt. Messi este un jucător scund, care este excepţional pe spaţii mici, datorită acceleraţiei, încrederii în sine şi driblingului său. Ronaldo e un altfel de jucător, pentru că lui îi place mai mult să marcheze şi are nevoie de spaţii mai mari. Ronaldo are nevoie de ajutorul tuturor coechipierilor săi. Messi poate face lucrurile de unul singur. Ronaldo se descurcă în careu sau în apropierea careului, dar el profită de spaţiile create de colegii săi şi înscrie. Asta este, sunt doi jucători diferiţi, dar sunt foarte puternici”, a declarat tehnicianul lui Dinamo Kiev, Mircea Lucescu.

În celălalt meci al grupei G, FC Barcelona va primi replica lui Ferencvaros, într-un meci în care toată lumea așteaptă mai multe goluri de la Leo Messi. Argentinianul a înscris un singur gol în 4 meciuri, fiind cel mai slab start de sezon pentru Messi din ultimii 10 ani. ”Nu am nicio îndoială cu privire la performanţa sa şi o vom vedea în următoarele meciuri, sunt sigur”, a declarat antrenorul Barcelonei, Ronald Koeman.

În alte partide se vor întâlni perechile: Zenit - Brugge, Chelsea - Sevilla, Rennes – Krasnodar și Lazio - Borussia Dortmund.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
meci, Liga campionilor, Alexandru Epureanu
Tematic
FCSB învinge Clinceni: Se discută revenirea lui Reghecampf


Загрузка...