Extracție de petrol

Ne-au mai rămas 20 de ani: Ce va fi după „epoca petrolului”

237
(reînnoit 16:02 07.02.2020)
În ce măsură statele și companiile energetice sunt gata de o tranziție spre surse alternative de energie și la ce să ne așteptăm peste 20 de ani, aflați dintr-o analiză realizată de Alexandr Sobko.

Alexandr Sobko

Promovarea tot mai intensă a agendei climatice, care se observă în ultimul an, în mod predictibil, a făcut tot mai populare discuțiile despre decarbonizarea sferei energetice și așa-numita tranziție energetică.

Implicit, aceste aspecte au actualizat și un alt subiect de discuție: cum va avea loc transformarea companiilor ”petroliere” în sfera unor surse de energie alternativă. Chiar și cele mai optimiste prognoze admit că ”punctul culminant al petrolului” va fi peste 10-15 ani, după care cererea va scădea treptat. Pentru multe companii petroliere o astfel de transformare are un anumit sens: rezervele lor de petrol, cel puțin la o extracție relativ ieftină, oricum se vor diminua într-o perioadă comparabilă. Însă schimbările de proporții reprezintă o chestiune destul de inertă și lentă, iată de ce trebuie de pe acum să ne gândim la ceea ce vom face în viitor.

În același timp, trebuie să înțelegem că, în pofida anumitor pași întreprinși de companiile de petrol și gaz în această direcție, în prezent cota investițiilor lor în energia regenerabilă (în sensul cel mai larg: în primul rând în energia eoliană și bateriile solare, precum și acumularea energiei și alte tehnologii) reprezintă câteva procente din volumul total de investiții, acea mai mare parte a cărora reprezintă în continuare petrolul și gazul.

Renunțarea bruscă la investiții în combustibilul fosil, așa cum propune Greta Tunberg, este imposibilă. Dacă la un moment dat ar fi luată o astfel de decizie radicală, în scurt timp riscăm să ne confruntăm cu un nou deficit de petrol: extracția din sondele existente scade destul de rapid chiar și în rezervele tradiționale, cu atât mai mult în cele de șist.

Iată de ce problema constă în viteza cu care companiile vor trece la energia regenerabilă în viitor, dacă se va păstra cota investițiilor anuale în energia verde de trei procente din volumul total al cheltuielilor de capital (potrivit aprecierilor dintr-o analiză recentă “Energy Transition: Evolution or Revolution” legată de 15 mari companii din domeniului petrolului și gazelor) sau vom observa o majorare consecventă în fiecare an.

E important de menționat că trei la sută reprezintă o ”temperatură medie pe spital”, care arată un tablou foarte generalizat: strategiile diverselor companii se deosebesc radical. Corporațiile transnaționale americane, precum ExxonMobil și Chevron, rămân deocamdată înclinate spre domeniul petrolului și gazelor (investițiile lor în energia verde se află la un nivel de 2-3 la sută), în timp ce companiile europene (Shell, BP, Total) se îndreaptă tot mai mult spre energia regenerabilă (investițiile se ridică la 5-15 la sută din volumul total), extinzându-și cota pe piața gazelor.

Cu toate acestea, ExxonMobil și Chevron au propria strategie de pregătire pentru schimbarea pieței. Am scris despre asta mai devreme: cele două companii, îndeosebi ExxonMobil, au purces la o vânzare de proporții a activelor petroliere din întreaga lume. În acest context, ei își orientează atenția spre piețele naționale, iar banii obținuți îi investesc în producția petrolului de șist în SUA. Nu pentru că petrolul de șist este mai convenabil decât extracția tradițională. Acum petrolul “tradițional” devine destul de costisitor în zonele maritime, iată de ce rămâne deschisă întrebarea, care va fi cel mai costisitor. În plus, pentru companii este mult mai important faptul că, în ceea ce privește resursele de șist, ciclul investițional este mai scurt de câteva ori (2-3 ani), iată de ce crearea unui astfel de sector flexibil în portofoliul de extracții i-ar ajuta în viitor să reacționeze mai ușor la posibilele variații ale prețurilor și cererii pe piață.

În ansamblu, reiterăm, companiile americane în continuare sunt orientate preponderent spre gaz și petrol, în spiritul tendințelor păstrate în SUA de utilizare activă a hidrocarburilor. Europa, dimpotrivă, se aprofundează în domeniul energiei regenerabile și în corespundere cu aceste tendințe companiile europene investesc tot mai activ în ”energia verde”.

În același timp, la companiile europene de câțiva ani se observă un interes sporit pentru sectorul gazelor (în special al celui lichefiat). Spre exemplu, Shell a devenit unul dintre cei mai mari traderi de gaz natural lichefiat, fiind urmat la capitolul volumelor de Total.

E de la sine înțeles că jucătorii de pe piață tratează gazul natural ca pe un combustibil “de tranziție” pe lungul drum spre energia ecologică. Peste 50 la sută din resursele energetice ale companiei Total reprezintă gazul. Pe lângă aceasta, ea investește și achiziționează proiecte de gaz lichefiat din întreaga lume. Desigur, ”energia verde” îi trezește interesul în toate variațiile, nu neapărat cea eoliană sau solară. Spre exemplu, recent Total și-a anunțat planurile de creare a unei întreprinderi comune cu Peugeot de producere a acumulatoarelor pentru automobile, investițiile în această sferă având o valoare de 5 miliarde de dolari. Totuși, în pofida unui program ambițios de tranziție, în ceea ce privește Total, care este una din cele mai active în domeniul petrolului și gazelor, către anul 2040 ”energia verde” va reprezenta doar 15-20 la sută din profit.

În cele din urmă, să ne întrebăm: care investiții sunt cele mai profitabile? Tradițional, se consideră că investițiile în petrol aduc cele mai mari profituri, fapt care determină companiile să rămână în acest domeniu. Însă mai corect ar fi să spunem că nivelul înalt al profitabilității implică și posibile riscuri. Iată de ce se recurge la soluții investiționale cu o profitabilitate înaltă (cu două cifre) la un preț, spre exemplu, de 60 de dolari. Este o asigurare în caz de scădere a prețurilor: chiar dacă cotările vor scădea moderat, companiile vor reuși să obțină profit, diminuându-și doar din profitabilitatea investițiilor.

Vladimir Putin și Angela Merkel
© Sputnik / Алексей Никольский

Însă din momentul în care prețurile în mediu (inclusiv datorită înțelegerilor în cadrul OPEC+) se află la un nivel înalt, sectorul petrolier își permite să genereze un profit înalt, care, la rândul său, permite investiții în noua energetică. Pe de altă parte: investițiile în energia regenerabilă, de cele mai dese ori, sunt cu un profit redus pentru că sunt privite ca fiind cu un risc redus – în acest sens, în viitor domeniul se va dezvolta și își va diminua riscurile de devalorizare a activelor în cazul reducerii cererii.

Însă viitorul este impredictibil. O opinie care a devenit consensuală este că în următorii cinci ani (conform celor mai pesimiste prognoze) sau 20 de ani (potrivit prognozelor mai optimiste) cererea de petrol va crește. Însă prețul la petrol va fi determinat de raportul dintre cerere și oferă, iar aici există o anumită doză de incertitudine: cererea, extracțiile de șist, acordurile OPEC+. În ce punct va fi atins echilibrul într-o perspectivă medie? Oare vor avea dreptate cei care continuă să investească anume în petrol?

Să rezumăm. În primul rând, este vorba de un proces lent și chiar investind activ în noua energetică, companiile petroliere sunt dispuse să aloce pentru această tranziție mai puțin de 10 la sută din cheltuielile totale de capital. O ipotetică renunțare bruscă la noi investiții în petrol va provoca un deficit spontan.

Vladimir Putin
© Sputnik / Рамиль Ситдиков

În al doilea rând, companiile se pregătesc în mod diferit față de apusului ”erei petrolului”. Iar aici există mai mulți factori: și viziunile diferite ale conducătorilor companiilor asupra viitorului, și presiunea opiniei publice din diverse țări și, evident, structura rezervelor.

Ce înseamnă toate acestea pentru Rusia? Companiile noastre de petrol și gaz sunt implicate deocamdată într-o măsură mai mică în investițiile în noua energetică sau în sectoarele aflate în afara energeticii (sunt posibile și astfel de variante), chiar dacă există o mică mișcare în această direcție. Păstrarea înclinației spre reinvestirea profitului exclusiv în petrol este legat de faptul că în țara noastră există o bază solidă de resurse și un sistem de impozitare care se acomodează treptat la creșterea costurilor extracțiilor. Dar și resursele de petrol, ale căror extracție are costuri acceptabile, sunt suficiente doar pentru următorii 20 de ani.

În același timp, concluziile la care ajung statul și companiile diferă. Din punctul de vedere al statului și bugetului, peste 10-15 ani (sau mai devreme, în cel mai bun caz) trebuie să reușim să minimalizăm dependența de veniturile obținute din petrol. Companiile au o altă sarcină: trebuie să reușească să-și diversifice afacerile cu petrol în alte direcții. În orice caz, aici nu trebuie să ne grăbim și să luăm decizii pripite, însă trebuie de pe acum să demarăm în țara noastră discuții publice despre aceste probleme.

237
Tematic
Turkish Stream a fost lansat: Ce se va întâmpla cu prețurile la gazele naturale?
Vaccinul și maimuțele: fake-ul britanic despre fake-ul rusesc

Vaccinul și maimuțele: Fake-ul britanic despre fake-ul rusesc

52
Presa britanică a acuzat Rusia de răspândirea unor colaje prin care ar încerca să discrediteze vaccinul dezvoltat în Regatul Unit. Ce „dovezi” au prezentat jurnaliștii.

Presa britanică au scos la lumina zilei o nouă informație despre diversiunea Rusiei împotriva umanității. Timp de câteva zile, acest eveniment a fost o știre centrală în Albion.

Gândiți-vă doar câte probleme există acum în Marea Britanie: în țară e o situație pandemică dezastruoasă, mai multe regiuni se pronunță împotriva măsurilor restrictive ale guvernului, negocierile cu Uniunea Europeană pe subiectul Brexit au intrat în impas, fapt care amenință cu un colaps economic în viitorul apropiat, susținerea ideii secesiunii Scoției a ajuns la un nivel foarte  înalt, fapt care poate duce la o destrămare a țării. În aceste condiții, pe primele linii ale ziarelor britanice apare principala știre a zilei: “Nebunii Russkies anunță că vaccinul ne va transforma în cimpanzei”.

Practic, toate ziarele au publica niște colaje nostime în care poza prim-ministrului britanic, Boris Johnson, a fost transformată într-un yeti, fiind însoțită de mesajul: “Îmi place vaccinul meu, al omului zăpezilor”. Făcând trimitere la o sursă oarecare, toate aceste instituții de presă au anunțat că astfel de imagini sunt elaborare și răspândite la indicația statului rus sau de oficialități ruse, ca parte a unei campanii de dezinformare, în scopul compromiterii viitorului vaccin britanic împotriva coronavirusului, afirmând că acesta ar transforma oamenii în maimuțe.

Prima sursă este ziarul The Times, care sub forma unor “investigații” a prezentat câteva materiale ”senzaționale” la acest subiect. Cică, imaginile au fost oferite de o persoană oarecare “implicată în campanie (de dezinformare n.r.), care este îngrijorată de daunele pe care le-ar putea provoca aceasta pentru sănătate”. Acest “anonim îngrijorat” a declarat că are o anumită tangență cu aceste imagini satirice.

Ce legătură are cu toate acestea statul rus? Această întrebare The Times a pus-o, intensificând intriga. Pe prima pagină aceștia declară: “Nu este clar dacă această tentativă de propagandă a fost autorizată nemijlocit de Kremlin, însă există mărturii că anumiți demnitari ruși sunt implicați în organizarea ei”.

În articol astfel de informații nu sunt atât de categorice: “Campania împotriva studiilor Oxford ar putea fi legată de niște demnitari ruși. (...) Implicarea acestor persoane nu presupune neapărat faptul că Kremlinul a ordonat, aprobat sau știa de această tentativă de propagandă”.

O bună parte a cititorilor ziarului nu a primit un răspuns la principala intrigă (că toate acestea le face Rusia) titrată de toate ziarele. În schimb, aceștia au fost îndemnați să acceseze site-ul ziarului pentru a asculta un podcast de 40 de minute la acest subiect, care explică și demonstrează totul în detalii.

Vaccin împotriva COVID-19  EpiVakKorona”
© Photo : Пресс-служба Роспотребнадзора

Se pare că alte instituții de presă (fie ele britanice sau americane) n-au stat prea mult pe gânduri și au crezut afirmațiilor The Times că în acel podcast există toate probele implicării persoanelor oficiale din Rusia la producerea unor colaje pentru rețele de socializare, care ar discredita vaccinul britanic inexistent. Iată de ce a apărut o serie de articole, în care această ”campania rusească” de dezinformare este prezentată aproape ca o parte a ”doctrinei militare Gherasimov”. Presa occidentală are o obsesie de a face trimiteri cu orice ocazie la strategia șefului Statului Major al Forțelor Armate ale Rusiei, Valeri Gherasimov.

Însă, dacă ascultăm podcastul celor de la The Times, constatăm: pe parcursul întregii transmisiuni sunt oferite promisiuni că ”vom oferi dovezi ale implicării statului rus”. Iar când vine vorba de partea legată de organizatori, se menționează numele lui Kirill Dmitriev, directorul general al Fundației Ruse pentru Investiții Directe. Jurnaliștii ziarului discută cu ”kremlinologii” de serviciu despre personalitatea lui Dmitriev, despre fundația lui și chiar dacă a fost la curent Vladimir Putin cu declanșarea acestei campanii. De aici se poate presupune că The Times a reușit să descopere o urmă – acei demnitari care stau în spatele caricaturilor cu “yeti Johnson”. Apoi urmează o afirmație trăsnet: “Kirill Dmitriev nu este menționat în mărturiile de care dispunem. Nu există niciun indiciu că acesta este implicat în campania de dezinformare”. Atât. Aici urmele unor ”demnitari ruși” misterioși, pe care au promis să le prezinte, dispar. Doar expertul Mark Galeotti, cunoscut prin cărțile sale superficiale despre criminalitatea din Rusia, își dă cu părerea că în spatele campaniei s-ar putea afla niște ”duci și baroni de la Kremlin”. Oare asta nu este o “dovadă”?

Urmează o altă știre pe surse: cică, la un oarecare post rusesc de televiziune au pregătit un fake despre decesul a două persoane în timpul testărilor vaccinului britanic, însă moartea acestora ar fi ascunsă. Și, chipurile, acest lucru ar fi o dovadă că vaccinul este bun doar pentru maimuțe, nu pentru oameni. E adevărat că se menționează: ”Deocamdată, campania nu a fost lansată. Probabil, s-a considerat că e ceva exagerat chiar și pentru o televiziune rusească”. Adică, acest lucru nu a fost făcut public nicăieri și noi nu știm de unde au scos-o autorii podcastului. Însă, urmează un ”fact-checking” din partea The Times, în care ”infirmă” știrea senzațională care nu există. E ceva nou în practica jurnalistică – să prezinți publicului un zvon care nu există, iar apoi să-l combați cu vehemență.

Laborator
© Sputnik / Evgeniy Epanchintsev

Cu toate acestea, într-adevăr, unul dintre voluntarii care au participat le testările clinice ale vaccinului companiei britanice AstraZeneca a decedat în această săptămână în Brazilia. Acest fapt ar putea fi atribuit cu mare greu “dezinformării rusești”.

Astfel, în niciun material nu se prezintă cel puțin un fapt care ar demonstra o anumită implicare a statului rus, a persoanelor oficiale și neoficiale din Rusia în crearea colajelor satirice cu Johnson și COVID. Într-adevăr, internetul e plin cu astfel de imagini. Însă tentativele de a găsi prima sursă duc la primul număr al The Times, unde au fost publicate pentru prima data. Nu știm dacă au fost publicate undeva anterior, însă anume ziarului a lansat distribuirea lor în toată lumea.

Ei ne asigură că aceste colaje au fost publicate în trei surse modeste: două britanice și una de la Bruxelles. Însă putem găsi doar una legată indirect de această imagine (cu totul alta), pe site-ul EUReporter. Reiese că principalul distribuitor al astfel de colaje este anume The Times. Chiar dacă am admite că cineva vrea să discrediteze vaccinul britanic, numindu-l “de maimuțe”, atunci a găsit cel mai eficient și cel mai ieftin mijloc: pur și simplu a furnizat-o redacției unui ziar britanic, prezentând-o ca “o dovadă a dezinformării rusești”. În continuare, aceste meme au fost redistribuite în tot spațiului virtual. Un efect incredibil. Dacă lucrurile stau așa, atunci anume The Times a devenit un instrument al răspândirii dezinformării (cel mai probabil, deloc rusești).

Chiar în ciuda lipsei oricăror dovezi a implicării în toată această poveste a cuiva din Rusia, observăm o reacție furioasă din partea Londrei. Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Dominic Raab, a acuza Moscova de discreditarea vaccinului celor de la Oxford. Nici nu ne-am mira dacă s-ar ajunge și la sancțiuni. Nici nu mai contează că însuși The Times afirmă că e puțin probabil ca cei de la Kremlin să aibă vreo atribuție la această istorie. Miniștrii britanici nu consideră necesar să citească ceva dincolo de titluri.

Președintele rus Vladimir Putin
© Sputnik / Михаил Климентьев

Cel mai important este că la întrebarea “de ce Rusia ar avea nevoie de asta?” editorialul ziarului răspunde cu simplitate: este subminată “încrederea globală față de toate vaccinurile”. Însă anume Rusiei nu îi convine subminarea încrederii în vaccinare, luând în considerare faptul că este, deocamdată, singura țară din lume care dispune de un vaccin împotriva coronavirusului. Însă, cei din Occident nu sunt interesați de logică în acest caz.

Ambasada Rusiei la Londra a precizat imediat: presupunerile că statul rus ar duce o oarecare propaganda pentru subminarea încrederii în vaccinul britanic, “reprezintă în sine un exemplu de dezinformare”. A se observa, nicio rețea de socializare nu blochează aceste informații senzaționale ale presei britanice, nu declară că acestea “necesită o verificare suplimentară”. Că doar nu este vorba de scrisorile electronice ale lui Hunter Biden, care-l discreditează tatăl său, candidatul pentru funcția de președinte al SUA. În acest caz, rețelele de socializare au acționat rapid și dur, blocând accesul la New York Post, care a îndrăznit să publice un astfel de material. Linkurile la același ziar, care a preluat “materialul senzațional” despre Rusia, vaccinuri și maimuțe, nimeni nu le-a blocat. Dacă e vorba de ruși, atunci poți publica orice acuzații absurd, fără a le verifica.

Apare o altă întrebare: de ce presa britanică are nevoie de acest scandal? Răspunsul îl găsim chiar la începutul articolului. Cel puțin pentru câteva zile, publicului i-a fost distrasă atenția de la cele mai importante probleme ale țării, fiind direcționată spre maleficii ruși. Atunci când efectul articolului despre “vaccinul de maimuțe” va expira, vor putea inventa o nouă “știre senzațională”, pe care o vor scoate pe primele pagini, cum ar fi despre modul în care rușii au încercat să dea peste cap Olimpiada din 2020, iar serviciile britanice au reușit să dejoace acest complot. Așa își vor asigura câteva zile de scandal. Doar că nimeni să nu le va ceară să prezinte cel puțin un martor sau o probă. Sunt de prisos.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

52
Tagurile:
rusesc, britanic, vaccin
Тема:
Coronavirusul, știri de ultima oră
Tematic
"Competiția vaccinurilor": Rusia, acuzată în Occident


Загрузка...
Joe Biden

De ce nu vor reuși să-i acuze pe ruși de eșecul lui Biden

43
(reînnoit 20:20 22.10.2020)
Donald Trump este condamnat la victorie, iar acest lucru este confirmat de reacțiile delirante ale politicienilor, presei și giganților IT la scandalurile legate de familia Biden.

Alegerile americane au ajuns pe ultima sută de metri: astăzi Donald Trump și Joe Biden vor participa pentru ultima oară la dezbateri televizate. Întrevederea, în principiu, ar putea fi cea din urmă din viața lor – tensiunile din SUA sunt atât de mari încât ar fi greu să ne mai imaginăm cele două persoane alături. Dacă s-ar întâmpla o minune și Biden ar învinge în alegeri, Trump ar putea să nu recunoască rezultatele alegerilor sau, cel puțin, să nu se prezinte la ceremonia de inaugurare, încălcând toate tradițiile. Biden la sigur nu va veni la inaugurarea lui Trump, iată de ce joi ar putea fi ultimul prilej de a-și spune unul altuia ce își doresc. Vor profita deplin de această ocazie.

Trump va spune că Biden este șeful unui grup criminal și va cere condamnarea lui Joe (împreună cu fiul său Haunter). Joe nu va fi trimis în închisoare, însă atunci când va pierde alegerile, presa va spune că acesta a fost “zdrobit” de “surpriza din octombrie”, informațiile compromițătoare publicate recent extrase de pe un hard disc al computerului lui Hunter, care scot la iveală minciuna și faptele de corupție ale fostului vicepreședinte. Însă Biden oricum ar fi pierdut, cu sau fără aceste materiale – pur și simplu pentru că Trump este condamnat la victorie. Cum e posibil acest lucru, dacă toate sondajele arată foarte clară că Biden se bucură de un avans imens? Doar nu pot fi falsificate?

Pot fi. Pentru că mizele sunt foarte mari și nu există minciuni la care n-ar putea recurge cei care joacă împotriva lui Trump. “Candidez nu doar împotriva lui Biden, candidez împotriva presei de stânga, marilor giganți IT (Facebook, Twitter, Google) și a “mlaștinii de la Washington””, a spus Trump recent. Da, și cea mai bună confirmare a acestui fapt a devenit reacția monstrului cu trei capete la apariția informațiilor compromițătoare împotriva familiei Biden. Articolul din New York Post a fost blocat – Google nu l-a observat în motorul său de căutare, iar Facebook și Twitter nu permiteau distribuirea linkului. Desigur, presa a încercat să ignore articolul scandalos, iar majoritatea politicienilor s-au prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Adică, toate cele trei forțe au acționat sincronizat, confirmând afirmațiile lui Trump. Totodată, au apărut și acuzații în adresa Rusiei, potrivit cărora Moscova se implică din nou în alegerile americane, furnizând informații compromițătoare împotriva lui Biden.

Joe Biden
photo: Press Service of the President of Ukraine

Despre acest lucru au vorbit nu doar comentatorii și congresmenii, dar și angajații serviciilor de informații. Foștii, pentru că directorul Serviciilor Naționale de Informații, John Ratcliffe, a declarat că informațiile din laptopul lui Biden “nu prezintă un element al unei oarecare campanii rusești de dezinformare”. Însă, zeci de foști spioni (inclusiv predecesorul lui Ratcliffe, James Clapper, prins cu depuneri de mărturii false) au adresat o scrisoare deschisă în care afirmă că experiența “ne face să bănuim în mod serios că în acest caz a jucat un rol semnificativ guvernul rus”.

“Apariția pe arena politică din SUA a unor scrisori electronice care se presupune că ar aparține fiului vicepreședintele SUA Biden, Hunter, majoritatea dintre care sunt din perioada în care acesta activa în conducerea companiei ucraineană de gaze Burisma, au toate aparențele clasice ale unei campanii informaționale a Rusiei”.

Adică, Rusia nu este acuzată că ar fabrica, falsifica informațiile compromițătoare despre Biden, chiar dacă există și astfel de afirmații, ci că le-ar fi distribuit. Cum a fost posibil, dacă, potrivit lui Rudy Giuliani (fostul primar de New York și avocatul lui Trump), conținutul hard discului din computerul lui Hunter Biden a fost transmis la FBI acum șapte luni? Adică, Moscova a ținut în secret aceste materiale, pregătind “surpriza din octombrie”, sau acest lucru a făcut echipa de campanie a lui Trump și consilierii lui, inclusiv Giuliani? Da, Giuliani, cică, ar lucra pentru Putin... Nu e o glumă: așa cum a declarat senatorul Chris Murphy, “de această dată rușii au decis să-i transforme pe cetățenii americani în proprii agenți. Ei încearcă să răspândească propaganda în presa mainstream...  Și au reușit. Știți, Rudy Giuliani, în esență, este un agent al Rusiei”.

Da, desigur, dacă chiar și Trump lucrează pentru Kremlin, ce să mai vorbim de colaboratorii și apropiații lui. De râs și de plâns, însă anume o astfel de apreciere inadecvată a situației și tentativele de a le ”vinde” americanilor “amestecul rusesc” chiar și în istoria cu informațiile compromițătoare despre familia Biden, reprezintă o confirmare a faptului că Trump a învins. Oponenții lui trăiesc într-o lume cu totul imaginară, în care rușii influențează rezultatele alegerilor în SUA, iar distanța dintre Biden și Trump este un enormă. Mai mult, toate acestea se întâmplă simultan și nicidecum nu se contrazic reciproc.

Însă în lumea reală observăm cu totul altceva: mase mari de susținători ai lui Trump și manifestații imense în toată țara și lipsa de entuziasm la rarele întrevederi ai lui Biden cu puținii săi susținători. Ascensiunea nivelului de susținere a lui Trump se înregistrează chiar și printre minorități (spre exemplu, cei de culoare și musulmani), care nici nu aparțin electoratului acestuia. Absența totală a unor dovezi care ar demonstra „legăturile rusești” ale lui Trump și noi confirmări ale minciunilor și corupției familiei Biden. Cel mai important, în lumea reală americanii s-au dezamăgit profund de propria elită politică, de “mlaștina” transpartiinică, iată de ce singura alternativă serioasă lui Trump putea fi doar senatorul antisistem Sanders. Anume din cauza caracterului său antisistem, el nu a fost admis în alegeri de către un “Biden colectiv”.

Americanii simpli trăiesc într-o lume reală, nu într-o lume a propagandei. Iată de ce rezultatele alegerilor din 3 noiembrie sunt predictibile. Chiar și în pofida tentativei de a crește numărul voturilor în “statele nedeterminate”, prin mobilizarea electoratului pasiv al democraților la votul prin poștă, pentru că acolo se observă o creștere a numărului republicanilor care au votat prealabil.

Lumea imaginară va pierde pe 3 noiembrie, chiar dacă va reuși să provoace ulterior tulburări sociale, refuzând să recunoască realitatea, însă nu va dispărea. Hidra cu trei capete va pune speranțe într-o revanșă și va lucra în această direcție. Atât la nivel național, cât și global – iată că aici vor avea tot dreptul să-i acuze pe ruși de eșecurile lor.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

43
Tagurile:
eșec, Rusia, Joe Biden
Tematic
Joe Biden, decizia așteptată de toată America
VIDEO: Prima dezbatere Biden-Trump - „Vrei să taci, omule?”


Загрузка...
București

Alegeri prezidențiale: Lista secțiilor de votare din România

0
(reînnoit 22:55 22.10.2020)
Moldovenii stabiliți în România sunt așteptați în data de 1 noiembrie pentru a alege președintele Republicii Moldova. Pentru conaționalii noștri vor fi deschise 13 secții de votare.

În România vor fi deschise 13 secții de votare pentru scrutinul prezidențial din 1 noiembrie, în cadrul căruia cetățenii moldoveni vor alege președintele Republicii Moldova. Ambasada țării noastre a publicat lista adreselor la care vor fi deschise secțiile de votare pe teritoriul statului vecin în ziua alegerilor. Iată adresele: 

  • Secţia de votare nr.1/406 București, sediul Ambasadei, Aleea Alexandru 40
  • Secţia de votare nr.1/407 București, str. Stavropoleos 6, în incinta Autorității Electorale Permanente
  • Secţia de votare nr.1/408 Iași, sediul Consulatului General, Aleea Grigore Ghica Vodă 60A
  • Secţia de votare nr.1/409 Timișoara, Colegiul Național de Artă “Ion Vidu”, str. Cluj 12
  • Secţia de votare nr.1/410 Cluj Napoca, Casa de Cultură a Studenților, Piața “Lucian Blaga” 1-3
  • Secția de votare nr.1/411 Galați, Universitatea “Dunărea de Jos”, str. Domnească 47
  • Secția de votare nr.1/412 Brașov, Casa de Cultură a Studenților, str. Memorandumului 39
  • Secția de votare nr.1/413 Constanța, Universitatea “Ovidius”, bd. Mamaia 124, Aleea Universității 1
  • Secția de votare nr.1/414 Bacău, Universitatea “Vasile Alecsandri”, Calea Mărășești 158
  • Secția de votare nr.1/415 Suceava, Universitatea “Ștefan cel Mare”, str. Universității 13
  • Secția de votare nr.1/416 Sibiu, Școala Gimnazială “Regina Maria”, str. Zaharia Boiu 1
  • Secția de votare nr.1/417 Craiova, Universitatea din Craiova, str. Alexandru Ioan Cuza 13
  • Secția de votare nr.1/418 Oradea, Universitatea din Oradea, Facultatea de Construcții, Cadastru și Arhitectură, parter, str. B.Ș. Delavrancea, nr.4, clădirea D+4E

Secțiile de votare vor fi deschise între ora 07:00 și 21.00. Dacă va fi înregistrat un flux mare de alegători la unele secții de votare din străinătate, programul de lucru va putea fi prelungit, astfel încât toată lumea să aibă posibilitatea să voteze, a spus anterior președintele Comisiei Electorale Centrale, Dorin Cimil.

APCE
© Sputnik / Владимир Федоренко
Cetățenii își vor exercita votul în baza următoarelor acte de identitate: pașaportul (valabil sau expirat), buletinul de identitate valabil, livretul de marinar. Participanții la vot urmează să respecte măsurile de prevenire a infecției  COVID-19. Astfel, vor purta măști de protecție, vor respecta distanța fizică menționată pe indicatoarele vizuale, își vor dezinfecta mâinile la intrarea în secția de votare și vor fi supuși termometriei. De asemenea, alegătorii sunt încurajați să meargă la urnele de vot cu pixul personal. 

CEC a înregistrat opt candidați pentru cursa prezidențială.

Este vorba de Renato Usatîi, desemnat de Partidul Politic „Partidul Nostru”, Andrei Năstase, desemnat de Partidul Politic ”Platforma Demnitate și Adevăr”, Tudor Deliu, desemnat de Partidul Liberal Democrat din Moldova, Igor Dodon, candidat independent, Violeta Ivanov, desemnată de Partidul Politic „Șor”, Maia Sandu, desemnată de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, Octavian Țîcu, desemnat de Partidul Politic „Partidul Unității Naționale” și Dorin Chirtoacă, desemnat de Blocul electoral UNIREA.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
scrutin prezidenţial, scrutin, alegeri
Tematic
Filip spune cum va acționa Partidul Democrat după alegeri
A început numărătoarea inversă! Ce trebuie să știm despre alegeri


Загрузка...