Siria

Bătălia finală pentru Siria: trupele guvernamentale alungă militanții din Idlib

324
(reînnoit 19:01 30.01.2020)
Forțele armate și trupelor rusești din Siria sunt tot mai aproape de eliberarea Siriei de grupările paramilitare ilegale.

Rezistența dură a insurgenților din diverse grupări în zona Idlib este sprijinită militar și financiar din afara țării, însă spațiul de manevră se îngustează treptat. Victoria forțelor guvernamentale și instaurarea păcii în Siria este tot mai apropiate.

Forțele siriene au preluat controlul orașul Maarrat al-Numan, de importanță strategică, aflat în sudul provinciei Idlib, care reprezenta una din cele mai importante citadele ale teroriștilor grupării „Hayat Tahrir al-Sham” (fostul “Front al-Nusra”). Militanții și familiile lor au plecat în direcția frontierei turcești. A demarat deminarea clădirilor și infrastructurii de transport.

La nordul Siriei, în cele 40 de zile de operațiuni militare, au fost eliberate 46 de localități și un teritoriu de 320 kilometri pătrați de sub controlul grupărilor teroriste. Totuși, situația operativă rămâne una complicată și instabilă. O mare parte a teritoriului provinciei Idlib este ocupată de diverse grupări insurgente, care se opun forțelor guvernamentale, organizează ambuscade și atacuri cu bombe, provoacă confruntări de scurtă durată, se folosesc de teroriști sinucigași. Centrul Rus de Conciliere a Părților în Conflict avertizează cu privire la posibilele provocări cu utilizarea armelor chimice. Zona de securitate de la frontieră, de 30 de kilometri, rămâne una periculoasă. Există în continuare și amenințări externe.

Statele Unite își continuă prezența nelegitimă militară pe teritoriul sirian, își restabilesc activitatea militară, chiar dacă în decembrie 2018 americanii au anunțat lichidarea “halifatului ISIS” și retragerea trupelor din Siria. Mai mult decât atât, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a acuzat Rusia și Iranul de „acțiuni nemiloase”, care ar împiedica încetarea focului în nordul Siriei. Totuși, bazele militare rusești pe teritoriul Siriei reprezintă o garanție de securitate, pace și stabilitate în Orientul Apropiat.

Aliați și inamici strategici

Președinții Rusiei și Turciei, Vladimir Putin și, respectiv, Recep Tayyip Erdogan, au anunțat pe 9 ianuarie introducerea unui regim de pace în Idlib. Insurgenții au profitat de armistițiu exclusiv pentru regruparea forțelor, suplimentarea arsenalelor și resurselor materiale și tehnice, pentru pregătirea unor noi atacuri. Nici nu au încetat focul, motiv pentru care armata guvernului a reluat pe 16 ianuarie operațiunea „Zorile în Idlib”. Într-o astfel de situație complicată, principala sarcină a grupării rusești de trupe în Siria este lichidarea totală a teroriștilor. Rusia nu se va opri la o jumătate de cale până la instaurarea păcii și stabilității în regiune. Aici are anumite obligațiuni în cadrul relațiilor strategice între Federația Rusă și Siria.

Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că nu va exista și nici nu poate exista nicio milă față de teroriștii din Idlib. În același timp, el a discutat cu omologul său turc, Mevlüt Çavuşoğlu, despre eforturile comune, subliniind necesitatea separării forțelor de opoziție de teroriști. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat pe 29 ianuarie: “În ultimele zile în Idlib s-au intensificat atacurile din partea regimului, susținut de Rusia. În prezent Rusia nu-și respectă acordul de la Astana și Soci. Răbdarea noastră a ajuns la limită. Am spus Rusiei că în cazul în care nu veți înceta bombardamentele, vom face ceea ce considerăm necesar”. Totuși, la final a ținut să sublinieze că “nu e o amenințare, ci o așteptare ca Rusia să adreseze regimului avertizarea necesară”, a declarat președintele, citat de publicația Sabah.

Cu toate acestea, relațiile de alianță între Rusia și Turcia în direcția siriană rămân prioritare pentru relațiile interstatale și a politicii practice. Moscova și Ankara cooperează la reglementarea pașnică a situației din Siria, depășesc cu insistență toate piedicile și divergențele în parcursul spre o stabilitate regional. Întâmplarea face că Turcia a intrat în grupul de schimb de informații secrete, creat mai devreme de Rusia, Siria, Irak, Iran. Rusia și Turcia nu se amenință reciproc. Neînțelegerile sunt de ordin metodologic. Când Turcia nu se isprăvește în Idlib, Rusia o ajută, iar declarațiile politice dure au o viață separată.

Statele Unite urmăresc alte scopuri și mijloace în Orientul Apropiat (să ne amintim de asasinarea fără niciun proces și investigații a generalului iranian Qasem Soleimani în Irak).

Dacă Rusia se află în Siria oficială, la invitația guvernului țării, atunci prezența SUA este una ilegală. În opinia președintelui american, Donald Trump, militarii SUA „protejează petrolul” de pe teritoriul sirian (care aduce venituri aliaților SUA – kurzilor din “Forțele Democratice Siriene”). General-maior, adjunct comandantului operațiunii împotriva ISIS a remarcat că americanii din Siria asigură “gestiune eficientă” în lupta cu teroriști, însă această justificare este una foarte slabă. Autoritățile din Siria consideră că americanii jefuiesc țara.

Și, desigur, acțiunile militare al jihadiștilor în nordul Siriei convin Statelor Unite, drept justificare pentru prelungirea prezenței militare nelegitime în această țară. Moscova amintește periodic Washingtonului despre rolul lui, această fiind o poziție tot mai solidară a Damascului, Moscovei, Teheran, Ankara. Rezistența politico-militară a regiunii devine una mai dură, iar, în opinia renumitului analist militar, Daniel Davis (SUA), atacurile asupra trupelor americane în Irak și Siria vor putea “tot mai frecvente, sofisticate și mortale”.

Restabilirea păcii

Luând în considerație situația complicată din zona de deescaladării, părțile siriene și rusă au creat condiții pentru evacuarea populației civile din regiunile acțiunilor militare. Prin coridoarele umanitare, din 13 ianuarie, au plecat 1490 de localnici (în total, din 4 martie 2018, zona Idlib a fost părăsită de peste 46 mii de persoane).

Statele majore de coordonare interinstituțională între Rusia și Siria au venit cu o declarație: “Pentru stabilizarea situației în Idlib este necesară încetarea totală a susținerii și protejării grupărilor înarmate, precum și excluderea oricărei posibilități de transmitere insurgenților a ajutorului umanitar”.

După normalizarea situației în zona fierbinte a Idlibului, forțele guvernamentale ale Siriei și aliații vor restabili treptat și inevitabil controlul Damascului asupra teritoriul țării la Est de Eufrat. Mai devreme sau mai târziu, Siria va fi eliberată în totalitate de grupările paramilitare ilegale și protectorii lor străini.

324
Tagurile:
finala, batalie, Siria, provincia Idlib, Idlib

Europa nu este lăsată se elibereze de obligațiunile de stăvilire a Rusiei

76
(reînnoit 21:55 25.02.2021)
Rusia va reconstrui relațiile cu Europa în condiții acceptabile pentru ea însăși – și cu cât UE va înțelege mai repede acest lucru, cu atât acest proces va fi mai ușor și mai rapid.

Occidentul lansează o nouă serie de sancțiuni împotriva Rusiei: luni, Uniunea Europeană a convenit asupra impunerii unor sancțiuni personale împotriva unui șir de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi" (o listă concretă va apărea peste câteva zile), iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri", dar deja nu numai din cauza lui Navalnîi, ci și din cauza atacurilor cibernetice (numite SolarWinds) asupra instituțiilor și companiilor americane, de care este acuzată Rusia.

Toate acestea erau previzibile – ca să nu mai vorbim de faptul că presiunea sancțiunilor asupra țării noastre se desfășoară (la scară largă și nu sub formă de acțiuni individuale americane) deja de șapte ani. Am putea deja și să ne obișnuim ? Desigur, dar sunt întotdeauna interesante argumentele cu care "partenerii" noștri occidentali își susțin acțiunile – concluzii, argumente, nicidecum motive. Motivele, pe de altă parte, sunt extrem de clare – și Vladimir Putin le-a menționat miercuri, în cadrul unui discurs la ședința colegiului FSB.

"Ne confruntăm cu așa-numita politică de stăvilire a Rusiei. Nu este vorba despre o concurență firească în relațiile internaționale, ci despre o linie consecventă și foarte agresivă menită să ne perturbe dezvoltarea, să o încetinească, să creeze probleme de-a lungul perimetrului extern, să provoace instabilitate internă, să submineze valorile care unesc societatea rusă și, în cele din urmă, să slăbească Rusia și o pună sub control extern, așa cum vedem, cum știm că acest lucru se întâmplă în unele țări din spațiul post-sovietic".

Aceste obiective nu sunt secrete: după cum a remarcat Putin, "este suficient să vă familiarizați cu documentele strategice publice și cu declarațiile destul de sincere ale oamenilor de stat dintr-o serie de țări". "Nici măcar nu încearcă să ascundă atitudinea neprietenoasă față de Rusia, față de o serie de alte centre suverane și independente de  dezvoltare mondială".

Serghei Lavrov
© Sputnik / Le service de presse du ministère russe des Affaires étrangères
Toate metodele de izolare sunt, de asemenea, binecunoscute, Putin le-a enumerat pur și simplu: "Încearcă să ne împiedice cu sancțiuni economice și de altă natură, să blocheze mari proiecte internaționale de care, apropo, suntem interesați nu numai noi, ci și partenerii noștri, se amestecă direct în viața publică și politică, în procedurile democratice ale țării noastre. Și, desigur, instrumentele din arsenalul serviciilor secrete sunt utilizate în mod activ".

Toate acestea s-au întâmplat nu o dată în istoria noastră: în diverse combinații, toate metodele menționate mai sus au fost utilizate împotriva noastră, astfel încât ne-am învățat să contracarăm și să răspundem. De aceea, Putin și a spus că "o astfel de atitudine față de Rusia nu are nicio perspectivă" – nicio presiune nu ne va putea obliga să facem concesii sau să ne subminăm din interior. În același timp, Rusia își declară rolul de apărător, care își apără suveranitatea și interesele – nu rolul de agresor.

Mai mult decât atât, subliniem în permanență disponibilitatea noastră de a dezvolta relații cu toată lumea, de a iniția un dialog bazat pe încredere reciprocă și respect, după cum a amintit Putin și de această dată. Dar ce auzim drept răspuns?

Rusia nu este interesată de cooperarea cu Uniunea Europeană, iar autoritățile ruse conduc țara pe calea spre autoritarism – aceasta este concluzia la care au ajuns miniștrii de Externe ai țărilor UE în cadrul reuniunii la care au decis să introducă noi sancțiuni. Iar șeful democrației europene, Josep Borrell, a numit Rusia "un vecin care a decis să se comporte ca un adversar", subliniind faptul că: "Noi trebuie să definim un model pentru a evita confruntarea permanentă cu vecinii care au decis să acționeze în sens invers".

Adică Europa în particular și Occidentul în general prezintă problema în așa mod – Rusia caută confruntări și nu vrea să dezvolte relațiile. Mai mult, Rusia se amestecă în mod constant în treburile europene și exercită presiuni asupra UE. Prin urmare, Uniunea Europeană va construi acum relațiile cu Moscova pornind de la  trei principii.

Iată cum le-a descris Borrell: să se dea un răspuns dur în cazul în care Moscova va încălca dreptul internațional și drepturile omului, să se adopte o politică de stăvilire dacă Rusia va crește presiunea asupra UE și să se coopereze cu Rusia în domeniile în care UE este interesată. Represalii, stăvilire, cooperare acolo unde îi este convenabil Uniunii Europene – acesta este kitul de luptă al diplomației europene. Dar despre ce vorbim?

Practic, totul este acoperit de "încălcarea dreptului internațional și a drepturilor omului" – de la Crimeea și Navalnîi până la orice alt subiect, atât intern, cât și internațional. Sancțiuni pentru lipsa căsătoriilor homosexuale în Rusia – adică pentru încălcarea drepturilor omului? Poftim. Sancțiuni pentru refuzul de "a returna" Georgiei Abhazia? Fără îndoială. Sancțiuni pentru un nou emigrant sau refugiat rus ucis în Europa, sau, de fapt, pentru oricine altcineva (ca în povestea veche despre un cecen din Georgia ucis la Berlin) – în orice moment. A fost spart sistemul informatic al Bundestagului german? Desigur, Rusia trebuie pedepsită.

Rusia și Uniunea Europeană: Sfârșitul relațiilor?>>>

În același mod, orice poți numi drept presiune asupra UE. Separatiștii votează pentru secesiunea Cataluniei? Căutăm o urmă rusească. Reprezentanții fracțiunii parlamentare "Alternativă pentru Germania" vin la Moscova? Rușii sapă sub Merkel. Moscova anunță proteste împotriva demontării monumentelor în cinstea soldaților sovietici în Polonia sau Republica Cehă? Pun presiune asupra europenilor estici nefericiți și iubitori de libertate. Construiesc o conductă de gaz? Vor să împartă Europa. Refuză construcția? Vor să înghețe Europa. Absurd? Nu, este o reacție destul de calculată.

Adică, UE dorește să dețină un drept unilateral de a reglementa relațiile cu Rusia, dreptul de a pedepsi și de a ierta la propria sa discreție – iar Rusia ar trebui să se resemneze și să nu se indigneze și să fie gata, de îndată ce vor avea nevoie, să coopereze, dar numai în domeniile care sunt avantajoase pentru europenii buni.

Dar, în realitate, totul este exact invers: UE este un vecin care se comportă ca un adversar. Exercită presiune asupra Rusiei, ne pune condiții, ne învață și ne demonizează, se amestecă în afacerile noastre interne (chiar și acum Borrell a spus că "uniunea își va extinde sprijinul pentru societatea civilă din Rusia") și consideră că acest lucru este normal. UE (fie și la inițiativă atlantică) este cea care încearcă să rupă Ucraina de Rusia, să schimbe granițele istorice ale Estului și Vestului, să-și extindă spațiul vital din contul civilizației rusești – și vrea ca Rusia să accepte calm acest lucru? O astfel de îndrăzneală ar fi putut fi explicabilă acum un sfert de secol, chiar și 15 ani în urmă, când Rusia lupta pentru propria supraviețuire și nu putea să se ocupe nici de întreaga lume rusă, nici să ceară europenilor să se comporte decent, dar este ridicol acum să se aștepte că Rusia va fi ascultătoare.

A costat prea mult: Europa a pierdut miliarde din cauza Rusiei>>>

În orice caz, Rusia va reconstrui relațiile cu Europa în condiții acceptabile pentru ea însăși – și cu cât UE va înțelege mai repede acest lucru, cu atât acest proces va fi mai ușor și mai rapid. Europa oricum nu are nicio alternativă: ea nu își poate permite să se îngrădească pur și simplu de Rusia sau să se transforme dintr-un vecin într-un dușman al nostru. Mai exact, își poate permite – dar numai pentru ultimă dată.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

76
Tagurile:
relații, Rusia, Europa
Tematic
A costat prea mult: Europa a pierdut miliarde din cauza Rusiei
Lavrov: Rusia nu pleacă din Europa


Загрузка...
Imagine din arhivă

Ce este în neregulă cu declarațiile lui Pașinean privind complexul «Iskander»

93
Utilizarea în luptă a sistemelor de arme de înaltă tehnologie și precizie necesită o pregătire adecvată a operatorilor specialiști, necesită organizarea unui contur de spionaj și atac fiabil, precum și o înțelepciune politică și responsabilitate pentru deciziile luate.

Într-un sistem de coordonate divers, cele mai avansate rachete se pot «trezi» într-un «sistem greșit», nu pot fi lansate, pot să zboare pe lângă ținte sau să explodeze «în proporție de 10 la sută».

Evaluând rezultatele ostilităților recente din Nagorno-Karabah într-un interviu acordat publicației 1in.am, prim-ministrul Republicii Armenia, Nikol Pașinean, s-a îndoit de fiabilitatea și eficacitatea în luptă a armelor rusești. Potrivit acestuia, rachetele complexului operativ-tactic «Iskander» fie nu au explodat deloc, fie au explodat «în proporție de 10 la sută» (nu a urmat nicio precizare). În același timp, șeful statului și-a exprimat intenția de a efectua reforme semnificative în armată – structurale și privind armamentul.

Ministerul Apărării al Republicii Armenia a refuzat să comenteze declarația ambiguă a prim-ministrului despre complexul «Iskander». Poate că Pașinean nu a fost bine informat sau a fost indus în eroare de unul dintre consilieri. Caracteristicile tehnico-tactice și reputația sistemelor de rachete rusești sunt într-atât de mari încât nu au nevoie de protecție împotriva profanilor.

Nu întâmplător Rusia controlează o treime din piața mondială a armelor. Volumul exporturilor de arme rusești în 2020 a constituit 13 miliarde de dolari. Aceste cifre și fapte prezintă calitatea produselor de apărare, pe care majoritatea țărilor le achiziționează pe banii lor câștigați cu greu și la costuri depline.

În mâini capabile, complexul de rachete operativ-tactic «Iskander» distruge cu succes ținte în munții Caucazului și pe mare (în timpul exercițiilor), iar într-o situație de luptă – pe teritoriul Siriei și în nordul Africii. Zeci de țări ar dori să achiziționeze o astfel de armă, dar doar câteva au posibilitatea de a obține varianta de export – «Iskander-E». Armenia a fost norocoasă, întrucât nu există rachete cu traiectorie cvasi-balistică, care ocolesc evaziv mijloacele de apărare antiaeriană ale inamicului, similare în ceea ce privește raza de acțiune și precizia.

Rusia nu împarte armele de înaltă tehnologie cu toate țările la rând. În acest context, interviul lui Pașinean este ca un trăsnet. Complexul «Iskander-M» a fost adoptat de Armata Rusă în 2006, recunoscut ca fiind cel mai bun din clasa sa de pe planetă, iar calificarea «arma anilor '80» pare insultătoare.

Declarația deschis-acuzatoare a prim-ministrului Armeniei cu privire la complexul de rachete operativ-tactic rusesc ne permite să facem mai multe ipoteze și concluzii. Este posibil ca incompetența sau dezinformarea să nu fie scenariile cele mai rele (ele par prea simple). Poate că discreditarea publică a armelor rusești este «o chestiune de alegere strategică», care face parte dintr-un anumit program de reformă structurală și calitativă a Armatei Armene, dar atunci apar întrebări. Ce arme intenționează să achiziționeze Erevanul în viitorul apropiat, în conformitate cu ce standarde ar trebui să își consolideze capacitatea de apărare? Și, cel mai important, care este scopul final al noii etape în dezvoltarea militară?

Este logic să presupunem că, după bătăliile din toamnă din Karabah, au fost trase concluzii și au fost elaborate planuri. Cu toate acestea, vechiul adevăr spune: «Victoria are întotdeauna mulți tați, în timp ce înfrângerea este întotdeauna orfană». Din interviul cu Pașinean rezultă că se desfășoară o mulțime de lucrări analitice în Ministerul Apărării și în Statul Major General pentru a «demonstra, afla, vedea întregul adevăr despre război», cu peste 1000 de dosare penale iniţiate. Este dificil de înțeles ce este mai mult aici – căutarea adevărului și corectarea strategiei sau «numirea vinovaților» pentru represiunea ulterioară. Și pentru a-i elibera de responsabilitate pe principalii «tați» ai înfrângerii, ai căror număr este limitat, în mod obiectiv, la o cifră fără zerouri.

În textul deplin al interviului privind securitatea națională după reverența «angajamentele Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) sunt formulate în granițele recunoscute la nivel internațional ale Armeniei”, relațiile cu CSTO nu sunt menționate mai departe nicăieri.

Dar CSTO este singurul sprijin de încredere pentru Armenia în condițiile turbulențelor post-război și păcii fragile din Karabah. Adesea cuvinte «Revoluție» și «Constituție» nu vor reglementa nimic de la sine, nici nu vor garanta securitatea țării. Armata este baza stabilității oricărui stat, dar discuțiile despre «reforme semnificative», fără un plan concret de acțiuni, par distructive. La fel și discuțiile superficiale despre potențialul scăzut de luptă al armelor rusești, cu aluzii la corupția din armata națională și sectorul alăturat de aprovizionare în ceea ce privește cooperarea tehnico-militară.

Evazive și irezistibile

Complexul de rachete «Iskander-M» este conceput pentru a distruge țintele inamice critice (baze militare, posturi de comandă și centre de comunicații, sisteme de rachete, aeronave și elicoptere) la o distanță de până la 500 km cu o precizie înaltă (Armenia dispune de varianta de export al complexului de rachete operativ-tactic «Iskander-E», care are o rază de acțiune de până la 300 km). Principalele avantaje ale complexului: mobilitate strategică, posibilitatea de a efectua în mod ascuns sarcini de luptă și de a ataca cu rachete, calcul automat și introducerea unei misiuni de zbor, o mare probabilitate de a finaliza sarcina de luptă în condiții de foc și contramăsuri radio-electronice.

Eficiența în luptă a fost sporită grație utilizării a două tipuri de rachete – balistice și de croazieră. Timpul de lansare a primei rachete din mers este de câteva minute, intervalul dintre lansări este de un minut. Viteza de zbor a rachetei este mai mare de 7200 km/h (adică zborul durează 3-4 minute). În secțiunile inițiale și finale ale traiectoriei, racheta 9M723K1 cu o greutate de lansare de aproximativ 4 tone, dezvoltă o viteză de peste 2000 m/s, se deplasează de-a lungul unei curbe cvasi-balistice (incalculabile) și manevrează cu suprasarcini de până la 30g (ceea ce face imposibilă interceptarea rachetei cu toate mijloacele de apărare antiaeriană și antirachetă existente).

Fiecare lansator al complexului «Iskander» este mobil și autonom. Poate funcționa oriunde și oricând, și chiar independent de sateliții sau avioanele de recunoaștere. Pentru a determina ținta este folosit programul, sistemul de navigație inerțială, semnalele de la sateliții GLONASS. Rachetele pot fi redirecționate în zbor, ceea ce permite atacarea țintelor în mișcare, inclusiv navele Marinei inamice. În porțiunea finală, se activează un cap căutător inteligent optic, care oferă o precizie unică. Focoasele 9M728 sau R-500 se abat de la țintă cu cel mult 1 metru. Rachetele de înaltă precizie ale complexului «Iskander» au o mică suprafață reflectorizantă și traiectorii de zbor complexe (controlate de cârme gazodinamice și aerodinamice). Complexul dispune de două tipuri de rachete: aerobalisticele 9M723 – zboară de-a lungul traiectoriilor cvasi-balistice la altitudini de până la 50 km, rachetele de croazieră 9M728 sau R-500 – zboară spre țintă la altitudini mici.

Complexul de rachete operativ-tactic «Iskander-M» depășește cele mai bune complexe operativ-tactice străine (LORA, Lance, ATACMS, Pluton) în ceea ce privește precizia, rapiditatea pregătirii rachetelor pentru lansare și alte caracteristici. Cel mai apropiat analog este complexul operativ-tactic israelian LORA, care este inferior în ceea ce privește raza de acțiune și precizia (mai mult, rachetele complexului LORA se deplasează de-a lungul unei traiectorii balistice previzibile). Americanii rămân în urmă – în 2020, au abandonat modernizarea complexului «antic» ATACMS și au început să dezvolte o rachetă de înaltă precizie pentru sistemele de rachete cu lansare multiplă M270 MLRS și HIMARS, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Conform previziunilor specialiștilor de frunte ai Federației Ruse, analogii străini ai complexului «Iskander» vor apărea nu mai devreme de 2025.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

93
Tagurile:
Iskander-m, declarații, Nikol Pashinyan
Tematic
Cum a comentat Kremlinul situația din Armenia


Загрузка...
Maia Sandu

De ce este în stare Maia Sandu de dragul alegerilor anticipate

0
Președintele Republicii Moldova Maia Sandu nu are de gând să semneze un nou decret privind desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru.

CHIȘINĂU, 26 feb - Sputnik. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu nu va desemna un nou candidat la funcția de prim-ministru.

Aceasta va aștepta data de 23 martie, când expiră cele 45 de zile de la demisia Guvernului Chicu, iar în cazul în care nu va fi votat un nou Guvern, Parlamentul poate fi dizolvat. Mai mult, președintele nu va iniția nici consultări cu fracțiunile parlamentare, așa cum a decis marți, 23 februarie, Curtea Constituțională. În cazul unei emisiuni televizate, Maia Sandu a declarat că va organiza întrevederi cu experții și reprezentanți ai societății civile. 

„Nu văd rostul acestor acțiuni în situația în care am înțeles că majoritatea deputaților de acolo au alte interese decât interesele cetățenilor. Eu o să discut cu reprezentanții societății civile, cu oameni din domeniu, respectiv, specialiști în drept constituțional. Asta o să fac în următoarele zile. Cel mai probabil, începând cu ziua de luni, să vedem cum văd ei această situație”, a declarat Maia Sandu în cadrul emisiunii. 

Aceasta a mai săus că Înalta Curte va trebui să spună dacă s-au întrunit circumstanțele pentru dizolvarea Parlamentului. Amintim, Constituția prevede dizolvarea Parlamentului dacă nu investește un Guvern timp de 3 luni.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0


Загрузка...